Cloud Computing

Cloud Computing reprezintă o soluţie de utilizare a resurselor informatice (hardware şi

software) externe, care se pot configura în funcţie de necesităţile beneficiarului. Aceste resurse
pot fi servere, spaţii de stocare, aplicaţii software sau servicii. De remarcat faptul că “Cloud
Computing” reprezintă un mod prin care se pot oferi şi utiliza resurse de calcul, şi nu o nouă
tehnologie.
Prin intermediul acestei soluţii utilizarea resurselor se face la cerere şi în cantităţi variabile,
utilizatorul (respectiv clientul) plătind doar ceea ce consumă - cu alte cuvinte, ce nu se foloseşte,
nu se plăteşte.
Avantajul major al acestei soluţii îl reprezintă posibilitatea utilizării unor resurse tehnice
puternice care permit companiilor mici şi medii să egaleze resurse tehnice ale companiilor
multinaţionale. Alte avantaje ale utilizării acestei modalităţi de informatizare a activităţii
companiilor le reprezintă eliminarea cheltuielilor pentru achiziţionarea şi întreţinerea de servere
şi licenţe software, pentru găzduire, întreţinere, personal tehnic ultraspecializat, actualizare,
abonamente anuale etc. Companiile mici şi medii au avantajul că pot folosi rapid un serviciu
complex.

Tipuri de Cloud Computing

Cloud Computing este clasificat, de obicei, după două criterii:

A. În funcţie de amplasarea soluţiei Cloud:

A.1. Public cloud: infrastructura de calcul se află plasată la sediul furnizorului de cloud. Clientul nu
are vizibilitate şi control asupra locului în care este găzduită infrastructura de calcul. În public
cloud, infrastructura poate fi împărţită între oricare organizaţii.
A.2. Private cloud: infrastructura de calcul este dedicată unei anumite organizaţii şi nu este partajată
cu alte organizaţii. În comparaţie cu public cloud, această soluţie este mai scumpă, dar mai
sigură. Infrastructura de calcul poate fi amplasată la sediul organizaţiei (on premise) sau la
distanţă (off premise). Spre exemplu, în cazul în care se execută o aplicaţie pe un server "on-
premise" înseamnă că serverul este fizic în cadrul companiei. În acest caz un cloud privat
reprezintă o reţea sau centru de date proprietare ce utilizează tehnologii cloud computing, cum ar
fi virtualizarea.
A.3. Hybrid cloud: Organizaţiile pot găzdui aplicaţii critice în cloud privat şi aplicaţiile care au relativ
mai puţine probleme de securitate în cloud public. Utilizarea concomitentă de cloud, atât public
cât şi privat se numeşte cloud hibrid.
A.4. Community cloud: implică partajarea infrastructurii de calcul între organizaţiile din aceeaşi
comunitate. De exemplu, toate organizaţiile guvernamentale dintr-o regiune sau chiar stat pot
participa la infrastructura de calcul dintr-un cloud pentru a gestiona datele referitoare la cetăţenii
care locuiesc în acea zonă.

B. În funcţie de tipul de servicii oferite, soluţiile cloud pot fi:

B.1. Infrastructure as a service (IaaS) implică oferirea de servicii legate de dispozitivele hardware
folosind principiile specifice cloud computing. Acestea pot să includă, de exemplu, servicii de
stocare (baze de date sau de stocare pe disc) sau servere virtuale. Dintre furnizorii importanţi de
IaaS pot fi specificaţi: Amazon EC2, Amazon S3, Rackspace Cloud Servers şi Flexiscale.
B.2. Platform as a Service (PaaS) presupune oferirea unei platforme de dezvoltare în cloud. Aceasta
permite clienţilor să dezvolte aplicaţii noi, folosind API-uri instalate la distanţă şi configurabile.
De obicei, platformele oferite de diferiţi furnizori nu sunt compatibile. Furnizorii tipici de PaaS
sunt: Google Application Engine, Microsoft Azure, aplicaţii force.com găzduite pe infrastructura
Salesforce.com.
B.3. Software as a Service (SaaS) include oferirea de soluţii software în cloud. Utilizatorii pot accesa
aplicaţii software găzduite de către furnizorul de cloud, plătind pentru ceea ce consumă. Acesta
este un sector bine dezvoltat. Pionier în acest domeniu a fost Salesforce.com care o dezvoltat o
soluţie online de tip Customer Relationship Management (CRM). Alte exemple sunt furnizorii de
e-mail online, precum: Googles Gmail şi Microsoft Hotmail, Google docs sau versiunea online
pentru birou a Microsoft numită BPOS (Business Productivity Online Standard Suite).

