LUMEA ZEILOR SI CEA A OAMENILOR DIN EPOPEELE

HOMERICE

Homer poet epic s-a născut în secolul VII (700-620) î.d.Hr.,nu se ştiu date exacte
privind locul şi data naşterii se spune ca s-ar fi născut în Ionia sau în insula Chios.Nu
cunoaştem prea multe date despre autor ceea ce ştim sunt nişte bibliografii fictive şapte la
numar.S-a pus la îndoiala existenţa fizică a lui Homer deşi vechii greci nu au pus la
îndoială acest lucru.Marile creaţii care i se atribuie lui Homer sunt Illiada şi Odiseea.1
Iliada este o capodopera a litetraturii universale care prelucreaza teme din fondul eroic
tradiţional pe când în Odiseea apare o varietate a planurilor de acţiune iscusinţa în
aritcularea celor trei mari teme ale epopeei.2
Ştim ca pentru greci Iliada şi Odiseea reprezintă cel mai pătrunzător element al
cunoştinţei grecilor şi că perioada în care s-au redactat aceste două lucrari nu este sigură
se presupune ca ar fi scrise în jurul anului 650î.d. Hr.Ele sunt cele mai vechi creaţii
literare greceşti cunoscute nouă , dar pentru grecii din epoca arhaică ele au reprezentat o
culme şi nu un început.3

Odiseea faţă de Iliada prin varietate planurilor compoziţionale pune în relaţie alte
personaje aparţinând celor mai diverse categorii sociale, ambele epopei datorită
subiectelor pe care le dezvoltă urmăresc în primul rând destinele eroilor şi dacă aceştea
sunt sau nu ajutaţi de zei.4

Creaţi de Homer zeii greci devin umani prin prezenţa lor fizică pe care o simţim cu toate
simţurile este pţin a spune că ei sunt vii le auzim stigătele şi uneori urletele.Aceşti zei din
carne şi oase par mai degrabă a reflecta propria noastră înfăţişare.5

1
N. I. Barbu, A.Piatkowski, Scriitori greci si latini, 1978, p. 97-102.
2
Ibidem, 1978, p. 98-100.
3
M. Marinescu-Himu, A. Piatkowski, Istoria literaturii eline, 1972, p. 82-87.
4
R, Flaceliere, Istoria literară a Greciei antice, 1970, p. 45-46.
5
A. Bonnard, Civilizaţia greacă vol. I, 1967, p. 158-162.

1
 Toate personaje lui Homer sunt frumoase fie ele femeii sau bărbaţi, el este mai întâi de
toate un creator de caractere. Psihologia eroilor săi este una foarte simplă şi redusă la
câteva trăsături puţin numeroase dar constante şi bine marcate făcându-le să acţioneze în
chipul lor cel mai natural.6
Zeii şi zeiţelle care apar atât de des în Iliada şi Odiseea fie ei strânşi în adunările
din Olimp fie amestecaţi printre oameni pe pământ îi încercă aceleaşi sentimente aceleaşi
pasiune ca pe întreaga omenire de care-i separă o trăsătură esenţială nemurirea fiind
nemuritori ei nu se tem de moarte şi nici că vor îmbătrâni. 7 Lumea zeilor în epopeea
homercă nu reprezintă numai ficţiune ci constitue un adevărat sistem de forţe un angrenaj
în care fiinţele umane sunt prinse cu sau fără voia lor. Zeii homerici sunt înzestraţi cu
figuri omeneşti bine conturate din punct de vedere discriptiv precum şi însuşiri şi
slăbiciuni omeneşti.În Olimp adunările şi petrecerile zeilor amintesc de practicile curente
din viaţa publică a oamenilor din Grtecia antică.8
Pentru oameni a căror preocupaţie este războiul cel mai înalt ideal al său rămâne
gloria şi bunul renume. Acest ideal este comun atât lui Hector cât şi lui Ahile deoarece
amândoi eroii îşi jerfesc viaţa în numele războiului, după cum mărturiseşte Ahile că
principala sa grijă o constitue gloria sa după moarte. Această mărturie poate fi apropiată
de cuvintele rostite în prag de moarte de către Hector, aceasta nu înseamnă că eroii nu
iubesc şi ei viaţa şi că nu răsvrătesc împotriva morţii sau că nu speră asemenea lui Hector
arătând fireasca slăbiciune omenească în posibilitatea ocolirii destinului tragic.9
Pentru oameni zeii nu sunt exteriori lumii . Ei nu sunt eterni ci sunt nemuritori
au fost creaţi ci nu au existat din totdeauna, nu au puteri absolute şi intervin frecvent în
viaţa oamenilor de care sunt apropiaţi. Homer a adunat zeii de origine diferită şi i-a
organizat după modelul aristocraţiei care a existat în epoca miceniană.10

