Capitolul 9

SENZORI ȘI PROTOCOALE

1. INTRODUCERE

Sistemele de tip Internet-of-Things înseamnă conectarea oricărui dispozitiv electronic (orice

de la telefoane mobile la vehicule, electrocasnice și alte dispozitive purtabile cu senzori și
actuatori incluși) la Internet. Astfel, aceste obiecte pot schimba date unul cu celălalt prin
rețeaua Internet. Astfel, dispozitivele IoT pot crea informații inclusiv despre comportamentul
unui individ, le pot analiza și pot acționa. Este previzionat că în 2020 vor fi 21 de miliarde de
dispozitive IoT conectate. Există o multitudine de aplicații ale IoT, în domenii precum
agricultura, casa și orașe inteligente, dispozitive purtabile, medicină etc.

1.1. Analiza tehnologiilor utilizate în Internet-of-Things

Funcționalitatea unui sistem de telemetrie se bazează pe transmitere, recepția și stocarea de

date de la/către echipamente de bază (de ex. conexiunea între o stație de telemonitorizare și
serverul central care se realizează cu ajutorul serviciului GPRS oferit de GSM). În prezent
există mai multe astfel de soluții care oferă servicii de conectivitate între componentele unui
sistem utilizat în aplicații ale Internet-of-Things (ex. agricultură, casa și orașe inteligente,
dispozitive purtabile, medicină, automobil inteligent etc.). Pentru transmiterea pe distanțe mici
se pot utiliza numeroase tehnologii wireless precum RFID, NFC, Wi-Fi, BlueTooth, XBee,
zigBee, Z-Wave, iar pentru pentru conectivitate de rază mare și pe zone extinse se pot folosi
legături existente în rețele mobile de GSM/GPRS/3G/LTE și conexiunile satelitare [3].

În tehnologia wireless din prezent se folosesc cu precădere următoarele rețele [4]:

• GSM (Telemetrie, SMART City, colectarea datelor având o cantitate medie);
• LTE (Telemetrie, SMART City, telecomandă, colectarea datelor având o cantitate
mare);
• Bluetooth (Automatizarea casei – SMART Home);
• WiFi (Automatizarea casei – SMART Home);
• Lora / LoRaWAN (Telemetrie, Contoare de energie, Senzor de Transfer al Datelor,
SMART City);
• SigFox (Telemetrie, Contoare de energie, Senzor de Transfer al Datelor).
2.1.1 GSM

Utilizarea rețelei GSM își dovedește eficiența atunci când aceasta este folosită pentru
interconectivitatea între diverse aparate de măsură electronice. De exemplu, în agricultură,
companiile specializate pe distribuția de dispozitive electronice utile tuturor fermelor cu un
teritoriu de la câteva sute la mii de hectare folosesc sistemul GSM pentru interconectarea
echipamentelor, echipamente care îmbunătățesc atât calitatea, cât și eficiența economică a
agriculturii [5]. Astfel de sisteme sunt sistemele LD-Agro [6]:

• modem GSM DualSIM LD-Agro: acoperirea operatorului de telefonie ce poate fi

utilizat diferă în funcție de țară și de furnizorul de servicii. Recepționarea semnalor NTRIP
RTK poate fi realizată prin intermediul unei rețele GSM și astfel acoperirea poate să joace un
rol însemnat în precizia efectuării muncii. De aceea în anumite țări poate fi justificată folosirea
unui modem DualSIM cu cartele SIM prin abonare la doi furnizori de servicii GSM diferiți.

• stația de bază RTK GeoAce: poate fi utilizată pentru deservirea unui număr la alegere
de utilaje și vehicule, iar transmiterea semnalului RTK se face prin intermediul rețelei GSM
către tractorul aflat în mișcare.

• modem GSM LD-Agro: pentru a realiza o conexiune între furnizorul de semnale RTK
și un vehicul în mișcare, transferul datelor se realizează prin intermediul unei rețele GSM, iar
semnalele de corecție sosesc în receptor la fiecare secundă. În fiecare modem este necesar o
cartelă SIM cu abonament GSM pentru trafic de date.

Între avantajele acestei tehnologii se regăsesc:

• vastă acoperire la nivel mondial

• număr mare de operatori

• echipamente fiabile

• cost mic pentru transferul datelor

• transferul de date în roaming gratuit în cadrul UE.

Principalele dezavantaje sunt date de un consum relativ mare de energie, viteză mică de
transmitere, comunicare mai solicitantă cu modulele.

Pentru a reduce din dezavantajele acestui sistem a fost licențiată de către 3GPP o versiune
extinsă GSM IoT (EC-GSM-IoT - tehnologie de zonă largă de putere redusă). Pe baza eGPRS,
EC-GSM-IoT este conceput ca un sistem celular de mare capacitate, cu rază lungă de acțiune,
cu consum redus de energie și cu complexitate scăzută, pentru a susține IoT. Un astfel de
sistem poate fi implementat făcând un upgrade software la rețelele existente GSM, asigurând
astfel acoperirea pe scară largă. Dispozitivele conectate la EC-GSM-IoT pot avea o durată de
viață a bateriilor de până la 10 ani într-o gamă largă de cazuri de utilizare [7].

Testările tehnologiei EC-GSM-IoT sunt încă în desfășurare, primele lansări comerciale fiind
planificate pentru acest an. Compania Orange, de exemplu, testează EC-GSM-IoT pentru
conectarea senzorilor care măsoară condițiile de mediu, cum ar fi temperatura, umiditatea și
poluarea aerului. Aceasta intenționează să utilizeze tehnologia, care poate fi suprapusă peste
rețelele 2G, pentru a sprijini soluțiile de Internet of Things (ex. agricultură inteligentă,
agricultură, casa și orașe inteligente, dispozitive purtabile, medicină, automobil inteligent etc.)
în piețele emergente. Acceptate de majoritatea producătorilor de echipamente mobile,
producătorii de chipuri și module, rețelele EC-GSM-IoT vor coexista cu rețelele celulare
convenționale. De asemenea, această tehnologie va beneficia de toate caracteristicile de rețea
mobilă pentru securitate și confidențialitate, cum ar fi suportul pentru confidențialitatea
identității utilizatorilor, autentificarea entității, integritatea datelor și identificarea
echipamentelor mobile [7].

2.1.2 LTE

Dispozitivele IoT care funcționează pe Cat-M1/LTE-M presupun costuri scăzute, consum mic
de energie, acoperire extinsă, conexiuni masive și o platformă solidă pentru transmitere. În
combinație cu acoperirea LTE deja existentă și capabilitățile comunicațiilor audio, operatorii
pot lansa o gamă largă de aplicații legate de SmartCity, logistică, medicină, transport, minerit,
agricultură, etc. Tehnologia Cat-M1/LTE-M va juca un rol important în lansarea viitoarelor
dispozitive IoT la nivel global deoarece oferă o combinație unică de acoperire îmbunătățită,
durata de viață a bateriei și conectivitate rapidă și sigură pentru o nouă generație de aplicații și
servicii IoT. Cat-M1/LTE-M permite VoLTE să fie lansat în bandă largă cu o eficientizare a
costurilor [8].

Totuși, deși avantajele acestei tehnologii se referă la viteză mare de transfer, construirea și
implementarea rapidă a rețelei, transferul de date în roaming gratuit în cadrul UE, tehnologie
fiabilă, ca și dezavantaje pot fi amintite consum mare de energie și prețul extrem de ridicat al
modulelor funcționale.
Compania Orange intenționează să implementeze LTE-M cu următoarele specificații de bază
[9]: acoperire pe o distanță de până la 10km per site; putere mică, se estimează că un
dispozitiv conectat la LTE-M ar putea avea o autonomie de până la 10 ani dacă transmite un
singur mesaj de stare pe zi (de ex. un set de parametri (ca un supraveghetor de la centru)
pentru verificarea funcționalității eficiente sau nefuncționalității, caz în care se trimite o echipă
de service pentru depanare); cost redus (aprox. 5 euro/ modul de conectare a respectivelor
echipamente la rețeaua LTE-M). Pe lângă acestea, Orange va oferi și alte avantaje precum:
- latență mică, în jur de 200 ms (de ex. pentru ca operatorul să poată intra remote în
consola unui sistem ca să-l verifice prin diverse comenzi);
- bandă de până la 1 Mbps;
- suport pentru voce prin VoLTE (o mulțime de aplicații sunt posibile, de ex. ghidarea
cuiva prin voce în funcție de „spun” restul sistemelor sau camera de supraveghere);
- conexiune chiar și la viteze de 300 km/h (adică sistemele ar putea fi instalate și pe
trenuri rapide);
- securizarea comunicației și roaming.
În industria agricolă, de ex., senzorii capabili pentru tehnologia LTE-M pot transporta direct
agricultorilor informații vitale legate de temperatură, umiditate, presiunea aerului și alte date,
fără a fi nevoie să se conecteze la un dispozitiv separat pentru a funcționa ca o interfață.
Senzorii capacitivi LTE-M sunt, de asemenea, capabili să transmită date pe distanțe mai mari
[10].

