CURS 3

PRINCIPALELE FENOMENE SI MARIMI

CARACTERISTICE CE INTERVIN IN
HIGROTERMICA CLADIRILOR

3.1 Principalele marimi caracteristice ce intervin in conformarea termica a

cladirilor: Caldura, temperatura, flux termic, densitate de flux termic,
Caldura masica (c), conductivitate termica (λ), difuzivitate termica (a),
coeficient de asimilare termica (s), emisivitate (ε), coeficient de radiatie (C).
3.2 Principalele caracteristici ale aerului umed; Permeabilitatea la vapori a
materialelor; factorul rezistentei la permeabilitate la vapori (1/KD)
3.3 Principalele fenomene de schimb termic ce au loc prin elementele de
anvelopa.

3.1 PRINCIPALELE MARIMI CARACTERISTICE CE INTERVIN IN

CONFORMAREA TERMICA A CLADIRILOR

 Caldura este o forma speciala de energie. Fiecare corp contine o

anumita cantitate de caldura, pe care o putem exprima cu ajutorul temperaturii
sale absolute T (Kelvin). Temperatura unui corp (t) se mai poate exprima si in
grade Celsius °C, iar relatia intre cele doua scari de temperature este:

T = t + 273

Astfel, temperatura de 0°C poate fi exprimata ca fiind 273K, iar

temperatura de fierbere a apei in conditii normale de presiune, de 100°C poate fi
exprimata ca fiind 373K.
Intre doua corpuri cu temperaturi diferite, are loc un fenomen de "schimb
termic" care inceteaza numai in momentul in care temperaturile celor doua
corpuri au devenit egale. Intr-un schimb termic corpul mai cald cedeaza o
cantitate de caldura corpului mai rece. Aceasta se noteaza cu Q si se masoara
in Wh.

1
  Fluxul termic este cantitatea de caldura schimbata intr-o ora.
Marimea fizica se noteaza cu Φ, iar unitatea de masura a fluxului termic este
Wattul.

 Densitatea fluxului termic este fluxul termic asociat unei

suprafete de 1m2, ale carei puncte au toate aceeasi temperatura. Se noteaza cu q
si are ca unitate de masura W/m2.

 Caldura masica a unui material (notatã c) este cantitatea de

cãldurã necesarã unei unitãti de masã (1Kg) pentru a-si creste temperatura cu 1
ºC (sau 1K).
Cantitatea de cãldurã acumulatã (sau cedatã) de un corp de masã “m“,
care îsi creste (scade) temperatura cu Δθ (ºC), este proportionalã cu cãldura
specificã a materialului din care este executat.

Qacum (cedat) = c ∙ m ∙ Δθ [KJ]

1 Wh = 3600 J = 0,860 kcal

Pentru principalele categorii de materiale de constructii, valorile tehnice

ale lui “c“ în KJ/Kg ºC, sunt :
- metale
- betoane, pãmânturi, materiale
termoizolatoare în vrac, mortare
si tencuieli
- piatrã naturalã
- zidãrii din produse ceramice
- lemn si produse din lemn
- apã
................ 0,48
................ 0,84
................ 0,92
................ 0,87
................ 2,51
................ 4,19

 Conductivitatea termica a unui material exprima aptitudinea

acestuia de a propaga caldura in masa sa, de la un punct la altul, din aproape in
aproape. Ea se cuantifica cu ajutorul unei marimi fizice denumita "coeficient de
conductivitate termica", notata cu λ, avand unitatea de masura W/(mK).

