DIMENSIUNEA ECUMENICĂ A BISERICII,

OGLINDITĂ ÎN ORA DE RELIGIE

LUCRARE METODICO – ŞTIINŢIFICĂ PENTRU

OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR :
Pr.Prof..Dr. AUREL PAVEL
Prof. MOGOŞ REMUS-MIRON
Colegiul Naţional,,RADU NEGRU” Făgăraş

Jud. Braşov

2006 – 2008
 PLANUL LUCRĂRII
INTRODUCERE -EDUCAŢIA RELIGIOASĂ
I. BISERICA SI PREZENŢA EI ÎN VIAŢA OMULUI
II. BISERICA ORTODOXĂ ŞI ECUMENISMUL
III. PRINCIPIILE, METODELE ŞI MIJLOACELE
DE ÎNVĂŢARE UTILIZATE ÎN CADRUL
ORELOR DE RELIGIE
IV. CERCETAREA PEDAGOGICĂ
 INTRODUCERE

A. Educaţia religioasă. Generalităţi.

A.1. Importanţa educaţiei religioase în
şcoală.
A.2. Motivaţia alegerii temei.Scopul şi
obiectivele lucrării.
 INTRODUCERE
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ
 Educaţia constituie o componentă
a existenţei socio-umane.
 Prin educaţie, oamenii se
străduiesc să transmită copiilor
lor cunoştinţele dobândite şi
aspiraţiile lor către o lume mai
bună.
 În pedagogia românească, scopul
urmărit de educaţie, a fost definit
ca: formare a personalităţii
morale, a omului de caracter.
 Religia este legătura liberă,
conştientă şi personală a omului
cu Dumnezeu. Existenţa religiei
este dependentă de problema
existenţei şi a cunoaşterii lui
Dumnezeu.
 Elementele de bază ale religiei sunt:
- credinţa că Dumnezeu există.
- trăirea religioasă a omului
credincios
 Educţia religioasă se
fundamentează pe două adevăruri
de credinţă subliniate de Sfânta
Scriptură: -Întruparea
Mântuitorului
IIsus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
- existenţa sufletului uman.
 Educaţia religioasă, în societatea în
care trăim, este cea care poate
insufla tăria de a rezista tuturor
vicisitudinilor vremii şi a reda
tinerilor încrederea în viitor, într-o
existenţă demnă, într-o lume
întemeiată pe valori spirituale,
nepieritoare.
 A.1. Importanţa educaţiei religioase în
şcoală
 Pedagogul Johann Paul Richter: ,,Religia a făcut lumii prima educaţie”
,,În religie,Dumnezeu S-a făcut om; în morală omul,devine Dumnezeu”
 Goethe: ,, Religie întrupată în divinitate, religia înţelepţilor, este
treapta cea mai înaltă la care a putut şi ar trebui să ajungă
omenirea”
 Educaţia religioasă urmăreşte informarea şi formarea elevilor în
vederea atingerii idealului vieţii de creştin.
 Scopurile educaţiei religioase:
- scopul informativ: descoperirea adevărurilor de credinţă
- scopul formativ: dezvoltarea stărilor sufleteşti ale omului
- scopul educativ: realizarea comuniunii cu Dumnezeu şi cu
semenii
 Idealul educaţiei religioase : realizarea caracterului religios -moral al
elevului, care să-l conducă la desăvârşire.
 A.2. Motivaţia alegerii temei. Scopul şi
obiectivele lucrării.
 - particularităţile societăţii de astăzi, trecerea ei spre o nouă abordare
a
vieţii personale şi sociale, necesitatea tot mai evidentă de a cunoaşte
pe cei care trăiesc alături de noi dar nu împărtăşesc aceleaşi concepţii
religioase.
- am dorit să dau un răspuns, preocupărilor arătate de elevii mei la
cunoaşterea şi înţelegerea asemănărilor şi deosebirilor dintre
diferitele culte şi confesiuni creştine.