2.1.3 Lora / LoRaWAN

LoRa este o tehnologie dezvoltată de către producătorul de chip-uri Semtech și transmite în

spectrul sub-GHz (109MHz, 433MHz, 866MHz, 915MHz), bandă nelicențiată. Această
tehnologie are o interferență mai redusă decât altele (cum ar fi gama de 2,4GHz utilizată de
Wi-Fi, Bluetooth și alte protocoale). La aceste frecvențe, semnale pătrund prin obstacole și
parcurg distanțe lungi, solicitând relativ puțină putere – ideal pentru multe dispozitive, care
sunt în IoT, adesea constrânse de viața bateriei. Deoarece utilizează un chip Semtech, LoRa nu
se consideră un standard deschis [11].

LoRa este acronimul de la Long Range Wireless Network, o rețea ce transmite până la 15-
20km distanță. Compromisul pentru o distanță atât de mare se regăsește în puterea micșorată și
rata de bit mult mai mică (de la 0.3 kbps până la 50 kbps). Frecvența aleasă este 868 MHz în
Europa și se utilizează o modulație cu spectru larg, transmițând pe canale între 7 și 500 KHz.

LoRa este o tehnologie gândită pentru tot felul de dispozitive ce uneori nu au alimentare, dar
frecvența și banda reduse fac ca un eventual dispozitiv LoRa să poată rezista luni de zile cu
aceeași baterie. Aceste dispozitive stabilesc din când în când legătura cu un gateway și verifică
dacă au primit între timp vreo comandă sau transmit mai departe informațiile trimise; asta fapt
asigură o autonomie mult mai mare a bateriei [12].

Una dintre tehnologiile pe care se va baza în viitor Internet of Things va fi LoRaWAN care va
permite comunicarea prin intermediul unor frecvențe radio care nu necesită licențiere (sub
pragul Gigahertz) 169 MHz, 433 MHz, 868 MHz (Europa) și 915 MHz (America de Nord).
LoRaWAN specifică protocolul de comunicare și arhitectura de rețea Low Power Wide Area
Network (LPWAN) pentru sistemul IoT. Oferă un sistem de comunicare de tip dispozitiv-
portal-server. Portalul comunică cu serverul printr-o conexiune IP standard, iar utilizatorul
final folosește o comunicare wireless single-hop cu portalul. Comunicarea cu utilizatorul final
este, de obicei, bidirecțională. Se folosește îndeosebi arhitectura în stea deoarece oferă o mai
lungă durată de viață a bateriei. Extinderea duratei de viață a bateriei și a dispozitivului final,
precum și maximizarea capacității totale a rețelei se poate asigura printr-un server de rețea
care să gestioneze transferul datelor și un canal RF separat pentru fiecare dispozitiv prin
Adaptive Data Rate Scheme (ADR). Pentru transfer folosește o bandă de frecvență de
868MHz, iar viteza datelor variază între 0.25 kb/s și 50 kb/s. Punctul final are atribuit un
identificator unic de 64-biți și două chei de 128-biți criptate de AES. Ca și avantaje se pot
enunța consum scăzut, rază de acțiune mare, standard internațional, existența operatorilor
publici, iar ca și dezavantaje această tehnologie are costul mare suportat de operatori pentru
transferul datelor și setări complicate de parametri [13].
2.1.4 SigFox

Sigfox este o tehnologie de bandă îngustă (sau ultra-îngustă) ce utilizează o metodă standard
de transmisie radio numită BPSK (binary phase shift keying) și necesită bucăți foarte mici de
spectru și modifică faza undelor radio purtătoare pentru a codifica datele. Acest lucru permite
receptorului să asculte doar într-o mică bucată de spectru, ceea ce atenuează efectul
zgomotului. Aceasta necesită un dispozitiv radio ieftin și o stație de bază mai sofisticată pentru
gestionarea rețelei. Comunicarea Sigfox tinde să fie mai bună este utilizată pe legătura de la
punctul final către o stație de bază. Are funcționalitate bidirecțională, dar capacitatea sa de a
merge de la stația de bază înapoi la punctul final este constrânsă și va exista un buget restrâns
de link-uri decât în sens invers. Acest lucru se datorează faptului că sensibilitatea receptorului
la punctul final nu este la fel de bună ca pe stație de bază costisitoare. La sfârșitul anului 2017,
Sigfox era utilizată în mai mult de 36 de țări (dintre care 17 sunt acoperite la nivel național) și
se intenționează creșterea până la 60 în 2018 [14].

SigFox este o tehnologie pentru transferul wireless al unor cantități mici de date. Dispozitivele
IoT pot comunica de la distanțe destul de mari (până la 50 km în teren și 10 km în zonă cu
construcții). Transferul datelor este fiabil și securizat. Codificarea este implementată în
aplicație folosind AES128 și o autentificare de 16-biți. Dispozitivele IoT ce folosesc această
tehnologie sunt, de obicei, caracterizate printr-un consum scăzut de energie, astfel încât bateria
poate rezista peste 10 ani. Sigfox este foarte rezistent la interferențe. Pentru transferul de date
se folosește o bandă de frecvență 868MHz la o viteză de 100bps. Semnalul este trimis de către
dispozitiv și toate stațiile de bază din jur pot recepționa semnalul, îl pot decoda și îl pot trimite
apoi către server. Datele sunt mai apoi trimise către aplicație. Mesajul este autentificat folosind
cheia privată unică atribuită acelui dispozitiv. Avantajele sunt consumul scăzut de energie,
rază mare, acoperire mare, transfer de date în roaming fără costuri suplimentare. Dezavantajele
sunt: taxa pentru transferul datelor suportată de operator, comunicare unilaterală [13].

2.1.5 ZigBee

Rețelele wireless – pot fi concepute pornind de la o varietate de protocoale de radiofrecvență.

Aceste protocoale pot fi proprietare (dezvoltate de furnizori individuali) sau pot fi standarde
din industrie. Din această ultima categorie poate fi menționat standardul IEEE1 802.15.4
pentru comunicațiile wireless care pune bazele hardware ale unei rețele (nivelul fizic –
physical layer/PHY), precum și protocolul utilizat pentru comunicația în cadrul rețelelor
personale cu rată mică de date (LR-WPAN), conectivitate simplă și mai ales, rezolvând
cererile de alimentare de la baterie.

Din specificațiile acestui standard reiese că o comunicație poate avea loc în benzile 868 -
868.8MHz, 902-928 MHz sau 2.400 - 2.4835GHz; o practică populară la nivel mondial este
folosirea benzii de 2.4 Ghz (fără licență, număr mai mare de canale, rată mai mare de
transmisie – 250kb/s și, ca și o consecință a acestui ultim aspect, consum mai mic de energie,
datorită transmisiei mai rapide) [15].

1
Organizație internațională, non-profit, ce supervizează dezvoltarea și evoluția tehnologiilor în domeniul
electric și cel electronic.
Protocolul ZigBee este construit pe acest standard, căruia îi adaugă funcționalitate de rețea,
prin adăugarea de dispozitive în scopul creării unei rețele de tip plasă, în care comunicația să
se realizeze în conformitate cu specificațiile 802.15.4.

Protocolul ZigBee este o modalitate foarte populară de a crea rețele radio de senzori dintr-un
număr foarte mare de motive. În primul rând, rețelele wireless, în general, au tendința de a fi
utilizate în confruntarea cu constrângeri ce țin de putere și de conservarea ei. Aspectul „fără
fir” este esențial și atunci când poziționarea senzorilor îngrădește accesul cablurilor sau când
o astfel de organizare nu este preferată. În al doilea rând, comunicațiile astfel realizate se
caracterizează printr-un transfer redus de date. Fiecare dispozitiv al rețelei transmite sau
recepționează informație unică, deci devin ușor de înteles avantajele unui sistem robust de
adresare individuală.

Securitatea și flexibilitatea sunt frecvent indispensabile. De aceea, proiectul se bazează pe

acest protocol, definit de o serie de jucători ai industriei, care împreună au format Alianța
ZigBee (ZigBee Alliance), o organizație non-profit, deschisă înscrierii oricărui donator.

