TITLU: Ultima Dorință (The Witcher 0.

5)
TITLU ORIGINIAL: Ostatnie życzenie
AUTOR: Andrzej Sapkowski
GEN: FANTASY, Ficțiune, SCIENCE FICTION, Thriller
PUBLICAT DE: Editura Nemira (ed. a ii-a 11 iunie 2019)
COLECȚIA: Armada
TRADUCĂTOR: Mihaela Fiscutean
NR. PAGINI: 296

DESCRIERE: Geralt este un vânător cu păr alb și ochii sclipitori. Are puteri magice și gânduri
necurate. Este un asasin nemilos. Un criminal cu sânge rece. Și are un singur scop: să ucidă toți
monștrii care bântuie lumea.

Însă nu tot ce pare monstruos e malefic și nu orice basm e o feerie cu zâne.

Geralt se confruntă cu regi incestuoși, duhuri răzbunătoare, fecioare crude, harpii și vampiri. Dar
nici măcar aceștia nu sunt întotdeauna ceea ce par.

„Asemenea lui China Miéville și Neil Gaiman, scriitorul Andrzej Sapkowski ia ce e vechi și
creează ceva cu totul nou.“

Foundation

„Seria WITCHER reprezintă o culme a genului fantasy din ultimele decenii. Imaginația
debordantă a autorului polonez cucerește orice cititor.“
The Guardian

RECENZIE:
Voi începe prin a mărturisi faptul că am urmărit serialul înainte de a citi, dar pot spune că
acesta m-a făcut și mai curioasă să văd creația care a stat la baza unui serial care promite enorm
și are un set de actori incredibil...
Ultima Dorință este un volum format din 7 povești încântătoare:

 Vânătorul de monștri
 Sâmburele de adevăr
 Răul cel mai mic
 Chestiune de preț
 Capătul lumii
 Ultima dorință
 Vocea rațiunii (împărțită în 7 părți)
 Andrzej Sapkowski descrie o lume influențată de folclorul european (un univers al elfilor,
dragonilor, kikimorelor, strigoilor, vampirilor, vârcolacilor, manticorelor și al altor moștri cu
care oamenii coexistă), în care se remarcă și Geralt, vânătorul de monștri pe care cei din jurul lui
vor să-l alunge, deși au nevoie de abilitățile sale.
Cu profesia ta este mai ră u. Voi, vână torii de monştri, vă tă iaţi singuri craca de sub picioare, vă
pierdeţi pâinea încet, dar constant. Cu cât mai bine şi mai conştiincios vă faceţi treaba, cu atât mai puţin
veţi avea de lucru. La urma urmei, scopul vostru, raţiunea existenţei voastre este o lume fă ră monştri,
paşnică şi sigură . Cu alte cuvinte, o lume în care vână torii ar fi inutili. Paradoxal, nu-i aşa?

„Vrăjitorii” sunt vânători de monștri. Aceștia nu se nasc cu abilități supranaturale, ci culeși

din copilărie, sunt supuși unor procese alchimice, consumului de compuși mutageni și
antrenamentelor fizice și magice interminabile pentru a a-i face invincibili. Sunt, practic, niște
mutanți.
Rezultatele permanente ale mutațiilor:
 Sterilitatea;
 Ochi de pisică care oferă o viziune nocturnă ascuțită;
 Rezistență la boli și un sistem imunitar superior oamenilor, care le permite să consume
cantități mari de poțiuni;
 Puterea, viteza, reflexele și rezistența sunt au crescut în mod excepțional, permțând ca
luptele să încheie rapid și cu efort minim, și să efectueze fapte fizice ne-vrăjitoare nu ar
putea spera să se potrivească. Singurele abilități fizice ale unui vrăjitor sunt suficiente
pentru a învinge majoritatea monștrilor singuri dacă sunt combinate cu o pregătire extinsă
și armament adecvat;
 Având abilitatea să folosească magia simplă, dar versatilă sub formă de semne, își
dezvoltă un al șaselea simț. Acesta le permite să „simtă” lucrurile din jurul lor, făcând
vânătoarea mai ușoară;
 Vindecarea accelerată oferă o recuperare imediată a rănilor. Durata de viață e incredibil
de lungă, având o tinerețe prelungită;
Pe tot parcursul cărții, suntem introduși în universul lui Geralt, un personaj despre care
descoperim felul în care este perceput de cei din jur, valorile sale și personalitatea sa puternică,
persoanele apropiate și modul în care alege sau NU să lupte.
Cred că este o carte interesantă, cu elemente fantasy suprinzătoare pentru cei care sunt
obișnuiți să citească (în special) romane americane care se încadrează în acest gen, ce vă va
determina să citiți și următoarele volume, stârnindu-vă curiozitatea.
Nu îmi doresc să știrbesc din misterul acestor povești, așa că nu o să descriu în amănunt
acțiunea. În schimb, prin secțiunea de citate de mai jos, sper să reușesc că aduc o umbră din
valoarea volumului.
Topul 3 al poveștilor [influențat, probabil, și de serial]
  Ultima dorință [prezintă o altă latura a lui Geralt, aducându-o în prim plan și pe una
dintre cele mai interesante și puternice personaje feminine, Yennefer, într-o aventură
contra unui d’jinn]
 Răul cel mai mic [acțiune, umanitate și moralitate]
 Capătul lumii [limbaj, diversitate, prietenie]