 Scopul lucrării este dinamizarea procesului de învăţare la ora de

religie, optimizarea actului de predare-învăţare din perspectiva
exigenţelor unui învăţământ formativ, formarea, cultivarea şi
consolidarea unei trăiri interioare a vieţii religioase şi morale, dar şi
exteriorizarea credinţei prin practicarea virtuţilor atât în viaţa
personală cât şi faţă de semeni .
 OBIECTIVELE LUCRĂRII
 să evidenţiez rolul omului creştin ca membru al ,,trupului lui
Hristos’’;
 să arăt necesitatea manifestării respectului şi a datoriilor pe
care omul creştin le are faţă de semeni;
 să descopăr valorile morale şi sociale inspirate de atitudinea
ecumenică a Bisericii creştine;
 să subliniez importanţa formării la elevi a deprinderilor
morale;
 să identific modalităţi de formare şi de dezvoltare a
deprinderilor de comportament religios-moral exemplar al
elevilor;
 să realizez un studiu aplicativ privind valorificarea aspectului
formativ al activităţii de colaborare profesor – elev – biserică;
 să stimulez interesul elevilor pentru ora de religie.
 I. BISERICA ŞI PREZENŢA EI ÎN
VIAŢA OMULUI

I.1. IISUS HRISTOS cap al Bisericii Sale.

I.2. Pogorârea DUHULUI SFÂNT
şi începutul Bisericii.
I.3. Biserica şi misiunea ei în lume.
 I.1. IIsus Hristos cap al Bisericii Sale
-termenul de Biserică , cuv grec,,ekklisia”( ek-kabin= a chema; a convoca)
-cuv lat. ,, ecclisea”( comuniunea celor chemaţi)
Prin Întrupare, Răstignire, Înviere şi Înălţare, Hristos pune temelia Bisericii
în trupul Său.
 Ca organ de mântuire şi sfinţire a credincioşilor, Biserica asigură unitatea
în acelaşi Duh, Duhul Adevărului, care nu robeşte ci ne face liberi: ,, Cel
ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci al
duhului, pentru că litera ucide, iar Duhul face viu" (II Corinteni 3,6).
 Sf. Părinţi au dezvoltat învăţătura că Hristos este capul Bisericii, iar
credincioşii sunt mădularele trupului tainic al lui Hristos care este
Biserica. – Sf. Ap. Pavel ,,Toate le-a supus sub piciorele Lui şi pe El L-a
dat petse toate cap al Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce
plineşte toate în toţi”(Efeseni 1,22-23)
-Sf. Ambrozie ,, Aşa cum Eva s-a format din coasta lui
Adam,adormit, tot aşa şi Biserica s-a născut din inima străpunsă a lui
Hristos pe cruce”
 I.2. Pogorârea Sfântului Duh şi începutul
Bisericii.
 Biserica ia fiinţă şi se menţine în Hristos prin Duhul Sânt, care se pogoară la
Cinzecime şi rămâne în ea. ,, Dar Mângâietorul Duhul Sfânt, pe care Tatăl
Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăţa pe voi toate şi vă va
aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu”(Ioan 14,26)
I.3 Biserica şi misiunea ei în lume.
 Biserica, continuă prin puterea Sântului Duh, misiunea Mântuitorului IIsus
Hristos. Îndemnul Acestuia ,,Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-
le în numele Tatăuli şi al Fiului şi al Sfântului Duh”(Mt.28,19-20 ),
reprezintă adevărata trimitere la misiune a Apostolilor şi ucenicilor Săi.
 Misiunea Bisericii este parte constitutivă a fiinţei Acesteia, e elementul esenţial
al vieţii Ei, şi e cuprinsă în a patra însuşire a Bisericii, apostolicitatea.

 Misiunea Bisericii creştine, în totalitatea ei, continuă în lume prin:

Evanghelizare; Mărturie; Diaconie; Pastoraţie.
 II. BISERICA ORTODOXĂ ŞI ECUMENISMUL
,,Ca toţi să fie una, după cum Tu , Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine aşa şi
aceştia în Noi, să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan
17,21)
II.1. ECUMENISMUL, REALITATE A CREŞTINISMULUI
ACTUAL.
II.1.1. Începuturile Mişcării Ecumenice .
II.1.2. Adunările generale ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor .
II.1.3. Sibiu capitală culturală europeană şi a dialogului ecumenic .
II.2. COORDONATELE ECUMENISMULUI DIN PUNCT DE VEDERE
ORTODOX
II.2.1. Aderarea tuturor Bisericilor la integritatea învăţăturii apostolice.
II.2.2. Sobornicitatea, bază a unităţii dogmatice a Bisericilor locale.
II.2.3. Perspective ortodoxe ale ecumenismului din punct de vedere
dogmatic şi moral.
II.2.4. Participarea ortodoxiei la dialogul ecumenic.
II.2.5. Viziunea teologică actuală asupra ecumenismului .
 2.1. ECUMENISMUL, REALITATE A
CREŞTINISMULUI ACTUAL.

