5.

Funcţii diferenţiabile
5.1. Derivate parţiale

Derivate parţiale de ordinul unu. Fie f : D ! R, unde D Rn este o

mulţime deschis¼
a. Dac¼a x 2 D; atunci x = (x1 ; : : : ; xn ) şi avem f (x) = f (x1 ; : : : ; xn ).
Se spune c¼a f este funcţie de variabilele x1 ; : : : ; xn .
Fie acum a = (a1 ; : : : ; an ) 2 D. Dac¼
a

f (a1 ; : : : ; ai 1 ; xi ; ai+1 ; : : : ; an ) f (a1 ; : : : ; an )

lim
xi !ai x i ai
@f
exist¼
a, atunci ea se noteaz¼
a cu (a) şi se numeşte derivata parţial¼a în raport cu
@xi
variabila xi a funcţiei f în a.
@f
Dac¼ a derivata parţial¼
a exist¼
a şi este …nit¼a în orice punct din D; atunci
@xi
@f
funcţia : D ! R se numeşte derivata parţial¼a în raport cu variabila xi a funcţiei
@xi
f pe mulţimea D.
@f @f
Funcţii de clas¼ a C 1 . Dac¼a funcţiile ;:::; se pot de…ni şi sunt toate
@x1 @xn
continue pe mulţimea D; atunci funcţia f se spune c¼ a este de clas¼a C 1 pe D şi se
1
scrie f 2 C (D).
S¼
a consider¼ am acum o funcţie f : D ! R, unde D R2 este o mulţime deschis¼ a.
Un punct din D se va nota (x; y); deci vom scrie f (x; y) şi x; y sunt variabilele lui f
în acest caz. Dac¼ a (a; b) 2 D; atunci

@f f (x; b) f (a; b) @f f (a; y) f (a; b)

(a; b) = lim şi (a; b) = lim :
@x x!a x a @y x!a y b

Exemplu. Fie f : D ! R, unde D = f(x; y) j x > 0g ; f (x; y) = ln(1 + x + y 2 ).

S¼
a calcul¼
am derivatele parţiale ale acestei funcţii în (1; 1).
@f f (x; 1) f (1; 1) ln (2 + x) ln 3 1 1
(1; 1) = lim = lim = lim = .
@x x!1 x 1 x!1 x 1 x!1 2 + x 3
@f f (1; y) f (1; 1) ln (2 + y 2 ) ln 3 2y 2
(1; 1) = lim = lim = lim = .
@y y!1 y 1 y!1 y 1 y!1 2 + y 2 3
Observaţie. Dac¼ a funcţia f : D ! R, D Rn , are derivat¼ a parţial¼
a în raport
cu variabila xi pe mulţimea D; atunci aceasta se poate calcula folosind regulile obiş-
nuite pentru derivarea funcţiilor de o singur¼ a variabil¼
a, considerând aici c¼
a variabila
este xi , iar x1 ; : : : ; xi 1 ; xi+1 ; : : : ; xn sunt constante.

Exemplu. Pentru funcţia din exemplul precedent avem

@f 1 0 1
(x; y) = 2
(1 + x + y 2 )x = .
@x 1+x+y 1 + x + y2
@f 1 0 2y
(x; y) = 2
(1 + x + y 2 )y = .
@y 1+x+y 1 + x + y2

1
 @f 1 1 @f 2 1 2
De aici rezult¼
a (1; 1) = 2
= şi (1; 1) = 2
= .
@x 1+1+1 3 @y 1+1+1 3
Derivatele parţiale ale funcţiilor compuse. Fie D Rn ; E Rm ; u1 ; : : : ; um :
D ! R astfel încât oricare ar …x = (x1 ; : : : ; xn ) 2 D s¼ a avem (u1 (x); : : : ; um (x)) 2 E
şi ' : E ! R. Dac¼ a t 2 E; atunci t = (t1 ; : : : ; tm ) şi avem '(t) = '(t1 ; : : : ; tm ); adic¼
a
t1 ; : : : ; tm sunt variabilele lui '. De…nim f : D ! R prin f (x) = ' (u1 (x); : : : ; um (x)) ;
x = (x1 ; : : : ; xn ). Dac¼ a funcţiile u1 ; : : : ; um ; ' sunt de clas¼a C 1 ; atunci şi f este de
1
clas¼ a C şi au loc relaţiile (pentru a 2 D)

@f X @'
m
@uj
(a) = (u1 (a); : : : ; um (a)) (a):
@xi j=1
@tj @xi

De multe ori, pentru a reţine mai uşor acest¼ a formul¼ a de calcul, numit¼
a formula
de derivare a funcţiilor compuse, se foloseşte forma mai puţin riguroas¼ a dar mai
sugestiv¼
a
@f Xm
@' @uj
(a) = (u1 (a); : : : ; um (a)) (a)
@xi j=1
@uj @xi
sau, chiar mai scurt
@f X @' @uj
m
= :
@xi j=1
@u j @x i

Exemplu. S¼ a funcţia f (x; y; z) = '(xy; x2 +y 2 z 2 ); unde ' 2 C 1 (R2 );

a se arate c¼
veri…c¼
a relaţia
@f @f @f
xz (x; y; z) yz (x; y; z) + (x2 y2) (x; y; z) = 0
@x @y @z
oricare ar … x; y; z 2 R.
Aici avem D = R3 ; E = R2 ; u1 ; u2 : R3 ! R, u1 (x; y; z) = xy; u2 (x; y; z) =
x2 + y 2 z 2 şi evident c¼
a (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) 2 E = R2 . u1 ; u2 ; ' sunt funcţii de
a C 1 . Atunci avem
clas¼
@f @' @u1
(x; y; z) = (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) (x; y; z) +
@x @u1 @x
@' @u2
+ (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) (x; y; z)
@u2 @x
sau
@f @' @'
(x; y; z) = (xy; x2 + y 2 z 2 )y + (xy; x2 + y 2 z 2 )2x:
@x @u1 @u2
Analog avem
@f @' @u1
(x; y; z) = (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) (x; y; z) +
@y @u1 @y
@' @u2
+ (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) (x; y; z)
@u2 @y
sau
@f @' @'
(x; y; z) = (xy; x2 + y 2 z 2 )x + (xy; x2 + y 2 z 2 )2y
@y @u1 @u2

