O scrisoare pierduta

*Caracterizare*

Opera „ O scrisoare pierduta”, scrisa de Ion Luca Caragiale, apartine perioadei marilor
clasici, fiind incadrata in realism, trasaturile acestuia fiind veridicitatea si verosimilitatea,
incadrarea personajelor in tipologii umane si prezentarea vietii sociale, politice a burgheziei
de la jumatatea secolului XX.

Ca specie literara este o comedie de moravuri, aceasta fiind o opera care provoaca rasul
prin surprinderea moravurilor, a tipurilor umane sau a situatiilor neasteptate. Comicul este o
categorie a esteticului, al carui effect este rasul provocat de diferite contraste intre aparenta
si esenta, pretentii si realitate, asteptari si realizari. Sunt 6 tipuri de comic, si anume, comicul
de intentie, comicul de situatie, comicul de moravuri, comicul de caractere, comicul de nume
si comicul de limbaj.

Titlul “O scrisoare pierduta” sugereaza contrastul comic intre aparenta si esenta,

pretinsa lupta pentru putere, realizandu-se in culise. Astfel, scrisoarea ajunge obiect de
santaj si pretext dramatic. Articolul nehotarat “o” arata banalitatea intamplarii, dar si
repetitivitatea ei, pierderile successive ale acesteia.

Temele operei snt lupta pentru putere si coruptia in alegeri. Satirizarea societatii, avand
un character de generalitate, evidentiat prin indicia spatio-temporali: “In capital unui judet
de munte, in zilele noastre”.

Sub aparenta rasului, dramaturgul a urmarit prezentarea degradarii umane in

societatea secolului XIX, sub diverse forme: coruptie, santaj si adulter.

 In capitala unui judet de munte, doua factiuni ale partidului de guvernamant se lupta sa-
si impuna candidatul la alegerile pentru Camera Deputatilor. 

     Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, unul dintre stalpii politicii locale si
presedinte al mai multor comitete si "comitii", pierde o scrisoare de amor primita de la
Stefan Tipatescu, prefectul judetului si amantul ei. Scrisoarea este gasita de cetateanul
turmentat de la care o ia vicleanul Nae Catavencu pentru a o folosi ca instrument de santaj
impotriva inamicilor politici din factiunea Tipatescu-Trahanache-Farfuridi.

    Dupa ce incearca zadarnic prin amenintari sau promisiuni sa obtina documentul

compromitator, Tipatescu se lasa convins de Zoe sa sustina candidatura lui Catavencu. Pe de
alta parte, aparent naivul Zaharia Trahanache considera scrisoarea o plastografie grosolana,
dar actioneaza cu promptitudine, cautand sa contracareze atacul lui Catavencu. Gaseste
astfel o polita falsificata de acesta si este pregatit pentru contraofensiva.
    Actul al treilea prezinta discursurile candidatilor sustinuti de cele doua factiuni ale
aceluiasi partid politic: Farfuridi si Catavencu. La sfarsitul aceluiasi act este atins punctul
culminant, in momentul in care de la "centru" este impus drept candidat Agamemnon
Dandanache, suma a tuturor defectelor ilustrate prin intermediul celorlalte personaje.

    In incaierarea care se declanseaza intre sustinatorii celor doua grupari din cauza
impunerii unui candidat necunoscut, Catavencu pierde palaria in captuseala careia pastra
scrisoarea. Gasita din nou de cetateanul turmentat care fusese factor postal, ea este livrata
destinatarului, adica lui Zoe.

   Pierzand orice sansa de a mai fi desemnat candidat si riscand sa fie facut raspunzator
pentru falsul descoperit de Trahanache, Catavencu accepta pedeapsa impusa de Zoe, aceea
de a conduce manifestatia publica pentru sarbatorirea victoriei lui Agamemnon Dandanache.

Zoe Trahanache este personajul principal feminine, sotia lui Zaharia Trahanche si
amanta lui Stefan Tipatescu, facand astfel parte dintr-un triunghi amoros. Are un statut
aparte in cadrul comediei, aflandu-se in afara registrelor majoritatii. Zoe este caracterizata
doar prin comicul de situatie si de carcater pentru ca dramaturgul doreste sa accenteze
sitatiile in care aceasta intervine. Are rolul de sotiei- amante si isi imparte viata intre cei doi
prieteni. Ea are trasaturi de caracter masculine, fiind o fire voluntara si hotarata. Motivul
pentru care sta in relatia cu Tipatescu nu este strict afectiv, cat mai ales, tine de conditia
mundena a femeii din societatea inalta. Alarmata ca Tipatescu nu va mai fi prefect din cauza
statutului pe care il avea, dar nici nu accepta propunerea acestuia de a fugi impreuna. Ea isi
impune punctul de vedere, constienta fiind de influent ape care o are asupra barbatilor. Zoe
este intr-o permanenta defensive, avand multe momente teatrale si de melodrama pentru a
castiga simpatia celorlalti, fiind capabila sa lupte si impotriva guvernului. Intr-un final
regizeaza si manifestarile publice, date in cinsea lui Agamita Dandanache.