Available online at www.sciencedirect.

com

ScienceDirect
Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

Operational Research in Sustainable Development and Civil Engineering - meeting of EURO

working group and 15th German-Lithuanian-Polish colloquium (ORSDCE 2015)

Critical drivers of megaprojects success and failure

Sandra Mišićᵃ*, Mladen Radujkovićᵇ
ᵃSandra Mišić, IPMA, P.O. Box 7905, 1008 AC Amsterdam, The Netherlands
ᵇMladen Radujković,University of Zagreb,FCE, Kačićeva 26, Zagreb 10 000, Croatia

© 20155PublishedTheAuthorsbyElsevier.PublishedLtd. ThisbyElsevierisanopenLtdaccess. article under the CC BY-NC-ND license

(Peerhttp://creativecommons-reviewunderresponsibility.org/licenses/byofthe-ncorganizing-nd/4.0/). committee of the Operational Research in Sustainable Development and Civil
PeerEngineering-reviewunder-meeting responsibilityofEUROof theworkingorganizinggroupcommitteeand15thofGermantheOperational-LithuanianResearch-
PolishincolloquiumSustainable.Development and Civil Engineering - meeting of EURO working group and 15th German-Lithuanian-Polish colloquium

Keywords: megaprojects; project success factors; project failure factors, competence

* Sandra Mišić, IPMA, P.O. Box 7905 1008 AC Amsterdam, The Netherlands, E-mail address: sandra.misic@ipma.ch

1877-7058 © 2015 Published by Elsevier Ltd. This is an open access article under the CC BY-NC-ND
license (http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/).
Peer-review under responsibility of the organizing committee of the Operational Research in Sustainable Development and Civil Engineering -
meeting of EURO working group and 15th German-Lithuanian-Polish colloquium
doi:10.1016/j.proeng.2015.10.009
72 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

1. Introduction

There is a common perception that megaprojects are not only difficult, but often unsuccessful. Whether
megaprojects succeed or fail and the ways in which they do so are important for a variety of reasons. A successful
megaproject can spur economic growth in LDCs, while a failure can set development back for years.[13] The
development of megaproject management as a new profession in project management has increased the attention
given to the leadership and professional development megaproject research since 2006. Total global megaproject
spending is assessed at US$6 to US$9 trillion annually, or 8% of the total global gross domestic product (GDP), which
denotes the biggest investment boom in human history.[2]
Rapid global urbanization has triggered another round of investment boom in megaprojects. The success of these
projects is so important to their sponsors that firms and even governments could collapse if they failed. Finally,
megaproject are usually long projects; so there is ample time for things that affect project outcomes to change, and
there is less likelihood of maintaining continuity in project management. Megaprojects, even when highly successful,
are difficult projects.[4] Recent EU Cost Megaprojects research concluded that these are the characteristics of
megaprojects: colossal, captivating, costly, controversial and complex.[9] The media’s current interest in the issue of
cost overrun is associated with the cost-efficiency issue: cost overruns imply wastage of public resources that could
have been otherwise used for productive purposes elsewhere. Another issue is of course that if the initial cost
estimation of major projects with large cost overrun had been accurate and realistic, they might not have been
implemented and more viable projects could have got priority.[1]
In this paper, success school of thought will be examined in the context of megaprojects. This school of thought in
project management looks at the project as a business objective and focuses on the success and failure of the project.
This paper is based on 2 stages: literature review and empirical research in the field of megaprojects. Through these
steps, main drivers, in this case factors, that affect success and failure on megaprojects. will be analyzed.

2. Megaprojects performance

One of the most widely-accepted definitions is the one given by the US Department of Transportation: a
megaproject is a project with at least a USD 1 billion budget [15]. The project cost threshold of USD 1 billion is
increasingly advocated worldwide as the key criterion for defining a megaproject.[4] [17] In European Union
countries, the International Project Management Association (IPMA) (2011) designated a cost threshold of EUR 1
billion as the basis for defining megaprojects across all industries.[16] The US Federal Highway Administration
(FHA) later gave a detailed definition of 79 megaprojects: major infrastructure projects that cost more than 1 billion
USD, or projects of a significant cost that attract a high level of public attention or political interest because of 82
substantial direct and indirect impacts on the community, environment, and state budgets“.[15] Megaprojects are
extremely large-scale investment projects typically costing more than € 0.5 billion. Megaprojects include power plant
(conventional, nuclear or renewable), oil and gas extraction and processing projects and transport projects such as
highways and tunnels, bridges, railways, seaports and even cultural events such as the Olympics. Megaprojects are
united by their extreme complexity (both in technical and human terms) and by a long record of poor delivery.[9] The
performance of megaprojects has long been seen as problematic in terms of overall on-time and too-budget delivery
and in terms of the utility of the megaproject once in operation (i.e. the megaproject does produce the intended
societal benefits). The proportion of megaproject delivery failure has been put as high as 66%.[13] Some of the key
problems encountered in major projects are: cost overruns, tactical budgeting, narrow planning perspective, the wrong
choice of concept, adverse effect of uncertainties.[1] In a study by the World Bank
[29] of more than 1000 projects, where the quality and extent of the front-end processes were rated against project
success, it was concluded that some 80 per cent of the projects that could be characterized by an adequate front-end
phase were performing well. Projects that were implemented after an insufficient front-end phase showed a success
rate of some 35 per cent.[1] For megaprojects, cost-benefit analyses and environmental and social impact assessments
(EIA and SIA) are typically at the core of the documentation and decision making process.[20]
An increase in the size of fixed capital projects has been driven by the desire to exploit economies of scale, the
needs of less-developed countries (LCDs) for basic infrastructure development, and the need to exploit increasingly
 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80 73

remote and low-grade energy and other mineral resources. A fixed capital project is any project constructed at a site.
This definition excludes anything that is manufactured in one place and then purchased and used elsewhere, such as an
airplane. The desire of owners to go through complex and difficult approval processes once for a very large project
rather than several times for smaller ones may also have increased the number of megaprojects.[4] With project
management making such a significant contribution to the global economy, developing relevant competence at all
levels, individual, team, organization and society is seen as a key for better performance.[28] The performance of
megaprojects has long been seen as problematic in terms of overall on-time and too-budget delivery and in terms of the
utility of the megaproject once in operation (i.e. the megaproject does produce the intended societal benefits). The
proportion of megaproject delivery failure has been put as high as 66% and a similar proportion of megaprojects are
viewed as failing to meet the objectives for which they were constructed.[3] The risks associated with megaprojects are
substantial and cost overruns of over 50% are common.[5] Thus, the ever-increasing demand for infrastructure,
primarily in developing countries, yielded huge investments in urban and infrastructure megaprojects, such as in water
and sewage, electricity, transportation, and telecommunications. Major developing countries are predicted to invest
another USD 22 trillion in infrastructure from 2008 to 2017.[7] Similarly, many megaprojects experience substantial
economic and social benefit shortfalls. Differences between estimated and actual outcomes for regional development
effects, as well as environmental and social impacts are pronounced.[19] Several authors have encompassed the
problem of performance in an approach that seeks to identify success factors.[14]

2.1. Perspectives on success in Megaprojects EU Cost Action

MEGAPROJECT EU Cost Action is based on the fundamental premise that any recommendations on improving
megaproject performance must be based on real-life evidence. MEGAPROJECT EU COST Action gained its data for
megaproject performance comparisons from two sources: credible publicly available sources (e.g. government reports
etc.) and direct interview with stakeholders.[9]
Seville Metro line
The Seville metro line is one of the world‘s most advanced subway railway networks, equipped with platform
screen doors and a ticketing system based solely on smart-cards. The project scope included the construction of 22
stations, 18 km of railway connecting Ciudad Expo and Olivar de Quintos and 17 trains, provided by CAF, able to
reach a speed of 70 km/h and equipped with automatic train operation. The construction initially started in 1974 but
after few tunnels construction it was halted due to fears of possible damage to historical buildings and questionable
population raise forecasts. The project was reopened in 1999 and the construction formally started in 2003 with the
foundation of the Metro de Sevilla Sociedad Concesionaria de la Jun-ta de Andalucía S.A., with an initial budget of
about EUR 0,36 billions and a planned completion in 2006. Incurring in construction problems such as ground water
and coarse gravel, the project was partially inaugurated on April 2009 reporting an overall cost of about EUR 0,658
billions (81 per cent overbudget). The completion of Puerta Jerez station was delayed until September due to a ground
collapse, while the final trait between Condequinto and Oliver de Quintos was opened in November 2009. Lines 2, 3
and 4 have been under construction since 2010 and are planned to be finished by 2017.[12]
Zagreb on the Sava River, Croatia
Project ―Zagreb on the Sava River is a multifunctional program of regulation, protection and utilization of river
Sava from Slovenian border to the town of Sisak. The experts have been dealing with the regulation of Sava river for
some decades now. It all started with a big flood in Zagreb in 1964. Several concepts have been made throughout the
years. They were all multifunctional, including power plants, trying to resolve flood protection problems. Probably one
of the reasons why neither one of the concepts have even begun with construction is the fact that there hasn't been a
management model which would gather, coordinate and manage all Program stakeholders. In 2012 the new company 4
was established as a subsidiary of HEP Group (Croatian Energy Utility Company) to manage the project. Project
manager made a model that puts together stakeholders on one side, and expert council as a verification body on the
other side, connecting them through the operational team. Zagreb on the Sava River is a long-term sustainable solution
to the problems related to the Sava River and the hinterland area of the Slovenian border to Sisak, and the project
benefits are the environmental, social and economic. Potentials and benefits of the project will be realized in water
management, transportation, energy and space and will enable long-term sustainable
74 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

development of the area. From the WBIF Program the Project management company received a grant funds in the
form of Feasibility, Environmental and Social Impact Study. It will evaluate three different solutions/concepts and will
select the most acceptable one. Current budget estimation is EUR 1,4 billion, with project time completion of 15 years.
[12]
Some findings of the Megaproject EU Cost Action explain that using ‘iron-triangle’ characteristics of project
performance is still a very interesting way to investigate projects and where ‘iron-triangle’ characteristics can be used
in a quantitative statistical analysis, really interesting results can arise. One can say that the nature of the ‘client(s)-
owner(s)’ relationship in megaprojects really matters.