2
şi
@f @' @u1
(x; y; z) = (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) (x; y; z) +
@z @u1 @z
@' @u2
+ (u1 (x; y; z); u2 (x; y; z)) (x; y; z)
@u2 @z
de unde
@f @'
(x; y; z) = (xy; x2 + y 2 z 2 )2z:
@z @u2
@f @' @' @f @' @'
Scriind mai scurt aceste relaţii, adic¼
a = y+ 2x; = x+ 2y
@x @u1 @u2 @y @u1 @u2
@f @'
şi (x; y; z) = 2z; obţinem
@z @u2
@f @f @f @' @' @' @'
xz yz +(x2 y 2 ) = xz y+ 2x yz x+ 2y + (x2
@x @y @z @u1 @u2 @u1 @u2
@'
y2) 2z = 0.
@u2

Derivate parţiale de ordin superior. Fie f : D ! R, D Rn mulţime

@f
deschis¼a. S¼ a presupunem c¼ a derivata parţial¼a exist¼
a pe D. Dac¼ a derivata
@xi
@f
parţial¼
a în raport cu variabila xj a funcţiei în punctul a 2 D exist¼ a, atunci
@xi
@2f
ea se noteaz¼ a (a) şi se numeşte derivata parţial¼a de ordinul doi în raport cu
@xj @xi
@2f
variabilele xi ; xj a funcţiei f în punctul a. Dac¼ a i = j; atunci se noteaz¼ a (a).
@x2i
Aceeaşi idee conduce la de…nirea derivatelor parţiale de ordinul trei, patru, etc.
Dac¼ a f este o funcţie de dou¼ a variabile (n = 2) notate x; y; atunci f are derivatele
@f @f
parţiale (presupunând c¼ a toate exist¼ a pe D) de ordinul unu şi ; derivatele
@x @y
@2f @2f @2f @2f
parţiale de ordinul doi ; ; , ; derivatele parţiale de ordinul trei
@x2 @y@x @x@y @y 2
@3f @3f @3f @3f @3f @3f @3f @3f
; ; ; ; ; ; , etc.
@x3 @y@x2 @x@y@x @x2 @y @y 2 @x @y@x@y @x@y 2 @y 3
@2f @3f
Derivatele parţiale în raport cu variabile diferite (cum ar … ; ) se
@y@x @x@y 2
numesc derivate parţiale mixte. Derivatele parţiale mixte în care apar aceleaşi vari-
@2f @2f @3f @3f
abile de acelaşi num¼ ar de ori (cum ar … şi ; sau şi ) pot
@y@x @x@y @x2 @y @x@y@x
s¼
a …e egale sau nu.

Exemple. 1) Fie f : R2 ! R,
8
>
> xy(x2 y 2 )
< 2 + y2
; (x; y) 6= (0; 0)
f (x; y) = x :
>
>
:
0; (x; y) = (0; 0)

3
Prin calcul obţinem (se aplic¼
a regulile cunoscute de drivare) pentru (x; y) 6= (0; 0)

@f y(x4 y 4 + 4x2 y 2 ) @f x(x4 y 4 4x2 y 2 )

(x; y) = ; = :
@x (x2 + y 2 )2 @y (x2 + y 2 )2
Apoi
@f f (x; 0) f (0; 0) @f f (0; y) f (0; 0)
(0; 0) = lim = 0; (0; 0) = lim = 0:
@x x!0 x 0 @y y!0 y 0
Vom calcula acum derivatele parţiale mixte de ordinul doi în (0; 0).
@f @f
@2f @ @f (0; y) (0; 0) y
(0; 0) = (0; 0) = lim @x @x = lim = 1
@y@x @y @x y!0 y 0 y!0 y

şi
@f @f
(x; 0) (0; 0)
@2f @ @f @y @y x
(0; 0) = (0; 0) = lim = lim = 1:
@x@y @x @y x!0 x 0 x!0 x

@2f @2f
Vedem c¼
a (0; 0) 6= (0; 0).
@y@x @x@y
2) Fie f : R2 ! R, f (x; y) = x3 xy 3 + y 2 . f are derivate parţiale de orice ordin
@f @f @2f
în orice punct din R2 . Avem = 3x2 y 3 ; = 3xy 2 + 2y; = 3y 2 ;
@x @y @y@x
@2f @2f @2f
= 3y 2 şi are loc egalitatea = pe tot R2 .
@x@y @y@x @x@y
a C m . Se spune c¼
Funcţii de clas¼ a funcţia f : D ! R, D Rn mulţime deschis¼ a,
m m
este de clas¼a C pe D şi se noteaz¼
a f 2 C (D) dac¼ a f are derivate parţiale de ordin
mai mic sau egal cu m şi toate aceste derivate parţiale sunt continue pe D.

Teorem¼a. Dac¼a f 2 C m (D); atunci derivatele parţiale mixte de ordin cel mult
m nu depind de ordinea de derivare.

5.2. Diferenţiabilitatea funcţiilor de mai multe variabile

Fie f : D ! R, D Rn mulţime deschis¼

a şi a = (a1 ; : : : ; an ) 2 D.

Funcţie diferenţiabil¼ a. Funcţia f este diferenţiabil¼a în punctul a dac¼ a exist¼

a
numerele reale 1 ; : : : ; n şi o funcţie ! : D ! R continu¼ a în a şi nul¼
a în acest punct
astfel încât pentru orice (x1 ; : : : ; xn ) 2 D s¼
a aib¼
a loc

f (x1 ; : : : ; xn ) f (a1 ; : : : ; an ) = 1 (x1 a1 ) + : : : + n (xn an ) +

q
+!(x1 ; : : : ; xn ) (x1 a1 )2 + : : : + (xn an )2 :

O funcţie diferenţiabil¼
a în sensul dat aici se mai numeşte diferenţiabil¼a forte sau
diferenţiabil¼a Fréchet.