-termenul de ecumenism – cuv.gr. oikumene (tot pământul locuit;

adunarea creştinilor; întrunirile reprezentanţilor din întreaga Biserică)

 Mişcarea ecumenică – mişcarea de refacere a unităţii văzute a

Bisericii, divizată de-a lungul istoriei, datorită factorilor teologici
şi neteologici, pe calea acordurilor şi dialogului teologic, a
mărturiei comune, a cooperării şi asistenţei reciproce.
 Astăzi în exigenţele impuse mişcării ecumenice, regăsim trei
dimensiuni fundamentale:
- Ecumenismul teologic, este dialogul între teologi de diferite
confesiuni creştine.
- Ecumenismul laic (secular), reprezintă colaborarea creştinilor în
diverse activităţi în folosul oamenilor.
-Ecumenismul spiritual, este o altă dimensiune a mişcării
ecumenice. Nu putem vorbi de un ecumenism adevărat fără o
transformare interioară, o reînoire a sufletului, o renunţare la sine.

 Începuturile mişcării ecumenice se află în încercările confesiunilor

ieşite din reforma sec. XVI de a dialoga cu Bisericile istorice
tradiţionale.
 Mişcarea ecumenică s-a organizat în Consiliul Ecumenic al
Bisericilor (C.E.B.) la Amsterdam în anul 1948 unind trei mişcări
ecumenice paralele:
- Viaţă si acţiune.
- Credinţă şi organizare.
-Mişcare misionară
C.E.B. lucrează pentru refacerea unităţii văzute a creştinilor
pe două mari planuri:
- planul doctrinar, confesional
- planul misionar, diaconal, social.

Principiul augustinian ,, În primul rând unitate, în al doilea

rând diversitate în toată dragostea” ,,Unitate în diversitate” a
fost susţinut încă de la început de Mişcarea Ecumenică.

C.E.B. în prezent cuprinde 330 de biserici membre din 145 de

ţări, reprezentând milioane de credincioşi de toate
confesiunile, tradiţiile şi culturile.
II.1.3. Sibiu capitală culturală europeană şi a
dialogului ecumenic.
 în perioada 4-9 septembrie 2007- A III-a Adunare
Ecumenică Europeană.
 Organizatorii celei de-a III – a Adunări Ecumenice
Europene au fost, ca şi în cazul celorlalte două întâlniri,
de la Basel (1989) şi Graz (1997), Conferinţa
Bisericilor Europene (KEK) şi Consiliul Conferinţelor
Episcopale (CCEE).
 prima mare adunare ecumenică organizată într-o ţară
majoritar ortodoxă.
 Tema adunării: ,, Lumina lui Hristos luminează tuturor.
Speranţă pentru reînnoire şi unitate în Europa”
 II.2. COORDONATELE ECUMENISMULUI DIN
PUNCT DE VEDERE ORTODOX
 Ortodoxia a sprijinit încă de la
început nădejdea omului de a ajunge
la o comuniune deplină în ceea ce
priveşte credinţa, pentru a se putea
ajunge la cuvintele Mântuitorului,,ca
toţi să fie una“ (In. 17, 21).
 Aderarea tuturor Bisericilor la
integritatea învăţăturii apostolice,
este cea mai importantă coordonată
în ecumenism şi se referă la
,,unitatea tuturor Bisericilor în
integritatea învăţăturii Apostolice
mărturisită în biserică nedivizată de
la început”.
 Biserica este sobornicească
deoarece are misiunea de a aduna
într-o unitate, de a uni într-un tot
întreaga lume.
 În dialogul ecumenic
Ortodoxia nu impune o stare
existentă în sânul ei, ea
prezintă premisele prin care
toţi se vor uni spre a fi o
singură Biserică.
 Ortodoxia rămâne din toate
punctele de vedere un punct de
plecare, şi în acelaşi timp chiar
un îndreptar în ceea ce priveşte
ecumenismul pentru că ea este
o unitate în sine şi realitatea
unităţii originare şi comune.
 Ecumenismul are datoria de a
se preocupa şi de partea
morală a celor care participă la
Mişcarea Ecumenică pentru că
o unitate în păcat ar fi inutilă.
 II.2.4. Participarea ortodoxiei la dialogul ecumenic
 Creştinismul se prezintă astăzi alcătuit
din 3 mari ramuri sau confesiuni,
determinate de cele două evenimente
grave, din istoria creştinismului,
schisma dintre Răsărit şi Apus din
anul 1054 şi Reforma lui Luther care
este izvorul tuturor reformelor
protestante, confesiuni desprinse din
Biserica Apuseană.
 Participarea Bisericii Ortodoxe la
dialogul ecumenic este şi astăzi un
aspect controversat.
 Prima propunere concretă pentru
stabilirea unei koinonia –ligi de
Biserici a fost făcută de Patriarhia
Ecumenică în binecunoscuta enciclică
din anul 1920, în care odată cu apelul
de a se renunţa la prozelitism se
accentua convingerea că iubirea va
face posibilă cooperarea bisericilor
creştine.
 Ortodoxia, prin misiunea sa,
încearcă între altele, să redea
bisericilor creştine conştiinţa
legăturii strânse ce le uneşte şi le
face în unire, împreună
moştenitoare, mădulare ale
Trupului lui Hristos.
 Astăzi Ortodoxia participă activ la
dialogul ecumenic pentru refacerea
unităţii tuturor celor care cred în
Iisus Hristos ca Domn şi
Mântuitor rezervându-şi însă
dreptul de a identifica şi combate
anumite deviaţii prezente în cadrul
unor confesiuni creştine.
 Bisericile ,,trebuie să adune, nu
să risipească”, Ortodoxia îşi aduce
aportul la realizarea reconcilierii
dăruite de Dumnezeu în Iisus
Hristos, spre binele poporului lui
Dumnezeu.
 III. PRINCIPIILE,
METODELE ŞI
MIJLOACELE DE ÎNVĂŢARE UTILIZATE ÎN
CADRUL ORELOR DE RELIGIE

