Țone Iustin-Adrian

SSL 2

Lucrare Individuală MEC 2020

Măsurile tendinței centrale, variabilității și împrăștierii datelor
Studiu de caz: Cheltuielile în scopul protecției sociale în Europa (2017)

În cadrul acestui Studiu de Caz, variabila aleasă a fost procentul (%) din Produsul Intern
Brut al statelor ce sunt considerate parte din teritoriul european pe care aceștia l-au alocat, în
anul 2017, spre folosire în scopul plății pentru proiecte de protecție socială precum: pensii,
alocații pentru copii, ajutoare sociale, ajutoare de șomaj, etc.
Deși Produsul Intern Brut diferă de la stat la stat, factorul alocării unei părți din acesta
(mai mare sau mai mică, depinde de stat) reprezintă un indicator destul de important vizavi de
implicarea statului și dorința de ajutorare față de societatea autohtonă și calitatea vieții pe care un
posibil bătrân o poate avea de pe urma pensiei, acesta fiind singurul lui venit.
Sursa index-ului este: https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?
tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00098
Calculele efectuate au fost: media, ce a avut ca rezultat 22.267; mediana, ce a fost
stabilită la 21.35, iar numărul ce s-a repetat de cele mai multe ori a fost 28.8. După calcul,
varianța a rezultat la 37.1257, iar abaterea standard la 6.09309.
Țara ce alocă cel mai mic procent din PIB este Turcia, cu 12.3, iar țara ce alocă cel mai
mare procent din PIB este Franța.
În concluzie, acești indici prezintă, într-o măsură realistică, interesul și eforturile pe care
statele le depun pentru a oferii beneficii sociale cetățenilor săi.