4
 Pentru a urm¼ ari mai uşor exemplul de mai jos, vom relua de…niţia diferenţiabi-
lit¼
aţii pentru cazul n = 2.
Fie f : D ! R, D R2 mulţime deschis¼
a şi (a; b) 2 D. Funcţia f este
diferenţiabil¼
a în punctul (a; b) dac¼a exist¼
a numerele reale şi şi o funcţie ! : D !
R continu¼ a în (a; b) şi nul¼
a în acest punct (adic¼
a lim !(x; y) = !(a; b) = 0)
(x;y)!(a;b)
astfel încât pentru orice (x; y) 2 D s¼
a aib¼
a loc
q
f (x; y) f (a; b) = (x a) + (y b) + !(x; y) (x a)2 + (y b)2 :

Exemplu. Funcţia f : R2 ! R, f (x; y) = (x 2)2 + (y + 1)2 este diferenţiabil¼

a
în (1; 2). Într-adev¼
ar, avem
q
f (1; 2) = ( 2) (x 1) + 6 (y 2) + !(x; y) (x 1)2 + (y 2)2 ;
f (x; y)
q
unde !(x; y) = (x 1)2 + (y 2)2 (egalitatea se veri…c¼ a prin calcul). Cum s-au
g¼
asit = 2 şi = 6 se va vedea mai departe.
Teorem¼ a. a) Dac¼ a f este diferenţiabil¼ a în a; atunci f este continu¼ a în a.
@f
b) Dac¼ a f este diferenţiabil¼ a în a; atunci f are derivate parţiale în a şi (a) =
@xi
i ; i = 1; : : : ; n ( i ; i = 1; : : : ; n, sunt cele din de…niţia diferenţiabilit¼aţii).
@f
c) Dac¼ a f are derivate parţiale într-o vecin¼atate a lui a şi dac¼
a aceste derivate
@xi
sunt continue în a; atunci f este diferenţiabil¼ a în a.
Vom demonstra punctele a) şi b) pentru cazul f : D ! R, D R2 .
a) Dac¼
a f esteqdiferenţiabil¼
a în (a; b), atunci f (x; y) = f (a; b) + (x a) +
(y b) + !(x; y) (x a)2 + (y b)2 şi, deorece lim !(x; y) = 0;
(x;y)!(a;b)
lim f (x; y) = f (a; b) deci f este continu¼
a în (a; b).
(x;y)!(a;b)
@f f (x; b) f (a; b) (x a) + !(x; b) jx aj
b) (a; b) = lim = lim =
@x x!a x a x!a x a
jx aj @f
lim + !(x; b) = . Analog (a; b) = .
x!a x a @y

Ţinând cont de teorema precedent¼ a, putem spune c¼a funcţia f : D ! R, D R2 ,

@f @f
este diferenţiabil¼
a în punctul (a; b) 2 D dac¼ a exist¼
a (a; b) şi (a; b) şi
@x @y
@f @f
f (x; y) f (a; b) (a; b) (x a) (a; b) (y b)
@x @y
lim q = 0:
(x;y)!(a;b)
(x a)2 + (y b)2

Exemple. 1) Funcţia
8
< 0; dac¼
a x = 0 sau y = 0
f (x; y) =
:
1; dac¼
a x 6= 0 şi y 6= 0

5
nu este diferenţiabil¼ a în (0; 0) pentru c¼ a nu este continu¼ a în (0; 0). Într-adev¼ ar,
1 1
lim f ( ; ) = lim 1 = 1 6= f (0; 0) = 0.
n!1 n n n!1
2) Pentru a ar¼ ata c¼a funcţia f : R2 ! R, f (x; y) = (x 2)2 + (y + 1)2 este
diferenţiabil¼
a în (1; 2) vom calcula mai întâi derivatele parţiale ale lui f în (1; 2);
@f @f @f @f
(x; y) = 2 (x 2) ; (x; y) = 2 (y + 1) ; (1; 2) = 2; (1; 2) = 6 şi apoi
@x @y @x @y
@f @f
f (x; y) f (1; 2) (1; 2) (x 1) (1; 2) (y 2)
@x @y
lim q =
(x;y)!(1;2) 2 2
(x 1) + (y 2)

(x 2)2 + (y + 1)2 10 + 2 (x 1) 6 (y 2)
= lim q
(x;y)!(1;2)
(x 1)2 + (y 2)2
q
= lim (x 1)2 + (y 2)2 = 0:
(x;y)!(1;2)

3) Funcţia 8
> xy
< p 2
> ; (x; y) 6= (0; 0)
x + y2
f (x; y) =
>
>
: 0; (x; y) = (0; 0)
nu este diferenţiabil¼
a în (0; 0).
@f @f
Funcţia are derivate parţiale în (0; 0) şi acestea sunt (0; 0) = 0, (0; 0) = 0;
@x @y
dar
@f @f xy
f (x; y) f (0; 0) (0; 0)x (0; 0)y p
@x @y x2 + y 2
lim p = lim p =
(x;y)!(0;0) x2 + y 2 (x;y)!(0;0) x2 + y 2
xy
= lim
(x;y)!(0;0) x2 + y2
şi limita nu exist¼
a.
4) Putem s¼a ar¼at¼
am c¼ a funcţia f : R2 ! R, f (x; y) = (x 2)2 + (y + 1)2 este
diferenţiabil¼
a în (1; 2) folosind punctul c) al Teoremei. f are derivate parţiale în
@f @f
tot R2 şi acestea sunt (x; y) = 2 (x 2) ; (x; y) = 2 (y + 1) deci sunt continue
@x @y
peste tot R2 , aşa c¼
a şi în (1; 2).