6
R. Flaceliere, op cit., 1970, p. 46.
7
Ibidem, p. 63-64.
8
M.Marinescu-Himu, A. Piatkowski, op cit. , 1972, p. 89-90.
9
Ibidem, 1972, p. 93-95.
10
Anne-Marie Buttin, Grecia clasică, 2002, p. 131-132.

2
Homer şi Hesiod stabilesc numele zeilor, cultul, atribuţiile şi înfăţişarea lor şi le formează
principii morale. Statuile zeilor sunt prezentate concret iar sculptura umanizează religia
ea nu este o reprezentare a zeului ci el însuşi. Zeii au primit atribuţii precise dar în
realitate li se dau porecle de fiecare dată când oamenii li se adresează pentru anumite
servicii.11 Personalitatea zeilor diferă şi ea de felul cum aceştia erau prezentaţi în Iliada,
în Odiseea zeii pierd înfăţişarea hiperbolică precum şi însuşirile fantastice care îi
transformau în personaje de poveste.
Ca urmare a modificărilor făcute de Homer la lumea zeilor se
observă şi-n modificarea esenţei raporturilor directe pe care poetul le stabileşte între
oameni şi zeii. Sub diferite chipuri zeii se amestecă în lumea şi veghează comportamentul
oamenilor pentru a pedepsi pe cine se cuvine, oamenii au o directă contribuţie la toate
relele care se abat asupra lor. Deci mult mai diversificată în raport cu lumea zeilor lumea
oamenilor din epopeile homerice înfăţişează o adevărată galerie de tipuri umane specifice
societăţii greceşti post miceniene.12
În epopeile homerice , în special în Iliada ne este prezentată o interpătrundere între
lumea zeilor şi cea a oamenilor. Pe vremea când au fost compuse marile epopei procesul
de formare a religiei greceşti era definitiv încheiat şi fiecare zeu avea propria sa înfăţişare
caracterizată prin elemente specifice. Lumea homerică cu toate că-n alcătuirea ei poetică
păstrează numeroase caracteristici miceniene, corespunde în linii mari aşa cum arată
societatea post miceniană.13În poemele homerice sunt limitaţi de a se sustrage dominaţiei
propriilor pasiuni şi interese de aceea au un caracter pătimaş, subiectiv şi şi adeseori
schematic.14
Ne putem da seama că zeii sunt foarte răzbunători, Poseidon îl va urmări pe
Ulise cu mânia sa. Mânia divinităţilor mării şi a materiei pe care nici un om nu o poate
evita aceste divinităţi trebuie îmblânzite doar prin sacrificii şi suferinţă.15

11
Anne-Marie Buttin, op cit., 2002, p.133.
12
Ibidem, 1972, p. 93.
13
Ibidem, 1972, p. 88-89.
14
Hesoid, Naşterea zeilor, 1973, p. 16.
15
F. Buffiere, Miturile lui Homer şi gândirea greacă, 1987, p. 334-335.

3
Subiectul Iliadei în forma la care s-a oprit, poetul şi-a ales ca subiect o singură parte a
războiului iar de celelalte se slujeşte ca de simple episoade. Acţiunea Iliadei epopee
războinică prin excelenţă se petrece în circa 53 de zile, poetul descrie puţin opoziţie
viaţa în tabăra militară a coaliţiei greceşti care atacă Troia. Bărbaţii şi femeile din Iliada
fie că iau sau nu parte la luptă, trăiesc în ambianţa războiului într-o nesiguranţă a zilei
de mâine. Personajele principale din epopee sunt în majoritatea lor oameni tineri
conştienţi că moartea şi robia îi pândesc.16 Pentru a sugera atmosfera războinică în care
se desfăşoară acţiunea Iliadei Homer încredinţează prima parte a epopei descrierii
scenelor de luptă dintre ahei şi troieni arătând în acest fel calităţile războinice ale unor
şefi, personalităţi cu mare faimă. Homer a cunoscut istoria generaţiilor de zei vrăşmaşe
între ele şi istoria a cel puţin două generaţii de eroi nenumărate legende despre
raporturile dintre zei şi oameni poveşti despre lupta oamenilor cu forţele dezlănţuite ale
naturii 17 .Subiectul Odiseei este alcătuit dintr-un triptic îmbinat de poetul epopei cu
multă abilitate. Spre deosebire de Iliada, Odiseea a fost păstrată integral. Spiritul de
concurenţă care domină societatea secolului al VIII-lea î.e.n.18

