O nouă etapă

William Carey este numit „părintele mis!unii moderne”. Interesant este că numărul realizărilor
lui în Indi@ este aproape egal cu numărul obstacolelor pe
care le-a avut de depășit numai pentru a ajunge acolo. În
ciuda piedicilor pe care le-a întâmpinat, o întrebare
arzătoare i-a dat curaj mereu: „Cine va merge la cei
E înțelept să ascuți bine pierduți din Indi@ dacă nu merg eu?” După ani, privind în
toporul înainte de a
urmă, Carey și-a dat seama că provocările pe care le-a
merge la pădure…
depășit acasă l-au pregătit și l-au ajutat să aibă succes în
sarcina pe care i-o dăduse Dumnezeu peste hotare.

Și eu sunt convinsă de faptul că fiecare etapă de pregătire, fiecare moment de așteptare

aici în România, fiecare încercare și obstacol depășit, toate au menirea de a mă forma pentru
responsabilitățile pe care Dumnezeu mi le va încredința peste hotare.

Luna iulie a anului 2018 a adus cu sine sfârșitul

celor doi ani de pregătire la Centrul Român de Studii
Transculturale. A fost un timp binecuvântat în care
viziunea și înțelegerea mea despre mis!une s-a lărgit, iar
visul lui Dumnezeu pentru mine de a merge în Indi@ a
devenit cu adevărat și visul meu, nu doar un act de
ascultare. De asemenea, și partea practică a pregătirii
mele de la Viișoara a luat sfârșit atunci.

În scrisoarea anterioară am menționat despre faptul că Dumnezeu m-a călăuzit într-un

mod clar să mai rămân pentru o perioadă în România cu scopul precis de a-mi completa
pregătirea pentru a fi cât mai eficientă în lucrarea în care voi fi implicată pe termen lung în
Indi@.

Astfel, în toamnă am început pregătirea laică la o școală postliceală de asistent medical și

paralel, la facultatea de asistență socială. Îmi doresc ca aceste studii să mă ajute și în procesul de
primire al vizei pe termen lung pentru Indi@.

Special pentru mine este faptul că Dumnezeu m-a îndrumat să rămân în Constanța pentru
a mă putea implica în weekend în lucrarea ce se face în zona Medgidiei. Îi mulțumesc Lui pentru
că acasă, în Bosanci și în toată Suceava, sunt deja atâția tineri care se implică cu drag în slujire.
Pentru că știu Suceava pe mâini bune, am ales să accept cu bucurie provocarea Lui și să rămân în
această zonă.
 Ce provocare are Dumnezeu pentru tine?

DOBROGEA se
încadrează în topul celor
mai sărăcăcioase zone din țară, nu doar
pe plan material, ci și spiritual. În
România trăiesc apox 65.000 de
musulm@ni, iar 85% dintre ei sunt în
județul Constanța.

Există localități în Constanța în care

99% dintre locuitori sunt musulm@ni.
Cei mai mulți dintre ei sunt tătari sau
turci, urmați de albanezi și rromi. Un
procent semnificativ de musulm@ni se
află în orașul Medgidia din județul
Constanța: aprox 20% din locuitorii
orașului.

Constanța e un centru universitar, astfel că mulți studenți străini, cu pecădere din țările
arabe, ajung să locuiască pentru perioade lungi aici.

Comunitatea musulm@nă are un zel mision@r isl@mic aparte, astfel că

investește masiv în construcția de moschee, în
școli isl@mice, în orfelinate. În Medgidia
există deja un seminar teologic isl@mic, un
liceu pedagogic. Și toate acestea se întâmplă în
România, „sub nasul nostru”. În România se
află peste 80 de moschei.

Comunitatea evanghelică română are responsabilitatea de a-și focaliza atenția pentru ca

aceste lucruri să nu ajungă în punctul în care să nu se mai poată face nimic. Dacă mision@rii
evanghelici nu vor acționa, mision@rii musulm@ni vor avea grijă să o facă.

