6.

Extremele funcţiilor de mai multe variabile

6.1. Puncte critice şi puncte de extrem

Punct critic (staţionar). Fie f : D Rn ! R, D deschis¼

a şi a 2 D. Dac¼
af
are derivate parţiale de ordinul întâi în a şi dac¼
a
@f @f
(a) = 0; : : : ; (a) = 0;
@x1 @xn
atunci a se numeşte punct critic (sau punct staţionar) pentru f .

Exemplu. S¼ a g¼ asim punctele critice ale funcţiei f : D R2 ! R, D =

R f(0; 0)g ; f (x; y) = xy ln (x2 + y 2 ).
2

Pentru aceasta trebuie s¼a rezolv¼

am sistemul
@f 2x2 y
(x; y) = y ln (x2 + y 2 ) + 2 =0
@x x + y2

@f 2xy 2
(x; y) = x ln (x2 + y 2 ) + 2 = 0:
@y x + y2
Avem urm¼ atoarele posibilit¼ aţi:
2y 2
1) y = 0 şi ln (x2 + y 2 ) + 2 = 0; din care obţinem ln x2 = 0; adic¼ a x = 1.
x + y2
G¼asim punctele critice (1; 0) şi ( 1; 0).
2x2
2) x = 0 şi ln (x2 + y 2 ) + 2 2
= 0; din care obţinem ln y 2 = 0; adic¼ a y = 1.
x +y
G¼asim punctele critice (0; 1) şi (0; 1).
2y 2 2x2
3) ln (x2 + y 2 ) + 2 = 0 şi ln (x 2
+ y 2
) + = 0. Sc¼azând ecuaţiile,
x + y2 x2 + y 2
deducem x2 y 2 = 0; adic¼ a x = y. Introducând în una din ecuaţii, g¼ asim ln 2x2 =
1 1
1; de unde 2x2 = e 1 ; x2 = ; x = p . Obţinem urm¼ atoarele puncte critice:
2e 2e
1 1 1 1 1 1 1 1
p ;p ; p ; p ; p ; p ; p ;p .
2e 2e 2e 2e 2e 2e 2e 2e
Maxim local. f are un maxim local în a dac¼
a exist¼
a o bil¼
a deschis¼
a Br (a) D
astfel încât
f (a) f (x) pentru orice x 2 Br (a):
a se numeşte punct de maxim local.

Minim local. f are un minim local în a dac¼

a exist¼
a o bil¼
a deschis¼
a Br (a) D
astfel încât
f (a) f (x) pentru orice x 2 Br (a):
a se numeşte punct de minim local.

1
 Maxim sau minim global. f : D ! R are un maxim global în a dac¼
a

f (a) f (x) pentru orice x 2 D

şi are un minim global în a dac¼

a

f (a) f (x) pentru orice x 2 D:

În acest caz, a se numeşte punct de maxim (minim) global.

Puncte de extrem. Observ¼ am c¼a un punct de maxim (minim) global este şi
punct de maxim (minim) local, dar nu şi reciproc. În cele ce urmeaz¼ a se va ar¼
ata
cum pot … g¼ asite punctele de minim sau maxim local ale unei funcţii de mai multe
variabile, g¼
asirea punctelor de maxim sau minim global neintrând în discuţie în acest
curs.
În cele ce urmeaz¼ a, prin punct de extrem al unei funcţii vom înţelege un punct
de minim local sau un punct de maxim local.

Teorem¼ a. Fie f : D Rn ! R, D deschis¼ a şi a 2 D. Dac¼

a f este diferenţiabil¼
a
în a şi a este punct de extrem pentru f; atunci a este punct critic pentru f .

Reciproca nu este adev¼arat¼

a, adic¼
a pot s¼
a existe puncte critice pentru o funcţie
care s¼
a nu …e puncte de extrem.

Exemplu. Pentru funcţia din exemplul precedent punctele critice (1; 0); ( 1; 0);
1 1
(0; 1) şi (0; 1) nu sunt puncte de extrem. Punctele critice p ; p şi
2e 2e
1 1 1 1
p ; p sunt puncte de minim, iar punctele critice p ; p ;
2e 2e 2e 2e
1 1
p ;p sunt puncte de maxim. Cum se stabileşte acest lucru vom vedea în
2e 2e
secţiunea urm¼ atoare.