Derivata unei funcţii într-un punct. S¼ a revenim acum la de…niţia faptului

n
c¼
q a funcţia f : D ! R, D R , este diferenţiabil¼
a în a 2 D. Observând c¼ a
(x1 a1 )2 + : : : + (xn an )2 = kx ak (x = (x1 ; : : : ; xn ); a = (a1 ; : : : ; an )), unde
k k este norma euclidian¼ a pe Rn şi notând = 1 ::: n ( este o matrice
t t
linie cu n elemente), (x a) = x1 a1 : : : xn an ((x a) este o matrice
t
linie cu n elemente, iar (x a) este transpusa ei, adic¼ a o matrice coloan¼ a cu n

6
elemente) putem spune c¼ a f este diferenţiabil¼
a în a dac¼
a exist¼
a o funcţie ! : D ! R
continu¼
a în a şi nul¼
a în acest punct astfel încât pentru orice x 2 D s¼ a aib¼ a loc

f (x) f (a) = (x a)t + !(x) kx ak :

Notând a (x) = !(x) kx ak ; observ¼ am c¼ a a (a) = 0 şi c¼ a pentu x 6= a

a (x) a (x)
= !(x) deci lim = 0.
kx ak x!a kx ak
@f @f
Matricea linie (a) : : : (a) se numeşte derivata lui f în a şi se
@x1 @xn
noteaz¼ a f 0 (a). Ţinând cont de teorema enunţat¼ a mai sus, avem = f 0 (a). Putem
astfel reformula de…niţia diferenţiabilit¼ aţii lui f în a:
n
Funcţia f : D ! R, D R , este diferenţiabil¼ a în a 2 D dac¼ a f 0 (a) şi o
a exist¼
a (x)
funcţie a : D ! R, a (a) = 0 şi lim = 0, astfel încât pentru orice x din D
x!a kx ak

f (x) f (a) = f 0 (a) (x a)t + a (x):

Exemplu. Derivata funcţiei f : R2 ! R, f (x; y) = (x 2)2 + (y + 1)2 în (1; 2)

este f 0 (1; 2) = 2 6 .

Diferenţiala unei funcţii într-un punct. Funcţia (df ) (a) : Rn ! R de…nit¼ a

prin
@f @f
(df ) (a)(h1 ; : : : ; hn ) = (a)h1 + : : : + (a)hn
@x1 @xn
pentru orice (h1 ; : : : ; hn ) 2 Rn , se numeşte diferenţiala (de ordinul întâi) a lui f în
a.
Diferenţiala de…nit¼ a aici se numeşte diferenţiala forte sau Fréchet (spre deosebire
de alt tip de diferenţial¼ a care se poate de…ni numit¼ a diferenţiala slab¼a sau Gâteaux ).

Observaţie. Din punctul de vedere al "Algebrei liniare" funcţia (df ) (a) este
o aplicaţie liniar¼a (transformare liniar¼a), mai precis o form¼a liniar¼a (pentru c¼
a ia
valori în R).

Notând cu dxi : Rn ! R, dxi (h1 ; : : : ; hn ) = hi ; (aceast¼

a funcţie este "proiecţia"
a i a lui Rn ) i = 1; : : : ; n; putem scrie
de component¼
@f @f
(df ) (a) = (a)dx1 + : : : + (a)dxn :
@x1 @xn

Exemplu. Diferenţiala funcţiei f : R2 ! R, f (x; y) = (x 2)2 + (y + 1)2 în (1; 2)

este funcţia (df ) (1; 2) : R2 ! R de…nit¼
a prin
@f @f
(df ) (1; 2) = (1; 2)dx + (1; 2)dy = 2dx + 6dy:
@x @y

a (h1 ; h2 ) 2 R2 ; atunci
Dac¼

(df ) (1; 2)(h1 ; h2 ) = 2h1 + 6h2 :

7
 Cu notaţia dx = (dx1 : : : dxn )t ; avem

(df ) (a) = f 0 (a)dx:

5.3. Diferenţiale de ordin superior şi dezvolt¼

ari Taylor

Fie f : D ! R, D Rn mulţime deschis¼ a C k ; k 2 N ; şi

a, o funcţie de clas¼
a 2 D. Folosind ca şi mai sus notaţia dxi pentru proiecţia de component¼ a i a lui
n
R ; de…nim diferenţiala de ordinul k a lui f în a prin
X @kf
dk f (a) = (a)dxi1 : : : dxik :
i1 ;:::;ik
@xi1 : : : @xik

dk f (a) este o funcţie de…nit¼

a pe Rn şi care ia valori reale. Dac¼
a (h1 ; : : : ; hn ) 2
Rn ; atunci
X @kf
dk f (a)(h1 ; : : : ; hn ) = (a)hi1 : : : hik :
i1 ;:::;ik
@xi1 : : : @xik

S¼
a vedem cum arat¼ a diferenţialele de ordinul unu, doi şi trei ale unei funcţii de
dou¼
a vriabile (n = 2). Avem
@f @f
(df ) (a) = (a)dx + (a)dy;
@x @y
@2f 2 @2f @2f
d2 f (a) = 2
(a) (dx) + 2 (a)dxdy + 2
(a) (dy)2 ;
@x @x@y @y

@3f 3 @3f
d3 f (a) = (a) (dx) + 3 (a) (dx)2 dy +
@x3 @x2 @y
@3f 2 @3f
+3 (a)dx (dy) + (a) (dy)3 :
@x@y 2 @y 3
Exemplu. Fie f : R2 ! R, f (x; y) = x3 xy 3 + y 2 . Vom scrie diferenţialele de
@f @f
ordinul unu, doi şi trei ale acestei funcţii în (1; 1). Avem = 3x2 y 3 ; =
@x @y
2 @2f @2f 2 @ f
2
@3f @3f
3xy + 2y; = 6x; = 3y ; = 6xy + 2; = 6; =
@x2 @x@y @y 2 @x3 @x2 @y
@3f @3f @f @f @2f
0; = 6y; = 6x şi (1; 1) = 2; (1; 1) = 1; (1; 1) = 6;
@x@y 2 @y 3 @x @y @x2
@2f @2f @3f @3f @3f
(1; 1) = 3; (1; 1) = 4; (1; 1) = 6; (1; 1) = 0; (1; 1) =
@x@y @y 2 @x3 @x2 @y @x@y 2
@3f
6; (1; 1) = 6.
@y 3
(df ) (1; 1) = 2dx dy;
d2 f (1; 1) = 6 (dx)2 6dxdy 4 (dy)2 ;

