Instalatii de stingere a incendiilor

Unitatea de învăţare nr. 4

Instalatii de stingere a incendiilor

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4

4.1 Introducere, generalitati
4.2 Istalatii de stingere cu apa
4.3 Instalatii de stingere volumice
4.4. Instalatii de prevenire si stingere cu gaze inerte
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 4

48
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 4 sunt:

 Generalitati
 INSTALAŢII DE STINGERE CU APÃ
 Instalatii de stingere volumice
 INSTALAŢII DE PREVENIRE SI STINGERE CU GAZE INERTE

4.1 Introducere, generalitati

Incendiul reprezintã un proces de ardere, o reacţie de oxidare, însoţitã de degajare de cãldurã şi luminã.
Un incendiu poate fi lichidat fie prin îndepãrtarea materialelor carburante din zona de ardere, fie prin
reducerea cantitãţii de cãldurã sau oxigen pânã sub limita la care reacţia de oxidare înceteazã.
Instalaţiile de rãcire cu apã se bazeazã pe principiul rãcirii focarului de incendiu, în timp ce instalaţiile
volumice se bazeazã pe umplerea volumului liber al unei încãperi închise, cu agenţi care nu întreţin
arderea.
Dupã modul de stingere, instalaţiile pot fi:
Instalaţii de suprafaţã cu apã sau spumã;
Aceste instalaţii trimit la suprafaţa focarului de incendiu substanţa stingãtoare care rãceşte sau opreşte
alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere, împiedicând ieşirea aburului.
Instalaţii volumice cu abur, gaze inerte sau spume foarte uşoare.
Mai sunt instalaţii care umplu încãperile cu apã – instalaţie de inundare şi stropire a încãperilor.
Cerinţele instalaţiilor de stingere a incendiilor:
- sã fie oricând gata de funcţionare la cheu sau în marş;
- sã fie sigure în funcţionare şi cu vitalitate ridicatã;
- sã aibã mijloace de acţionare localã şi de la distanţã;
- sã nu intensifice prin funcţionarea lor arderea.

4.2. INSTALAŢII DE STINGERE CU APÃ

Pot fi:
- - cu apã sãratã sau dulce;
- - cu jet cinetic de apã, cu apã pulverizatã (sprinkler, pulverizare brutã, stropire, pulverizare finã), cu
inundare completã.
Jeturile de apã nu se folosesc la:
- - produse petroliere;
- - echipament electric în funcţionare;
- - lacuri şi vopsele.
Apa nu se foloseşte la:
- - carbura de calciu;
- - var;
- - Ka, Na.
INSTALAŢII DE STINGERE CU JET DE APÃ
Acestea acţioneazã de la distanţã asupra focarelor de incendiu, cu jeturi cinetice de apã, de debite (2 …
6)l/s. Cu astfel de instalaţii sunt prevãzute toate navele în scopul stingerii incendiilor în încãperile de
locuit şi serviciu, pe punţi şi platforme deschise.
49
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

De asemenea, aceste instalaţi se folosesc pentru asigurarea cu apã a instalaţiilor sprinkler, cu apã
pulverizatã etc.
Instalaţiile de stingere cu apã de mare primesc apa de peste bord, prin conducta magistralã, cu ajutorul
pompelor de incendiu racordate la conducte, care deservesc hidranţii (valvule de capãt). Urmeazã
furtune flexibile (manici) şi ajutaje manuale (ciocuri de barzã).
Distanţa de acţiune a jetului (25 … 32m H2O), înãlţimea punţilor, pierderile de sarcinã determinã
sarcina pompei de incendiu – 65 ÷100 m H2O. De obicei se utilizeazã pompe centrifuge monoetajate.
La fiecare navã numãrul de pompe şi caracteristicile lor sunt date de Registru.
Aceste pompe trebuie sã aibã acţionãri mecanice independente, dar ca pompe de incendiu pot fi
folosite pompele de balast, santinã sau alte pompe care lucreazã cu apã sãratã (existã legãturi intre
instalaţii).
La unele nave cum ar fi pasagerele sau petrolierele se monteazã o pompã specialã de avarie.
Debitul total al pompelor de incendiu Q, în afara pompei de avarie, pentru alimentarea cu apã prin
ajutaje manuale, trebuie sã fie de cel puţin:

k - coeficient care depinde de destinaţia navei;

k=0,008 - pentru nave obişnuite;
L,B,H – lungimea, lãţimea şi inãlţimea de construcţie a navei în metri.
In fig.1 este reprezentatã schema unei instalaţii de stins incendiu cu jet de apã pentru o navã de mãrfuri
generale.