2.2. Perspectives on success in OMEGA

Researchers engaged in this OMEGA seek to identify and highlight, from the evidence gathered, generic and
context-specific conclusions regarding how and why MTPs are judged “successful”, why in some instances formally
declared judgements of “success” can be misplaced, and the shortcomings of relying to excess on project management
criteria of finishing projects on time, within budget, and according to specification.[3] For the purposes of this
research, MTPs are defined as land-based transport infrastructure investments within and connecting major urban areas
and metropolitan regions in the form of bridges, tunnels, road and rail links, or combinations of these. They are
projects that entail a construction cost of over US$ 1 billion (at 1990 prices), completed since 1990 and are frequently
perceived as critical to the ‘success’ of major urban, metropolitan, regional and/or national development.[37] To
understand the context of the OMEGA research, 2 MTPs description is mentioned.
The case of the LGV (Lignes a` Grande Vitesse) Me´diterrane´e high speed railway line
This project experience made it clear to the state that there was a need to take measures to adapt its decision-
making process to a society demanding involvement. The opposition to the LGV Me´diterrane´e was so strong that
both the state and project promoters came to understand that other (subsequent) large-scale infrastructure projects
could as well be exposed to the same types of risks and could face the “success” of the endangered projects if lessons
were not learned from the LGV Me´diterrane´e experience. To improve the handling of the social and political risk in
subsequent MTPs in France, the state passed a law on 2 February 1995, committing itself to a greater level of
environmental protection. This introduced a public debate concerning the building of major infrastructure projects
from the outset of the decision-making process.[3]
The Athens Metro Base Project
The authors conclude that establishing a state-owned, special-purpose company to construct, implement, manage
and operate the AMB Project was essential. A company of this kind needs to have strong leadership and strong human
capital assets. It also needs to be disentangled from individual political agendas in order to make and implement
techno-rationalist decisions, especially at the tactical and operational level. Learning from this project, the authors
conclude that central government needs to concentrate on its highly strategic functions in infrastructure development
and commit to strategic needs without too much interference. The authors also conclude that the planning and
appraisal of the AMB Project cannot be regarded as an outcome of a comprehensive and pluralistic decision-making
process. The implementation of a heavy, high-cost metro network such as the AMB Project needs, at least reactively,
to trigger a city-wide reorganisation of transport in an attempt to move towards both less fragmented urban transport
governance and some essential land-use reforms. The findings of the case study reveal that had this taken place, the
metro could have had a higher ridership and made a more critical contribution to the sustainable development of
Athens. Perhaps most importantly of all, the AMB Project reveals that the whole process of constructing and operating
a MTP such as the AMB Project should be seen as a “learning process” for future projects. This will help capitalise on
the new “know-how” acquired in the planning and early problem solving, and on taking proactive action to mitigate
against project risks, uncertainties and complexities.[3]
The OMEGA findings reveal a great deal about the power of context and how this colours judgements about
‘success.’ Decision-making for MTPs should transparently include a much wider set of complex considerations than
those traditionally acknowledged by formal procedures that are ‘Iron Triangle- led’. Acceptance of MTPs as ‘open
systems’ with powerful ‘agent of change’ functions necessitates the need for them to be seen as ‘organic’ phenomena
requiring time and space to evolve and adapt in response to changing contextual influences that exert themselves over
the (often lengthy) project lifecycle.[37]
 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80 75

2.3. Perspectives on success in NETLIPSE

NETLIPSE is a network for the dissemination of knowledge on the management and organisation of large
infrastructure projects (LIPs) in Europe.[34] NETLIPSE is the acronym for: NETwork for the dissemination of
knowledge on the management and organisation of Large Infrastructure ProjectS in Europe.Research conducted 15
LIPs. To understand the context of the NETLIPSE research, 2 LIPs description is mentioned.
Highway A73-South
The A73- South is a highway, with a length of 42 kilometres in the Province of Limburg in the South-East of The
Netherlands. It connects the A73 -North that runs from the city of Nijmegen to Venlo, and which opened in 1997, with
the A2 in the south at Echt- Susteren. A73-South will relieve the busy provincial roads N271 on the west bank and
N273 on the east bank of the river Maas. The intention is to improve road safety, accessibility and ‘liveability’ – the
citizens’ quality of life. The decision to locate the A73-South on the east bank was taken after years of discussions by
parliament with a majority of only one vote in 1995. The A73-South is part of ‘Via Limburg’. Via Limburg is a co-
operation between ‘Rijkswaterstaat’ and the Province of Limburg. Rijkswaterstaat (RWS) is the implementing
organisation of the Ministry of Transport, Public Works and Water Management. Together they had planned to
construct five new roads in Limburg: A73- South, A74, N280-Oost (N280-East), N293 and N273 Haelen. The A74
would solve a congestion problem in the city of Venlo, because it is the four kilometre long missing link from
Highways A67 and A73 to the highway BAB61 in Germany leading to Mönchengladbach. The N280-East would
provide a link at a regional level between the middle of Limburg (from Roermond) to the German Ruhr-Rhein area and
is 3 kilometres long. The N293 (Oosttangent Roermond) is 1,5 kilometres long and would connect the A73-South with
the industrial estates ‘Keulsebaan’ and ‘Heide Roerstreek’. And in addition, the city of Haelen on the left bank of the
River Maas (Meuse), would get a diversion of 1,5 kilometres to free its centre from busy traffic and unsafe conditions.
It was scheduled to open for traffic in May 2004. All roads have 2x2 lanes. The total budget is 691 million EUR.[34]

Lötschberg Base Tunnel

The Lötschberg Base Tunnel (LBT) is a 34,6 km long railway tunnel that runs from Frutigen in the Kandertal to
Raron in the Valais. To the south it links up with the Simplon line. It was officially opened on 15 June 2007.
Planning for the Lötschberg Base Tunnel has been in progress since 1988. Today’s route is the result of several
years of optimisation, including several preliminary studies, major and detail variants. The early involvement of
municipalities, planning regions and cantons ensured an open planning process. The main criteria in the evaluation
were technical feasibility, environmental compatibility, construction time and construction and operating costs. The
Lötschberg is designed as a tunnel system with two separate one-way single-track tubes. In the first phase, however,
only one tunnel tube will be constructed between the north portal of Frutigen and the project service station in
Mitholtz. Here, the Kandertal exploration tunnel, runs parallel and performs the function of a rescue and emergency
tunnel. To the south of Mitholtz, as far as the southern portal in Raron, two tunnel tubes are envisaged. Initially, the
technical railway infrastructure will be installed only between Ferden and Raron. This meant that at the opening in
2007, only one third of the tunnel will have two operational tubes. This phased approach to the Lötschberg
AlpTransit project is the result of a decision by the Federal Council on 24 April 1996 to re-dimension NEAT for
reasons related to costs. Depending on the costs, a further development phase will be subject to a policy decision by
the Federal Council or parliament.[34]
Determining factors have been identified in all 15 case studies, independent of the project status or the national,
political, legal or cultural peculiarities. Therefore, the NETLIPSE team has come to the conclusion that these are
prevailing factors and that they are of great relevance for any kind of LIP in Europe.

3. Dimensions of the success

According to Turner, the success school looks at the project as a business objective. This school focuses on the
success and failure of the project. Project success literature describes two major components of project success: project
success factor and project success criteria.[36] In this paper project success factors will be analyzed. Factors
76 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

are circumstances which can influence the success (in)directly.[25] Criteria are the measures by which projects can be
judged in terms of failure or success.[31] Considerable research has been conducted on the factors that affect the
success and failure of projects and project management. Andersen made the first statement in modern project
management of what causes project success and failure.[32] No matter what the motivation for the project is, the
question of project success is strongly linked to an organization’s effectiveness and to its success in the long run.[3]
In project evaluation, five analytical criteria are commonly used to provide a comprehensive yet simple picture of
the status of a project. They constitute the key analytical elements in the definitions of the term ‘evaluation’ adopted
by OECD and the European Commission. These are efficiency, effectiveness, impact, relevance, and sustainability.[1]
Shenhar devised other success dimensions that depend on a larger time scope than execution: project efficiency for
users, the impact on a client’s network of infrastructure, the business success and preparing for
the future, or the learning possibilities.[27] Goals communication is a factor that can affect project success, whilst
the iron triangle’s measurable components are success criteria. The increase in complexity of contracts and projects
leads to an increase in criteria number – including maintenance / life cycle performance.[26] Shenhar devised other
success dimensions that depend on a larger time scope than execution: project efficiency for users, the impact on a
client’s network of infrastructure, the business success and preparing for the future, or the learning possibilities.[27]
Still, there is a question what are the key success and failure factors that can affect megaprojects. As far as the authors
know, there is no existing paper that compares research done so far on factors that are the main drivers of
megaprojects success or failure.