Personajele

Geralt din Rivia, „faimosul Lup Alb”

Sunt Geralt din Rivia. Cunoscut și sub numele de Măcelarul din Blakiven.

Numele meu este Geralt. Geralt din... nu. Numai Geralt. Geralt de nicăieri. Sunt vânător de monștri.

Fizic, se remarcă părul său alb, nefiind specificate culoarea ochilor și vârsta.
Străinul nu era bătrân, dar avea părul complet alb. Pe sub mantie purta un dublet din piele roasă,
dantelat la gât și la mâneci. Când și-a scos mantia, toată lumea i-a observat sabia agățată de centură la
spate.

Acesta este un vânător de monștri, care își câștigă traiul prin uciderea monstruozităților:
Din câte mi-amintesc eu, vânătorii au un mod interesant de a-și câștiga existența. Ei omoară diferiți
monștri pentru bani.

— Omor monștri pentru bani. Fiare hidoase, periculoase pentru oameni. Bestii cărora le-au făcut vrăji
unii ca tine. Nu omor ființe umane.

De aceea, este văzut drept un indiv fără scrupule:

Când am aflat acolo, în sala tronului, cine ești, te-am urât și te-am judecat. Te-am luat drept un
instrument orb, însetat de sânge, drept cineva care ucide necugetat și calm, își șterge lama sabiei de
sânge și-și numără galbenii. Dar am înțeles că profesia de vânător de monștri este într-adevăr demnă de
respect. Ne apărați nu numai împotriva Răului ascuns în tenebre, ci și a celui ce se află în noi înșine. Este
păcat că sunteți atât de puțini.

Drept un individ care poate fi cumpărat prin prisma meseriei:

N-ați izbutiți să cumpărați încă un vânător de monștri și nici nu cred c-o să izbutiți vreodată. Cel puțin
atâta vremea cât n-aveți niciun chef să încercați să mă înțelegeți.
Este sarcastic și pare o persoană orgolioasă, care nu are sentimente. Yennefer remarcă perfect
fațada aceasta, pe care Geralt nu o construiește cu un scop anume. Din obișnuința de a fi judecat,
nu încearcă să schimbe percepția oamenilor și nici nu se mai obosește să explice anumite lucruri.

Eşti, din câte se pare, ciudat de sensibil când vine vorba despre trăsăturile propriului tău corp.
Obişnuieşti să-ţi descrii aceste caracteristici cu cuvinte care-mi displac şi aluneci într-un sarcasm patetic
care-mi displace şi mai mult.
 Este un prieten loial.

Te crezi orgolios și dur. Pentru a-ți salva prietenul, ai fi fost gata să faci totul pentru mine.

 Nu este un tip credincios, dar respectă alegerea celor care cred în ceva:

— [...] Eu nu cred în Melitele, nu cred nici în existența altor ei, dar îți apreciez alegerea, jertfa, îți
apreciez și îți respect credița. Deoarece sacrificiul și devotamentul tău, prețul tăcerii pe care-l plătești fac
din tine o ființă mai bună, mult mai valoroasă. Sau cel puțin ar trebui să facă. Pe când necredința mea nu
poate face nimic. Este neputincioasă.
Mă întrebi, în ce cred totuși?
În sabie.