A,B- pompã de incendiu;

1. valvulã Kingston;
2. armãturã cu sertar
3. armãturã de închidere
4. hidranţi;
5. tuburi de scurgere
6. spãlare tanc dejecţii
7. alimentare ejector;
8. alimentare ejector golire tanc scurgeri
9. alimentare ejector drenare compartiment masina carmei
10.alimentare ejector drenare puţ lanţ;
11.spãlare lanţ ancorã;
50
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

C - motopompã de avarie;
12.valvula Kingston manevrata de pe puntea pompei
13. 13. – armãturã de legare la conducta magistralã.

1. – magistralã de stingere cu apã;

2. – armãturã de închidere;
3. – supapã de siguranţã;
4. – hidrofor
5. – tubulaturã aer comprimat;
6. - armaturã reţinere închidere;
7. – manometru;
8. – armãturã de control-semnalizare pornire;
9. – contactor de semnalizare;
10. – avertizare în încãperea staţiei de stingere;
11. – transmisie semnal de avertizare în PCA (postul central de avertizare)
12. – magistrale sprinkler
13. – cap sprinkler
14. – alimentare de la pompele instalatiei
15. – armãturã de scapare
In
Instalaţiile tip sprinkler sunt obligatorii pentru pasagere şi cele similare lor.
În funcţie de temperatura din încãpere instalaţiile pot fi: hidraulice, pneumatice, combinate şi de sezon.
În primul caz, conductele instalaţiei sunt permanent umplute cu apã, în al doilea caz cu aer care, în caz
de incendiu, iese şi permite apei accesul în sprinkler. În instalaţiile combinate o parte din tubulaturã,
cea în stare de serviciu, este umplutã cu apã, iar restul cu aer.
51
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

Într-o instalaţie de tip sezonier, în perioada caldã a anului se aflã apã, iar în perioada rece aer.
Automatizarea funcţionãrii se realizeazã prin construcţie sprinklerelor, care pot avea obturatoa
toare mecanice cu pârghii sau obturatoare cu reactivi chimici, care deschid orificiile sprinklerelor la o
temperaturã, de obicei cu 50% mai mare decât temperatura maximã admisã în încãperea respectivã. De
exemplu, pentru încãperile de locuit şi de servici 600C.

INSTALAŢII DE STINGERE CU PULVERIZATOARE COMANDATE CENTRALIZAT

Pentru stingerea reziduurilor petroliere grele (motorinã, pãcurã, uleiuri de ungere) în compartimentul
maşini şi cãldãri se plaseazã instalaţii cu pulverizatoare comandate centralizat, plasate în douã sau mai
multe nivele.
Distanţa dintre nivelele – minim 5 m.
Fiecare nivel poate fi cuplat independent de celelalte.
Tubulatura inelarã a unui nivel are pulverizatoare cu apã amplasate la 1,2 ÷ 1,5 m.
Deflectorul 1 din faţa ajutajului de ieşire 2 asigurã pulverizarea apei pânã la starea unei pulberi lichide
mãrunte ce iese din pulverizator sub forma unei pânze aproximativ orizontale (Fig. 3).

Fig. 3.
Pulverizatoarele se monteazã sub plafonul încãperii protejate, deasupra tancurilor de combustibil şi
lubrifianţi, deasupra casetelor colectoare şi a canalelor de scurgere.
Instalaţiile de pulverizare se alimenteazã cu o pompã cuplabilã automat sau de la magistrala de stingere
cu jet de apã.
Pentru mãrirea siguranţei de funcţionare, fiecare instalaţie trebuie sã aibã douã surse independente de
alimentare cu apã.
În fig.4, este prezentatã schema unei instalaţii de pulverizare cu douã nivele.