În ultimii ani, ZigBee a pătruns pe piața sistemelor comerciale pentru automatizarea casei, a
sistemelor inteligente de energie și în domeniului sănătății. Acesta include adresare completă,
opțiuni pentru reducerea consumului de putere, optimizări pentru eficiența aplicațiilor de
bandă îngustă și o abordare ierarhică (structurată pe niveluri) în designul comunicației și al
securității. Cel mai important, ZigBee formează automat rețele cu proprietatea de
autocicatrizare, re-rutând semnalul fără intervenție manuală în cazul unor eventuale
întreruperi sau deranjamente.

Atunci când se dorește selectarea unei tehnologii precum ZigBee, este necesară analiza
unui cumul de factori, precum:

• Interoperabilitatea – întrucât rețeaua va reuni o serie de dispozitive ce pot aparține

diferiților producători, este de așteptat ca acestora să li se permită comunicația între ele.

• Consumul de energie – trebuie să permită alimentarea dispozitivelor din rețea,

pentru ca acestea să fie permanent active.

• Cerințe software – datorită dimensiunii stivei, ZigBee nu este recomandat pentru

aplicațiile care vizează utilizarea redusă a resurselor de procesor.

• Rețea plasă – deși ZigBee permite realizarea și suportul rețelelor de tip plasă, o
utilizare a topologiei de tip stea sau comunicație punct-la punct oferite de IEEE 802.15.4 se
poate realiza cu un cost mai mic și sunt mai ușor de implementat [16].

2.1.5.1 Protocolul ZigBee

Unul dintre modurile cele mai comune de stabilire a unei comunicații la nivelul rețelei
(cablate sau wirelss) îl reprezintă exploatarea conceptului de „nivele ierarhice”. Fiecare nivel
este responsabil cu un anumit set de funcții, pasând datele de la unul la celălalt, comandând
nivelele imediat inferioare și fiind comandate de către nivelele superioare.
Protocolul ZigBee se bazează pe sistemul de referință OSI. Divizarea unui protocol de rețea
în nivele prezintă un număr de avantaje. Spre ex., dacă protocolul suferă modificări în
decursul timpului, este mai facilă înlocuirea sau actualizarea doar a acelui nivel afectat direct
de către schimbările propuse. Totodată, în dezvoltarea unei aplicații, nivelele inferioare ale
protocolului sunt independente de aplicație și pot fi simulate de o terță parte [17].

Fig. 2.1 - Nivelele protocolului ZigBee [17]

2.5.1.2 Rețeaua ZigBee

ZigBee utilizează așa numitele rețele de tip plasă care se pot extinde pe o arie mare si
înglobează mii de noduri. “Coloana vertebrală” a acestei rețele o reprezintă protocolul de
rutare ce urmărește determinarea căii celei mai scurte și mai de încredere prin rețea,
actualizând-o dinamic în conformitate cu eventualele modificări survenite. Se creează astfel o
rețea cu un grad ridicat de fiabilitate, cu atât mai mult cu cât are proprietatea de „vindecare”
în cazul în care unul dintre noduri pică – un concept similar redundanței din Internet.

Un nod ce încearcă să se alăture unei rețele deja construite este recunoscut și asociat în aprox.
30s. Revenirea din modul non-responsiv („idle”) durează 15s, o valoare aproximativ egală cu
cea a timpului necesar pentru a accesa un canal sau a transmite date.

2.5.1.3 Tipuri de dispozitive

Un modul ce implementează protocolul ZigBee poate juca la un moment dat unul din trei
roluri posibile. Orice rețea ZigBee va avea un singur coordonator (coordinator device).
Întrucât o rețea este definită de cel puțin două dispozitive conectate, va exista întotdeauna cel
puțin un al doilea tip de dispozitiv, care poate fi un ruter (router device) sau un dispozitiv
terminal (end device):

Coordonatorul ZigBee

Rețelele ZigBee conțin întotdeauna un singur dispozitiv coordonator. Acesta este responsabil
cu formarea rețelei, împărțirea adreselor, selectarea canalului și a PAN ID-ului, permite altor
dispozitive să se alăture rețelei, realizează funcții de management, securitate și păstrează
rețeaua „sănătoasă”, putând asista la rutarea datelor. Acesta nu se poate afla niciodată într-o
stare non-responsivă/de somn – trebuie alimentat în permanență de la rețeaua de curent. Mai
mult, coordonatorul are sarcina de a stoca în memorii tampon mesajele asociate dispozitivelor
de capăt, atunci când acestea se află în modul non-responsiv.

Dispozitivele care au capabilități de coordonator și nu fac parte la un moment dat dintr-o

rețea devin automat candidate pentru a deveni coordonatori ZigBee. Un astfel de dispozitiv
va scana toate canalele până la găsirea unuia disponibil. Acest proces se desfășoară prin
efectuarea unei scanări de energie, în care banda de radiofrecvență este scanată în scopul
descoperirii unui canal „tăcut” – lipsit de activitate.

Ruterul ZigBee

Ruterul trebuie să se alăture rețelei înainte de a trimite informații, recepționa informații și ruta
informații. Rutarea presupune acționarea ca un mesager pentru comunicația dintre alte
dispozitive suficient de îndepărtate astfel încât informația să nu poata fi interschimbată direct
între ele. Ruterele sunt de obicei alimentate, deoarece trebuie să fie funcționale în
permanență. O rețea poate dispune de mai mult decat un singur astfel de dispozitiv.

Un ruter poate fi simultan „copil” și „părinte”.

Cel mai important rol jucat de ruter este acela de a extinde rețeaua considerabil.

Dispozitive terminale

Sunt frecvente situațiile în care dispozitivul hardware și puterea necesare unui ruter sunt
cerințe rigide luând în considerare funcționalitatea pe care modul radio respectiv trebuie să o
îndeplinească. Dispozitivele terminale sunt în esență versiuni ale ruterelor, în sensul în care
se pot alătura rețelelor și pot trimite sau recepționa mesaje, numai după alăturarea la o rețea.
Nu acționează ca și mesageri, prin urmare nu este necesară folosirea unui hardware
suplimentar și se pot deconecta intermitent, pentru a asigura salvarea de energie – un mod
non-responsiv, de somn. Nu poate permite altor dispozitive să se alăture rețelei.

Dispozitivele terminale necesită un ruter sau un coordonator pentru a acționa ca un

dispozitiv-părinte; acesta din urmă ajută dispozitivele terminale să se alăture rețelelor și
stochează mesajele destinate lor atunci când acestea intră în modul non-responsiv.
2.1.6 Bluetooth

Ideea ce a dat naștere tehnologiei wireless Bluetooth a apărut în 1994 când compania
Ericsson Mobile Communications a decis investigarea fezabilității unei interfețe radio de
mică putere și cost redus între telefoanele mobile și accesoriile acestora [18].

În februarie 1998 a luat ființă Grupul de Interes Special (SIG). Astăzi Bluetooth SIG include
companiile promotoare 3Com, Ericsson, IBM, Intel, Lucent, Microsoft, Motorola, Nokia și
Toshiba, și mii de companii – membri asociați sau adoptori.

Bluetooth este o tehnologie de acces de putere mică ce utilizează un protocol pentru

conectivitatea diverselor echipamente aflate la distanță mică, dar distanțele sunt ceva mai
mari decât în cazul comunicațiilor în infraroșu. Specificațiile Bluetooth sunt practic acoperite
de standardul IEEE 802.15.1 (astfel se justifică termenul „standardul Bluetooth”) și
reprezintă una dintre cele mai avansate tehnologii de comunicație fără fir [19].

Cu putere mare de transfer al datelor și consum foarte scăzut de energie, acționând pe distanțe
mici, de la 1m până la 100m și numai "indoor", Bluetooth se afirmă ca fiind mijlocul prin
care toate echipamentele care ne înconjoară pot interacționa. Prin urmare, Bluetooth prezintă
o tehnologie pentru distanțe scurte cu costuri reduse, vizând crearea unor rețele personale
(PAN), care este capabilă să treacă prin obiecte solide, este omnidirecțională și nu necesită o
poziționare în linie cu celelalte dispozitive pentru conectare.

Principalele tipuri de aplicații ale Bluetooth sunt [19]:

− controlul wireless al comunicării între telefonul mobil și căștile hands-free sau car
kit. Această aplicație a devenit cea mai populară.

− rețea wireless între calculatoare într-un spațiu limitat și cerințe mici de lungime de
bandă, aici putând include și cazul PC-robot;

− comunicație wireless între dispozitivele de intrare și ieșire ale unui calculator, cele
mai întâlnite fiind mouse-ul, tastatura sau imprimanta;

− înlocuirea comunicării tradiționale seriale prin fir în echipamentele de test,

receptorul GPS și echipamente medicale;

− pentru controale în cadrul cărora se folosea tehnologia infraroșu;

− controlul wireless al consolei de jocuri – Nintendo’s Wii și Sony’s PlayStation 3

folosesc tehnologia Bluetooth pentru consolele lor wireless.

