Ion Neculce (n. 1672 – d.

 1745, Târgu Frumos, România) a fost

un cronicar moldovean, mare boier, care a ocupat diferite funcții
importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Ion Neculce s-a
născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici din județul Iași. Tatăl său a
fost Enache Neculce vistiernicul, grec de origine, iar mama - Catrina era
fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc. Ion
Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in
categoria cronicarilor moldoveni. Lucrarea de căpătâi a lui Neculce - în
afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul Țării
Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la
care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai
probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când
avea deja cca 60 de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744.
Letopisețul este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O samă de
cuvinte ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni și în
letopiseții nu sînt scrise...". Aici se cuprind o serie de tradiții relative la
diferiți domni și care ulterior au format subiectele legendelor și
poemelor din literatura noastră modernă, precum: Daniil
Sihastru de Bolintineanu, Aprodul Purice de Negruzzi, Altarul
mănăstirii Putna de Alecsandri, Cupa lui
Ștefan de Bolintineanu, Dumbrava roșie de Alecsandri, Visul lui Petru
Rareș de Alecsandri ș.a. Aproape toți domnii, despre care vorbește
Neculce în cursul cronicii sale, au câte un scurt portret sau câte o
caracteristică. Cronica lui Ion Neculce ni s-a păstrat într-un număr de 14
copii manuscrise.