 Are propriul său COD, pentru care este luat în derâdere, pentru că pare imposibil de conceput ca
o persoană cu profesia lui să înțeleagă etica, moralitatea:

Ia uită-te la el, etică, coduri, moralitate? Cine vorbeşte? Un tâlhar, care nici bine n-a sosit şi s-a apucat de
ucis oamenii? Care se prosternează înaintea lui Foltest, iar pe la spate bate palma cu Velerad ca un zbir
cu soldă? Îndrăzneşti să ridici ochii din pământ, slugoiule? Te dai drept mag? Vrăjitor? Tu, vânător
scârbos ce eşti! Cară-te de-aici până no iei peste bot!

Geralt surprinde prin modul în care trage la răspundere pe cei care ar fi putut ajuta societate:
Mă întrebi câţi mutanţi am ucis, dar de ce nu eşti curios cât de mulţi dintre ei au fost dezlegaţi de
farmece, sloboziţi de blesteme? De către mine, vânătorul pe care-l dispreţuieşti atât de mult. Dar voi ce-
aţi făcut, vrăjitori puternici ce sunteţi?

Nu se abate de valorile sale:

Dar n-am ucis niciodată oameni pentru bani, indiferent dacă a fost vorba despre o cauză bună sau rea. Şi
nici de-acum încolo n-am de gând s-o fac.

Și nu obișnuiește să mintă:
— Nu mă minți?
— N-am obiceiul să mint.
— Dar ce obicei ai? Mi-au spus multe despre vânători. Mi-aduc aminte că vânătorii răpesc copii mici, pe
care apoi îi hrănesc cu ierburi magice. Cei care supraviețuiesc devin ei înșiși vânători, unii cu abilități
inumane. Sunt instruiți pentru a ucide, li se anihilează toate sentimentele și impulsurile umane. Fac din
ei monștri hărăziți să asasineze alți monștri. Am auzit spunându-se că a venit vremea să fie vânați
vânătorii. Pentru că există din ce în ce mai puțini monștri și tot mai mulți vânători.
...
— [...] Așadar, ce este adevărat din tot ce se povestește despre voi?
— Aproape nimic.
— Faptul că există din ce în ce mai puțin monștri.

Un personaj complex: echilibrat, atent, tenace, supus greșelii.

Greșeli? Și încă cum. Am făcut cu duiumul.
Dar mi-am respectat principiile, Nu, nu codul, Foloseam codul ca o scuză. Omenilor le place. Cei care au
anumite coduri și se ghidează după ele sunt stimați și onorați.
Nici vorbă de cod. Niciodată n-a exitat un Cod al Vânătorilor. Eu mi-am invetat unul. Pur și simplu. Și îl
respect. Întotdeauna...
Nu chiar întotdeauna.
Pentru că au fost anumite momente în care părea că nu încăpea nicio umbră de îndoială. În care îmi
souneam: Ce-mi pasă, nu-i treaba mea, eu sunt vânător. În care ar fi trebuit să-mi ascult vocea rațiunii.
Să-mi ascult instincul, iar dacă nu, ceea ce-mi dicta experiența. Și ceea ce-mi dicta fricam ea nau banașă
dintre frici.

Încearcă să ajute mai mult decât să ucidă:

Pentru că lumea, Iola, se presupune a fi plină de monştri şi bestii, iar misiunea mea este de a-i proteja pe
cei ameninţaţi de aceştia.

Iar Yennefer remarcă exact ceea ce își dorește în adâncul său Geralt:
Să fii om, a spus dintr-odată, zâmbind malițios. Am ghicit, așa-i? Asta vrei, ăsta ți-e visul de fapt!
Libertatea de a fi cine vrei să fii și nu cine trebuie să fii.

Yennefer de Vengerberg , vrăjitoare

s-a născut de Sfântul Belleteyn

Este o apariție atât de interesantă! Este o femeie puternică, cu un aspect foarte plăcut.

cu părul despletit şi ochii violeţi incandescenţi, dreaptă, subţire, brunetă, teribilă… Şi frumoasă.
Atractivă
O cămaşă albă cu un jabou mare în formă de floare a fremătat pe sus, după care şi-a luat forma.
Yennefer, a băgat de seamă vânătorul, nu purta niciun fel de sofisticăreli cu oase de balenă, folosite de
obicei de femei. N-avea nevoie.

Provoacă celelalte persoanje, trezește mister și interes.

Iar Yennefer… Ei bine, din păcate, ea nu este o excepţie. Cel puţin nu din punctul de vedere despre care
vorbim. Cât despre alte puncte de vedere, este greu de găsit o excepţie mai mare decât ea.