1. – magistrala instalaţiei de stingere cu apã;

52
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

2. – armãturã de închidere reţinere;

3. – supapã de siguranţã;
4. – ramificaţie de stingere a magistralei de stingere cu apã;
5. – avertizor acustic;
6. – armãturã cu acţiune rapidã; fiecare nivel are o armãturã cu acţiune rapidã;
7/10 – tubulaturã de impuls ale etajelor inferioare şi superioare;
8/9 – armãturi de scãpare;
11/13 – tubulaturã de descãrcare;
12. – pulverizator;
14. – locaş de punte pentru acţionare armãturi de scãpare;
15. – transmisie mecanicã.

Tubulatura 7 este plinã cu apã. Imediat ce scade apa din tubulatura de impuls, armãtura cu acţiune
rapidã 6 se deschide şi instalaţia de pulverizare a apei începe sã funcţioneze. Armãturile 8 şi 9 pot fi
acţionate manual din încãperea respectivã sau din cea alãturatã ei şi de pe punte.
Traductoarele pot deschide armãtura 9 care provoacã deschiderea armãturii 6 (sistem automat).
Dacã apa este pulverizatã pânã la starea de ceaţã, devine posibilã stingerea incendiilor diferitelor
produse petroliere. Apa fin pulverizatã poate fi trimisã la suprafaţa focarului de incendiu sau poate
cuprinde întregul volum al încãperii. Prin pulverizare se mãreşte efectul de rãcire datorat vaporizãrii
apei (creşte suprafaţa de vaporizare).
Instalaţiile de apã fin pulverizatã pot fi atât staţionare, cât şi transportabile.

INSTALAŢII DE STROPIRE SI INUNDARE

Aceste instalaţii se utilizeazã la spãrgãtoare de gheaţã, nave expediţionare etc. sau pentru încãperile
speciale destinate pãstrãrii substanţelor explozive. La creşterea temperaturii peste 300C intrã în
funcţiune o instalaţie de stropire cu debit specific 24 l/min./m2 de podea.
De asemenea, se prevede stropirea din încãperile vecine a pereţilor interiori, exteriori, a bordajelor.
Instalaţia de stropire poate fi asemãnãtoare cu instalaţia de pulverizare a apei. Pentru evacuarea apei
din camera stropitã, în pardosealã se monteazã sifoane şi conducte, prevãzute cu armãturi de scãpare
automatã care se deschid atunci când nivelul apei este de 100-200 mm.
Dacã funcţionarea instalaţiei de stropire nu asigurã reducerea temperaturii pânã la nivelul necesar,
magazia cu explozivi se inundã în 25 min.
Dacã magazia are volum redus se inundã cu instalaţia de stropire, dacã nu, cu o instalaţie autonomã.
Dupã eliminarea pericolului, apa din încãpere este evacuatã cu ajutorul instalaţiei de drenaj şi de
salvare.
Existã de asemenea instalaţiile de perdele de apã şi instalaţiile de stropire a scãrilor şi ieşirilor

INSTALAŢII DE STINGERE CU SPUMÃ

Spuma este o structurã alveolar-pelicularã dispersatã, formatã printr-o aglomerare de bule de gaz,
separate între ele prin pelicule relativ subţiri de lichid.
Ea poate fi obţinutã în urma unei reacţii chimice sau prin introducerea mecanicã a unui gaz într-un
lichid. Pentru obţinerea unei structuri alveolar-peliculare stabile în timp, în lichide se introduc în
cantitãţi mici substanţe spumogene.
Spuma aerodinamicã este un amestec de apã dulce sau apã de mare, substanţã spumogenã şi aer, fiind
larg utilizabilã pentru stingerea produselor petroliere de toate tipurile.
ρ = 0,1 kg/dm3
Stingerea unui incendiu cu spumã:
- rãceşte stratul superficial al lichidului arzând cu ajutorul peliculei de lichide;
- îl izoleazã faţã de O2 din aer;
- îngreuneazã transmiterea cãldurii;
53
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

- are influenţã mecanicã asupra flãcãrii.