Protocolul care dictează regulile de comunicație are în vedere o arhitectură de tip master-
slave (stăpân-sclav). Unitatea centrală a sistemului este stăpânul care discută cu perifericele
ca sclavi. Stăpânul le comunică sclavilor ce adrese să folosească, când pot să difuzeze
mesaje, cât timp pot să transmită, ce frecvențe pot să folosească, etc. Fiecare dispozitiv
Bluetooth poate stabili conexiuni cu încă 7 alte dispozitive. Numai o singură conexiune este
activă la un moment de timp, restul fiind într-o stare semi-activă. Aceste dispozitive au un
număr de adresă fix, dar nu au acces la mediul de transmisie decât atunci când le vine rândul
sau li se cere să comunice cu stăpânul. Sincronizarea frecvențelor presupune definirea unor
intervale de timp de 625 ms, unde stăpânul își va transmite pachetele în intervalele de timp
cu număr par, iar sclavii în intervalele de timp cu număr impar.

Protocolul Bluetooth funcționează în banda de frecvență nelicențiată 2,4 –2,4835 GHz.

Pentru a preveni interferențele cu alte dispozitive care operează în banda de 2,45 GHz,
protocolul Bluetooth împarte banda în 79 de canale (fiecare cu o lățime de bandă de 1 MHz),
schimbă permanent canalele de 1600 de ori pe secundă, iar rate de transmisiune este de max.
2,1 Mbps [19].

Securitatea este și va fi o prioritate în dezvoltare protocoalelor Bluetooth.

Costul unui chip este mic, nu necesită adrese de rețea, aprobări și celelalte setări pentru o
rețea tipică de Internet.

Clasele pentru nivelul de transmisie sunt [19]:

− clasa 1: putere maximă 20 dBm pentru o rază aproximativă de100m;

− clasa 2: putere de maximum 4dBm cu o rază de acoperire de cca 10m;

− clasa 3: putere de 0dBm cu o rază de acoperire de cca 1m.

Ultima versiune este Bluetooth 5.0 care a venit cu următoarele caracteristici

principale [18]:

• Potrivit dezvoltatorilor Bluetooth 5.0, viteza de transmisie a versiunii 5.0 poate

ajunge până la 2Mbps, dublu față de versiunea anterioară 4.2.

• O altă îmbunătățire majoră a versiunii 5.0 o reprezintă faptul că distanța efectivă

este de patru ori mai mare. Teoretic, intervalul efectiv dintre dispozitivul de transmisie și
recepție Bluetooth este de 300 de metri.

• Funcția de navigare permite dispozitivelor să funcționeze ca un far interior de

navigație sau un dispozitiv de poziționare similar. În combinație cu WiFi se poate obține o
poziționare precisă în interior cu o precizie mai mică de 1 metru.

• Web of Things este încă un avantaj, astfel încât Bluetooth 5.0 îl optimizează într-
un efort de a servi pentru o locuință inteligentă, cu un consum redus de energie și o
performanță mai puternică.

• Dipozitivele hardware mai vechi sunt compatibile cu Bluetooth 5.0, dar nu

beneficiază de același performanțele. Telefoanele de vârf echipate cu chipul Bluetooth 5.0 au
apărut în 2017.

• Bluetooth 5.0 adaugă mai multe capabilități de transfer de date. Producătorii de

hardware au creat un sistem de conexiuni mai complex prin Bluetooth 5.0, cum ar fi Beacon
sau servicii de localizare. Prin urmare, datele publicitare transmise prin intermediul
dispozitivului Bluetooth pot trimite o cantitate mică de informații dispozitivului țintă, chiar și
fără asociere.

• Bluetooth 5.0 reduce considerabil consumul de energie al Bluetooth-ului.

Standardul Bluetooth conține mai multe protocoale grupate în niveluri ale căror structură nu
respectă modelul OSI, TCP/IP, modelul 802, sau oricare altul. Se dorește să se modifice
structura acestuia astfel încât să se aproprie de modelul 802. Stiva de protocoale este definită
ca o serie de straturi, deși unele caracteristici nu pot fi delimitate ca aparținând unui anumit
strat [19,20].

• TCS (Telephony Control Protocol Specification) oferă servicii de telefonie.

• SDP (Service Discovery Protocol) lasă dispozitivele Bluetooth să descopere ce

servici suportă celelalte dispozitive.

• RFCOMM oferă o interfață serială asemănătoare cu RS232.

• L2CAP (Logical Link Layer Control & Adaptation) multiplexează date de la

structurile superioare și convertește dimensiunile pachetelor informaționale, după necesități.

• HCI (Host Controller Iterface) gestionează comunicațiile între modulul Bluetooth

și aplicația gazdă.

• LM (Link Manager) controlează și configurează legăturile cu alte dispozitive.

• BB/LC (Baseband/Link Controller) controlează legăturile fizice prin radio,

asamblează pachetele și controlează salturile în frecvență.

• Stratul Radio modulează și demodulează datele pentru transmisia și recepția prin

wireless.
 Fig. 2.2. - Stiva de protocoale Bluetooth

Stiva de protocoale utilizate de Bluetooth este structurată pe patru nivele [21]:

Protocoalele Nucleului Bluetooth [21,22]

Aceste protocoale sunt specifice tehnologiei wireless Bluetooth și se bazează pe standarde
deja existente: ETSI TS 07.10 și Recomandarea ITU-T Q.931. Protocoalele nucleului
Bluetooth plus nivelul radio sunt cerute de aproape toate dispozitivele Bluetooth, în timp ce
restul protocoalelor sunt utilizate doar la nevoie.

• Baseband (BB) - Nivelul benzii de bază permite legătura fizică RF între unitățile
Bluetooth ale unei picoreţele. De vreme ce sistemele RF Bluetooth utilizează tehnologia cu
spectru extins și salt în frecvență, în care pachetele sunt transmise în fante temporale pe
anumite frecvențe, acest nivel utilizează proceduri Inquiry și Page pentru sincronizarea
transmisiei cu salturi în frecvenţă și a ceasurilor diferitelor dispozitive Bluetooth. Există două
tipuri de legături fizice cărora le corespund două tipuri de pachete în BB: SCO (Synchronous
Connection Oriented) și ACL (Asynchronous Connectionless), care pot fi transmise,
multiplexat prin aceeași legătură RF. Pachetele ACL sunt utilizate doar pentru transmisii de
date, pe când pachetele SCO pot avea doar conținut audio (transmisii vocale) sau combinații
de date și audio. Toate pachetele, de date și audio, pot avea diferite nivele de corecție a
erorilor și pot fi criptate pentru a li se asigura securitatea. În plus, comunicațiile referitoare la
managementul legăturii și mesajele de control se fac fiecare pe canale separate. Pachetele
conținând informații audio pot fi transferate între dispozitive Bluetooth, conform unor modele
de utilizare. Informațiile audio din pachetele SCO sunt direcționate direct la și din banda de
bază, fără a mai trece prin L2CAP. Modelul audio este o componentă relativ simplă a
specificațiilor Bluetooth: orice două dispozitive Bluetooth pot transmite și primi informații
audio de la unul la altul doar prin deschiderea unei legături audio.

• Link Manager Protocol (LMP) este responsabil de stabilirea (setarea) și controlul

legăturii între dispozitivele Bluetooth, incluzând controlul și negocierea dimensiunilor
pachetelor din banda de bază. Mai este de asemenea utilizat și în procedurile de securizare:
autentificare și criptare. LMP controlează de asemenea modurile energetice și ciclurile de
lucru ale dispozitivelor radio Bluetooth și stările conexiunilor unei unități Bluetooth într-o
picoreţea. Mesajele LMP sunt filtrate și interpretate de LM la recepție, astfel că ele nu sunt
niciodată transmise nivelelor superioare. Mesajele LMP au prioritate în fața datelor
utilizatorului. Astfel că, dacă LM necesită transmiterea unui mesaj, acesta nu va fi întârziat
din cauza traficului L2CAP.

• Logical Link Control and Adaptation Protocol (L2CAP) suportă pentru

protocoalele superioare proceduri de multiplexare, de segmentare și reasamblare a pachetelor
și de control a calității serviciilor (Quality of Service –QoS). L2CAP permite protocoalelor și
aplicațiilor de nivel superior să transmită și să primească pachete de date de până la 64 kbytes
lungime. Deși protocolul pentru BB oferă atât legături SCO cât și ACL, L2CAP este definit
doar pentru legături ACL și nici nu este prevăzut vreun fel de suport pentru legături SCO.
Canalele audio de calitate vocală, pentru aplicațiile de telefonie și audio, sunt manipulate prin
legături SCO în banda de bază. Informațiile audio pot fi împachetate și trimise și utilizând
protocoale de comunicație prin legături la nivelul L2CAP.