Yennefer pare să fi trecut prin multe... și, tocmai de aceea, este percepută drept o persoană
dificilă:
Yennefer nu-i prea spontană de felul ei, mai ales când vine vorba să ajute. Necazurile semenilor n-o
afectează prea mult şi nu-i tulbură deloc somnul. Pe scurt, n-am auzit să fi ajutat vreodată pe cineva
dezinteresat. Mă întreb ce interes are de vă ajută pe tine şi pe Jaskier.

Egoistă:
Persoana despre care vorbesc este o mare individualistă. Puţin îi pasă de boicotul pe care Consiliul
Vrăjitorilor l-a decretat pentru Rinde, dar şi de decretele consilierilor locali, şi îi reuşeşte de minune,
pentru că din cauza boicotului, aici este o cerere foarte mare pentru servicii magice. Şi bineînţeles că nu
plăteşte niciun impozit.

Oportunistă pe alocuri:
Pentru că Yennefer ştie şi îi place să facă uz de astfel de informaţii. Să n-ai încredere în ea, Geralt. Este
primejdioasă.

Iar Geralt o descrie drept

Prea posesivă

Din păcate, fiind vrăjitoare, nu poate avea copii… oricât de multe remedii ar încerca.

Aşa cum ştiu că ia şi mai mult pentru leacuri pentru tămăduirea infertilităţii. Păcat că nu poate să se
ajute pe ea însăşi în această privinţă. De aceea caută ajutor la alţii, inclusiv la tine. Dar nimeni nu poate
s-o ajute, este absolut imposibil. Este o vrăjitoare. Şi ca majoritatea vrăjitoarelor, are gonadele atrofiate,
complet ineficiente şi tulburarea aceasta funcţională este ireversibilă. Nu va putea avea un copil
niciodată.

Relații
Geralt și Yennefer
 Au o relație... complicată, de la prima întâlnire la momentele în care sunt despărțiți.

Au o conexiune intensă de la primul schimb de priviri.

— Te duci acolo... Pentru că trebuie, nu?

Geralt a ezitat. I se părea că simte parfumul de liliac și de agrișe.
— Cred că da, a răspuns el fără tragere de inimă. Trebuie. Îmi pare rău, Chireadan...
— Nu-ți cere iertare. Știu cum te simți.
— Mă îndoiesc. Pentru că nici eu însumi nu știu.

Geralt este portretizat cumva diferit in preajma ei.

— Pe-aici, Geralt! Fugi!

— Numai cu tine!

În scenele în care apar împreuna, autorul evidențiază părțile lor umane: slăbiciunile, momentele
de pace, sentimentele.

— Yennefer… Yen.

— Yen, a repetat ea, abandonându-se total. Nismeni nu mia mai spus aşa niciodată. Spune-mi din nou,
te rog.

— Yen.

— Geralt.

Geralt este mereu interesat să afle cum este și, în special, dacă Yennefer, la rândul său, vrea să
afle ce face.
— Yennefer a fost pe-aici. Acum vreo două luni. Nu se întoarce ea prea curând, pentru că am avut
niscaiva discuţii. Nu, nu pentru tine, nici măcar n-a adus vorba despre tine.

— Deloc?

— Te doare, a râs preoteasa. Eşti egocentric ca toţi bărbaţii. Nimic nu-i mai rău decât lipsa de interes,
nu-i aşa? Decât indiferenţa? Dar nu, nu dispera. O cunosc bine pe Yennefer. Nu m-a întrebat nimic, dar
s-a uitat în jur cu atenţie, în căutarea urmelor trecerii tale. Şi este foarte supărată pe tine, am simţit-o.

În capitolul „Ultima dorință”, Yennefer este surprinsă de alegerea pe care o face Geralt.
Intimitatea devine pretextul vulnerabilității.
— Stai puţin, i-a şoptit ea. Dorinţa ta… Am auzit ce ţi-ai dorit. M-ai uimit, pur şi simplu m-ai uimit. Mă
aşteptam la orice, numai la aşa ceva nu… De ce-ai cerut asta, Geralt? De ce… de ce eu?

[…]

— Dorinţa ta, i-a şoptit cu gura aproape de urechea lui. Nu ştiu dacă astfel de dorinţe pot fi îndeplinite.
Nu ştiu dacă există în Natură o Forţă în măsură să ducă la îndeplinire o astfel de dorinţă. Dar dacă-i pe-
aşa, eşti condamnat. Îmi eşti condamnat mie.

Recomand cu mare drag această carte!