Caracteristici ale soluţiei cloud computing

1. Disponibilitatea unei infrastructuri de calcul de dimensiuni mari, atunci când acest lucru este
necesar. Aceasta caracteristică asigură faptul că organizaţiile nu au nevoie să îşi configureze
serverele pentru perioadele în care activitatea lor atinge un maxim. Acestea pot fi, în special,
organizaţiile care desfăşoară activităţi mai ales în anumite perioade ale anului sau organizaţii
care lucrează pe bază de proiecte care necesită utilizarea unor pachete software pe perioade
determinate. Utilizarea resurselor de calcul care poate fi crescută sau scăzută în funcţie de
necesităţi poartă denumirea de elastic computing.
2. Utilizează un model de facturare de tipul “plăteşti cât consumi”, care diferă semnificativ de
modele de calcul al plaţii din IT-ul tradiţional, cum ar fi plata per număr de calculatoare sau
utilizatori.
3. De obicei, nu implică un angajament pe termen lung privind utilizarea infrastructurii de
calcul. Furnizorul nu impune folosirea pe termen lung a serviciilor.
4. Cloud computing nu presupune cheltuieli de capital semnificative pentru organizaţie. Spre
deosebire de infrastructura tradiţională IT, în cadrul organizaţiilor care adoptă cloud computing
serviciile informatice sunt doar folosite, fără a fi achiziţionate. Metaforic, se poate spune că, în cloud
computing, resursele de calcul sunt închiriate, în loc de a fi cumpărate.
5. Având în vedere că furnizorul de cloud computing oferă servicii via internet, acestea sunt
disponibile din orice locaţie.
6. Cloud computing poate fi comandat online, fără să fie nevoie de contracte formale detaliate.
Cloud computing oferă oportunităţi importante, mai ales pentru organizaţiile mici, deoarece acestea
pot accesa infrastructură de calcul fără a realiza nicio investiţie iniţială semnificativă. În perioadele de
recesiune economică, acest model economic a găsit un teren fertil şi se prevăd investiţii masive la
nivel mondial.

Premise, beneficii şi limitări

Premisele pe care se bazează soluţia cloud computing sunt următoarele: prognoze greu de
realizat, lipsa de capital cerută, costuri controlabile, activităţi sezoniere, reutilizare de
configuraţii, acces fără instalare şi reducerea cheltuielilor de natură tehnică.
Decizia de a utiliza Cloud Computing trebuie analizată atât din perspectiva beneficiilor, cât şi din
cea a riscurilor şi limitărilor. În urma analizei, pot fi utilizate unul sau mai multe modele de
Cloud Computing. Decizia trebuie să ia în considerare nevoile reale şi trebuie să ţină cont de
strategia organizaţiei care implementează soluţia cloud.
Principalele beneficii şi limitări ale utilizării soluţiei cloud computing sunt prezentate în tabelul
I.6.
Tabelul I.6.
Beneficii Limitări
Accesul la aplicaţii din orice locaţie Nu toate aplicaţiile rulează în cloud
Software gratuit sau plătit în funcţie de Necesitatea existenţei unui anumit suport
utilizare organizaţional
Accesul permanent la infrastructură şi Probleme legate de securitatea şi protecţia
conţinut datelor
Creşterea deschiderii utilizatorilor către Lipsa de încredere din partea utilizatorilor
noile tehnologii
Creşterea capacităţilor funcţionale Necesitatea aderării la anumite standarde
Utilizare offline cu posibilităţi ulterioare Viteza/lipsa Internetului pot afecta modul de
de sincronizare (Google Gears) lucru
Tehnologii înrudite cu soluţia cloud computing

Grid computing implică o reţea de calculatoare care sunt utilizate împreună pentru a obţine
resurse mari şi rapide de procesare. Aceste reţele de calculatoare pot fi prezente fizic în diferite
locaţii. Virtualizarea este un strat abstract care desparte componenta hardware de sistemul de
operare, pentru a oferi o mai buna utilizare a resurselor. Virtualizarea permite ca multiple maşini
virtuale, cu sisteme de operare eterogene, să ruleze separat, una lângă alta, pe aceeaşi maşina
fizică. Maşinile virtuale sunt încapsulate în fişiere, făcând posibilă copierea şi salvarea rapidă a
maşinii. Întregul sistem poate fi mutat în câteva secunde (sistemul de operare, aplicaţiile, Bios-ul
virtual, hardware-ul virtual). Utility Computing defineşte un model pentru calculul plăţii
utilizării serviciilor informatice. Cele mai comune modele de facturare sunt: facturare per
numărul de utilizator (sau conturi de e-mail), facturare per GB (utilizarea spaţiului pe disc),
facturare per oră / zi (utilizarea de servere virtuale pentru o perioadă de timp). Autonomic
Computing este o iniţiativă începută de IBM în 2001. Autonom înseamnă în acest context "auto-
administrarea" sau "auto-corecţia" calculatoarelor, adică calculatoare care se pot corecta în mod
automat, fără intervenţie umană. De exemplu, luăm în considerare o reţea de calculatoare pe care
rulează un set de programe. Atunci când există o defecţiune hardware la unul din calculatoarele
din reţea, programele care rulează pe acel calculator sunt "transferate" pe alte calculatoare din
reţea. Acesta este un exemplu de autonomic computing.