• Service Discovery Protocol (SDP): Descoperirea de servicii este un element

important în cadrul de lucru Bluetooth deoarece SD stă la baza tuturor modelelor de utilizare.
Cu ajutorul SDP, informațiile despre dispozitive, servicii și caracteristici ale dispozitivelor
pot fi tabelate în liste, cu ajutorul cărora utilizatorul, cunoscând astfel serviciile dispozitivelor
din vecinătate, poate selecta între aceste servicii. După aceasta, se pot stabili conexiuni cu
unul sau mai multe dispozitive Bluetooth.

Protocoale de Înlocuire a Cablurilor și de Control Telefonic [20,21,22]

Specificațiile Bluetooth conțin două protocoale, incluzând aici Telephony Control Protocol,
care manipulează semnalele de control a legăturilor wireless, emulând semnalizările ce sunt
în mod normal asociate legăturilor cablate.

• REFCOMM este un protocol de înlocuire a cablului; el creează o cale serială virtuală

pentru comunicație. Astfel acest protocol emulează o conexiune RS 232 (EIA232)
atât în materie de control, cât și în materie de semnale, peste banda de bază. El pune la
dispoziția nivelurilor superioare o metodă de transport a datelor (spre exemplu:
OBEX – Object Exchange Protocol).

• TCS BIN (Telephony Control Protocol-Binary): definește modul de semnalizare a

controlului pentru apel, pentru a se stabili apeluri de date sau voce între dispozitive
Bluetooth.

Protocoale Adoptate [20,21,22]

Specificațiile Bluetooth fac uz de câteva protocoale deja existente care sunt reutilizate pentru
diferite scopuri la nivelul unor straturi superioare. Acest lucru permite aplicațiilor mai vechi
să lucreze cu Bluetooth, contribuind astfel la sporirea interoperabilității între dispozitive:

• Point-to-Point Protocol (funcționează peste RFCOMM);

• TCP/UPD/IP: permite comunicarea cu orice alt dispozitiv conectat la Internet;

• OBEX: permite schimbul de obiecte într-o manieră simplă și spontană (dezvoltat

de către IrDA);

• WAP: permite crearea de porți (dateways) pentru aplicații.

Etapele stabilirii unei conexiuni sunt:

• căutare de dispozitive;

• conectare la un dispozitiv;

• stabilirea parametrilor legăturii;

• descoperirea serviciilor pe care le oferă fiecare;

• canalul L2CAP;
 • canalul RFCOMM;

• securitate;

• PPP/TCP/IP.

2.1.7 WLAN (Wireless Local Area Network) [23,24]

Rețelele de acces local fără fir WLAN (Wireless Local Area Network) sunt bazate pe
standardele din familia 802.11, create și întreținute de Comitetul pentru standarde LAN /
MAN (IEEE 802) al IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers).

IEEE 802.11 este un set de specificații pentru controlul accesului la mass-media (MAC) și
pentru nivelul fizic (PHY) pentru implementarea comunicațiilor de comunicații wireless
locale (WLAN) în benzile de frecvențe 900 MHz și 2.4, 3.6, 5 și 60 GHz. Acestea sunt
standardele cele mai utilizate pe scară largă în rețelele de calculatoare din lume, folosite în
majoritatea rețelelor de domiciliu și de birou pentru a permite laptopurilor, imprimantelor și
smartphone-urilor să comunice între ele și să acceseze Internetul prin legături wireless.
Versiunea de bază a standardului a fost lansată în 1997 și a fost modificată ulterior.

Standardul original 802.11 permitea rate de date de până la 2 Mbps și utiliza numai banda de
frecvență de 2,4 GHz. 802.11b a adăugat noi scheme de codare pentru a crește capacitatea de
transfer. 802.11a a adăugat suport pentru banda de frecvențe de 5 GHz și scheme de codare
pentru divizarea frecvenței ortogonale (OFDM) care măresc capacitatea de transfer la
54Mbps. Odată cu standardul 802.11g, tehnica OFDM a fost utilizată și în banda de 2,4 GHz.
802.11n a adăugat o gamă largă de elemente tehnologice noi (cum ar fi MIMO) pentru a
crește traficul de aproximativ 10 ori, astfel încât punctele de acces high-end pot atinge rate de
date de 450 Mbps. Dintre standardele răspândite pe scară largă la momentul actual, cel mai
nou este 802.11ac, care poate oferi și ratele de transfer cele mai ridicate.

În Tabelul 2.1 sunt prezentate comparativ mai multe elemente de nivel fizic pentru diferite
protocoale din familia 802.11.

În cadrul standardelor din familia 802.11 fiecare dintre benzile de frecvență specificate în
Tabelul 2.1 sunt împărțite în canale. De exemplu, banda 2.4000-2.4835 GHz este împărțită în
13 canale distanțate la 5 MHz. Canalele 1, 6 și 11 au fost inițial singurele canale care nu se
suprapun, dar odată cu standard 802.11g au existat patru astfel de canale 1, 5, 9 și 13.

Din punctul de vedere al securității, în rețelele WLAN sunt utilizate mai multe standarde:
WEP, WPA, WPA2. Wi-Fi Protected Access (WPA) și Wi-Fi Protected Access II (WPA2)
sunt două standarde de securitate și programe de certificare a securității dezvoltate de Wi-Fi
Alliance pentru a aborda problemele de securitate găsite în WEP (Wired Equivalent Privacy).
Criptarea WPA a fost proiectată special pentru a funcționa și cu unele dispozitive fără fir care
acceptă WEP, în timp ce criptarea WPA2 nu funcționează pe niciun dispozitiv care acceptă
numai criptare de tip WEP.

Tabelul 2.1. Elementele de nivel fizic (PHY) pentru familia de standarde 802.11
 Gama de Lățimea Rata de Fluxuri Raza aproximativă de acțiune
Data frecvență de date MIMO Modulație
Protocol
introducerii utilizată bandă maximă maxim utilizată În interior În exterior
(GHz) (MHz) (Mbit/s) admise
802.11- DSSS,
Iunie 1997 2.4 22 1, 2 - 20 m 100 m
1997 FHSS
6, 9, 12,
Septembrie 18, 24,
802.11a 5 20 - OFDM 35 m 120 m
1999 36, 48,
54
Septembrie 1, 2, 5.5,
802.11b 2.4 22 - DSSS 35 m 140 m
1999 11
6, 9, 12,
18, 24,
802.11g Iunie 2003 2.4 20 - OFDM 38 m 140 m
36, 48,
54
Octombrie MIMO-
802.11n 2.4/5 20, 40 600 4 70 m 250 m
2009 OFDM
20, 40,
Decembrie 5, 0.054- MIMO-
802.11ac 80, 160, 3466.8 8 35m
2013 0.079 OFDM
6-8
Decembrie MIMO-
802.11ah 0.9 1–16 347 4
2016 OFDM
Estimat
MIMO-
802.11ax Decembrie 2.4/5 10530
OFDM
2018
OFDM, o
Est. Nov
802.11ay 60 8000 20000 4 singură 10 m 100 m
2019
purtătoare
Estimat
802.11az Martie 60
2021
2.1.8 LPWAN

WAN cu o putere redusă (LPWAN) este o tehnologie wireless de rețea largă care
interconectează dispozitive cu lărgime de bandă redusă și cu baterii cu rate de bit reduse pe
intervale lungi. Tehnologiile LPWAN au scopul de a susține un număr mare de dispozitive cu
costuri foarte scăzute, cu capacitate redusă, cu consumul de energie foarte scăzut, astfel încât
să poată fi alimentate de la baterie pe perioade lungi de timp. Dispozitivele LPWAN tind de
asemenea să fie constrânse în utilizarea lor de lărgimea de bandă, de ex.: dispozitivele cu
bandă limitată au o perioadă de refolosire limitată (într-o oră dispozitivului îi este permis să
transmită doar o anumită perioadă). După cum sugerează și numele, acoperirea zonelor mari
este, de asemenea, un obiectiv comun [25,26].

În timp ce rețelele sunt constrânse să echilibreze consumul / durata de viață a bateriei, costul
și lărgimea de bandă, LPWAN-urile acordă prioritate avantajului dat puterii și costurilor prin
acceptarea constrângerilor severe de lărgime de bandă și a ciclului de funcționare atunci când
face compromisurile necesare. Această priorizare este făcută pentru a obține legăturile de
radio pe mai mulți kilometri implicate de " Zonă Largă " din numele LPWAN [27,28].