3.1 Principiile didactice – hristolocentric

– eclesiocentric
3.2. Metode şi mijloace de învăţare utilizate în cadrul
lecţiilor bazate pe această temă.
3.3. Proiecte de tehnologie didactică.
3.4. Finalităţile educaţiei religioase.
„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei
5, 48).
„Cea mai bună strategie educativă nu constă în impunerea valorilor, ci în
acţiunea indirectă, prin crearea şi stimularea trebuinţei pentru valori”,
(Constantin Cucoş).
 IV. CERCETAREA PEDAGOGICĂ

4.1. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

4.2. CONCLUZII ASUPRA
CERCETĂRII PEDAGOGICE
4.3. ANEXE
 4.1. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ
Obiectivele cercetării.
O.C.1 – valorificarea caracterului informativ-formativ al conţinuturilor prin
prezentarea învăţăturii Mântuitorului referitoare la relaţia omului
creştin cu sermenii săi ;
O.C.2 – analiza modului în care citirea lecturilor biblice şi cunoaşterea
învăţăturii creştine legate de relatia omului cu semenii conduc la
dezvoltarea interesului pentru disciplina Religie;
O.C.3 – stabilirea creşterii eficienţei învăţării conţinuturilor din domeniul
moralei şi misiunii creştine, prin discuţii pe baza temelor prezentate ;
O.C.4 – analiza modului în care activităţile extracurriculare, conduc la
dezvoltarea interesului pentru disciplina Religie ;
O.C.5 – stabilirea şi aplicare probelor de control, înregistrarea rezultatelor;
O.C.6 – prelucrarea şi interpretarea rezultatelor;
O.C.7 – formularea concluziilor.
 Prezentarea colectivului experimental

 - clasa a IX-a A,
formată din 30 de elevi: 17 fete şi 13 băieţi.
 - clasa a X-a B,

formată din 27 elevi: 14 fete şi 13 băieţi .

Nr. crt. Subiecţi Sex Dezvoltare psihică Asistenţă educativă şi religioasă în
familie
Fete Băieţi Normală Limit Preca Bună Foarte
ată ră bună
B.M. X X X
1
C.M. X X X
2
C.D. X X X
3
C.C. X X X
4
C.A. X X X
5
D.S X X X
6
D.A. X X X
7
F.E. X X X
8
G.A. X X X
9
H.I. X X X
10
 Factori importanţi
în educaţia moral-religioasă :

- şcoala,
- familia;
- Biserica.
Desfăşurarea experimentului.
Locul de desfăşurare al cercetării este
C.N.,,RADU NEGRU” Făgăraş, judeţul Braşov.

