Autostrăzile prezintă cel mai înalt grad de separare a circulației, fiind
rezervate numai traficului auto, cu elemente geometrice care permit realizarea unor debite și viteze mari, în condiții de maximă siguranță. Autostrăzile au două căi de circulație unidirecționale, separate printr-o zonă mediană, fiecare cu cel puțin două benzi de circulație, fără încrucișări de nivel cu alte căi de circulație și accesibile numai în anumite puncte special amenajate. Cele mai multe autostrăzi sunt prevăzute cu locuri de parcare și odihnă, benzinărie. Autostrăzile se pot clasifica în trei categorii: autostrăzi de degajare - situate în zona intrărilor orașelor cu circulație deosebit de intense; autostrăzi urbane - sunt amenajate în interorul orașelor cu valori ale fluxurilor de trafic deosebit; autostrăzi de legătură - numite și extraurbane, realizează legătura între două sau mai multe centre urbane, ele fiind proiectate în funcție de viteza de proiectare, relieful regiunii și de capacitatea de circulație pe care trebuie să o preia în perioada de perspectivă preconizată.
Autostrăzile trebuie să îndeplinească niște condiții de funcționalitate cum ar fi:
căi unidirecționale de circulație - acestea să fie prevăzute cu cel puțin două benzi de circulație pe sens, delimitate între ele prin linii de marcaje întrerupte, iar căile sunt separate printr-o zonă verde mediană; benzi de staționare accidentală - prevăzute pe toată lungimea cu marcaj de linii neîtrerupte, alăturate căilor unidirecționale; benzi de ghidare - căte două pentru fiecare cale unidirecțională, care sunt vopsite în alb sau galben și precizează prin continuitatea liniilor lățimea părții carosabile propriu-zisă; benzi carosabile suplimentare pe sectoarele cu rampă mare (sau benzi pentru vehicule lente) și pe sectoarele de intrare sau iesire de pe autostradă (benzi de accelerare sau de decelerare) care sunt executate în general în locul benzilor de staționare sau de urgență; autostrăzile trebuie să se încadreze cât mai bine în peisajul regiunii traversate, să aibă un aspect estetic și să realizeze un confort optic ridicat; autostrăzile trebuie să ocolească centrele populate, iar accesul la acestea să se realizeze numai în anumite locuri, numite noduri rutiere amenajate fără încrucișarea fluxurilor de circulație ale căilor unidirecționale;
Elementele profilului transversal tip.
Profilul transversal al autostrăzii într-o secțiune curentă în aliament, aste alcătuit conform Anexei 1 fig. 1a) si 1b) pentru autostrăzi în regiuni de șes și deal și conform Anexei 1 fig. 2 pentru autostrăzi ce se vor realiza în regiuni de munte: a) platform notată cu “P” se măsoară între fețele glisierelor de siguranță; în cazurile când nu există, sau situația nu impune nici în viitor montarea de parapete de siguranță, lățimea platformei se măsoară între muchiile superioare ale taluzurilor de uplutură a șanțurilor sau rigolelor, denumite muchiile platformei; b) căile de circulație notate cu “C”, trebuie să ofere o suprafață de rulare care să permit circulația autovehiculelor în deplină siguranță și confort cu viteza prevăzută. Panta transversal a căilor, în aliniamente, va fi unică de 2.5% spre dreapta față de sensul de mers, iar panta patului drumului de 0.4%; c) benzile de ghidare “G” sunt amplasate de ambele părți ale căilor unidirecționale, în afara acestora și au aceeași pantă transversal ca și calea de ciruclație. Ele vor fi colorate sau marcate contranstant față de culoarea căilor de circulație spre a asigura un ghidaj optic pentru conducătorii autovehiculelor; d) benzile de staționare de urgență notate “S”, au rolul de a permite autovehiculelor rămase în pană sau șoferilor aflați în dificultate să staționeze în afara căilor de circulație. Pe aceste benzi nu este permisă staționarea autovehiculelor în stare de funcționare sau parcarea lor. Structura rutieră de pe benzile de staționare accidental trebuie să permit staționarea vehiculelor grele si foarte grele. În aliniamente panta transversal a benzilor de staționare accidental este aceeași cu a căii adiacente; e) acostamentele, notate “A” sunt cuprinse între marginile benzilor de staționare accidental și fețele glisierelor parapetelor de siguranță, sau muchiile platformei cînd nu sunt necesare glisiere; f) fâșia destinate amplasării parapetelor de siguranță cu glisiere se notează “F”. În cazul că într-o primă etapă nu se montează parapet de siguranță, însă acestea se prevăd pentru viitor, fășia se construiește de la început; g) zona mediană, notată “M”, include și benzile de gidare adiacente. Partea central este înierbată și plantată cu arbuști în șir continuu sau în grupuri. Pe zona mediană se montează parapet de siguranță cu glisiere pentru a se evita trecerea autovehiculelor de pe o cale pe altă cale de sens contrar, precum și dispositive special pentru evitarea efectului de orbire produs conducătorului auto de farurile autovehiculelor care circulă pe altă cale de sens contrar; zona mediană poate să cuprindă și spțiul pentru lărgirea în viitor a autostrăzii. Lățimea zonei mediane fără benzile de ghidare s-a nnotat cu “D” și va servi la amplasarea medianei podurilor față de axul autostrăzii; h) taluzurile, notate “T” au înclinări variabile în funcție de înălțimea terasamentelor și de natura pământului din zonă; i) zona de siguranță, notată “Z”, se măsoară către exterior de la baza taluzului de umplutură sau de la creasta taluzului de săpătură. Când însă în baza taluzului de umplutură sau creasta taluzului în săpătură se prevăd șanțuri de colectare sau de gardă, zona de siguranță în săpătură se măsoară în exteriorul acestor șanțuri. Acestea au lățimi de 1,50-5,00m; j) zonele de protecție, notate “Zp”, sunt suprafețe de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției autostrăzii. Zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelpr juridice sau fizice care la au în administrare sau propietate; k) zona autostrăzii “Za”, cuprinde ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție ale autostrazii. Distanța de la axul drumului la marginea exterioară a zonei autostrăzii este de 50m.