Spuma pentru stingerea incendiului la nave: 90% aer; 9,6% apã şi 0,4% din volum substanţe
spumogene.
Se foloseşte la:
- D.G. de avarie;
- - magaziile de substanţe uşor inflamabile;
- - tancurile petrolierelor;
- - C.M.;
- - centrale electrice;
- - încãperi unde se utilizeazã produse petroliere.
Apa dulce se foloseşte în instalaţii de stins incendiu care funcţioneazã cu echipament electric , pentru
ca jetul de spumã sã nu fie electrocutabil.
Instalaţiile de stins incendiu cu spumã pot fi de douã feluri:
- - cu formare interioarã a spumei;
- - cu formare exterioarã a spumei.

INSTALAŢII CU FORMARE INTERIOARÃ A SPUMEI

Se folosesc pentru stingerea incendiilor de proporţii relativ reduse.

1. tanc – apã + substanţã spumogenã în amestecul necesar;

2. butelie cu aer comprimat racordatã la magistrala de aer;
3. reductor
Introducerea aerului comprimat în tanc şi în tubulatura racordatã la tubul sifon din tanc asigurã formare
spumei dupã locul F1 de intrare a aerului în ţeava de emulsie.
Procesul de formare a spumei început în tubulaturã se terminã la ieşirea jetului în atmosferã din
ajutajul 4, ajutaj racordat la furtunul flexibil 5.

54
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

INSTALAŢII CU FORMAREA EXTERIOARÃ A SPUMEI

Se utilizeazã în special pentru stingerea incendiilor în tancurile de marfã ale petrolierelor şi în
compartimentele de maşini-cãldãri de dimensiuni mari.

Substanta spumogena se pastreaza in tancul 3, neamestecata cu apa.

Pentru alimentarea statiei de spuma cu formare exterioara a spumei se ramificã tubulatura 1 de la
magistrala instalaţiei de stingere cu apã. Apa este folositã pentru formarea emulsiei spumogene şi
pentru deplasarea substanţei spumogene din tancul 3 spre amestecãtorul 5. Dispersorul 2 anuleazã
energia cineticã a apei la intrarea în tancul 3 pentru a împiedica distrugerea pistonului lichid de
separaţie 4. Lichidul pistonului 4 este un amestec insolubil în apã şi substanţã spumogenã, cu ρ
intermediar 1,075 ÷1,085 kg/dm3 (tetraclorurã de carbon şi ulei mineral). Amestecãtorul 5 asigurã în
emulsie o concentraţie volumicã de 4% (din volumul apei) substanţã
Emulsia formatã alimenteazã magistrala 6, ramificaţiile 7 prin armãturile de laminare 8 şi ajunge la
ajutajele de emulsie 9, care prin efect de ejectie antreneaza aer pe drumul 10 formând spuma în
stingãtorul 11.

4.3. Instalatiile de stingere volumice

Acestea reduc cantitatea de oxigen sub 15% , limita la care inceteaza arderea.
Agenţii de stingere sunt: abur, vapori de lichide uşor volatile, bioxid de carbon, gaze
Nu se utilizeaza in incaperi de locuit si de serviciu. In celelalte incaperi se utilizeaza numai cu
avertizare prealabila (optica si acustica).

55
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

În fiecare încãpere gazul este introdus printr-o conductã independentã:

1. – butelii în staţie – grupate 10 … 30 buc. - acţionate simultan;
2. – armãtura de închidere montatã într-o cutie a cãrei deschidere declanşeazã avertizorul sonor şi
luminos 5;
3. – conducta de distribuţie;
4. – ajutaje;
6. - fluiere de semnalizare scãpãri accidentale (la butelii şi în compartimente).

56
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

Secţiunea de ieşire din butelie este obturatã de o membranã din Cu cu grosimea g=0,2 mm. Manetele
sunt acţionate grupat manual, gravitaţional sau hidrostatic.