8
 d3 f (1; 1) = 6 (dx)3 6dx (dy)2 6 (dy)3 :
a (h1 ; h2 ) 2 R2 ; atunci
Dac¼

(df ) (1; 1)(h1 ; h2 ) = 2h1 h2 ;

d2 f (1; 1)(h1 ; h2 ) = 6h21 6h1 h2 4h22 ;

d3 f (1; 1)(h1 ; h2 ) = 6h31 6h1 h22 6h32 :

Pentru o funcţie de dou¼ a variabile se poate obţine expresia diferenţialei dk f (a)

@f @f
ridicând formal la puterea k expresia (a)dx + (a)dy cu ajutorul formulei bi-
@x @y
nomului lui Newton. Prin ridicare formal¼ a la puterea k înţelegem c¼ a în loc de
k k m p
@f @ f @f @f
(a) vom scrie k
(a) şi în loc de (a) (a) ; m + p = k; vom
@x @x @x @x
@kf
scrie (a). Cu aceast¼ a convenţie putem scrie
@xm @y p
k
@f @f
dk f (a) = (a)dx + (a)dy .
@x @y

Pentru o funcţie de trei variabile vom scrie diferenţialele de ordinul unu şi doi:
@f @f @f
(df ) (a) = (a)dx + (a)dy + (a)dz;
@x @y @z

@2f 2 @2f 2 @2f

d2 f (a) = (a) (dx) + (a) (dy) + (a) (dz)2 +
@x2 @y 2 @z 2
@2f @2f @2f
+2 (a)dxdy + 2 (a)dxdz + 2 (a)dydz:
@x@y @x@z @y@z

Şi pentru o funcţie de n variabile putem obţine expresia diferenţialei de ordinul

k prin ridicarea formal¼ a la puterea k a expresiei diferenţialei de ordinul unu,
k
@f @f
dk f (a) = (a)dx1 + : : : + (a)dxn :
@x1 @xn

Teorem¼a (Formula lui Taylor pentru funcţii de mai multe variabile).

Fie f : D ! R, D Rn mulţime deschis¼ a C k+1 în bila deschis¼
a, o funcţie de clas¼ a
Br (a) D. Atunci pentru orice x 2 Br (a) exist¼
a t 2 (0; 1) astfel încât
1 1 2
f (x) = f (a) + (df ) (a) (x a) + d f (a) (x a) + : : :
1! 2!
1 k 1
::: + d f (a) (x a) + dk+1 f (c) (x a) ;
k! (k + 1)!

9
unde c = (c1 ; : : : ; cn ), ci = ai + t(xi ai ); dac¼
a x = (x1 ; : : : ; xn ) şi a = (a1 ; : : : ; an );
i = 1; : : : ; n.

S¼
a scriem formula lui Taylor de ordinul 2 (k = 2) pentru o funcţie de dou¼
a
variabile în punctul (a; b). Avem
1 @f @f
f (x; y) = f (a; b) + (a; b) (x a) + (a; b) (y b) +
1! @x @y
1 @2f 2 @2f @2f
+ (a; b) (x a) + 2 (a; b) (x a) (y b) + (a; b) (y b)2 +
2! @x2 @x@y @y 2
1 @3f 3 @3f
+ 3
(c; d) (x a) + 3 2
(c; d) (x a)2 (y b) +
3! @x @x @y
3
@ f 2 @3f
+3 2
(c; d) (x a) (y b) + 3
(c; d) (y b)3 ;
@x@y @y
unde c = a + t(x a); d = b + t(y b); t 2 (0; 1); dezvoltarea …ind valabil¼ a pentru
orice (x; y) cu (x a)2 +(y b)2 < r dac¼ a C 3 în bila deschis¼
a f este de clas¼ a Br (a; b).

Exemplu. Vom scrie formula lui Taylor de ordinul 2 pentru funcţia f : R2 ! R,

f (x; y) = x3 xy 3 + y 2 în punctul (1; 1). Folosim calculele din exemplul precedent.
G¼asim
1 @f @f
f (x; y) = f (1; 1) + (1; 1) (x 1) + (1; 1) (y 1) +
1! @x @y
1 @2f 2 @2f @2f
+ (1; 1) (x 1) + 2 (1; 1) (x 1) (y 1) + (1; 1) (y 1)2 +
2! @x2 @x@y @y 2
1 @3f @3f
+ 3
(c; d) (x 1) + 3 2 (c; d) (x 1)2 (y 1) +
3
3! @x @x @y
3
@ f 2 @3f
+3 2
(c; d) (x 1) (y 1) + 3
(c; d) (y 1)3 ;
@x@y @y

unde c = 1 + t(x 1); d = 1 + t(y 1); t 2 (0; 1). Înlocuind funcţia şi valorile
drivatelor parţiale, obţinem
1
x3 xy 3 +y 2 = 1+(2 (x 1) (y 1))+ 6 (x 1)2 6 (x 1) (y 1) 4 (y 1)2 +
2
1
+ 6 (x 1)3 18 (1 + t (y 1)) (x 1) (y 1)2 6 (1 + t (x 1)) (y 1)3 ;
6
unde t 2 (0; 1).

5.4. Funcţii implicite

Fie F : D R2 ! R. Se pune urm¼ atoarea problem¼ a: în ce condiţii exist¼

a
o funcţie f : I ! J; I şi J intervale din R pentru care I J D; astfel încât
F (x; f (x)) = 0 pentru orice x 2 I. Funcţia f de…nit¼a în acest mod se spune c¼ a este
de…nit¼a implicit de ecuaţia F (x; y) = 0 sau c¼
a f este o funcţie implicit¼a.