2
 Coeficientul λ este o caracteristica de material, determinata
experimental, a carei semnificatie fizica este aceea a "densitatii fluxului termic
ce traverseaza un element plan cu grosimea de 1 m, atunci cand intre fetele sale
exista o diferenta de temperatura de 1K".
Conductivitatea termica a unui material, depinde in principal, de
densitatea aparenta a acestuia, de tipul si structura porilor, de umiditatea si
temperatura la care se gaseste.
Materialele cu densitate aparenta mare au λ de valori mari si propaga
(conduc) caldura cu usurinta. Din contra, materialele cu densitate aparenta mica
(si deci cu porozitate mare) au conductivitate termica mica (datorita aerului
inchis in pori, care are λ foarte mic); aceste materiale se numesc
"termoizolatoare".
Nu exista materiale a caror λ sa fie zero, deci chiar si materialele cele
mai termoizolante nu opresc trecerea caldurii. Ele doar o incetinesc foarte
mult.
Un material termoizolator (deci care in stare uscata are λ mic) isi poate
diminua sensibil aceasta calitate atunci cand se umezeste si isi umple porii cu
apa (λapa este de cca 25 ori mai mare decat λaer).
Deoarece in cadrul elementelor de constructie, materialele nu sunt
niciodata perfect uscate, valorile de calcul ale lui λ sunt mai mari decat cele
determinate experimental pe probe perfect uscate.
Un strat foarte subtire de aer imobil are cel mai mic coeficient de
conductivitate termica cunoscut la materialele obisnuite, anume 0,024 W/mK.
Aceasta proprietate este insa valabila numai pentru straturi de aproximativ
0,3-0,5cm grosime.

Valori ale coeficientului de conductivitate termica λ

Conductivit Factorul
Nr. Densitatea atea rezistentei
Denumirea materialului
crt. termica de
aparenta calcul la vapori
ρ (kg/m3) λ (W/mK) μ
1 Beton armat 2500 1.74 21.3
Beton celular
2 autoclavizat (BCA) 700 0.27 4.2
3 Mortar de ciment 1800 0.93 7.1
4 Mortar de ciment si var 1700 0.87 8.5
5 Mortar de var 1600 0.7 5.3
3
 6 Vata minerala 60 0.042 1.1
Pamant vegetal in stare
7 umeda 1800 1.16 -
8 Lemn de pin si brad 550 0.17 10.4
9 Lemn de stejar si fag 800 0.23 11.3
Zidarie din caramizi
10 pline 1800 0.8 6.1
Zidarie din caramizi
11 GVP 1550 0.7 5
Zidarie din caramizi cu
12 goluri mari 1150 0.46 4.1
13 Zidarie din BCA 775 0.3 4.3
14 Otel de constructii 7850 58 ∞
15 Polistiren celular 20 0.044 30

 Exemplu de calcul:
Printr-o placa de beton de grosime 1m si arie 1m2 intre fetele careia exista
o diferenta termica constanta si permanenta de 1°C, trece in fiecare ora o
cantitate de caldura de 1,74 Wh/m2 (deoarece λ = 1,74 W/mK).
In aceleasi conditii termice, printr-o placa de polistiren expandat, tot de
l m grosime si de arie tot 1 m2 trece in fiecare ora o cantitate de caldura de
numai 0,04 Wh/m2.
Sunt necesare deci cca 43 ore pentru ca prin placa de polistiren sa treaca
aceeasi cantitate de caldura ca cea care trece prin placa de b.a. intr-o singura
ora.

 Difuzivitatea termicã a unui material este o mãrime ce

caracterizeazã capacitatea acestuia de a rãspândi cãldura, de a-si egaliza
temperatura. Unitate de masura: m2/h.

în care:

λ = coeficientul de conductivitate termicã al materialului, în W/mºC

ρ = densitatea materialului în Kg/m3
c = cãldura masicã a materialului în Wh/(KgºC)

Pentru principalele materiale si produse de constructii, valorile de calcul

ale lui “a“ in m2/h sunt:

4
 - beton armat, ρ = 2500 kg/m3 ........ 0,0030
3
- b.c.a., ρ = 600 kg/m ........ 0,0016
3
- vatã mineralã, ρ = 100 kg/m ........ 0,0018
3
- polistiren, ρ = 20 kg/m ........ 0,0049
3
- mortar var-ciment, ρ = 1600 kg/m ........ 0,0022

Conform unor analize numerice realizate se pot desprinde următoarele concluzii

principale:

•Un perete realizat dintr-un material cu difuzivitate termică mare, la pornirea

unei surse de căldură:
- îşi va creşte temperatura în grosimea sa mult mai repede decât un perete
realizat dintr-un material cu difuzivitate termică mică
- va ajunge relativ repede la o temperatură superficială a feţei interioare θ si cât
mai apropiată de cea de confort termic.

•Dintre materialele analizate, cele mai mari valori ale difuzivităţii termice le au
polistirenul şi betonul armat, două materiale cu caracteristici termo-fizice ρ şi λ
foarte diferite, dar care se compensează reciproc în cadrul difuzivităţii termice
“a”.