Alături de zeii minori care sunt în număr infinit există panteonul grec care îi
cuprinde pe principalii zeii în număr de doisprezece. Au fost clasificaţi pe cupluri zeu-
zeiţă Zeus-Hera, Poseidon-Amfitria, Apollo-Artemis, Atena-Heracles, Hermes-Hestia,
Hefaistos-Caris.Această reprezentare nu este cel mai des întâlnită, nu este posibil să
avem să avem o listă sau un model absolut deoarece zeii variază în funcţie de loc. Cei
doisprezece zei din panteonul grecesc aşa cum i-a citat Homer cu toate că sunt
cunoscuţi de toţi grecii diferă de la un loc la altul în funcţie de cult de epitete care le-au
fost date şi de simbolurile care le-au fost atribuite, ei locuiesc în Olimp într-un loc
dificil de situat.19

16
Ibidem, 1972, p. 71-72.
17
Ibidem, 1972, p. 76.
18
Ibidem, 1972, p. 77.
19
Ibidem, 2002, p. 135.

4
Raporturile dintre oameni şi zei aşa cum au fost ele înfăţişate de Homer ridică
numeroase probleme la influenţa zeilor asupra desfăşurării vieţii pe pământ. Zeii
homerici au fost înzestraţi cu figuri omeneşti bine conturate precum şi cu însuşiri şi
slăbiciuni omeneşti. Pentru a-şi înlesni intervenţia în lumea oamenilor zeii i-au adeseori
înfăţişarea oamenilor. Cu toate acestea oamenii recunosc uşor pe zei care nu se sfiesc să
ia chipul unei rude sau a unui prieten. Ipostazele în care apar zeii indiferent dacă apar
sau nu în chipul unui muritor au o mare influenţă asupra celor care le simt prezenţa sau
intervenţia.20 Trăsăturile comune in lumea eroilor homerici se grupează de obicei după
vârstă şi rang : prestanţa fizică, dispreţul faţă de moarte, cinste sunt comune
principalelor figuri masculine din tabăra aheilor cât şi din tabăra troienilor. Totuşi dacă
facem abstracţie de aceste însuşiri generale care reflectă modul de gândire şi
comportament al diferitelor pături din societatea gentilică greacă, observăm că prin
neîntrecuta artă care poate fi admirată îndeosebi în dialoguri şi monologuri Homer a
reuşit să creeze tipuri de eroi puternic individualizaţi.21 Pentru a face să trăiască un
personaj fără a-l descrie se poate spune că Homer nu descrie niciodată astfel pentru
sutele de soldaţi care mor în luptele din Iliada, unele personaje nu intră în poem doar
pentru a muri, ci întotdeauna există un sentiment diferit faţă de moarte pe care îl
exprimă acest gest prin care poetul dă viaţă chiar în momentul în care el o retrage.22

,,Dificultatea nu constă în a înţelege că arta şi epopeea greacă sunt legate de anumite

forme de dezvoltare socială. Dificultatea constă în faptul că ele ne procură şi astăzi o
desfătare artistică şi că într-o anumită privinţă servesc ca normă şi ca model
inegalabil’’. Karl Marx

20
Ibidem, 1972, p. 90-91.
21
Ibidem, 1972, p.97.
22
A. Bonnard, op cit., 1967, p. 73.

5
 -BIBLIOGRAFIE-

1.Bonnard A., Civilizaţia greacă, vol. I, 1967.

2. Barbu N.I., Piatkowski A., Scriitori greci şi latini, Ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1978.

3. Buffiere F., Miturile lui Hmer şi gândirea greacă, Ed. Univers, Bucureşti, 1987.

4. Buttin A-M., Grecia clasică, Ed. Big-All, Bucureşti, 2002.

5. Flaciliere R., Istoria literară a Greciei clasice, Ed. Bucureşti, 1970.

6. Hesiod, Opere,. Naşterea zeilor(Teogonia), Ed. Univers, 1973.

7. Marinescu_Himu M., Pitkowski A., Istoria literaturii eline, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1972.

6
7