6.2. G¼
asirea punctelor de extrem

Fie f : D Rn ! R, D deschis¼ a şi f diferenţiabil¼

a pe D. Din cele expuse
în secţiunea precedent¼
a rezult¼a c¼a puntele de extrem ale lui f; dac¼ a exist¼
a, se a‡a¼
printre punctele critice ale lui f . Deci primul pas în g¼ asirea punctelor de extrem
este rezolvarea sistemului
@f @f
(x1 ; : : : ; xn ) = 0; : : : ; (x1 ; : : : ; xn ) = 0:
@x1 @xn
S¼
a presupunem c¼ a a = (a1 ; : : : ; an ) 2 D este o soluţie a sistemului, adic¼
a un
@f @f
punct critic al lui f . Atunci (a) = 0; : : : ; (a) = 0; ceea ce se poate exprima
@x1 @xn

2
şi prin (df ) (a) = 0. Scriind formula lui Taylor de ordinul doi pentru funcţia f în a;
g¼asim
1 2 1 3
f (x) f (a) = d f (a) (x a) + d f (c) (x a) .
2! 3!
Din considerente pe care nu le putem dezvolta aici, rezult¼ a c¼
a exist¼
a o bil¼
a deschis¼
a
cu centrul în a; Br (a); astfel încât pentru x 2 Br (a) semnul diferenţei f (x) f (a) este
acelaşi cu semnul lui d2 f (a) (x a). Deoarece d2 f (a) : Rn ! R, d2 f (a)h =
X n
@2f
(a)hi hj ; h = (h1 ; : : : ; hn ); este o form¼
a p¼atratic¼
a, rezult¼
a urm¼atoarele:
i;j=1
@x i @x j

–dac¼a forma p¼ a d2 f (a) este pozitiv semide…nit¼

atratic¼ a (adic¼a d2 f (a)h 0
pentru orice h), atunci a este punct de minim;
–dac¼a forma p¼
atratic¼a d2 f (a) este negativ semide…nit¼ a (adic¼a d2 f (a)h 0
pentru orice h), atunci a este punct de maxim;
–dac¼a forma p¼ a d2 f (a) este nede…nit¼
atratic¼ a (adic¼ a h; k cu d2 f (a)h >
a exist¼
0 şi d2 f (a)k < 0), atunci a nu este punct de extrem.

Exemplu. S¼
a g¼
asim punctele de extrem ale funcţiei

f (x; y; z) = 2 (x 1)2 + (y + 2)2 + (z 2)2 + 5 x2 + (y 1)2 + (z + 1)2 :

Pentru a g¼
asi punctele critice form¼ am sistemul
@f @f @f
= 4 (x 1) + 10x = 0; = 4 (y + 2) + 10 (y 1) = 0; = 4 (z 2) +
@x @y @z
2 1 1
10 (z + 1) = 0: Singura soluţie a sistemului este x = ; y = ; z = ; deci f are
7 7 7
2 1 1
un singur punct critic, a = ( ; ; ).
7 7 7
@2f @2f @2f @2f @2f @2f
Deoarece = = = 14 şi = = = 0;
@x2 @y 2 @z 2 @x@y @x@z @y@z
2 1 1
d2 f ( ; ; ) (h1 ; h2 ; h3 ) = 14h21 + 14h22 + 14h23 0
7 7 7
2 1 1
pentru orice (h1 ; h2 ; h3 ) şi atunci ( ; ; ) este punct de minim.
7 7 7
a variabile. Fie (a; b) un punct critic pentru funcţia
Cazul funcţiilor de dou¼
2
f : D R ! R. Deoarece

@2f @2f @2f

d2 f (a; b) (h1 ; h2 ) = (a; b)h2
1 + 2 (a; b)h1 h2 + (a; b)h22 ;
@x2 @x@y @y 2
având în vedere metoda lui Jacobi pentru g¼
asirea expresiei canonice a unei forme
p¼
atratice şi notând
2
@2f @2f @2f
(a; b) = (a; b) (a; b) (a; b) ;
@x2 @y 2 @x@y

putem a…rma urm¼atoarele:

@2f
–dac¼
a (a; b) > 0 şi (a; b) > 0; atunci (a; b) este punct de minim;
@x2

3
 @2f
–dac¼
a (a; b) > 0 şi (a; b) < 0; atunci (a; b) este punct de maxim;
@x2
–dac¼
a (a; b) < 0; atunci (a; b) nu este punct de extrem.