 Coeficientul de asimilare termicã este o caracteristicã termofizicã

importantã a materialelor de constructie, legatã de capacitatea acestora de a
absorbi (de a asimila) cãldura prin suprafata cu care se aflã în contact cu un
mediu mai cald (solid sau fluid). Aceastã capacitate se exprimã cu ajutorul
coeficientului de asimilare termicã notat “s“, cu unitatea de masura W/(m2°C).

Pentru cele mai utilizate materiale de constructie, valorile de calcul ale lui
“s24“ in W/(m2°C) sunt:
- beton armat, ρ = 2500 kg/m3 ........ 16,24
3
- bca, ρ = 650 kg/m ........ 2,98
3
- plãci vatã mineralã, ρ = 100 kg/m ........ 0,40
- plãci de ipsos ρ = 1000 kg/m3 ........ 5,16
3
- pãmânt vegetal umed, ρ = 1800 kg/m ........ 11,25
- lemn, ρ = 800 kg/m3 ......... 5,80
3
- marmurã, ρ = 2800 kg/m ......... 25,40
- zidãrie cãrãmidã plinã ρ = 1800 kg/m3 ........ 9,63
- polistiren, ρ = 20 kg/m3 ........ 0,29
3
- otel ρ = 7850 kg/m ......... 125,60

5
 3.2 PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE AERULUI UMED;
PERMEABILITATEA LA VAPORI A MATERIALELOR;
FACTORUL REZISTENTEI LA PERMEABILITATE LA VAPORI
(1/KD)

 Umiditatea absolutã reprezinta cantitatea de apã, sub formã de

vapori, continutã intr-un m3 de aer. Este notata cu “ν” iar unitatea sa de mãsurã
este gvap. apa /m3aer umed.
 Umiditatea de saturatie este umiditatea maxima a aerului, notatã
“νs“ . Aceasta umiditate de saturatie νs, este functie crescatoare de temperatura,
cresterea nefiind liniara. Altfel spus, cu cat aerul este mai cald cu atat mai
cantitatea maxima de vapori de apa pe care o poate retine este mai mare.

 Umiditatea relativa a aerului reprezinta raportul dintre umiditatea

absoluta efectiva a aerului la un moment dat si umiditatea de saturatie
corespunzatoare temperaturii acestuia la momentul considerat. Aceasta se
noteaza in mod curent cu φ, se masoara in procente (%) si are expresia:

 Presiunea partiala a vaporilor de apa dintr-un volum de aer

reprezinta presiunea pe care ar avea-o acestia daca ar ocupa singuri intregul
volum. Este notata cu “ p ” si se masoara in Pa.
 In conditiile aerului saturat cu vapori de apa, presiunea partiala a
acestora este denumita presiune de saturatie si este notata “ps”.
Pentru temperaturile curent intalnite in Higrotermica cladirilor, rapoartele
ν/νs si p/ps sunt practic egale si deci:

6
 ν
100
νs

Valorile lui ps depind numai de temperatura si in aceeasi maniera

crescatoare ca valorile lui νs. Aceste valori ps sunt stabilite pe baza
experimentala si sunt intabelate. Presiunea de saturatie se poate calcula si cu
relatiile urmatoare:

( )
pentru θ≥0

( )
pentru θ<0

t ps t ps
(ºC) (Pa) (ºC) (Pa )
-20 102 10 1228
-15 165 12 1402
-12 217 16 1817
-10 260 18 2064
0 611 20 2339

 Temperatura de roua este temperatura la care trebuie rãcit un

volum de aer pentru a se atinge nivelul de saturatie. Este notatã cu θr .

17.269  t i   
237.3    ln i 
Dacă θ ≥ 0ᵒC : roua   237.3  t i  100 
[ᵒC]
17.269  t i   
17.269    ln i 
 237.3  t i  100 

 21.875  t i   
265.5    ln i 
Dacă θ < 0ᵒC : roua   265.5  t i  100 
[ᵒC]
 21.875  t i   
21.875    ln i 
 265.5  t i  100 

unde:
te = temperatura aerului exterior
umiditatea relativa a aerului

7
 Daca o masa de aer avand temperatura de roua θr intra in contact direct cu
o suprafata rece, avand temperatura θs mai mica decat θr, o parte din vaporii de
apa pe care ii contine condenseaza pe respectiva suprafata (fenomen de condens
superficial).