Creat pentru rețelele M2M și Internet de obiecte (IoT), LPWAN-urile funcționează la un cost
mai mic, cu o eficiență energetică mai mare decât rețelele mobile tradiționale. Ele pot, de
asemenea, să susțină un număr mai mare de dispozitive conectate pe o suprafață mai mare.
LPWAN-urile pot găzdui dimensiuni de pachete de la 10 la 1000 de octeți la viteze în de
până la 200 Kbps. Intervalul lung al gamei LPWAN variază de la 2 km până la 1.000 km, în
funcție de tehnologie [28].
Majoritatea LPWAN-urilor au o topologie în stea, în care, similar cu Wi-Fi, fiecare punct
final se conectează direct la punctele centrale de acces comune.

LPWAN nu este o singură tehnologie, ci un grup de tehnologii de rețea de dimensiuni reduse,

care iau multe configurații și forme. LPWAN-urile pot utiliza frecvențe licențiate sau fără
licență și includ opțiuni standard sau deschise.

Provocările majore ale unui LPWAN rămân eficiența energetică, acoperirea rețelei,
securitatea, nivelul de penetrare și costul rețelei. Aceste rețele funcționează la o lărgime de
bandă foarte limitată și trebuie să fie extrem de eficiente prin bugetul de putere. De aceea, o
alegere atentă a senzorilor, plăcilor IOT și a bateriilor trebuie realizată în proiectarea unui
LPWAN având în vedere nivelul de penetrare, zona de acoperire, limitările lărgimii de bandă,
eficiența costurilor și securitatea rețelei. Principalul obiectiv în proiectarea LPWAN rămâne
consumul de energie. Dispozitivele IOT din aceste rețele ar trebui, în mod ideal, să necesite
înlocuirea bateriilor în ani sau cel puțin în luni [25,28].

Protocoale LPWAN:

1. Sigfox (fără licență): este unul dintre cele mai răspândite companii LPWAN de
astăzi. Realizând o rețea publică în benzile 868 MHz (Europa) sau 902 MHz (SUA),
tehnologia de bandă ultra-îngustă permite numai unui singur operator pe țară. În timp ce
poate transmite mesaje pe distanțe de 30-50 km în zonele rurale, 3-10 km în mediul urban și
până la 1000 km în aplicații de linie, dimensiunea pachetului este limitată la 150 de mesaje de
12 octeți pe zi. Pachetele transmise pe legătura descendentă sunt mai mici, limitate la patru
mesaje de 8 octeți pe zi. Transmiterea de date înapoi la dispozitivele terminale poate fi, de
asemenea, predispusă la interferențe. Compania Sigfox a construit turnuri în diverse locații
(la fel ca și turnurile celulare) care utilizează semnale binare cu schimbare de fază diferențiale
(DBPSK) și semnale gaussiene cu schimbare de frecvență (GFSK) pentru comunicația
datelor. Aceste turnuri au o arie de acoperire de 3 până la 10 km în zonele urbane și
metropolitane și 30-50 km în zonele rurale. Receptoarele Sigfox sunt extrem de eficiente din
punct de vedere energetic, cu un consum de energie de numai 50 de microwați. În mod ideal,
orice transmițător Sigfox nu va avea nevoie de înlocuirea bateriei timp de 15 până la 20 de
ani. Dispozitivele IoT pot face schimb de date cu acești transmițători la viteze reduse
cuprinse între 10 și 1000 de biți pe secundă. Pentru conectarea la și folosirea rețelei Sigfox,
un dezvoltator IoT trebuie să contacteze operatorul sau partenerul companiei Sigfox în zona
ei. De asemenea, dezvoltatorul poate negocia acoperirea rețelei și lărgimea de bandă cu
operatorul pentru a se conforma cerințelor aplicației. În prezent, rețelele Sigfox sunt utilizate
pe scară largă în aplicațiile IoT inteligente pentru oraș și transport [25,26,28].

2. Accesul multiplu în fază aleatoare (Random phase multiple access) sau RPMA
dezvoltat de Ingenu Inc: este o stivă de protocoale de rețea mobilă bazată pe modulația cu
spectru larg (SSSS) cu secvență directă. Este oarecum similar cu protocolul de acces multiplu
cu diviziune în cod (CDMA). RPMA a fost implementat pentru rețelele inteligente de energie
și se consideră a fi un stack IoT pentru alte verticale IoT. Cu toate că are o acoperire mai
mică (până la 50 km pentru vizibilitate directă și 5-10 km fără vizibilitate directă), aceasta
oferă o comunicare bidirecțională mai bună decât Sigfox. Totuși, pentru că funcționează în
spectrul de 2,4 GHz, este predispus la interferențe de la Wi-Fi, Bluetooth și structuri fizice.
De asemenea, de obicei are un consum de energie mai mare decât alte opțiuni LPWAN
[25,28].

3. Weightless SIG/Neul a dezvoltat trei standarde LPWAN: Weightless-N

unidirecțional, Weightless-P bidirecțional și Weightless-W care este, de asemenea,
bidirecțional și funcționează în spectrul TV neutilizat. Weightless-N și Weightless-P sunt
adesea opțiuni mai populare datorită duratei mai scurte a bateriei a lui Weightless-W.
Weightless-N și Weightless-P funcționează în spectrul fără licență sub-1 GHz, dar oferă, de
asemenea, suport pentru operarea spectrului licențiat, utilizând tehnologia de bandă îngustă
de 12,5 kHz. La fel ca Sigfox, transmițătorii sunt montați pe turnuri, fiecare turn având o
acoperire în rețea de până la 10 km. Weightless a fost dezvoltat pentru comunicații M2M la
viteze reduse, variind de la câteva biți pe secundă până la 100 kbps. Dispozitivele de
transmisiune funcționează de obicei pe baterii AA și consumă curent de 15 până la 30 mA.
Cu un astfel de consum redus de energie, un transmițător poate rezista cu 10 până la 15 ani
fără înlocuirea bateriei [25,27].

• Weightless-W: acest standard utilizează spațiul alb pentru comunicații între

dispozitivele IoT și stația centrală. Utilizează modulația amplitudinii în cuadratură (QAM) și
alte tehnici de modulare pentru legarea între antene care funcționează la frecvențe diferite.
Provocarea majoră în standardul Weightless-W rămâne să găzduiască sistemul RF cu antene
care funcționează la frecvențe diferite (care pot fi oriunde între 400 MHz și 800 MHz),
deoarece diferite frecvențe TVWS sunt disponibile în diferite locații [26,27].

• Weightless-N: această stivă de protocol este similară cu Sigfox deoarece utilizează

banda sub-1GHz la fel ca Sigfox. Acesta este proiectat de N-Wave și este destinat rețelelor
bazate pe senzori. În loc să fie un sistem închis la capăt, acesta este format dintr-o rețea de
parteneri. Standardul utilizează modulația binară cu schimbare de fazei (BPSK) cu focalizare
pe datele senzorului uplink către o stație de bază [26,27].

• Weightless-P: dezvoltat de Ubiik, Weightless-P este proiectat pentru rețele locale și

rețele private. Utilizează un canal de 12,5 kHz pentru transmisia de date utilizând modulația
GMSK și QPSK. Weightless este un standard deschis, care nu numai că minimizează costul,
ci și-l permite să evolueze în viitor [26,27].

4. LoRaWAN reprezintă o rețea cu rază lungă de acțiune fără licență. Este un protocol
Media Access Control (Data Link sau Network Access) cu anumite funcții de strat de rețea
implementat, de asemenea. Acesta este dezvoltat de LoRa Alliance. În acest pachet de
protocoale, nodurile multiple (dispozitive IOT) sunt conectate la un gateway în topologia stea
pentru comunicația M2M. Acest pachet de protocoale a fost dezvoltat pentru a răspunde la
dispozitivele IOT alimentate de la baterie, care trebuie să se conecteze frecvent fără fir cu o
stație de bază. Este oarecum similară tehnologiilor Sigfox și Weightless. Emițătoarele din
această rețea au în mod obișnuit o zonă de acoperire de aproximativ 2 până la 5 km în zonele
urbane și 10 până la 15 km în adâncime. Dispozitivele IOT pot comunica cu un gateway la o
viteză a datelor de la câteva sute de biți pe secundă la 50 Kbps. LoRaWAN este setat ca un
mediu de clasă unde nodurile terminale (dispozitive IOT) sunt văzute ca studenți, iar
gateway-ul sau stația de bază este văzută ca profesor. Nodurile finale încearcă să comunice
cu gateway-ul de fiecare dată, dar gateway-ul ar putea răspunde la un singur nod final la un
moment dat. Deci, are trei clase care operează simultan - A, B și C. În clasa A, notele de
sfârșit transmit datele gateway-ului în mod asincron, adică notele de sfârșit transmit date catre
poarta de acces ori de câte ori este necesar și stau inactiv până la service. În clasa B, gateway-
ul transmite un beacon la fiecare 128 de secunde și mesajul este recepționat de către nodurile
finale în cadrul ciclului 128 secunde. În acest caz, nodurile terminale sunt configurate pentru
a asculta unul după altul. În clasa C, nodurile terminale rămân întotdeauna active pentru a
primi date de la gateway și mesajele pot fi trimise la nodurile terminale (dispozitive IOT) în
orice moment [25,26,27].