Exemplu. Am v¼ azut în secţiunea precedent¼ a c¼a punctele critice ale funcţiei f :

D R ! R, D = R f(0; 0)g ; f (x; y) = xy ln (x2 + y 2 ) sunt (1; 0); ( 1; 0);
2 2

1 1 1 1 1 1 1 1
(0; 1); (0; 1) p ; p ; p ; p ; p ; p ; p ;p .
2e 2e 2e 2e 2e 2e 2e 2e
@2f 2xy 2y 2 @2f 2xy 2x2 @2f
Avem 2 = 2 1 + ; = 1 + ; =
@x x + y2 (x2 + y 2 )2 @y 2 x2 + y 2 (x2 + y 2 )2 @x@y
x4 + y 4
ln (x2 + y 2 ) + 2 :
(x2 + y 2 )2
@2f @2f @2f
(1; 0) = 0; (1; 0) = 0; (1; 0) = 2: (1; 0) = 4 < 0 deci (1; 0) nu
@x2 @y 2 @x@y
este punct de extrem.
@2f 1 1 @2f 1 1 @2f 1 1
2
p ; p = 2
p ; p = 1 + e; p ;p = 0:
@x 2e 2e @y 2e 2e @x@y 2e 2e
1 1 @2f 1 1 1 1
p ;p = (1 + e)2 > 0 şi 2
p ;p = 1 + e > 0 deci p ; p
2e 2e @x 2e 2e 2e 2e
este punct de minim.
@2f 1 1 @2f 1 1 @2f 1 1
2
p ; p = 2
p ; p = (1 + e) ; p ; p =
@x 2e 2e @y 2e 2e @x@y 2e 2e
1 1 2 @2f 1 1
0: p ; p = (1 + e) > 0 şi p ; p = (1 + e) < 0 deci
2e 2e @x2 2e 2e
1 1
p ; p este punct de maxim.
2e 2e

6.3. Extreme condiţionate

Fie f : D Rn ! R, D deschis¼ a, f diferenţiabil¼

a pe D, gi : D ! R,
1
i = 1; : : : ; m; f; gi de clas¼ a C pe D. Not¼ am A = fx 2 D j gi (x) = 0; i = 1; : : : ; mg
şi presupunem c¼ a A 6= ?. Un punct a din A se numeşte punct de extrem condiţionat
al lui f cu leg¼ aturile gi ; i = 1; : : : ; m; dac¼
a exist¼
a o bil¼
a deschis¼
a Br (a) D astfel
încât

f (a) f (x) pentru orice x 2 Br (a) \ A (punct de minim condiţionat)

sau

f (a) f (x) pentru orice x 2 Br (a) \ A (punct de maxim condiţionat).

Presupunem c¼
a m < n şi c¼
a funcţiile gi ; i = 1; : : : ; m; în deplinesc condiţia

@gi
rang (x1 ; : : : ; xn ) = m pentru orice (x1 ; : : : ; xn ) 2 D.
@xj 1 i m;1 j n

Pentru a g¼
asi punctele de extrem condiţionat, proced¼
am dup¼
a cum urmeaz¼
a:

4
 –form¼
am funcţia lui Lagrange
X
m
L(x1 ; : : : ; xn ; 1; : : : ; m) = f (x1 ; : : : ; xn ) + i gi (x1 ; : : : ; xn ):
i=1

m se numesc multiplicatorii lui Lagrange;

1; : : : ;
–form¼
am sistemul de n + m ecuaţii
@L
= 0; k = 1; : : : ; n; gi = 0; i = 1; : : : ; m
@xk
cu necunoscutele x1 ; : : : ; xn ; 1 ; : : : ; m şi c¼ aut¼
am soluţiile acestui sistem;
– dac¼a a1 ; : : : ; an ; 1 ; : : : ; m este o soluţie a sistemului, form¼ am sistemul de m
ecuaţii
@gi @gi
(a)h1 + : : : + (a)hn = 0; i = 1; : : : ; m
@x1 @xn
cu necunoscutele h1 ; : : : ; hn ; unde a = (a1 ; : : : ; an ). Condiţia pus¼ a asupra funcţiilor
gi ; i = 1; : : : ; m; asigur¼ a faptul c¼ a se pot exprima m dintre necunoscutele h1 ; : : : ; hn
în funcţie de celelalte n m. S¼ a presupunem pentru simplitatea expunerii c¼ a am
exprimat h1 ; : : : ; hm în funcţie de hm+1 ; : : : ; hn .
X n
@2L
–în forma p¼ atratic¼ a Q(h1 ; : : : ; hn ) = (a1 ; : : : ; an ; 1 ; : : : ; m )hi hj în-
i;j=1
@xi @xj
locuim variabilele h1 ; : : : ; hm cu expresiile lor în funcţie de hm+1 ; : : : ; hn şi obţinem
o form¼ a p¼atratic¼ a P (hm+1 ; : : : ; hn );
–dac¼a forma p¼ atratic¼ a P este pozitiv semide…nit¼ a, atunci a este punct de minim
condiţionat pentru f; dac¼ a P este negativ semide…nit¼ a, atunci a este punct de maxim
condiţionat pentru f; iar dac¼ a P este nede…nit¼ a, atunci a nu este punct de extrem
condiţionat pentru f .