Mă bucur pentru că Dumnezeu mi-a dat onoarea de a mă implica pentru o perioadă în

această zonă. Astfel, în fiecare weekend mă ocup de lucrarea cu copiii în satele Nisipari și Cuza-
Vodă.

Nisipari și Cuza-Vodă
 Când am decis să mă implic în zonă am știut că
Dumnezeu mă vrea într-un sat în care să nu mai fi fost lucrare cu
copiii până acum și astfel am fost îndrumată spre Nisipari. În
acest sat biserica este încă în plantare. Există doar un grup mic
de credincioși care se adună cu bucurie când într-o casă, când în
alta, pentru părtășie. Din cauza faptului că biserica lor este în
construcție, și lucrarea cu copiii se desfășoară când într-o casă,
când în alta. Întâmpinăm uneori probleme cu locația pentru că
unii copii au păduchi, iar cei care ne primesc nu vor să-și asume
acest risc întotdeauna, dar totuși am văzut cum Dumnezeu, de
fiecare dată, ne-a dat încăperea potrivită la momentul potrivit.
Începând cu 27 octombrie 2018 am fost încântați de cei apox 13
copii care sunt nelipsiți în fiecare sâmbătă. Unii vin din familii
ortodoxe, unii din familii în care doar un singur părinte este copilul lui Dumnezeu, dar fiecare
vine cu nevoia de a primi afecțiune și atenție, pe lângă nevoia vitală de a se împrieteni cu Isus.

Cuza-Vodă este un sat mai mare, cu foarte mulți copii. În fiecare sâmbătă aprox 35-40
copii entuziamați ne așteaptă pentru a face jocuri,
cântări, lecții, versete biblice și alte activități cu ei.
În ziua în care am dat cadourile de Crăciun am
văzut că de fapt în Cuza-Vodă sunt mult mai mulți
copii. Au venit atunci aprox 100 copii pentru a
primi un cadou care probabil deja e uzat sau nu
mai există. Ne dorim însă, ca în acești copii să fie
stârnit dragul și pentru celelalte întâlniri ale
noastre, și astfel ei să primească cel mai minunat cadou, pe Isus.

Mă implic cu drag în această lucrare și nu voi avea bucurie mai mare decât să știu că
acești copii L-au găsit pe Cristos și că la rândul lor, la momentul potrivit, s-au implicat în
lucrarea Lui.

MOTIVE DE RUGĂCIUNE

Mulțumire: Mulțumim Domnului pentru că:

-m-a călăuzit în următorii pași pe care a trebuit să-i fac după terminarea școlii de mis!
une;

-m-a îndrumat spre Nisipari;

-ajutoarele pe care mi le-a dat în lucrarea cu copiii (dacă am început singură, acum mă
bucur pentru cele 2 persoane care mă ajută la Cuza-Vodă și pentru Lucia, ajutorul meu de
nădejde în Nisipari);
 -viziunea pe care mi-a dat-o pentru această perioadă.

-resursele financiare pe care ni le-a dăruit pentru lucrare. M-a surprins încă o dată prin
purtarea Lui de grijă.

Cereri: Ne rugăm pentru:

-o echipă de 3 învățători în Nisipari și o echipă de 3 învățători locali în Cuza-Vodă,

pentru ca în momentul în care voi pleca lucrarea să poată continua;

-înțelepciune pentru a înțelege lucrurile în care Dumnezeu vrea să mă implic…

nevoia de implicare e mare, iar idei sunt multe, însă timpul pe care îl am la dispoziție este limitat;

-ajutor de sus în asimilarea cunoștințelor teoretice și practice de la postliceală și de

la facultate;

-ungerea Duhului Sfânt în slujirea pe care o fac;

-finanțele necesare pentru a putea face școala de șoferi;

-pregătirea mea pentru plecarea în Indi@, în toate domeniile: spiritual, profesional,

emoțional, etc.