Particularitãţi de calcul
În butelii şi pe tubulatura de transport, CO2 trebuie sã rãmânã în stare lichidã. Dacã instalaţia permite
trecerea în starea gazoasã se declanşeazã o rãcire puternicã, urmatã de îngheţ şi de blocarea tubulaturii.
Secţiunea pe traseu nu trebuie sã fie crescãtoare, iar presiunea în conducte trebuie menţinutã la peste
5,28 bari – punctul triplu critic la care CO2 trece în altã
fazã. În încãperi, bioxidul de carbon este refulat prin na – ajutaje cu diametru da alimentate dintr-o
tubulaturã de diametru Dt respectând condiţia:

Pentru un grup de nb butelii cu racorduri de diametre db, care alimenteazã un tub cu diametrul D, vom
avea :

,
Pe traseele cu n ramificaţii de diametre di alimentate de la o magistralã Dm

Masa de CO2 m necesarã stingerii unui incendiu într-o încãpere de volum V [ m3], este datã de relaţia:

ϕ - coeficient de umplere;
ϕ =0,3 – pentru magistrala de mãrfuri generale;
ϕ =0,4 – pentru CM, dacã V este volumul total al CM, inclusiv şahtul;
ϕ = 1 – pentru magazii de pituri.
ρb = 1,79 kg/m3 densitatea CO2 la 200C, 760 torri.

De obicei staţia de stingere cu CO2 dispune de cantitatea necesarã unei singure intervenţii în încãperea
de volum maxim.
În relaţia (4) dacã V – volumul maxim, m - este rezerva de CO2 de pe navã.
Într-o staţie 1400 kg de CO2. Dacã m >1400 trebuie 2 staţii.
Din motive de siguranţã fiecare staţie nu are m/2, ci 2m/3.
Instalaţia de stingere cu CO2 trebuie sã asigure alimentarea în 2 min. pentru CM şi în 10 min. pentru
încãperile care nu au combustibil lichid. Viteza de circulaţie prin tubulaturã a CO2 este de 5-6 m/s.
La terminarea probei se verificã posibilitatea eliminãrii CO2 cu ventilator portabil.
În caz de incendiu, sunt oprite ventilatoarele, pompele de combustibil şi arzãtoarele din
compartimentele afectate.
Se acţioneazã sistemul de avertizare, se închide compartimentul şi se lanseazã CO2.

4.4. INSTALAŢII DE PREVENIRE SI STINGERE CU GAZE DE ARDERE

În ultima vreme, se utilizeazã instalaţiile cu gaze de ardere pentru stingerea incendiilor la magaziile de
mãrfuri generale şi ca mijloc de prevenire la magaziile de petrol.
Gazul de eşapament are urmãtoarea componenţã:
N2 79%;
CO2 12 ÷ 14,5%
Bioxid de sulf 0,02 ÷ 0,03%
O2 4,5 ÷ 2,5%

57
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

vapori de apã restul

Prevenirea incendiilor la petroliere

Pentru petrolierele cu magazii neprotejate, dupã descãrcarea petrolului, conţinutul de O2 creşte peste
11% şi starea amestecului de vapori de hidrocarburi şi aer se situeazã în zona de inflamabilitate.
Dacã amestecul de hidrocarburi şi aer este spãlat de gaze de ardere – starea lui se va muta în zona
neinflamabilã (sub linia diluţiei critice).
Prevenirea exploziilor trebuie fãcutã în magaziile de petrol goale, la navigarea în balast.
Dacã magazia este spãlatã cu gaze de ardere, în cazul coliziunii se produce cãldurã, intrã aer în
magazie, dar starea amestecului rãmâne sub diluţia criticã şi explozia nu poate avea loc.
În instalaţii sunt prevãzute dispozitive automate de semnalizare şi închidere a gazului în încãperile
protejate: analizoare de O2 care semnalizeazã peste 8% O2, traductoare de temperaturã care
semnalizeazã 400C, traductoare de presiune etc.
Instalaţiile de ardere trebuie sã funcţioneze cu un coeficient de exces de aer λ ≥ 1,1 pentru a rezulta
concentraţia de O2 sub 2% în gazele de ardere, la regimuri între 100% şi 73% pentru caldarinã.
Gazele de ardere pot fi folosite ca agent principal de stingere a incendiilor în magaziile de mãrfuri
generale, cu condiţia furnizãrii lor într-un generator automat (Fig.8).