10
 Exemplu. Fie F : R2 ! R, F (x; y) = x2 + y 2 1. Mulţimea punctelor din
plan care veri…c¼ a ecuaţia F (x; y) = 0 este cercul cu centrul în origine
p şi raz¼
a 1.
Luând I = ( 1; 1); J = (0; 1) şi f : ( 1; 1) ! (0; 1); f (x) = 1 x ; avem 2

F (x; f (x)) = 0 pentru orice x 2 ( 1; 1); deci funcţia f este de…nit¼ a implicit de
2 2
ecuaţia x + y 1 = 0. p
Dac¼ a lu¼
am I = ( 1; 1); J = ( 1; 0) şi g : ( 1; 1) ! ( 1; 0); g(x) = 1 x2 ;
avem F (x; g(x)) = 0 pentru orice x 2 ( 1; 1); deci şi funcţia g este de…nit¼
a implicit
2 2
de ecuaţia x + y 1 = 0.

Din exemplul de mai sus se vede c¼ a o ecuaţie de forma F (x; y) = 0 poate

de…ni implicit mai multe funcţii. Aşadar, în cazul existenţei funcţiei f pentru care
F (x; f (x)) = 0 dac¼
a x 2 I, se mai poate pune şi problema unicit¼ aţii acestei funcţii.
În plus, este …resc s¼
a ne punem problema calit¼ aţilor acestei funcţii cum ar … deri-
vabilitatea ei. R¼aspunsurile sunt date de

Teorema funcţiilor implicite. Fie F : D R2 ! R, D mulţime deschis¼ a, F

1
de clas¼ a C pe D. Presupunem c¼ a exist¼
a un punct (a; b) 2 D astfel încât F (a; b) = 0
@F
şi (a; b) 6= 0.
@y
Atunci exist¼ a I şi J intervale deschise din R pentru care I J D; a 2 I; b 2 J
şi o unic¼a funcţie f : I ! J cu propriet¼ aţile:
a) f (a) = b;
b) F (x; f (x)) = 0 pentru orice x 2 I;
@F
(x; f (x))
c) f este de clas¼ a C 1 şi f 0 (x) = @x pentru orice x 2 I.
@F
(x; f (x))
@y

Vom justi…ca aici doar expresia derivatei f 0 (x). Conform formulei de derivare a
funcţiilor compuse, dac¼
a g(x) = F (u(x); v(x)); atunci

@F @F
g 0 (x) = (u(x); v(x))u0 (x) + (u(x); v(x))v 0 (x):
@x @y

Deriv¼
am acum ambii membrii ai egalit¼
aţii F (x; f (x)) = 0 aplicând aceast¼
a formul¼
a
de derivare şi obţinem
@F @F
(x; f (x)) + (x; f (x))f 0 (x) = 0:
@x @y

De aici se obţine expresia lui f 0 (x).

Exemple. 1) S¼
a consider¼am din nou funcţia din exemplul precedent. Dac¼
a lu¼
am
@F
punctul (0; 1); atunci F (0; 1) = 0 şi 6 0. Funcţia cu proprietatea
(0; 1) = 2 =
@y p
f (0) = 1 de…nit¼ a implicit de ecuaţia F (x; y) = 0 este f (x) = 1 x2 . Avem
2x x
f 0 (x) = = p .
2f (x) 1 x2

11
 @F
Pentru (0; 1); F (0; 1) = 0 şi (0; 1) = 2 6= 0. Funcţia cu proprietatea
@y p
g(0) = 1 de…nit¼ a implicit de ecuaţia F (x; y) = 0 este g(x) = 1 x2 . Avem
2x x
g 0 (x) = =p .
2g(x) 1 x2
a se calculeze f 0 (1) şi f 00 (1) pentru funcţia f de…nit¼
2) S¼ a implicit de ecuaţia
x2 2xy + y 2 + x + y 2=0
şi care îndeplineşte condiţia f (1) = 0:
@F
a F (x; y) = x2
Dac¼ 2xy + y 2 + x + y 2; atunci F (1; 0) = 0 şi (x; y) = 2x +
@y
@F
@F (x; f (x)) 2x 2f (x) + 1
2y + 1; (1; 0) = 1 6= 0. Atunci f 0 (x) = @x = =
@y @F 2x + 2f (x) + 1
(x; f (x))
@y
2x 2f (x) + 1 2+1
şi f 0 (1) = = 3.
2x 2f (x) 1 2 1
(2 2f 0 (x)) (2x 2f (x) 1) (2x 2f (x) + 1) (2 2f 0 (x))
f 00 (x) = şi f 00 (1) =
(2x 2f (x) 1)2
(2 6) (2 1) (2 6) (2 + 1)
= 8.
(2 1)2
Fie acum F : D ! R, D Rn+1 deschis¼ a. Condiţiile în care exist¼ a o funcţie
n
f : E ! I; E R deschis¼ a; I interval din R; E I D; astfel încât
F (x1 ; : : : ; xn ; f (x1 ; : : : ; xn )) = 0 pentru orice (x1 ; : : : ; xn ) 2 E, sunt asem¼ an¼
atoare
cu cazul n = 1. Funcţia f de…nit¼ a în acest mod se spune c¼ a este de…nit¼a implicit de
ecuaţia F (x1 ; : : : ; xn ; y) = 0 sau c¼ a f este o funcţie implicit¼a.
Astfel, dac¼ a F este de clas¼ a C 1 pe D şi exist¼ a un punct (a1 ; : : : ; an ; b) 2 D astfel
@F
încât F (a1 ; : : : ; an ; b) = 0 şi (a1 ; : : : ; an ; b) 6= 0, atunci exist¼ a E Rn deschis¼ a şi
@y
I interval deschis din R pentru care E I D; (a1 ; : : : ; an ) 2 E; b 2 I şi o unic¼ a
funcţie f : E ! I cu propriet¼ aţile:
a) f (a1 ; : : : ; an ) = b;
b) F (x1 ; : : : ; xn ; f (x1 ; : : : ; xn )) = 0 pentru orice (x1 ; : : : ; xn ) 2 E;
@F
(x1 ; : : : ; xn ; f (x1 ; : : : ; xn ))
1 @f @xi
c) f este de clas¼ a C şi (x1 ; : : : ; xn ) = pentru
@xi @F
(x1 ; : : : ; xn ; f (x1 ; : : : ; xn ))
@y
orice (x1 ; : : : ; xn ) 2 E.