5. Symphony Link: este o altă tehnologie LPWAN, de la Link Labs Inc, bazată pe
pachete dezvoltată de LoRa Alliance. Este similară cu LoRaWAN, cu excepția faptului că are
caracteristici suplimentare pentru a se potrivi aplicațiilor IOT industriale și de întreprindere
[26,27].

Terminalele de bandă largă-IoT (NB-IoT) și LTE-M sunt ambele standarde ale 3GPP
care funcționează pe spectrul licențiat. Cu toate că au performanțe similare celorlalte
standarde, acestea funcționează pe infrastructura celulară existentă, permițând furnizorilor de
servicii să adauge rapid conectivitatea celulară IoT la portofoliile lor de servicii.

6. NB-IoT, cunoscut și ca CAT-NB1, operează pe infrastructura LTE și GSM

existente. Acesta oferă rate de uplink și downlink de aproximativ 200 Kbps, folosind doar
200 kHz de lărgime de bandă disponibilă, primul release fiind anunțat petru anul 2018.
Receptoarele NB-IOT vor fi similare cu emițătoarele mobile, dar vor avea o lărgime de bandă
de numai 180 KHz. Dispozitivele ar putea comunica cu aceste emițătoare la o viteză de 250
Kb pe secundă. Ar putea exista o latență de 1,5 secunde până la 10s în aceste rețele. Bazându-
se pe rețelele mobile, NB-IoT va avea caracteristici de securitate similare dispozitivelor
mobile. NB-IoT este conceput pentru o penetrare profundă interioară destinată implementării
în zonele rurale. Receptoarele sale vor fi instalate pe turnuri, ca în cazul turnurilor mobile.
Aceste emițătoare vor fi extrem de eficiente din punct de vedere energetic și nu vor necesita
înlocuirea bateriilor timp de 10 până la 15 ani. Un dezvoltator de IoT ar putea beneficia de
rețelele NB-IoT prin contactarea operatorilor de telecomunicații din zona ei. Principalele
avantaje ale NB-IoT vor fi securitatea rețelelor, interoperabilitatea la scară globală și
coexistența cu rețelele mobile 2G, 3G și 4G existente [25,27].

7. LTE-M, de asemenea cunoscut sub numele de CAT-M1, oferă o lărgime de bandă

mai mare decât NB-IoT și cea mai mare bandă de bandă a oricărei tehnologii LPWAN. LTE-
M este un standard LTE pentru comunicațiile M2M folosind rețele celulare LTE. Este unul
dintre cele trei pachete de protocoale propuse de 3GPP în cadrul Versiunii 13 a acestuia,
celelalte fiind NB-IoT și GSM-IoT. Acesta va utiliza infrastructura hardware existentă pentru
servicii mobile cu actualizarea software-ului pentru a se conforma cerințelor IoT M2M.
Există numeroase așteptări în legătură cu acest standard deoarece se dorește să fie scalabil și
eficient din punct de vedere al costurilor. Este de asemenea menționat ca BL / CE, unde BL
reprezintă lărgime de bandă limitată (Bandwidth Limited), iar CE înseamnă acoperire
îmbunătățită (Coverage Enhanced). Acest standard se va baza pe clasele LTE Cat 1 și LTE
Cat M1, care vor face să fie extrem de eficient din punct de vedere energetic. Rețeaua va avea
o arhitectură în trei straturi cu noduri finale (dispozitive mobile IoT), rețea de acces radio și
rețea de bază situată pe diferite niveluri. Rețeaua va utiliza accesul multiplu divizat în
frecvențe ortogonale (OFDMA) pentru protocolul de control al accesului media [25,27].

8. Extended Coverage GSM-IoT -EC este o altă stivă de protocol LPWAN propusă de
3GPP în cadrul versiunii 13. Cu toate acestea, acesta nu a fost inclusă în versiunea oficială
Release. Acesta va utiliza rețelele 3G existente pentru comunicațiile M2M. Ca și LTE-MTC,
este de așteptat să fie eficientă din punct de vedere al costurilor, deoarece va necesita doar
actualizarea software-ului și va utiliza infrastructura de rețea mobilă existentă. Va avea rate
mari de date (474 Kbps pentru rețelele EDGE și 2 Mbps pentru rețelele eGPRS 2G) și latență
la numai 700 ms. Canalele de transmisie vor avea o lărgime de bandă de 200 KHz. Acest
standard LPWAN este așteptat să fie operațional până în 2019 [27].

Alte tehnologii LPWAN includ:

• GreenOFDM de le GreenWaves Technologies

• DASH7 de la Haystack Technologies Inc.

• ThingPark Wireless de la Actility

• Ultra Narrow Band de la diverse companii incluzând Telensa, Nwave and

Sigfox

• WAVIoT.

Aplicații LPWAN

Cu cerințe de putere reduse, intervale mai lungi și costuri mai mici decât rețelele tradiționale
de telefonie mobilă, LPWAN-urile permit o serie de aplicații M2M și IoT, dintre care multe
au fost anterior constrânse de bugete și probleme de putere. Alegerea unui LPWAN depinde
de aplicația specifică, și anume viteza dorită, cantitățile de date și suprafața acoperită.
LPWAN-urile sunt cele mai potrivite pentru aplicații care necesită livrări rare de mesaje pe
uplink ale mesajelor mai mici. Majoritatea tehnologiilor LPWAN au, de asemenea,
capabilități de downlink. LPWAN-urile sunt utilizate în mod obișnuit în aplicații, inclusiv
contorizarea inteligentă, iluminarea inteligentă, monitorizarea și urmărirea activelor, orașele
inteligente, agricultura de precizie, monitorizarea animalelor, gestionarea energiei, fabricarea
și implementarea IoT industriale [25].

Securitate LPWAN

Diferitele tehnologii LPWAN oferă niveluri diferite de securitate. Cele mai multe includ
autentificarea dispozitivului sau a abonatului, autentificarea în rețea, protecția identității,
criptarea standardizată avansată (AES), confidențialitatea mesajelor și furnizarea de cheie
[25].
1.2. Analiza caracteristicilor tehnice ale dispozitivelor

Elementele esențiale din punct de vedere a performanțelor pe care tehnologiile descrise

anterior le oferă în perspectiva aplicațiilor de tip Smart Agriculture sunt:

- eficiența în ceea ce privește consumul de energie;

- costul terminalelor și al conexiunii;

- rata la care pot fi transmise datele și raza de acoperire.

În Fig.2.3 și Fig.2.4 [29] pot fi observate comparativ performanțele pe care tehnologiile

descrise anterior le pot oferi:

Fig. 2.3 –Performanțele diferitelor tipuri de tehnologii d.p.d.v. al eficienței energetice

și d.p.d.v. al costului pentru terminale și conexiune [29]

Fig. 2.4 –Performanțele diferitelor tipuri de tehnologii d.p.d.v. al ratei de transmitere a datelor
și din punct de vedere al razei de acoperire [29]
În funcție de particularitățile unei anumite aplicații, pot fi prioritizate diferite categorii de
performanțe dintre cele enumerate anterior. De exemplu, pentru aplicații în cazul cărora este
esențială o bună eficiență energetică, se observă că cele mai avantajoase sunt tehnologiile LP-
WAN și cele bazate pe rețele de senzori fără fir (Zigbee, etc). În cazul unei aplicații care este
transmis un număr mare de informații, ceea ce necesită o rată mare de transmitere a datelor,
vor oferi avantaje tehnologiile de tip celular (GPRS, 3G, 4G), precum și tehnologiile de
comunicație la distanță mică (WiFi, Bluetooth).