Perioada de cercetare.
Cercetarea pedagogică s-a desfăşurat pe
parcursul unui an şcolar, anume 2007 – 2008,
urmărindu-se valorificarea caracterului formativ al
conţinuturilor prin cunoaşterea principalelor
învăţături legate de tema lucrării şi activităţile
extracurriculare.
Etapele implicate.
Cercetarea pedagogică în cauză presupune parcurgerea
următoarelor etape:
 realizarea unui studiu diagnostic referitor la noutatea
învăţăturilor de morală şi misiune creştină;
 identificarea aspectelor relevante în vederea implicării
elevilor în desfăşurarea lecţiilor în urma dialogului şi
discuţiilor avute despre punerea în practică în viaţa
creştină a acestor învăţături;
 elaborarea de instrumente de cercetare adecvate;
 culegerea datelor;
 analiza şi interpretarea datelor prin valorificarea
dimensiunilor calitativă şi cantitativă ale cercetării.
 Eşantioanele de subiecţi
 Dat fiind faptul că cercetarea va include un
experiment pedagogic cu grup de control, vor fi
selectate eşantioane independente, cu elevi din patru
clase (două şi două) echivalente, alese pe baza
rezultatelor obţinute la aplicarea unor teste
pedagogice de cunoştinţe (unul pentru clasa a IX-a şi
unul pentru clasa a X-a), şi pe baza notelor obţinute la
materia religie până la începerea experimentului.
 La clasa a IX-a sunt două clase: o clasă
experimentală (IX A) şi una de control (IX B),
respectiv, la clasa a X-a sunt două clase: una
experimentală (X B) şi una de control (X C).
Variabila independentă
Variabila independentă manipulată în cadrul
experimentului este implicarea elevilor din clasele
experimentale în cunoaşterea principalelor învăţături
creştine referitoare la relaţia omului creştin cu semenii săi
şi valorificarea învăţăturilor morale ale Mântuitorului în
dezvoltarea caracterului religios-moral.
Variabila dependentă
Preconizez că efectele şi rezultatele introducerii variabilei
independente vor fi sesizate la nivelul achiziţiilor şcolare
ale elevilor (respectiv, că se va asigura progresul şcolar)
şi în ceea ce priveşte comportamentul elevilor (respectiv,
că se vor induce schimbări comportamentale dezirabile).
Aşadar, variabilele dependente urmărite sunt:
 achiziţiile şcolare
 comportamentul elevilor.
 Metodologia de cercetare
 alegerea eşantioanelor de elevi prin administrarea de
probe scrise de evaluare, identice;
 inventarierea atitudinilor şi comportamentelor morale
manifestate la elevii implicaţi în experiment;
 studiul documentelor curriculare oficiale, pentru
alegerea eşantioanelor de conţinut;
 alegerea perechilor de clase echivalente,
experimentale şi de control, de nivele aproximativ
egale;
 experimentul psiho-pedagogic (tehnica eşantioanelor
independente);
 urmărirea schimbărilor survenite în atitudinile şi
comportamentul moral al elevilor prin observaţii,
analiza documentelor şcolare, studii de caz, etc.;
 test pedagogic de cunoştinţe, identic pentru clasele
implicate în experiment.
Instrumente operaţionale de culegere a datelor:
 chestionare;

 teste pedagogice de cunoştinţe;

 produse ale activităţii elevilor;

 fişe de observaţii, etc.

Strategia de verificare şi evaluare a rezultatelor

obţinute de subiecţi:
 evaluarea prin teste pedagogice de cunoştinţe,
identice pentru clasele experimentale şi de control;
 observaţia.
 Metodologia de prelucrare a
datelor cercetării

Datele obţinute au fost prelucrate cu

ajutorul metodelor statistico-matematice şi
de interpretare.
 Desfăşurarea experimentului