3.1. Success and failure factors in megaprojects

More recently Tabish and Jha conducted a survey with factor analysis and identified from 36 attributes that there
are four success factors for public construction projects in India, including awareness of and compliance with rules
and regulations; pre-project planning and clarity in scope; effective partnering among project participants; and
external monitoring and control.[2] Also, there was another survey presented, related to World Bank project success
factors and in particular the relationship between critical success factors and project success. The exploratory factor
analysis shows the five factors (monitoring, coordination, design, training, and institutional environment) are
correlated to project success.[6] The control and management of projects are of course factors determining project
success in an operational perspective, but we argue that a focus on the initial phases is even more important. [1]
The NETLIPSE research found that common success factors were: a clear vision and a strong political will; an
independent and stable project delivery organisation implemented at an early stage; a charismatic, highly professional
project director; a sound financial setup from the start of the project based on a realistic business case; adequate
procedures for legal consents with fallback options; a comprehensive and systematic stakeholder management with
open communication; a stringent change management process.[38]
Pinto and Kharbanda identify twelve factors that promote project failure: ignore project context and its features,
including stakeholders’ behaviour; push a new technology to market too quickly; do not plan possible to possible
problems, for example through “what if” analysis; when problems occur, focus on the most visible one ignoring all the
other; do not encourage projects based on new ideas because of their uncertainty, with the risk that the inertia could
kill innovation; do not conduct feasibility studies ex ante; do not admit that a project is a failure, continuing to push
the project even though contextual feature, mismanagement or miscalculation prejudices the project; never conduct
post failure reviews, losing the opportunity to learn and understand the main reasons of the failure; allow bureaucracy
and internal corporate mechanism to be more important than project success; do not worry about project’s trade offs; l
et political influence to modify decision making process; chose a not charismatic and skilled project manager.[11] The
NETLIPSE research concludes that the following factors turned out to be significant threats to successful delivery: an
unrealistic time and cost budget without reserves for contingencies; unstable and delayed decision making processes
in the client/ sponsor and the project delivery organisation; frequent changes in key personnel; manipulated and late
communication with stakeholders; weak contract management; experiments with new technologies. These
determining factors have been identified in all 15 case studies, independent of the project status or the national
political, legal or cultural peculiarities. Therefore, the NETLIPSE team has come to the
 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80 77

conclusion that these are prevailing factors and that they are of great relevance for any kind of LIP in Europe.[38]
Flyberg analyses deeply the roots of failure causes, identifying two possible roots: Optimism Bias and Strategic
misrepresentation.[10] [19] Optimism Bias refers to biased estimations that managers form based on delusional
optimism instead of on a rational cost-benefits analysis. In this situation, decision making process is biased because of
the underestimation of costs and the overestimation of benefits. The result is that project managers promote initiatives
that are difficult to complete without cost overruns and benefit shortfalls.[10] [19] This behaviour derives from the
“inside view” adopted in project management, meaning a strong tendency toward the consideration of project
problems as unique, focusing exclusively on the single situation in the problem solving process. Flyvbjerg identifies
strategic misrepresentation when “politicians, planners and project managers deliberately and strategically
overestimate benefits and underestimate costs in order to increase the likelihood that their projects gain approval and
funding” . According to this definition, project managers voluntarily focus their support on positive scenarios,
avoiding explaining the negative ones.[10] Based on the information discussed above, expanded success factors and
the failure factors scheme was created. As discussed earlier, each megaproject faces characteristic of singularity,
therefore it is challenging to make a list of the general success and failure factors which can apply to each megaproject.
Instead, it is crucial to understand macro aspect of the research done so far, and raise awareness of the complexity of
megaproject delivery.

Table 1. Comparison of the success factors and failure factors

Literature Megaproject EU Ω NETLIPSE

Cost Action
S Awareness of and compliance with rules and Engaging external Political leadership; Early approval of
U regulations; pre-project planning and clarity in stakeholders; Design changes; finalizing the scope and
C scope; effective partnerin among project Designing good The need for the project as definition of requirements;
C participants; and external monitoring and control governance; measured by the use of it; Early estimates show
E (Tabish, Jha, 2011) Learning across The capacity of the project interval or with the
S Monitoring, coordination, design, training, and megaprojects; to capture value through addition of the optimistic
S institutional environment (Ika, Diallo, Thuillier, Stakeholder tolls sufficient to sustain bias;
2012) satisfaction; the business that built it; Realistically assessing the
Mission, top management support, schedule/plans Front end review; Handling of the social and certainty of significant
Client consultation, Personel, Technical Task, Risk plan political risk; changes that increase the
F Client Acceptance, Monitorig & Feedback, Dealing with context and scope;
A Communication, Trouble-shouting (Pinto, Mantel, uncertainty; Enhancing assessment
C 1990) Wakening of the heritage methods used with a strong
T The objectives of the project; the uncertainty of of the city/country through control;
O technological innovation; privacy; the involvement its archaeological findings; Accept the changes that
R of the community; the necessity of schedule; the The risks and uncertainties can improve the outcomes
S legal problems of the financial side of the contract from the concerns. of the project;
(Morris, Huges, 1987) Reduce costs and speed up
Summary of the project; operational concept; the end;
support higher management; financial support; Crucial difference between Culture of open
logistical needs; support maintenance; market employing a “closed- communication: formal
resourcefulness; the manpower and organization; system” decision-making and informal;
profit; information and communication channels; process in times of Open Culture;
and revision project (Cleland i King, 1983) uncertainty; Aligning priorities in
F Underestimated transnational projects;
A Never conduct post failure reviews, losing the understanding of these Innovation Management.
I opportunity to learn and understand the main contextual circumstances.
L reasons of the failure; allow bureaucracy and Ineffective risk allocation;
U internal corporate mechanism to be more Failure to maintain
R important than project success, do not worry about connections and measuring
E project’s trade offs, et political influence to modify the effectiveness of
decision making process, chose a not charismatic communication with
F and skilled project manager (Kharbanda, Pinto participants;
A 1996) The negative impact of the
C Mission, client acceptance (Pinto, Mantel, 1990) sharing of knowledge and
T Trouble-shouting, personel, technical tasks; experience.
O schedule plans; cliente acceptance (Pinto,
Mantel, R 1990)
S Optimism bias; strategic misrepresentation
(Flyvbjerg, 2011)
78 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

Shore (2008) highlights that, besides decision making biases that corrupt project management performance, there
are many other factors which could influence project outcome, and therefore its long term goals. The Shore’s model
illustrates and highlights three influence levels: human factors/behaviours, project management and project; it allows
to understand how different variables interact, stressing the hierarchical order that starting from human behaviour leads
to project outcome. Pinto and Mantel (1990) split up project life cycle in sub-phases, particularly planning (so called
strategic) stage and executive (so called tactical) stage, ignoring post-delivery stages.
In Table 1 authors have summarized core ideas and the key drivers of megaproject success and failure. We have
discussed the main issues in megaprojects through this paper, based on the research done so far. The table is split in 2
parts. In the first part authors have summarized the literature focused on success factors. In the table are shown, split
by research centres and compared to literature, the main contributions in understanding megaprojects success. In the
second part, failure factors are observed.
In Table 2 authors identified main factors that can influence megaproject success and failure. Although the main
factors for success and failure are analysed, the strategic perspective of work done so far do not take into consideration
competence of the project management of megaproject. Managing megaproject requires people. Understanding
behaviour and actions of the people involved in the project could be important link for the success.

Table 2. Success and failure factors on megaprojects

Success factors
Legal aspect Risk aspect Political aspect Project Manager aspect
Clear Objectives Risk allocation Information Design
Pre-project planning Front end review Communication Training
Top management support Plan Community Mission
Stakeholder satisfaction Benefits Lidership Charismatic PM
Failure factors
Strategy Ineffective risk allocation Closed communication
Result Closed-system dicision making Culture
Mission Post failure rewiews Informations
Internal corporate mechanism Underestimated context Innovations

Experience in South East Europe shows that the situation in small or medium sized countries is not the same as in
the large countries. Small and medium sized countries have GDP lower than the developed countries. Therefore,
authors conclude that megaprojects should be defined according to the specifics of the small and medium sized
European countries. It may be considered that cost for megaprojects in small and medium sized European countries
goes from 250 – 300 mil. EURO. One of the important characteristics of these countries is a great need for
development (health reform), where megaprojects can have a strong impact on the society.Considering the specific
environment in focused region, the authors suggest to add the following specific factors:
Development of Project Management,
Competence,
Experience in megaprojects management,
Cultural differences,
Corruption (in some of the countries),
Political influence and
Stakeholder management.
Investigation of selected case studies confirmed that corruption, political influence and lack of experience and
competence in project management act like failure factors, while appropriate stakeholder management, respect for
cultural differences and development of project management contribute to success.
 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80 79

3.2. The suggestion for further research of success and failure factors in the region

The authors suggest that priority for the future research on the project success factors should be competence
development and stakeholder management. Those are factors under the highest influence of the profession, so progress
is mainly depending on internal decisions.

