Cristalele din Atlantida şi Triunghiul Bermudelor

În contrast cu mizeria subterană a reptilienilor, saurienilor,

creaturilor gri, la care ne-am referit până aici, există unele
zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi
astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre
menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O
porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este
cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală
şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare,
multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această
zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut
cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime
întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul
Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.

Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că

Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în
mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În
timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite
opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi
am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar
Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o
parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale
acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc,
British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni
mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare
continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni
ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă
prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în
special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în
Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”

Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut

de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost
situată unde spune Cayce.

Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul

Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul
diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante,
ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în
Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în
Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul,
câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde
rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia
razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal
ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în
lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte
trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare
putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste
cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare
a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade
sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie
pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune.
De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru
care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind
Triunghiul Bermudelor.

Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele

şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza
Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de
„Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în
netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă
noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel
formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul
avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în
principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii,
au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului
lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând
povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de
forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a
produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare
mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul

Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului
atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi
proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru
că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului
aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când,
din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic

(fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări
cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o
populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în
emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după
una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat
când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide
ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările
ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era
suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre
blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul
cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a
descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând
printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică
cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit
că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile
interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus
cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în
încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu
de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă
de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era
suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu
multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi
piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o
piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau
înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe
această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în
sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi
arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în
mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei
preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci ...
Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a
reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre
uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce
o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din
piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown
a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus:
„never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca
neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat
de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui
întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa
sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un
seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a
mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie
oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene
asociate cu sfera de cristal.

În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi

piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii
oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei,
sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte
trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut
odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru
îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele
trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini
piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru
a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va
conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din
alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe.
Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură,
precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în
condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman
privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare

varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au
simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi
frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat
fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi
furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă
asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a
unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă
dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de
cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după
aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat
numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin
în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care
vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toţi cei
care au făcut-o, s-au însănătoşit.

Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi

care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de
Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a
făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori
îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile
sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul
Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi
inexplicabile pe fundul Oceanului.

La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite

să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul
oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o
parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă
scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale
energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce
energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la
capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre
sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată
dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată
a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un
imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor
energii.

În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii

deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe
radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de
foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin
aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi
distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea
reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală
distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ
sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui
pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La
început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv.
Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea
în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie

al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru
de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră
pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului
şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri
asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe
pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei,
sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi
descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este
cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile
din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare
cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe
pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-
energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde
este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre
care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost
descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
 O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este
referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul
Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut
dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare
ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?).
Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa
probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a
fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua,

din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin
zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).