Exemplu. Fie f : D ! R, D = f(x; y; z) 2 R3 j x > 0; y > 0; z > 0g ; f (x; y; z) =

xy + xz + yz. Vrem s¼a g¼
asim extremele funcţiei condiţionate de ecuaţia xyz = 1.
Avem n = 3; m = 1; o singur¼a leg¼
atur¼
a g(x; y; z) = 0; unde g(x; y; z) = xyz 1.
Se vede c¼
a m < n şi
@g @g @g
rang = rang yz xz xy =1=m
@x @y @z

pentru orice (x; y; z) 2 D.

Funcţia lui Lagrange este

L(x; y; z; ) = f (x; y; z) + g(x; y; z) = xy + xz + yz + (xyz 1) :

Sistemul de patru ecuaţii

@L @L @L
= 0; = 0; = 0; g = 0
@x @y @z
cu necunoscutele x; y; z; este

y + z + yz = 0; x + z + xz = 0; x + y + xy = 0; xyz 1 = 0:

5
Acest sistem are soluţia x = 1; y = 1; z = 1; = 2.
Ecuaţia
@g @g @g
(1; 1; 1)h1 + (1; 1; 1)h2 + (1; 1; 1)h3 = 0
@x @y @z
este aici
h1 + h2 + h3 = 0
din care scoatem h3 = h1 h2 .
În forma p¼atratic¼
a

@2L 2 @2L 2 @2L

Q(h1 ; h2 ; h3 ) = (1; 1; 1; 2)h 1 + (1; 1; 1; 2)h2 + (1; 1; 1; 2)h23 +
@x2 @y 2 @z 2
@2L @2L @2L
2 (1; 1; 1; 2)h1 h2 + 2 (1; 1; 1; 2)h1 h3 + 2 (1; 1; 1; 2)h2 h3 =
@x@y @x@z @y@z
2 (h1 h2 + h1 h3 + h2 h3 )

înlocuim h3 cu h1 h2 şi obţinem forma p¼ a P (h1 ; h2 ) = 2 (h21 + h1 h2 + h22 )

atratic¼
care este pozitiv de…nit¼
a, deci (1; 1; 1) este punct de minim condiţionat.

6.4. Exerciţii

a) S¼
a se g¼
aseasc¼
a extremele urm¼
atoarelor funcţii
50 20
1) f : f(x; y) 2 R2 j x > 0; y > 0g ! R, f (x; y) = xy + + .
x y
2) f : f(x; y) 2 R2 j x 0; y 0g ! R, f (x; y) = e2x+3y (x2 + y 2 ).
3) f : R2 ! R, f (x; y) = x3 + y 3 3xy.
4) f : f(x; y) 2 R2 j 0 x r; 0 y g ! R, f (x; y) = sin x sin y sin(x + y).
2 2
x y
5) f : R2 ! R, f (x; y) = xy 1 2
; a > 0; b > 0.
a b2
6) f : R3 ! R, f (x; y; z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x z.
7) f : R3 ! R, f (x; y; z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z.
x3 + y 3 + z 3
8) f : (0; 1)3 ! R, f (x; y; z) = .
xyz

b) S¼
a se g¼
aseasc¼
a extremele condiţionate
1) f : R ! R, f (x; y) = x2 + y 2 x y; x + y = 1.
2

2) f : R2 ! R, f (x; y) = x2 + y 2 3x 2y + 1; x2 + y 2 = 1.
3) f : R2 ! R, f (x; y) = 5x2 + 3xy + y 2 ; x2 + y 2 = 1.
1 1 1 1 1
4) f : R2 f(0; 0)g ! R, f (x; y) = + ; 2 + 2 = 2 .
x y x y a
2 2 2 x y
5) f : R ! R, f (x; y) = x + y ; + = 1.
a b
6) f : R2 ! R, f (x; y) = (x 1)2 + y 2 ; x2 y 2 = 1.
7) f : R3 ! R, f (x; y; z) = x 2y + 2z; x2 + y 2 + z 2 = 9.
8) f : R3 ! R, f (x; y; z) = xyz; x + y + z = 5; xy + yz + zx = 8.
9) f : R3 ! R, f (x; y; z) = x2 + y 2 z 2 ; x + y + z = 1; x2 + y 2 + z 2 = 4.