Megaprojects Megaprojects
Competence
governance performance

Fig. 1. Megaprojects governance model

Based on analysis on the main research findings, conceptual framework for megaprojects is suggested. It is
important to consider competence in this model. Megaprojects performace is under influence of iron triangle, but, as
discoussed in the paper, we should go outside of it to understand that performance of megaproject is not related only to
projects itself. Megaproject also affects stakeholders and society where is performed.
If project success of the public party is to be measured, the nature of the organisation has to be taken in to account.
[32] One that has received great attention is the so-called stakeholder satisfaction. But that determinant, in combination
with the iron triangle, does not cover all the possible success indicators either: stakeholders is a comprehensive term
used to describe all actors that the project managers and clients cannot disregard while developing the project [35] or
all individuals or groups that have a special interest in the project or are affected by the outcome.[33] Therefore, a
research in which a project outcome would only be considered successful if all stakeholder expectations were met
would lead to limited successful projects – or the definition of stakeholders should be greatly altered.[37]
On the other hand, to ensure that the project is managed well here authors address competence of managing
projects. As more organisations adopt project management approaches and the demand for project managers grows,
there is increasing interest in the competence of project managers and in standards for development and assessment of
project management competence. [41] Competence has its origins in the latin word 'Competentia' which means
“authorised to judge” as well as “has the right to speak”. Competent project managers are important to orchestrate
project activities.[40] Spencer and Spencer explained that competence as underlying characteristics means “the
competency is a fairly deep and enduring part of a person’s personality . . . causes or predicts behavior and
performance” and criterion-referenced means “the competency actually predicts who does something well or poorly, as
measured on a specific criterion or standard”.[39] The three measures of success (time, budget, quality), are still valid
today, although more than 20 years ago, it was shown that these measures alone are not sufficient to determine the
project’s success.[30]

Conclusion

Authors conclude that at this moment, competence should have priority in the research activities. As this paper
showed, understanding of megaproject performance goes beyond iron triangle, and includes wider participants.This
research on success and failure critical factor resulted in RBS of the existing megaprojects analyzed in: OMEGA,
Megaprojects EU Cost action and NETLIPSE. After the analysis of literature review and European research centres, a
list of success factors and failure factors was identified and presented in Table 1.Through breakdown structure
different set of success and failure sources was identified, where the strength of some factors can be clearly monitored.
In Table 1 we have illustrated the main research findings from the secondary data of eminent research centres. In Table
2 we gathered main key findings of megaprojects success and failure. To ensure sustainability of project management,
it is crucial to recognise success causes and failure causes.
The result of a scientific investigation shows that all research done so far has made great contribution to the
megaprojects performance, moving from the main problem to the potential solutions. Analysis of the results has
80 Sandra Mišić and Mladen Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

shown that competence, which is essential to project management, has not been mentioned in a discussion on
managing megaprojects, neither regarding its stakeholders. Suggestion to solve this issue should point out that
managing megaprojects is related not only to project objectives, benefits and risk, but also to competent project
management. Authors would like to remark that main driver of each project are people, and competent project
managers are important driver for megaproject success.

References
[1] O.M.Magnusen, K.Samset, Successful Megaprojects: Ensuring Quality at Entry, EURAM 2005 Responsible Management in an
Uncertain World, May 4-7th 2005, TUM Business School, Munich, Germany, (2005), 1-12
[2] B. Flyberg, What You Should Know About Megaprojects and Why: An Overview, Project Management Journal, 45 (2) (2014) 6-19.
[3] H.T. Dimitriou, What constitutes a “successful” mega transport project?, Planning Theory & Practice, 15 (3) (2014) 389-430.
[4] E.W. Merrow, L. McDonnell, R.Y. Aguden, Understanding the Outcomes of Megaprojects, The RAND Corporation, Santa Monica, 1988.
[5] World Bank, The Little Green Data Book,The World Bank,Washington, D.C., 2010.
[6] L.A., Ika, A., Diallo, A. D. Thuillier (2012) Critical success factors for World Bank projects: An empirical investigation.
International Journal of Project Management, 30(1), 105-116.
[7] W.R. Scott, R.E. Levitt, R.J. Orr, Global Projects: Institutional and Political Challenges, Cambridge University Press, Cambridge, 2011.
[8] S.Tabish, S., K. Jha, Identification and evaluation of success factors for public construction projects. Construction Management and
Economics, 29(8), (2011) 809-823.
[9] N. Brooks, Delivering European megaprojects: A guide for Policy Makers and Practitioners, University of Leeds, Leeds, 2015.
[10] B. Flyvbjerg, Over budget, over time, over and over again: Managing major projects. In: The Oxford handbook of project management,
Oxford University Press, Oxford, 2011.
[11] O.P. Kharbanda, J.K. Pinto, How To Fail In Project Management (Without Really Trying). Business Orizon, (1996) 45-53.
[12] Megaprojects Cost Action, Managing Stakeholders in Megaprojects, ed. Paul Littau, University of Leeds, 2015.
[13] E.W. Merrow, Industrial megaprojects: concepts, strategies, and practices for success, Wiley, Chichester, UK, 2011.
[14] K. Jugdev, R. Müller, A retrospective look at our evolving understanding of project success,Project Management Journal, 36(4),(2005)19-31
[15] J.R. Capka, Issuance of Interim Major Project Guidance, Department of Transportation Federal Highway Administration, U.S., 2006.
[16] International Project Management Association (IPMA), IPMA Project Excellence (PE) Awards: PE Award Categories. Retrieved 3
February 2011, from: http://www.ipma.ch/awards/projexcellence/Pages/PEAwardCategories.aspx.
[17] A. van Marrewijk, S.R. Clegg, T.S. Pitsis and M. Veenswijk, Managing public-private megaprojects: Paradoxes, complexity, and
project design.” Int. J. Proj. Manage.,26 (6), (2008), 591-600.
[18] W. Haynes, Transportation at the Millennium: In Search of a Megaproject Lens, Rev. Policy Res., 19 (2), (2002), 62-89.
[19] B. Flyvbjerg, M. Garbuio, D. Lovallo Delusion and deception in large infrastructure projects: two models for explaining and preventing
executive disaster. California management review, 51(2) (2009)170-193.
[20] B. Flyvbjerg, Survival of the unfittest: why the worst infrastructure gets built—and what we can do about it, Ox. rev.ec. Pol., 25(3)
(2009) 344-367.
[21] B. English, J. K. Pinto, D.P. Slevin, Trust in projects: An empirical assessment of owner/contractor relationships. In: Int.Jour. of Proj.
Management, 27, (6), (2009) 638-648.
[22] S.U.R. Toor, S.O. Ogunlana, Ineffective leadership: Investigating the negative attributes of leaders and organizational neutralizers, Eng.
Constr. Archit. Manage.,16(3) (2009) 254-272.
[23] S. Alter, M. Ginzberg, Managing Uncertainty in MIS Implementation, Sloan Management Review, 1978.
[24] S. Choudhury, Project Management, Tata McGraw-Hill Publishing Company Limited, New Delhi, 1998.
[25] C.S. Lim, M.Z. Mohamed, Criteria of project success: an exploratory re-examination, 17(4) (1999) 243–248.
[26] D.J. Bryde, L. Robinson, Project Client versus contractor perspectives on project success criteria, 23, (2005) 622–629.
[27] A.J. Shenhar, A. J., & et al., Project Success: A Multidimensional Strategic Concept, 34 (2002), 699–725.
[28] R. Gareis, M. Huemann, Maturity models for the project oriented company. In J. R. Turner (Ed.), The Gower Handbook of Project
Management , fourth ed., Gower, Aldershot, 2007.
[29] World Bank, Evaluation results 1994. The international Bank for Reconstruction and Development. Washington D.C., 1996.
[30] A. De Wit, Measurement of project success, 1988, pp.164–170.
[31] T. Cooke-Davies, The “real” success factors on projects, 20 (2002), 185–190.
[32] E.S., Andersen, K.V. Grude, T. Haug, Goal directed project management, Kogan Page, London, 2004..
[33] J.M. Bryson, What to do when stakeholders matter. Stakeholder identification and analysis technique,Public Management Review,
6(2004) 21-53.
[34] M. Hertogh, E. Westerveld, Playing with Complexity: Management and organisation of large infrastructure projects, Erasmus
Universiteit Rotterdam, 2010.
[35] S.J.Jr. Mantel, J.R. Meredith, Project Management. A managerial approach, seventh edition, John Wiley, Hoboken, 2009.
[36] R. Turner, F. Anbari, C. Bredillet, Perspectives on research in project management: the nine schools, Glob Bus Perspect, 1 (2013) 3-28.
[37] OMEGA Centre, Megaprojects Executive Summary, University College London, UK, 2012.
[38] M. Hertogh, S. Baker, P.L. Staal-Ong, E. Westerveld, Managing Large Infrastructure projects, AT Osborne BV, The Netherlands, 2008.
[39] L. Spencer, M. Spence, Competence at work: Models for superior performance, John Wiley & Sons, N.Y., 1993
[40] IPMA, ICB-IPMA Competence Baseline, International Project Management Association, The Netherlands, 2006.
[41] Crawford, L., Senior management perceptions of project management competence, International Journal of Project Management, 23
(2005) 7-16.
Traducere
Available online at www.sciencedirect.com

ScienceDirect
Procedia Engineering 122 (2015) 71 – 80

Operational Research in Sustainable Development and Civil Engineering - meeting of

EURO working group and 15th German-Lithuanian-Polish colloquium (ORSDCE 2015)

Critical drivers of megaprojects success and failure

Sandra Mišićᵃ*, Mladen Radujkovićᵇ
ᵃSandra Mišić, IPMA, P.O. Box 7905, 1008 AC Amsterdam, The Netherlands
ᵇMladen Radujković,University of Zagreb,FCE, Kačićeva 26, Zagreb 10 000, Croatia