 Factorul rezistentei la permeabilitate la vapori indicã de câte ori

un material este mai putin permeabil la vapori decât aerul. Se noteaza cu 1/KD
si este adimensional.
Valorile lui 1/KD, utilizabile in calculele higrotermice ale elementelor de
constructii, sunt fie cele declarate de producatori fie, in lipsa acestora, cele
indicate in tabelele de specialitate.

Factorul
Nr. crt. Denumirea materialului rezistentei
la vapori
1/KD
1 Beton armat 21.3
2 Beton celular autoclavizat (BCA) 4.2
3 Mortar de ciment 7.1
4 Mortar de ciment si var 8.5
5 Mortar de var 5.3
6 Vata minerala 1.1
7 Pamant vegetal in stare umeda -
8 Lemn de pin si brad 10.4
9 Lemn de stejar si fag 11.3
10 Zidarie din caramizi pline 6.1
11 Zidarie din caramizi GVP 5
12 Zidarie din caramizi cu goluri mari 4.1
13 Zidarie din BCA 4.3
14 Otel de constructii ∞
15 Polistiren celular 30

8
 3.3 PRINCIPALELE FENOMENE DE SCHIMB TERMIC CE AU LOC
PRIN ELEMENTELE DE ANVELOPA

Fenomenele de schimb termic ce intervin în higrotermica clãdirilor sunt

în principal fenomene ce au loc între:
a) suprafata interioarã si cea exterioarã a unui element de anvelopã
(CONDUCTIE);
b) suprafetele unui element de anvelopã si aerul din imediata lor
vecinãtate (CONVECTIE);
c) suprafata interioarã a unui element de anvelopã si suprafetele
elementelor de separatie interioarã aflate în vecinãtate (RADIATIE).

 Convectia termica este fenomenul de schimb termic intre

suprafata unui solid si un fluid cu care acesta este in contact direct. In cazul
elementelor de anvelopa ale cladirilor, schimbul termic convectiv are loc la
nivelul celor doua suprafete ale acestora, fluidul fiind aerul interior, respectiv
aerul exterior.

Pe timp de iarna temperatura suprafetei exterioare este mai mare decât

cea a fluidului, aerul exterior, acesta preia cãldurã, se încãlzeste si se pune într-o
usoara miscare pe directie verticalã, în sens ascendent.

Temperatura fetei interioare fiind mai micã decât cea a fluidului, aerul
interior, acesta cedeazã cãldurã, se rãceste, devine mai greu si se pune în
miscare în sens descendent.

Evaluarea, prin calcul, a cantitãtii de cãldurã schimbatã convectiv între un

solid de suprafatã A si temperaturã θs si aerul înconjurãtor, de temperaturã taer,
într-un interval de timp dτ, se face cu relatia generalã:

dQC = αC ∙ |taer - θs| ∙ A ∙ dτ

unde:
9
 αC = coeficientul de schimb termic convectiv, în W/(m2ºC)

Valoarea lui αC depinde de mai multi factori :

- viteza de miscare a aerului
- rugozitatea suprafetei solidului
- pozitia suprafetei solidului (orizontalã sau verticalã)
- sensul fluxului de cãldurã (înspre suprafata solidã sau de la aceasta)
- valoarea diferantei |taer - θs|, etc

 Radiatia este fenomenul de schimb termic intre suprafatele a doua

corpuri aflate la distanta, dar care “se vad” intre ele, fiind cuplate termic prin
intermediul aerului.