Exemple. 1) Fie F : R3 ! R, F (x; y; z) = x2 + y 2 z 2 3xyz. F (0; 1; 1) = 0

@F @F
şi (0; 1; 1) = 2 6= 0 ( (x; y; z) = 2z 3xy). Atunci exist¼ aE R2 des-
@z @z
chis¼a şi I interval deschis din R astfel încât (0; 1) 2 E; 1 2 I şi f : E ! I
cu propriet¼ aţile f (0; 1) = 1; x2 + y 2 f 2 (x; y) 3xyf (x; y) = 0 pentru orice
@F
@f (x; y; f (x; y)) 2x 3yf (x; y) @f
(x; y) 2 E şi (x; y) = @x = ; (x; y) =
@x @F 2f (x; y) 3xy @y
(x; y; f (x; y))
@z
12
 @F
(x; y; f (x; y))
@y 2y 3xf (x; y)
= .
@F 2f (x; y) 3xy
(x; y; f (x; y))
@z
@f @f @2f
S¼
a calcul¼
am acum (0; 1); (0; 1) şi (0; 1). Avem
@x @y @x@y
@f 2 0 3 1 f (0; 1) 3 @f 2 1 3 0 f (0; 1)
(0; 1) = = , (0; 1) = = 1.
@x 2f (0; 1) + 3 0 1 2 @y 2f (0; 1) + 3 0 1
@2f @ @f @ 2y 3xf (x; y)
Apoi (x; y) = (x; y) = =
@x@y @x @y @x 2f (x; y) + 3xy
@f @f
3f (x; y) 3x (x; y) (2f (x; y) + 3xy) (2y 3xf (x; y)) 2 (x; y) + 3y
@x @x
2 şi
(2f (x; y) + 3xy)
3
2 3 2 2 2 +3
@ f 2 3
g¼
asim (0; 1) = 2
= .
@x@y 2 2

2) S¼ a ar¼
at¼
am c¼
a funcţia z de…nit¼ a implicit de ecuaţia (x az; y bz) = 0;
unde este o funcţie de clas¼a C 1 pe R2 ; iar a şi b sunt numere reale nenule, satisface
ecuaţia
@z @z
a +b = 1:
@x @y
Aici avem F (x; y; z) = (x az; y bz). Atunci
@F @ @F @
(x; y; z) (x; y; z)
@z @z @y
= @x = @u şi = = @v ,
@x @F @ @ @y @F @ @
(x; y; z) a b (x; y; z) a b
@z @u @v @z @u @v
unde am notat cu u0şi v variabilele1 funcţiei
0 . În …nal,1g¼asim c¼ a
@ @
@z @z B @u C B @v C
a +b = a@ + b@ = 1.
@x @y @ @ A @ @ A
a +b a +b
@u @v @u @v

13
 5.5. Exerciţii

1. Derivate parţiale
@f @f p
a) Folosind de…niţia, s¼
a se calculeze (1; 1) şi (1; 1) pentru f (x; y) = x2 + y 2 .
@x @y
@f @f
b) S¼
a se calculeze (0; 0) şi (0; 0) pentru
@x @y
1) 8
< 0; dac¼ a x = 0 sau y = 0
f (x; y) = .
:
1; dac¼ a x 6= 0 şi y 6= 0
2) 8 xy
> a x2 + y 2 6= 0
< x2 + y 2 ; dac¼
f (x; y) =
>
:
0; dac¼ a x = 0 şi y = 0

@f @f
c) S¼
a se calculeze derivatele parţiale şi într-un punct oarecare:
@x @y
x y x2 + y 2
1) f (x; y) = x3 +y 2 3axy 2) f (x; y) = 3) f (x; y) = xy 4) f (x; y) = 2
x+y x y2
x y p
5) f (x; y) = p 6) f (x; y) = esin x 7) f (x; y) = x2 y 2 8) f (x; y) =
s x2 + y 2
x2 y 2 p
arcsin 2 2
9) f (x; y) = ln x + x2 + y 2 .
x +y

@f @f @f
d) S¼
a se calculeze derivatele parţiale ; şi într-un punct oarecare:
@x @y @z
1) f (x; y; z) = x3 y 2 z + 2x 3y + z + 5 2) f (x; y; z) = (xy)z 3) f (x; y; z) = z xy 4)
1
f (x; y; z) = ln (xy + z) 5) f (x; y; z) = p .
x2 + y 2 + z 2

e) S¼
a se arate c¼a funcţia u îndeplineşte condiţia al¼
aturat¼
a:
@u @u @u
1) u(x; y; z) = (x y) (y z) (z x) ; + + = 0.
@x @y @z
x y @u @u @u
2) u(x; y; z) = x + ; + + = 1.
y z @x @y @z
2. Derivarea funcţiilor compuse

a se calculeze f 0 (t) dac¼

a) S¼ a
u(t)
1) f (t) = F (et ; ln t) 2) f (t) = eF (cos t; t2 )
4) f (t) = (u(t))v(t) ;
3) f (t) = ln sin
v(t)
w(t)
u(t) = sin t; v(t) = cos t 5) f (t) = F (t2 + 1; ln t; sin t) 6) f (t) = p .
u2 (t) + v 2 (t)

14
 @f @f
b) S¼
a se calculeze şi dac¼
a
@x @y
u(x; y)
1) f (x; y) = F (x2 y 2 ; exy ) 2) f (x; y) = ln F (x2 +y; xy) 3) f (x; y) = arctg
v(x; y)
4) f (x; y) = u(x; y)v(x;y) 5) f (x; y) = F (x2 ; xy; x+y) 6) f (x; y) = F (x; '(x); (x; y)).