1. Introducere
Există o percepție comună potrivit căreia megaproiectele nu sunt doar dificile, dar adesea nereușite. Dacă
megaproiectele reușesc sau nu reușesc și căile în care fac acest lucru sunt importante din mai multe motive. Un
megaproiect reușit poate stimula creșterea economică a PMA, în timp ce un eșec poate întoarce dezvoltarea timp de
ani. Dezvoltarea managementului megaproiectelor ca o profesie nouă în managementul de proiect a sporit atenția
acordată cercetării în domeniul megaproiectelor de conducere și dezvoltare profesională din 2006. Cheltuielile
globale ale megaproiectelor sunt evaluate între 6 și 9 trilioane de dolari anual, sau 8% din totalul global produsul
intern brut (PIB), care reprezintă cel mai mare boom al investițiilor din istoria umană. Urbanizarea rapidă globală a
declanșat o altă rundă de boom al investițiilor în megaproiecte. Succesul acestor proiecte este atât de important
pentru sponsorii lor, încât firmele și chiar guvernele s-ar putea prăbuși dacă nu ar reuși. În cele din urmă,
megaproiectele sunt de obicei proiecte lungi; deci este suficient timp pentru ca lucrurile care afectează rezultatele
proiectului să se schimbe și există o șansă mai mică de a menține continuitatea în managementul de proiect.
Megaproiectele, chiar dacă au mare succes, sunt proiecte dificile. Cercetările recente privind costurile
megaproiectelor din UE au concluzionat că acestea sunt caracteristicile megaproiectelor: colosală, captivantă,
costisitoare, controversată și complexă. Interesul actual al presei în problema depășirii costurilor este asociat cu
problema eficienței costurilor: depășirea costurilor presupune risipa de resurse publice care ar putea fi altfel folosită
în scopuri productive în alte părți. O altă problemă este desigur că, dacă estimarea costurilor inițiale ale proiectelor
majore cu depășirea costurilor mari ar fi fost exactă și realistă, este posibil să nu fi fost puse în aplicare și proiecte
mai viabile ar fi putut avea prioritate. În această lucrare, școala de gândire de succes va fi examinată în contextul
megaproiectelor. Această școală de gândire în managementul proiectului privește proiectul ca obiectiv de afaceri și
se concentrează pe succesul și eșecul proiectului. Acest referat se bazează pe 2 etape: revizuirea literaturii și
cercetarea empirică în domeniul megaproiectelor. Prin acești pași, principalii factori, în acest caz, factori, care
afectează succesul și eșecul megaproiectelor. vor fi analizate.

2. Performanța megaproiectelor

Una dintre cele mai acceptate definiții este cea dată de Departamentul de Transport al SUA: un megaproiect este un
proiect cu cel puțin un miliard de USD în buget [15]. Pragul de cost al proiectului, de 1 miliard USD, este susținut
din ce în ce mai mult la nivel mondial drept criteriul cheie pentru definirea unui megaproiect. În țările Uniunii
Europene, International Project Management Association (IPMA) (2011) a desemnat un prag de cost de 1 miliard
de euro ca bază pentru definirea megaproiectelor în toate industriile. Ulterior, Administrația Federală Federală a
Statelor Unite (FHA) a dat o definiție detaliată a 79 de megaproiecte: proiecte majore de infrastructură care costă
peste 1 miliard USD sau proiecte cu un cost semnificativ care atrag un nivel ridicat de atenție publică sau interes
politic din cauza a 82 substanțiale directe și impacturi indirecte asupra comunității, mediului și bugetelor de stat
„.Megaproiectele sunt proiecte de investiții extrem de mari, care costă de obicei peste 0,5 miliarde de euro.
Megaproiectele includ centrale electrice (convenționale, nucleare sau regenerabile), proiecte de extracție și
prelucrare a petrolului și a gazelor și proiecte de transport precum autostrăzi și tuneluri, poduri, căi ferate, porturi
maritime și chiar evenimente culturale, cum ar fi Jocurile Olimpice. Megaproiectele sunt unite prin complexitatea
lor extremă (atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere uman) și printr-o lungă înregistrare de livrare
slabă. Performanța megaproiectelor a fost văzută de multă vreme ca fiind problematică în ceea ce privește livrarea
la timp și prea bugetară și în termeni de utilitate a megaproiectului o dată în funcțiune (adică megaproiectul produce
beneficiile societății prevăzute). Proporția eșecului de livrare a megaproiectelor a fost ridicată la 66%. Unele dintre
problemele cheie întâlnite în proiectele majore sunt: depășirea costurilor, bugetarea tactică, perspectiva planificării
înguste, alegerea greșită a conceptului, efectul negativ al incertitudinilor. Într-un studiu realizat de Banca Mondială
din peste 1000 de proiecte, în care calitatea și amploarea proceselor front-end au fost evaluate în funcție de succesul
proiectului, s-a ajuns la concluzia că aproximativ 80% din proiectele care ar putea fi caracterizate printr-o fază
frontală adecvată au fost performante bine. Proiectele care au fost implementate după o fază finală insuficientă au
arătat o rată de succes de aproximativ 35%. Pentru megaproiecte, analizele cost-beneficii și evaluările impactului
social și asupra mediului (EIM și ASI) sunt de obicei la baza documentației și a procesului de luare a deciziilor.

O creștere a dimensiunii proiectelor de capital fix a fost determinată de dorința de a exploata economiile de scară,
nevoile țărilor mai puțin dezvoltate (LCD-uri) pentru dezvoltarea infrastructurii de bază și nevoia de a exploata
energie din ce în ce mai îndepărtată și de grad redus și altele resurse Minerale. Un proiect de capital fix este orice
proiect construit pe un șantier. Această definiție exclude orice este fabricat într-un singur loc și apoi achiziționat și
utilizat în altă parte, cum ar fi un avion. Dorința proprietarilor de a parcurge procese complexe și dificile de
aprobare o singură dată pentru un proiect foarte mare, mai degrabă decât de mai multe ori pentru cele mai mici, ar
putea, de asemenea, să crească numărul de megaproiecte. Având în vedere că managementul de proiect contribuie
atât de mult la economia globală, dezvoltarea competenței relevante la toate nivelurile, individul, echipa,
organizația și societatea sunt considerate o cheie pentru o mai bună performanță. Performanța megaproiectelor a
fost văzută de multă vreme ca fiind problematică în ceea ce privește livrarea la timp și prea bugetară și în termeni
de utilitate a megaproiectului o dată în funcțiune (adică megaproiectul produce beneficiile societății prevăzute).
Proporția eșecului de livrare a megaproiectelor a fost ridicată la 66% și o proporție similară a megaproiectelor nu
sunt îndeplinite obiectivele pentru care au fost construite. Riscurile asociate megaproiectelor sunt substanțiale și
depășirea costurilor de peste 50% sunt comune. Astfel, cererea din ce în ce mai mare de infrastructură, în principal
în țările în curs de dezvoltare, a generat investiții uriașe în megaproiecte urbane și de infrastructură, cum ar fi în apă
și canalizare, electricitate, transport și telecomunicații. Se preconizează că marile țări în curs de dezvoltare vor
investi încă 22 de miliarde USD în infrastructură în perioada 2008 - 2017. În mod similar, multe megaproiecte
prezintă deficiențe importante de beneficii economice și sociale. Diferențele dintre rezultatele estimate și cele reale
pentru efectele de dezvoltare regională, precum și impactul social și asupra mediului. Mai mulți autori au cuprins
problema performanței într-o abordare care urmărește identificarea factorilor de succes.

2.1. Perspective privind succesul în cadrul acțiunilor de costuri ale Megaproiectelor UE

MEGAPROJECT Acțiunea privind costurile UE se bazează pe premisa fundamentală că orice recomandări privind
îmbunătățirea performanței megaproiectelor trebuie să se bazeze pe dovezi din viața reală. MEGAPROJECT EU
COST Acțiunea și-a câștigat datele pentru compararea performanței megaproiectelor din două surse: surse credibile
disponibile public (de exemplu, rapoarte guvernamentale etc.) și interviu direct cu părțile interesate.

Linia de metrou Sevilla

Linia de metrou Seville este una dintre cele mai avansate rețele feroviare de metrou din lume, echipată cu uși
de ecran cu platformă și un sistem de ticketing bazat exclusiv pe carduri inteligente. Domeniul de aplicare a
proiectului a inclus construcția a 22 de stații, 18 km de cale ferată care leagă Ciudad Expo și Olivar de Quintos și
17 trenuri, asigurate de CAF, capabile să atingă o viteză de 70 km / h și dotate cu funcționare automată a trenului.
Construcția a început inițial în 1974, dar după câteva construcții de tuneluri, aceasta a fost oprită din cauza
temerilor de posibile daune aduse clădirilor istorice și prognoze discutabile de creștere a populației. Proiectul a fost
redeschis în 1999, iar construcția a început oficial în 2003 cu fondarea Metro de Sevilla Sociedad Concesionaria de
la Jun-ta de Andalucía SA, cu un buget inițial de aproximativ 0,36 miliarde EUR și o finalizare planificată în 2006.
Având probleme în construcții, cum ar fi apa subterană și pietrișul grosier, proiectul a fost parțial inaugurat în
aprilie 2009, raportând un cost total de aproximativ 0,658 miliarde EUR (81% din buget). Finalizarea stației Puerta
Jerez a fost întârziată până în septembrie din cauza unei prăbușiri a solului, în timp ce trăsătura finală dintre
Condequinto și Oliver de Quintos a fost deschisă în noiembrie 2009. Liniile 2, 3 și 4 sunt în construcție din 2010 și
sunt planificate să fie terminate. până în 2017.