1. – motor cu ardere internã;

2. – conductã de evacuare (peste bord) a apei de rãcire a motorului;
3. – pompã de apã;
4. – ventilator;
5. – pompã combustibil;
6/23 – supape de siguranţã;
7. – armãturã de reglare automatã a debitului de combustibil;
8. – conductã de alimentare cu aer;
9. – regulator debit aer;
10. – regulator debit combustibil;
11. – pulverizator combustibil;
12.– camerã aer;
13. – camerã flacãrã;
14.– camerã ardere;
15.– cãptuşealã refractarã;
16. – cãmaşã de apã;
17. – alimentare apã rãcire;
18. – camerã rãcire gaze;
19. – evacuare apã;
20. – schimbãtor de cãldurã;
21.– stropitor;
22.– racord pentru evacuarea gazului rãcit şi curãţat;
24. – panou de comandã.

58
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

Atât la petroliere, cât şi la navele de mãrfuri generale, debitul de gaze de ardere rãcite trebuie sã fie
suficient pentru alimentarea a cel puţin 25% din volumul celei mai mari încãperi protejate, în decurs de
o orã din momentul pornirii instalaţiei.
Rezervele de combustibil trebuie sã ajungã pentru funcţionarea în regim normal a instalaţiei mai mult
de 72 ore.

Test de autoevaluare 4
Instalatii pentru prevenirea si stingerea incendiilor la petroliere

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 4

Instalatii de stingere cu sprinklere.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

59
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

1. – magistralã de stingere cu apã;

2. – armãturã de închidere;
3. – supapã de siguranţã;
4. – hidrofor
5. – tubulaturã aer comprimat;
6. - armaturã reţinere închidere;
7. – manometru;
8. – armãturã de control-semnalizare pornire;
9. – contactor de semnalizare;
10. – avertizare în încãperea staţiei de stingere;
11. – transmisie semnal de avertizare în PCA (postul central de avertizare)
12. – magistrale sprinkler
13. – cap sprinkler
14. – alimentare de la pompele instalatiei
15. – armãturã de scapare
Instalaţiile tip sprinkler sunt obligatorii pentru pasagere şi cele similare lor.
În funcţie de temperatura din încãpere instalaţiile pot fi: hidraulice,
pneumatice, combinate şi de sezon. În primul caz, conductele instalaţiei sunt
permanent umplute cu apã, în al doilea caz cu aer care, în caz de incendiu, iese
şi permite apei accesul în sprinkler. În instalaţiile combinate o parte din
tubulaturã, cea în stare de serviciu, este umplutã cu apã, iar restul cu aer.

Recapitulare

Generalitati
Instalatii de stingere cu apa
Instalatii de stingere volumice
Instalatii de prevenire si stingere cu gaze inerte

60
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatii de stingere a incendiilor

[1] Ion C. Ioniţă ş.a. Instalaţii navale de bord. Construcţie şi exploatare.

Bucureşti, Editura Tehnică, 1992;
[2] Viorel Maier. Note de curs. Constanţa, UOC, 1993.
[3] POPA IONEL – Instalaţii mecanice şi hidropneumatice navale, Editura
Muntenia 2005
[4] PRUIU A., UZUNOV GH., POPA T., Manualul ofiţerului mecanic maritim,
vol. 1,2,3 5.T20 Górski Z., Construction and operation of marine cleaning
machinery. Trademar. Gdynia 2009
6. T23 Górski Z., Construction and operation of marine steering gears,
controllable pitch propellers and stern tubes. Trademar. Gdynia 2009
7. T32 Huber M., Tanker operations, a handbook for the Person-in-Charge
(PIC), Cornell Maritime Press, Centreville, Maryland, 2001
8. T80 Shapiro H., Cranes and derricks. United States of America: McGraw-
Hill, 1980
9. Dinu D., Petre F., ² Masini hidraulice si pneumatice², I.M.C. - Constanta,
1993.
10.Documentatia tehnica de la bordul navelor

61
AHP– Curs şi aplicaţii