La clasa experimentală, cl IX A, înainte de desfăşurarea lecţiei în

clasă, am împărţit elevii în grupe de câte 4 elevi, şi le-am cerut să
realizeze proiecte cu teme care au legătură cu subiectul lecţiei.
Titlurile proiectelor au fost:
>,,Importanţa Sinoadelor ecumenice pentru creştinism”
>,,Istoria scindării Bisericii creştine“
>,,Bisericile creştine din Făgăraş “
>,,Participarea tinerilor la întâlnirile ecumenice de la Taize “
>,,Ecumenismul religios “
- au fost fixate obiectivele pentru fiecare proiect.
-după prezentarea tuturor proiectelor am desfăşurat lecţia
,,Ecumenismul religios-împlinirea idealului de unitate creştină ”
La clasa de control am desfăşurat lecţia obişnuit, având ca materiale
didactice Sfânta Scriptură şi manualul de Religie
 Pe baza observaţiei, pot afirma că elevii au fost foarte
interesaţi şi au avut, pe tot parcursul activităţii, o atitudine
activă.
La desfăşurarea lecţiei despre Ecumenism, elevii au
participat mult mai activ dorind chiar ei să sublinieze anumite
aspecte legate de tema lecţiei, cum ar fii:-importanţa dialogului
inter-religios;- misiunea omului creştin ;-asemănarea şi
egalitatea între oameni, etc.
După realizarea proiectelor şi desfăşurarea lecţiei, elevii au
manifestat o atitudine mult mai responsabilă faţă de colegii lor
de alte confesiuni.
După desfăşurarea experimentului, la post-test (unde s-a
pus accentul pe rolul ecumenismului, iubirea de semeni şi
respectul faţă de aproapele), elevii clasei a IX-a A au obţinut
rezultate foarte bune, devenind mai interesaţi la ora de religie,
au mers mai des la biserică, urmărind punerea în practică a
învăţăturilor creştine.
Rezultatele obţinute la test de cele două clase, una de
control şi una experimentală, sunt redate prin diagrame de
structură (datele sunt exprimate sub formă de procentaje).
Diagramele de structură
Diagrama de structură la clasa experimentală

nota 7
nota 8 2
4 7%
13%

nota 10
16
nota 9 53%
8
27%

Diagrama de structură la clasa de control

nota 6
nota 10
4
7
14%
26%

nota 7
6
21%
nota 9
nota 8 6
5 21%
18%
 DIAGRAMA DE COMPARAŢIE
Aceleaşi rezultate au fost redate şi prin diagrama de comparaţie, realizată pentru compararea rezultatelor obţinute de clasa experimentală şi de control.

Diagrama de comparaţie între clasa de control şi clasa

experimentală

16

14

12

10

nr elevi 8

0
nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6

cls control 7 6 5 6 4
cls experimentala 16 8 4 2 0

tranşa de note
 La clasa a X-a am urmărit ca elevii:
 să identifice calităţile (virtuţile) creştine şi făgăduinţele
pentru dobândirea acestora, prezentate în lecţiile aferente
acestei teme;
 să precizeze care este răsplata pentru dobândirea virtuţilor;
 să identifice virtuţile creştine prezente în viaţa unor
personalităţi biblice şi creştine;
 să înveţe din modalităţile concrete de slujire şi misiune
creştină;
 integrarea în comportamentul propriu, a învăţăturilor
creştine în scopul dobândirii virtuţilor;
 să cunoască particularităţile învăţăturii creştinine şi prin
intermediul activităţilor extracurriculare.
 În urma testului susţinut de cele două clase la sfârşitul
experimentului, s-au obţinut următoarele rezultate:

Grafic de comparaţie între clasa experimentală şi clasa

de control Grafic de comparaţie între clasa de control şi clasa
experimentală

10
50%
9
45%
8
40%
7
35%
6
30%
nr. elevi 5

procente elevi
25%
4
20%
3
15%
2
10%
1
5%
0
cls experimentală cls de control
0%
nota 10 8 3 nota 6 nota 7 nota 8 nota 9 nota 10
nota 9 10 8
5 6 clasa experimentală 0% 14,81% 18,51% 37,03% 29,62%
nota 8
nota 7 4 7 clasa de control 7,69% 26,92% 23,07% 30,76% 11,53%
nota 6 0 2
tranşe de note
tranşe de note
 Observaţii în urma cercetării
pedagogice
 activităţile extraşcolare conduc la dezvoltarea interesului pentru
disciplina Religie;
 vizitele la biserici, orfelinate şi alte locuri cresc eficienţa învăţării
conţinuturilor din domeniul moralei şi misiunii creştine;
 lecturile biblice şi patristice valorifică caracterul informativ-
formativ al conţinuturilor;
 elevii claselor experimentale au devenit mai uniţi şi toleranţi unii
cu alţii;
 participarea şi desfăşurarea lecţiilor a devenit mai intensă;
 s-au format numeroase deprinderi religios-morale, printre care:
participarea la sfintele slujbe, memorarea unor pasaje biblice,
găsirea cu uşurinţă a pasajelor biblice în Sfânta Scriptură;
 a crescut respectul şi toleranţa faţă de colegii de alte confesiuni şi
religii ;
 s-a întărit legătura profesor de religie-elev;
IV.2. Concluzii asupra cercetării
pedagogice

Iisus rămâne chipul desăvârşit al

pedagogului creştin.

Activitatea Sa învăţătorească perpetuează

acţiunea pentru continua creaţie sau re-creaţie
a omului în duh creştin, prin lucrarea pururi
mântuitoare a Bisericii.