Zagreb pe râul Sava, Croația

Proiectul „Zagreb pe râul Sava este un program multifuncțional de reglementare, protecție și utilizare a râului
Sava de la granița slovenă la orașul Sisak. Experții se ocupă de reglementarea râului Sava de câteva decenii. Totul a
început cu o inundație mare în Zagreb în 1964. De-a lungul anilor au fost create mai multe concepte. Toate erau
multifuncționale, inclusiv centrale electrice, care încercau să rezolve problemele de protecție împotriva inundațiilor.
Probabil unul dintre motivele pentru care niciunul dintre concepte nu a început nici măcar cu construcția este faptul
că nu a existat un model de management care să adune, să coordoneze și să gestioneze toți factorii interesați ai
programului. În 2012, noua companie 4 a fost înființată ca o filială a grupului HEP (Compania Croată de Utilități
Energetice) pentru a gestiona proiectul. Managerul de proiect a realizat un model care reunește părțile interesate de
o parte și consiliul de experți ca organism de verificare pe cealaltă parte, conectându-le prin intermediul echipei
operaționale. Zagreb pe râul Sava este o soluție durabilă pe termen lung a problemelor legate de râul Sava și zona
interioară a frontierei cu Slovenia până la Sisak, iar beneficiile proiectului sunt de mediu, sociale și economice.
Potențialele și beneficiile proiectului vor fi realizate în gestionarea apei, transportul, energia și spațiul și vor permite
dezvoltarea durabilă a zonei pe termen lung. Din programul WBIF, compania de management de proiect a primit o
finanțare sub formă de studiu de fezabilitate, impact asupra mediului și social. Acesta va evalua trei soluții /
concepte diferite și o va alege pe cea mai acceptabilă. Estimarea bugetului curent este de 1,4 miliarde EUR, cu
termenul de finalizare a proiectului de 15 ani. Unele constatări ale acțiunii de costuri ale megaproiectului UE
explică faptul că utilizarea caracteristicilor „triunghiului de fier” ale performanței proiectului este încă un mod
foarte interesant de investigare a proiectelor și în care caracteristicile „triunghiului de fier” pot fi utilizate într-o
analiză statistică cantitativă, rezultate cu adevărat interesante pot apărea. Se poate spune că natura relației de „client
(proprietari)-proprietari în megaproiecte contează cu adevărat.

2.2. Perspective privind succesul în OMEGA

Cercetătorii angajați în acest OMEGA încearcă să identifice și să scoată în evidență, din probele culese, concluzii
generice și specifice contextului în legătură cu modul și motivul pentru care MTP-urile sunt considerate „de
succes”, de ce în unele cazuri, hotărârile declarate „de succes” pot fi greșite și neajunsuri de a se baza în exces pe
criteriile de gestionare a proiectelor la finalizarea proiectelor la timp, în buget și în conformitate cu caietul de
sarcini. În scopul acestei cercetări, MTP-urile sunt definite ca investiții în infrastructura de transport terestru în
cadrul și conectarea zonelor urbane majore și a regiunilor metropolitane sub formă de poduri, tuneluri, legături
rutiere și feroviare sau combinații ale acestora. Sunt proiecte care implică un cost de construcție de peste 1 miliard
de dolari SUA (la prețurile din 1990), finalizate începând cu 1990 și sunt deseori percepute ca fiind critice pentru
„succesul” dezvoltării majore urbane, metropolitane, regionale și / sau naționale. Pentru a înțelege contextul
cercetării OMEGA, este menționată descrierea a 2 MTP. Cazul liniei ferate de mare viteză LGV (Lignes a` Grande
Vitesse) Me´diterrane Această experiență a proiectului a arătat clar că este necesar să se ia măsuri pentru a-și adapta
procesul de luare a deciziilor la o societate care necesită implicare. Opoziția față de LGV Me´diterrane´e a fost atât
de puternică încât atât statul, cât și promotorii de proiect au ajuns să înțeleagă că alte proiecte de infrastructură
(ulterioare) pe scară largă ar putea, de asemenea, să fie expuse acelorași tipuri de riscuri și ar putea face față
„succesului ”A proiectelor pe cale de dispariție, dacă lecțiile nu au fost învățate din experiența LGV Me´diterrane´.
Pentru a îmbunătăți gestionarea riscului social și politic în MTP-urile ulterioare din Franța, statul a adoptat o lege la
2 februarie 1995, angajându-se la un nivel mai mare de protecție a mediului. Aceasta a introdus o dezbatere publică
privind construirea de proiecte majore de infrastructură încă de la începutul procesului decizional.

Proiectul de bază al metroului din Atena

Autorii concluzionează că înființarea unei companii cu destinație specială de stat pentru construirea,
implementarea, administrarea și operarea proiectului AMB a fost esențială. O companie de acest gen trebuie să aibă
un leadership puternic și active de capital uman puternice. De asemenea, trebuie să se dezvinționeze de agendele
politice individuale pentru a lua și implementa decizii tehnico-raționaliste, în special la nivel tactic și operațional.
Învățând din acest proiect, autorii concluzionează că administrația centrală trebuie să se concentreze pe funcțiile
sale extrem de strategice în dezvoltarea infrastructurii și să se angajeze la nevoile strategice fără prea multă
interferență. Autorii concluzionează, de asemenea, că planificarea și evaluarea Proiectului AMB nu poate fi privită
ca un rezultat al unui proces cuprinzător și pluralistic de luare a deciziilor. Punerea în aplicare a unei rețele de
metrou cu costuri mari, precum Proiectul AMB, necesită, cel puțin în mod reactiv, să declanșeze o reorganizare a
transportului la nivelul întregii orașe, în încercarea de a se îndrepta atât către guvernanța transporturilor urbane mai
puțin fragmentate, cât și către unele reforme esențiale privind utilizarea terenului . Concluziile studiului de caz
dezvăluie că acest lucru a avut loc, metroul ar fi putut avea o călărie mai mare și a avut o contribuție mai critică la
dezvoltarea durabilă a Atenei. Poate cel mai important dintre toate, Proiectul AMB dezvăluie că întregul proces de
construire și funcționare a unui MTP, cum ar fi Proiectul AMB, trebuie privit ca un „proces de învățare” pentru
viitoarele proiecte. Acest lucru va ajuta la valorificarea noului „know-how” dobândit în planificarea și rezolvarea
timpurie a problemelor și la luarea de măsuri proactive pentru atenuarea riscurilor, incertitudinilor și
complexităților proiectului.
Descoperirile OMEGA dezvăluie o mare parte despre puterea contextului și modul în care aceste decizii colorează
„succesul”. Luarea deciziilor pentru MTP-uri ar trebui să includă în mod transparent un set mult mai larg de
considerente complexe decât cele recunoscute în mod tradițional prin procedurile formale care sunt „Triunghiul de
fier - LED'. Acceptarea MTP-urilor ca „sisteme deschise” cu funcții puternice de „agent de schimbare” necesită ca
acestea să fie văzute ca fenomene „organice” care necesită timp și spațiu pentru a evolua și adapta ca răspuns la
influențele contextuale schimbătoare care se exercită asupra (adesea de lungă durată) ciclul de viață al proiectului.