Este un fenomen de transport energetic ce are drept suport material

undele electromagnetice. Un corp poate primi energie caloricã radiantã de la
suprafetele altor corpuri (cu care “se vede “ si deci este cuplat termic radiativ).
Pentru problemele concrete de schimb termic radiant, ce intereseazã
suprafetele elementelor de anvelopã ale clãdirilor, evaluarea cantitãtii de cãldurã
se admite sã se facã cu relatia:

dQR = αR ∙ |taer - θs| ∙ A ∙ dτ

unde:
A = aria suprafetei în discutie, în m2
taer = temperatura medie a aerului din vecinãtatea suprafetei, în ºC;
θs = temperatura medie a suprafetei, în ºC;
αR = coeficient de schimb termic radiant, echivalent schimbului termic
prin radiatie al suprafetei, în W/(m2ºC);

Deoarece, o suprafatã a unui element de anvelopã schimbã cãldurã cu

mediul înconjurãtor ei, prin fenomene simultane de convectie si radiatie, în
higrotermica clãdirilor, se lucreazã (în majoritatea cazurilor practice) cu
schimburi termice convectiv-radiante.

Relatiile anterioare se pot se scrie cumulativ:

dQC+R = (αC + αR) ∙ |taer - θs| ∙ A ∙ dτ

sau
dQC+R = α ∙ |taer - θs| ∙ A ∙ dτ

10
 unde:
α = coeficient de schimb termic prin suprafata, în W/(m2ºC).

În mod evident, în cazul elementelor de anvelopã ale cladirilor, existã

câte un coeficient de tip α pentru fiecare suprafatã caracteristicã: αi pentru
suprafata interioarã, αe pentru suprafata exterioarã.

În mod practic, in higrotermica clãdirilor se lucreazã cu inversii

coeficientilor αi si αe , acestia fiind notati cu Rsi si respectiv Rse. Semnificatia
fizicã a lui Rsi si Rse este cea de rezistentã la schimb termic prin suprafatã
(interioarã si respectiv exterioarã), iar unitatea de mãsurã este m2ºC/W.

Pentru situatia de iarnã, relatia este utilizatã în practicã sub formele:

Valorile “de proiectare“ ale rezistentelor Rsi si Rse sunt standardizate,

fiind diferentiate dupa:
- pozitia suprafetei (orizontalã sau verticalã)
- sensul fluxului termic (pentru suprafetele orizontale)

11
 - tipul mediului înconjurãtor al suprafetei (mediu exterior, mediu interior
încãlzit, mediu închis neîncãlzit, sol etc).

Sensul Elemente de anvelopa Elemente de anvelopa

fluxului in contact cu exteriorul in contact cu spatii
termic inchise, neincalzite
Rsi Rse Rsi Rse

0.125 0.042 0.125 0.084

0.125 0.042 0.125 0.084

0.167 0.042 0.167 0.084

(0.084-vara)

 Conductia este fenomenul de transmitere (de transfer) a cãldurii,

în interiorul unui corp sau între douã corpuri aflate în contact direct.

Transferul termic conductiv are loc din aproape în aproape, de la

moleculã la moleculã (fãrã sã intervinã miscarea acestora).

Conductia termicã apare ori de câte ori anumite puncte ale unui corp (de
regulã solid) ajung sã aibã, din diverse motive, temperaturi diferite fatã de
celelalte puncte ale acestuia.

În cazul elementelor de anvelopã ale clãdirilor, elemente care de regulã

au o geometrie de tip placã planã cu grosime constantã, transferul termic
conductiv se realizeazã datoritã faptului cã punctele suprafetei lor interioare au
practic întotdeauna o altã temperaturã decât cele ale suprafetei lor exterioare.

Cel mai cunoscut si mai evident exemplu este cel al elementelor de

constructie ce închid spatii încãlzite pe timp de iarnã. Datoritã functionãrii
instalatiei de încãlzire, temperatura tai a aerului interior este mult mai ridicatã
decât temperatura tae a aerului exterior.

Dacã tai si tae se mentin constante în timp (sau variatia este foarte micã,
putând sã fie neglijatã) fluxul termic conductiv dintre oricare douã puncte din

12
masa elementului se mentine constant în timp. Conductia termicã are un
caracter “stationar“.

Dacã cel putin una din temperaturile tai si tae variazã semnificativ în timp,
fluxul termic conductiv, dintre oricare douã puncte, variazã valoric în timp.
Conductia termicã are un caracter “nestationar“.

În cazul conductiei termice stationare (cel putin pe durata unui interval de

timp Δτ), prin elemente plane, realizate din materiale omogene si izotrope, este
valabilã relatia:

unde:
qK = densitatea fluxului termic conductiv (W/m2)
λ coeficientul de conductivitate termicã a materialului

13