@f @f @f
c) S¼
a se calculeze ; şi dac¼a
@x @y @z
1) f (x; y; z) = F (x2 + y 2 + z 2 ; x + y + z) 2) f (x; y; z) = F (xyz; x + y z; cos yz)
3) f (x; y; z) = F (x + y; '(xz); (x + z; y + z)).

d) S¼a se arate c¼
a funcţiile urm¼atoare satisfac relaţiile scrise în dreptul …ec¼
areia:
@f @f
1) f (x; y) = F (x + ay); =a .
@y @x
1 @f 1 @f f
2) f (x; y) = y' (x2 y 2 ) ; + = 2.
x @x y @y y
@f @f
3) f (x; y) = xy' (x2 y 2 ) ; xy 2 + x2 y = (x2 + y 2 ) f .
@x @y
3. Derivate parţiale de ordin superior

@2f @2f @2f @2f

a) S¼
a se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ; ; şi ale
@x2 @x@y @y@x @y 2
funcţiei
p x+y
1) f (x; y) = ln (x2 + y 2 ) 2) f (x; y) = 2xy + y 2 3) f (x; y) = arctg .
1 xy

p b) S¼a se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f (x; y; z) =

x2 + y 2 + z 2 .

@3f
c) S¼
a se calculeze pentru f (x; y; z) = x y z .
@x@y@z

@3f
d) S¼
a se calculeze pentru f (x; y; z) = sin (xy).
@x@y 2

@2f @2f
e) S¼a se arate c¼
a funcţiile urm¼ atoare satisfac ecuaţia lui Laplace + = 0.
q @x2 @y 2
y x
1) f (x; y) = arctg 2) f (x; y) = (x a)2 + (y b)2 3) f (x; y) = 2 4)
x x + y2
f (x; y) = ex cos y 5) f (x; y) = ex sin y.
xh y i
f) S¼a se arate c¼
a funcţia f (x; y) = u(y) + v( ) ; u; v 2 C 2 (R); veri…c¼
a relaţia
y x

@2f @2f @f
x2 + xy y = 0:
@x2 @x@y @y

4. Funcţii diferenţiabile

15
 a) Folosind de…niţia, s¼ a se arate c¼
a funcţia f (x; y; z) = ax + by + cz este difer-
enţiabil¼
a în (x0 ; y0 ; z0 ).

b) S¼a se arate
8c¼
a funcţia f este diferenţiabil¼
a în (0; 0) :
>
> 1
< (x2 + y 2 ) sin 2 ; dac¼a x2 + y 2 6= 0
x + y2
1) f (x; y) = .
>
>
: a x2 + y 2 = 0
0; dac¼
8
>
> xy(x2 y 2 )
< ; (x; y) 6= (0; 0)
2) f (x; y) = x2 + y 2 .
>
>
:
0; (x; y) = (0; 0)

c) S¼
a se arate c¼ a pe R2 .
a funcţia f (x; y) = cos xy este diferenţiabil¼

d) S¼a se arate
8c¼
a funcţia f nu este diferenţiabil¼
a în (0; 0).
x
>
< x + y ; x + y 6= 0
1) f (x; y) = .
>
:
0; x + y = 0
p
2) f (x; y) = x2 + y 2 .
8
>
> x3
< 2 2
; (x; y) 6= (0; 0)
3) f (x; y) = x + y .
>
>
:
0; (x; y) = (0; 0)

5. Diferenţiala şi derivata unei funcţii de mai multe variabile

S¼
a se scrie derivata şi diferenţiala
p p funcţiei f în punctul a:
1) f (x; y) = cos xy; a = ( ; ).
2 3
2) f (x; y; z) = 2x + 7y z; a = (1; 1; 1).
2 2 2
3) f (x; y; z) = ln(1
p+ x + y + z ); a = (2; 1; 3).
4) f (x; y; z; u) = x2 + y 2 + z 2 + u2 ; a = (5; 1; 3; 2).

6. Diferenţiale de ordin superior şi dezvolt¼

ari Taylor

a) S¼a se scrie diferenţialele de ordinul doi şi trei ale funcţiei f în punctul a:
1) f (x; y) = x3 + y 3 2xy(x y); a = (2; 1).
2) f (x; y) = e2x+3y ; a = (1; 1).
3) f (x; y; z) = x2 + y 2 + z 2 xy + xz; a = (1; 2; 1).
4) f (x; y; z) = '(x + y + z); a = (5; 7; 3).

b) S¼
a se scrie formula lui Taylor de ordinul m pentru funcţia f în punctul a:
1) m = 3; f (x; y) = ex cos y; a = (0; ).
2) m = 3; f (x; y) = e2x ln(1 + y); a = (0; 0).
3) m = 2; f (x; y; z) = x3 + y 3 + z 3 3xyz, a = (1; 1; 1).

16
 7. Funcţii implicite

a se calculeze f 0 (0) pentru funcţia f de…nit¼

a) S¼ a implicit de ecuaţia
3
x2 + y 2 2 x2 + y 2 + 1 = 0

şi care satisface condiţia f (0) = 1.

b) S¼a se calculeze f 0 (x); f 00 (x) şi f 000 (x) pentru funcţia f de…nit¼
a implicit de
2 2
x y
ecuaţia 2 + 2 = 1.
a b
c) S¼ a se calculeze f 0 (0); f 00 (0) şi f 000 (0) pentru funcţia f de…nit¼
a implicit de
ecuaţia
x2 xy + 2y 2 + x y 1 = 0
şi pentru care f (0) = 1.

@f @f
d) S¼
a se calculeze ( 1; 0) şi ( 1; 0) dac¼a f (x; y) este funcţia de…nit¼
a im-
@x @y
plicit de ecuaţia x2 + y 2 z 2 + xy = 0 şi f ( 1; 0) = 1.

e) S¼a se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi în punctul (2; 0) ale funcţiei
f (x; y) de…nit¼a implicit de ecuaţia

2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z+8=0

şi f (2; 0) = 1.
x y
f) Dac¼
a f (x; y) este de…nit¼
a implicit de ecuaţia ; = 0 s¼
a se arate c¼
a
z z
@f @f
x +y = f:
@x @y

g) Dac¼ a implicit de ecuaţia (x + y + z; x2 + y 2 + z 2 ) = 0

a f (x; y) este de…nit¼
s¼
a se arate c¼
a
@f @f
(y f ) + (f x) = x y:
@x @y

17