2.3. Perspective privind succesul în NETLIPSE

NETLIPSE este o rețea de diseminare a cunoștințelor cu privire la gestionarea și organizarea proiectelor
de infrastructură mari (LIP) în Europa. NETLIPSE este acronimul pentru: NETwork pentru diseminarea
cunoștințelor cu privire la gestionarea și organizarea proiectelor de infrastructură mareS în Europa.
Cercetarea a realizat 15 PIC. Pentru a înțelege contextul cercetării NETLIPSE, este menționată
descrierea 2 LIP-uri. Autostrada A73-Sud A73- Sud este o autostradă, cu o lungime de 42 de kilometri în
provincia Limburg, în sud-estul Olandei. Conectează A73-North, care circulă din orașul Nijmegen la
Venlo și care s-a deschis în 1997, cu A2 la sud la Echt- Susteren. A73-Sud va scuti drumurile provinciale
aglomerate N271 pe malul de vest și N273 pe malul estic al râului Maas. Intenția este de a îmbunătăți
siguranța rutieră, accesibilitatea și „viabilitatea” - calitatea vieții cetățenilor. Decizia de a localiza A73-
Sud pe malul de est a fost luată după ani de discuții de către parlament cu majoritatea unui singur vot în
1995. A73-Sud face parte din „Via Limburg”. Via Limburg este o cooperare între „Rijkswaterstaat” și
provincia Limburg. Rijkswaterstaat (RWS) este organizația de implementare a Ministerului
Transporturilor, Lucrărilor Publice și Gestionării Apelor. Împreună, plănuiseră să construiască cinci
drumuri noi în Limburg: A73- Sud, A74, N280-Oost (N280-Est), N293 și N273 Haelen. A74 ar rezolva o
problemă de congestie în orașul Venlo, deoarece este legătura de patru kilometri care lipsește de la
Autostrăzile A67 și A73 la autostrada BAB61 din Germania care duce la Mönchengladbach. N280-Est ar
asigura o legătură la nivel regional între mijlocul Limburgerii (de la Roermond) la zona Ruhr-Rhein
germană și are o lungime de 3 kilometri. N293 (Oosttangent Roermond) are o lungime de 1,5 kilometri și
ar conecta A73-Sud cu moșii industriale „Keulsebaan” și „Heide Roerstreek”. Și în plus, orașul Haelen
de pe malul stâng al râului Maas (Meuse), ar obține o deviere de 1,5 kilometri pentru a-și elibera centrul
de traficul intens și de condițiile nesigure. Acesta a fost programat să fie deschis pentru trafic în mai
2004. Toate drumurile au 2 x 2 benzi. Bugetul total este de 691 de milioane EUR.
Tunelul de bază din Lötschberg
Tunelul de bază Lötschberg (LBT) este un tunel feroviar lung de 34,6 km, care circulă de la Frutigen în
Kandertal până la Raron în Valais. La sud se leagă linia Simplon. A fost deschis oficial la 15 iunie 2007.
Planificarea tunelului de bază din Lötschberg este în derulare încă din 1988. Traseul de astăzi este
rezultatul mai multor ani de optimizare, inclusiv mai multe studii preliminare, variante majore și de
detaliu. Implicarea timpurie a municipalităților, a regiunilor de planificare și a cantoanelor a asigurat un
proces deschis de planificare. Principalele criterii în evaluare au fost fezabilitatea tehnică,
compatibilitatea mediului, timpul de construcție și costurile de construcție și operare. Lötschberg este
proiectat ca un sistem de tunel cu două tuburi separate cu o singură cale unice. În prima fază, cu toate
acestea, numai un tub de tunel va fi construit între portalul nord al Frutigenului și stația de service din
Mitholtz. Aici, tunelul de explorare Kandertal, rulează paralel și îndeplinește funcția de tunel de salvare
și de urgență. La sud de Mitholtz, până în portalul sudic din Raron, sunt prevăzute două tuburi tunel.
Inițial, infrastructura feroviară tehnică va fi instalată doar între Ferden și Raron. Aceasta a însemnat că la
deschiderea din 2007, doar o treime din tunel va avea două tuburi operaționale. Această abordare pe
etape a Lötschbergului Proiectul AlpTransit este rezultatul unei decizii a Consiliului Federal din 24
aprilie 1996 de a redimensiona NEAT din motive legate de costuri. În funcție de costuri, o nouă etapă de
dezvoltare va fi supusă unei decizii de politică a Consiliului Federal sau a Parlamentului. Factorii
determinanți au fost identificați în toate cele 15 studii de caz, independent de statutul proiectului sau de
particularitățile naționale, politice, juridice sau culturale. Prin urmare, echipa NETLIPSE a ajuns la
concluzia că aceștia sunt factori prevalenți și că aceștia sunt de o mare relevanță pentru orice tip de LIP
din Europa.

3. Dimensiunile succesului
Potrivit Turner, școala de succes privește proiectul ca obiectiv de afaceri. Această școală se concentrează
pe succesul și eșecul proiectului. Literatura de succes a proiectului descrie două componente majore ale
succesului proiectului: factorul de succes al proiectului și criteriile de succes al proiectului. În această
lucrare vor fi analizați factorii de succes. factori   76 Sandra Mišić și Mladen Radujković / Procedia
Engineering 122 (2015) 71 - 80 sunt circumstanțe care pot influența succesul (în) direct . Criteriile sunt
măsurile prin care proiectele pot fi evaluate în condiții de eșec sau succes. S-au efectuat cercetări
considerabile asupra factorilor care afectează succesul și eșecul proiectelor și al managementului de
proiect. Andersen a făcut prima declarație în managementul de proiect modern despre ceea ce provoacă
succesul și eșecul proiectului. Indiferent care este motivația pentru proiect, problema succesului
proiectului este puternic legată de eficacitatea unei organizații și de succesul acesteia pe termen lung. În
evaluarea proiectului, cinci criterii analitice sunt utilizate în mod obișnuit pentru a oferi o imagine
cuprinzătoare, dar simplă starea unui proiect. Ele constituie elementele cheie de analiză în definițiile
termenului „evaluare” adoptat de OCDE și de Comisia Europeană. Acestea sunt eficiența, eficacitatea,
impactul, relevanța și durabilitatea. Shenhar a conceput alte dimensiuni de succes, care depind de un
interval de timp mai mare decât execuția: eficiența proiectului pentru utilizatori, impactul asupra rețelei
de infrastructură a unui client, succesul afacerii și pregătirea pentru viitorul sau posibilitățile de învățare.
Comunicarea obiectivelor este un factor care poate afecta succesul proiectului componentele măsurabile
ale triunghiului de fier sunt criterii de succes. Creșterea complexității contractelor și proiectelor duce la o
creștere a numărului de criterii - inclusiv performanța de întreținere / ciclul de viață. Shenhar a conceput
alte dimensiuni ale succesului care depind de un interval de timp mai mare decât execuția: eficiența
proiectului pentru utilizatori, impactul asupra rețelei de infrastructură a unui client, succesul în afaceri și
pregătirea pentru viitor sau posibilitățile de învățare. Cu toate acestea, există o întrebare care sunt factorii
cheie de succes și de eșec care pot afecta megaproiectele. Din câte știu autorii, nu există o lucrare
existentă care să compare cercetările efectuate până acum pe factori care sunt principalii factori ai
succesului sau eșecului megaproiectelor.

3.1. Factorii de succes și de eșec în megaproiecte

Mai recent, Tabish și Jha au realizat un sondaj cu analiza factorilor și au identificat din 36 de atribute că
există patru factori de succes pentru proiectele de construcții publice din India, inclusiv conștientizarea și
respectarea regulilor și reglementărilor; planificarea pre-proiect și claritatea domeniului de aplicare;
parteneriat eficient între participanții la proiect; și monitorizare și control extern. De asemenea, a fost
prezentat un alt sondaj referitor la factorii de succes ai proiectului Băncii Mondiale și, în special, la
relația dintre factorii de succes critici și succesul proiectului. Analiza factorilor de explorare arată că cei
cinci factori (monitorizare, coordonare, proiectare, instruire și mediu instituțional) sunt corelate cu
succesul proiectului. [6] Controlul și managementul proiectelor sunt, desigur, factori care determină
succesul proiectului într-o perspectivă operațională, dar susținem că o atenție asupra fazelor inițiale este
și mai importantă. [1] Cercetarea NETLIPSE a constatat că factorii de succes comuni erau: o viziune
clară și o voință politică puternică; o organizație independentă și stabilă de livrare a proiectelor
implementată într-o etapă timpurie; un carismatic, director de proiect extrem de profesional; o
configurare financiară solidă de la începutul proiectului, bazată pe un caz de afaceri realist; proceduri
adecvate pentru acordurile legale cu opțiuni de recuperare; un management complet și sistematic al
părților interesate, cu o comunicare deschisă; un proces riguros de gestionare a modificărilor. Pinto și
Kharbanda identifică doisprezece factori care promovează eșecul proiectului: ignoră contextul
proiectului și caracteristicile acestuia, inclusiv comportamentul părților interesate; împingeți o tehnologie
nouă pe piață prea repede; nu planificați posibilele probleme, de exemplu prin analiza „ce dacă”; atunci
când apar probleme, concentrați-vă pe cel mai vizibil ignorând toate celelalte; nu încurajați proiectele
bazate pe idei noi din cauza incertitudinii lor, cu riscul ca inerția să omoare inovația; nu efectuează studii
de fezabilitate ex ante; nu admite că un proiect este un eșec, continuând să împingă proiectul, chiar dacă
caracteristica contextuală, gestionarea greșită sau calcularea prejudiciului proiectului; nu efectuați
niciodată recenzii post-eșec, pierzând oportunitatea de a învăța și înțelege principalele motive ale
eșecului; permiteți birocrația și mecanismul corporativ intern să fie mai importante decât succesul
proiectului; nu vă faceți griji cu privire la compensările proiectului; l și influența politică pentru
modificarea procesului de luare a deciziilor; a ales un manager de proiect nu prea carismatic și priceput

Literature Megaproject EU Ω NETLIPSE

Cost Action
S Awareness of and compliance with rules and Engaging external Political leadership; Early approval of
U regulations; pre-project planning and clarity in stakeholders; Design changes; finalizing the scope and
C scope; effective partnerin among project Designing good The need for the project as definition of requirements;
C participants; and external monitoring and control governance; measured by the use of it; Early estimates show
E (Tabish, Jha, 2011) Learning across The capacity of the project interval or with the
S Monitoring, coordination, design, training, and megaprojects; to capture value through addition of the optimistic
S institutional environment (Ika, Diallo, Thuillier, Stakeholder tolls sufficient to sustain bias;
2012) satisfaction; the business that built it; Realistically assessing the
Mission, top management support, schedule/plans Front end review; Handling of the social and certainty of significant
Client consultation, Personel, Technical Task, Risk plan political risk; changes that increase the
F Client Acceptance, Monitorig & Feedback, Dealing with context and scope;
A Communication, Trouble-shouting (Pinto, Mantel, uncertainty; Enhancing assessment
C 1990) Wakening of the heritage methods used with a strong
T The objectives of the project; the uncertainty of of the city/country through control;
O technological innovation; privacy; the involvement its archaeological findings; Accept the changes that
R of the community; the necessity of schedule; the The risks and uncertainties can improve the outcomes
S legal problems of the financial side of the contract from the concerns. of the project;
(Morris, Huges, 1987) Reduce costs and speed up
Summary of the project; operational concept; the end;
support higher management; financial support; Crucial difference between Culture of open
logistical needs; support maintenance; market employing a “closed- communication: formal
resourcefulness; the manpower and organization; system” decision-making and informal;
profit; information and communication channels; process in times of Open Culture;
and revision project (Cleland i King, 1983) uncertainty; Aligning priorities in
F Underestimated transnational projects;
A Never conduct post failure reviews, losing the understanding of these Innovation Management.
I opportunity to learn and understand the main contextual circumstances.
L reasons of the failure; allow bureaucracy and Ineffective risk allocation;
U internal corporate mechanism to be more Failure to maintain
R important than project success, do not worry about connections and measuring
E project’s trade offs, et political influence to modify the effectiveness of
decision making process, chose a not charismatic communication with
F and skilled project manager (Kharbanda, Pinto participants;
A 1996) The negative impact of the
C Mission, client acceptance (Pinto, Mantel, 1990) sharing of knowledge and
T Trouble-shouting, personel, technical tasks; experience.
Shore (2008) evidențiază faptul că, pe lângă prejudecățile de luare a deciziilor care corup performanța
managementului de proiect, există mulți alți factori care ar putea influența rezultatul proiectului și, prin
urmare, obiectivele sale pe termen lung. Modelul Shore ilustrează și evidențiază trei niveluri de
influență: factori / comportamente umane, management de proiect și proiect; permite să înțelegeți cum
interacționează diferite variabile, subliniind ordinea ierarhică care pornește de la comportamentul uman
duce la rezultatul proiectului. Pinto și Mantel (1990) împărțesc ciclul de viață al proiectului în sub-faze,
în special stadiul de planificare (așa-numitul strategic) și cel executiv (așa-numit tactic), ignorând etapele
post-livrare.

În tabelul 1 autorii au sintetizat ideile de bază și factorii cheie ai succesului și eșecului megaproiectelor.
Am discutat principalele probleme din megaproiecte prin această lucrare, pe baza cercetărilor făcute până
acum. Masa este împărțită în 2 părți. În prima parte, autorii au rezumat literatura axată pe factori de
succes. În tabel sunt prezentate, împărțite pe centre de cercetare și comparativ cu literatura, principalele
contribuții la înțelegerea succesului megaproiectelor. În a doua parte, sunt observați factori de eșec.

În tabelul 2 autorii au identificat principalii factori care pot influența succesul și eșecul megaproiectelor.
Deși sunt analizați factorii principali ai succesului și eșecului, perspectiva strategică a muncii depuse
până în prezent nu ia în considerare competența managementului de proiect al megaproiectului.
Gestionarea megaproiectului necesită oameni. Înțelegerea comportamentului și a acțiunilor persoanelor
implicate în proiect ar putea fi o legătură importantă pentru succes.
Table 2. Success and failure factors on megaprojects

Success factors
Legal aspect Risk aspect Political aspect Project Manager aspect
Clear Objectives Risk allocation Information Design
Pre-project planning Front end review Communication Training
Top management support Plan Community Mission
Stakeholder satisfaction Benefits Lidership Charismatic PM
Failure factors
Strategy Ineffective risk allocation Closed communication
Result Closed-system dicision making Culture
Mission Post failure rewiews Informations
Internal corporate mechanism Underestimated context Innovations

3.2. Sugestia pentru cercetarea ulterioară a factorilor de succes și de eșec din regiune

Autorii sugerează că prioritatea pentru cercetările viitoare privind factorii de succes ai proiectului ar
trebui să fie dezvoltarea competențelor și managementul părților interesate. Aceștia sunt factori sub cea
mai mare influență a profesiei, astfel încât progresul depinde în principal de deciziile interne.
Pe baza analizei principalelor constatări ale cercetării, se sugerează un cadru conceptual pentru
megaproiecte. Este important să se ia în considerare competența în acest model. Megaproiectele
performace se află sub influența triunghiului de fier, dar, așa cum este descărcat în lucrare, ar trebui să
ieșim în afara acestuia pentru a înțelege că performanța megaproiectului nu este legată doar de proiectele
în sine. Megaproject afectează, de asemenea, părțile interesate și societatea unde se desfășoară activități.
Dacă se măsoară succesul proiectului partidului public, natura organizației trebuie luată în considerare.
Una care a primit o atenție deosebită este așa-numita satisfacție a părților interesate. Dar acest factor
determinant, în combinație cu triunghiul fierului, nu acoperă nici toți indicatorii de succes posibile:
părțile interesate este un termen cuprinzător folosit pentru a descrie toți actorii pe care managerii de
proiect și clienții nu îi pot ignora în timpul dezvoltării proiectului sau tuturor persoanelor fizice sau
grupuri care au un interes special în proiect sau sunt afectate de rezultat. Prin urmare, o cercetare în care
rezultatul proiectului ar fi considerat de succes numai dacă toate așteptările părților interesate ar fi
îndeplinite ar duce la proiecte de succes limitate sau definiția părților interesate ar trebui modificată
mult .
Pe de altă parte, pentru a se asigura că proiectul este bine gestionat, aici autorii abordează competența de
gestionare a proiectelor. Pe măsură ce mai multe organizații adoptă abordări de management de proiect și
cererea pentru manageri de proiect crește, există un interes din ce în ce mai mare pentru competența
managerilor de proiect și pentru standardele pentru dezvoltarea și evaluarea competenței de management
de proiect. Competența își are originea în cuvântul latin „Competență”, care înseamnă „autorizat să
judece”, precum și „are dreptul să vorbească”. Managerii de proiect competenți sunt importanți pentru a
orchestra activitățile proiectului. Spencer și Spencer au explicat că competența ca caracteristici
subiacente înseamnă „competența este o parte destul de profundă și de durată a personalității unei
persoane. . . provoacă sau prezice comportamentul și performanța ”și la care se face referire la criterii
înseamnă„ competența prezice de fapt cine face ceva bine sau prost, măsurată pe un anumit criteriu sau
standard ”. Cele trei măsuri de succes (timp, buget, calitate), sunt încă valabile astăzi, deși în urmă cu
mai bine de 20 de ani, s-a demonstrat că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a determina succesul
proiectului.

Concluzie
Autorii concluzionează că, în acest moment, competența ar trebui să aibă prioritate în activitățile de
cercetare. După cum a arătat această lucrare, înțelegerea performanței megaproiectelor depășește
triunghiul fierului și include participanți mai largi. Această cercetare privind succesul și factorul critic al
eșecului a dus la RBS a megaproiectelor existente analizate în: OMEGA, Megaprojects EU Cost action și
NETLIPSE. După analiza reviziei literaturii și a centrelor de cercetare europene, a fost identificată și
prezentată o listă a factorilor de succes și a factorilor de eșec, prezentați în tabelul 1. Structura defalcare a
diferitelor surse de succes și de eșec a fost identificată, unde puterea unor factori poate fi clar
monitorizată . În tabelul 1 am ilustrat principalele rezultate ale cercetării din datele secundare ale unor
centre de cercetare eminente. În tabelul 2 am adunat principalele constatări ale succesului și eșecului
megaproiectelor. Pentru a asigura sustenabilitatea managementului de proiect, este esențial să
recunoaștem cauzele de succes și cauzele de eșec. Rezultatul unei investigații științifice arată că toate
cercetările făcute până acum au adus o contribuție mare la performanța megaproiectelor, trecând de la
problema principală la soluțiile potențiale. Analiza rezultatelor are   80 Sandra Mišić și Mladen
Radujković / Procedia Engineering 122 (2015) 71 - 80 a arătat că competența, care este esențială pentru
managementul de proiect, nu a fost menționată într-o discuție despre gestionarea megaproiectelor și nici
cu privire la părțile interesate ale acesteia. Propunerea de a rezolva această problemă ar trebui să
sublinieze că gestionarea megaproiectelor este legată nu numai de obiectivele, beneficiile și riscurile
proiectului, dar și de managementul de proiect competent. Autorii doresc să remarce că principalul motor
al fiecărui proiect sunt oamenii, iar managerii de proiect competenți sunt un motor important pentru
succesul megaproiectelor.
Rezumat
Acest referat descrie rezultatele initiale ale analizei factorilor critici care pot afecta succesul sau
esecul megaproiectelor. Succesul și eșecul megaproiectelor au fost un subiect de cercetare foarte
popular în ultimul deceniu. Există o înțelegere comună a faptului că megaproiectele sunt factori
importanti ai schimbărilor societății. Impactul lor este un fenomen important datorită influenței
atât asupra societății, cât și asupra economiei sale. În ciuda celor mai bune practici de pe tot
globul, numeroase provocări pot muta un megaproiect dintr-un succes programat într-un
scenariu de eșec. Creează un interval de incertitudine cu privire la rezultatul final al unui
megaproiect și la impactul său pozitiv, precum și la justificarea cantității enorme de resurse
cheltuite. În ciuda multor cercetări făcute până acum, nu este încă clar care sunt cauzele
succesului și eșecurilor megaproiectelor. Acest referat evaluează subiectul prin revizuirea
cercetărilor făcute până acum. Cercetarea se concentrează asupra influenței factorilor de succes
și de eșec asupra megaproiectelor pentru a examina dacă succesul megaproiectelor poate fi bine
cuantificat prin factori de succes sau de eșec. Școala de gândire cu succes în managementul de
proiect este folosită ca temei pentru abordarea cercetării. Revista de literatură este alcătuită din
datele obținute printr-o căutare cuprinzătoare în bazele de date ale centrelor de cercetare, în
special în Europa. În paralel, sunt comparate datele selectate din practică și centrele de cercetare
cunoscute pentru proiecte majore. Concluziile obținute de la ambele, revizuirea și practica
literaturii arată driverele selectate pentru îmbunătățirea succesului și eficienței megaproiectelor.
Discuția cu privire la rezultate este anexată, precum și terenul pentru cercetări suplimentare pe
această temă.