Agricultura de precizie de astăzi obligă fermierii să utilizeze tehnologii GPS și senzori

împreună cu sisteme de calculatoare. Pentru integra agricultura de precizie în fermă, multiple
noduri de senzori trebuie să fie conectate și datele achiziționate să fie trimise către stația
principală de baze de date unde ar trebui să fie salvate și utilizate în sistemul de suport
decizional. Tehnologiile de comunicare fără fir pot fi divizate comunicații cu rază de acțiune
lungă sau scurtă. Nu toate metodele de comunicare sunt potrivite pentru agricultură, cele mai
utilizate tehnologiile de comunicații sunt în prezent:

• rețelele celulare, WiMAX pentru comunicații cu rază lungă de acțiune;

• rețele de putere redusă (LPWAN) pentru pentru comunicații cu rază lungă de

acțiune: LoRaWAN, NB-IoT;

• Wifi, Bluetooth și RFID pentru comunicații cu rază scurtă de acțiune.

Pentru toate aceste tehnologii consumul de energie este încă foarte ridicat și puterea de
transmisie devine mai redusă în locurile unde există o mulțime de clădiri și structuri, cu
excepția celor din categoria a doua (LPWAN), deoarece acestea au un consum foarte redus de
energie, putere de transmisie mai mare și sunt ușor de configurat [30,34].

Rețelele celulare sunt rețele pentru care cel puțin o stație de bază acoperă o celulă și mai
multe celule determină aria de acoperire. Voce sau date pot fi transmise prin stația de bază
utilizând dispozitive compatibile. Cele mai cunoscute tipuri de rețele celulare sunt rețelele de
telefonie mobilă care prezintă un larg grad de utilizare în prezent. Pentru transmiterea de date
se folosesc diferite benzi de frecvență (450, 950, 1800 și 1900 MHz) și raza de acoperire a
fiecărei celule este de 48.9, 26.9, 14 și respectiv 12 km. Sunt diferite tipuri de standarde
pentru rețelele celulare 1G, 2G, 3G și 4G [30].

WiMAX este o metodă de comunicație fără fir bazat pe standardul IEE 802.16. Poate fi
folosită pentru date transfer, comunicații prin Internet, conexiuni în bandă largă și rețele
inteligente. WiMAX poate funcționa cu și fără licență pe frecvențe de la 2 până la 60 GHz,
dar utilizat fără licență frecvențele pot duce la interferențe cu altele dispozitive. Pe lângă
aceasta, WiMAX are și alte avantaje: raza de acoperire este de aproximativ 50 km și nu este
la fel de popular ca și Wi-Fi. Pentru conectarea directă a dispozitivelor terminale acestea
trebuie să fie situate în aria de acoperire a puncte de acces WiMAX spre deosebire WiFi.
Deoarece LTE are viteze de download de până la 100 Mbiți, iar WiMAX doar 30-40 Mbiți,
producătorii de telefonie mobilă nu mai sunt interesați de tehnologia WiMAX [30].
LoRaWAN este o tehnologie wireless nouă, ce facilitează comunicare pe distanțe lungi și
care utilizează un nivel scăzut de putere. LoRaWAN permite acoperirea unei zone foarte mari
pentru a trimite date. Pentru această tehnologie distanța de acoperire depinde de topografia
zonei. LoRaWAN vine cu avantajul consumului redus de energie, cost redus, poziționare
ușoară și fără licență. Folosește bandă de frecvență liberă între 867-869 MHz în Europa, 902-
928 MHz pentru America. Ca urmare a utilizării sub frecvențele GHz este mai puțin
nesănătoasă decât alte tipuri de conexiuni. Ratele de date variază de la 250 bps până la 5,5
kbps și are un număr nelimitat de mesaje pe zi. Cel mai mare avantaj pe care l-a adus această
tehnologie este că dispozitivele care trimit date folosind utilizează o putere foarte mică care
poate dura și 10 ani. Asta înseamnă că cu această tehnologie este posibil să se pună un senzor
și poate fi utilizat fără să i se schimbe bateria pentru o perioadă lungă de timp [31].

Tabelul 2.2 - Diferențe între diverse tipuri de comunicații pe distanțe lungi [30]

Tehnologia NB-IoT (Narrowband - Internet of Things) oferă ca principale avantaje un cost

redus, durata lungă de viață a bateriei și densitatea mare a conexiunilor. NB-IoT utilizează un
subset al standardului LTE, dar limitează lărgimea de bandă la o singură bandă îngustă de
200kHz. Este utilizată modulația OFDM pentru legătura descendentă și modulația SC-FDMA
pentru legătura ascendentă.

Tabelul 2.3 - Comparație între diferite tehnologii celulare de bandă îngustă [34]

LTE Cat
LTE Cat M1 EC-GSM-
LTE Cat 1 LTE Cat 0 NB1
(eMTC) IoT
(NB-IoT)
3GPP
Release 8 Release 12 Release 13 Release 13 Release 13
Release
474 kbit/s
Rată maximă
(EDGE)
pe legătura 10 Mbit/s 1 Mbit/s 1 Mbit/s 250 kbit/s
2 Mbit/s
descendentă
(EGPRS2B)
250 kbit/s 474 kbit/s
Rată maximă
(multi-ton) (EDGE)
pe legătura 5 Mbit/s 1 Mbit/s 1 Mbit/s
20 kbit/s 2 Mbit/s
ascendentă
(singur-ton) (EGPRS2B)
Latență 50–100ms - 10ms–15ms 1.6s–10s 700ms–2s
Numărul de
2 1 1 1 1–2
antene
 Full sau Half Full sau Half
Mod duplex Full Duplex Half Duplex Half Duplex
Duplex Duplex
Lățime de
bandă 1.4 – 20 MHz 1.4 – 20 MHz 1.4 MHz 180 kHz 200 kHz
recepționată
Lanțuri de
2 (MIMO) 1 (SISO) 1 (SISO) 1 (SISO) 1–2
recepție

Din punctul de vedere al aspectelor legate de nivelul fizic există diferențe semnificative între
diferitele standarde din familia LPWAN.

Astfel, LoRaWAN, care operează într-o bandă neautorizată sub 1 GHz pentru obținerea de
legături de comunicații pe distanțe lungi, utilizează o schemă de modulație proprietară, care
este derivată din modulația CSS (Chirp Spread Spectrum), prin intermediul căreia se
realizează un compromis între rata de date și sensibilitate într-o lărgime de bandă fixă a
canalului [35]. Tehnologia CSS, dezvoltată în anii 1940, a fost folosită în mod tradițional în
aplicații militare, datorită distanțelor lungi de comunicare și robusteții la interferențe.
LoRaWAN este prima sa variantă de implementare cu costuri reduse pentru uz comercial.
Numele LoRa provine din avantajul său de a oferi raze lungi de acțiune, care pot fi oferite din
cauza bugetului avantajos al legăturii radio din cauza tehnicii de spectru împrăștiat.

Pentru a putea realiza acest lucru, rețeaua LoRaWAN aplică o tehnică de modulație adaptivă
cu transmițător multi-canal multi-modem în cadrul stației de bază pentru a putea primi un
număr mai mare de mesaje de pe diferite canale. Spectrul împrăștiat oferă o separare
ortogonală între semnale prin utilizarea unui factor unic de împrăștiere a semnalului
individual. Această metodă oferă avantaje în gestionarea ratei de date.

NB-IoT este o nouă tehnologie IoT creată de 3GPP ca parte a versiunii 13 [35]. Deși este
integrată în standardul LTE, poate fi considerată o nouă interfață radio. Nivelul fizic este
menținut cât mai simplu posibil pentru a reduce costurile dispozitivului și pentru a minimiza
consumul de energie, eliminând astfel multe caracteristici ale LTE, inclusiv transferul,
măsurători pentru a monitoriza calitatea canalului, agregarea purtătoarelor și conectivitatea
duală. Sunt utilizate benzile de frecvență licențiate, care sunt aceleași benzi de frecvență
utilizate în LTE, și este utilizată o modulație de tip QPSK. Există diferite implementări în
diferite benzi de frecvență, care pot fi independente, pot opera în banda de protecție a
purtătoarelor LTE sau în banda semnalelor LTE. Există 12 subpurtătoare de 15 kHz pentru
legătura descendentă folosind o tehnică de tip OFDM și 3.75 / 15 kHz pentru legătura
ascendentă folosind o tehnică de tip SC- FDMA.

Din punctul de vedere al arhitecturii de rețea, Lo-RaWAN folosește o arhitectură de tip stea
cu rază lungă de acțiune (Fig.2.4) în care gateway-urile sunt utilizate pentru transmiterea
mesajelor între dispozitivele finale și o rețea centrală [35]. Într-o rețea LoRaWAN, nodurile
nu sunt asociate cu un gateway specific. În schimb, datele transmise de un nod sunt în mod
obișnuit recepționate de mai multe gateway-uri. Fiecare gateway va transmite pachetul primit
de la nodul final către serverul de rețea bazat pe cloud, prin intermediul unui backhaul (fie
celular, Ethernet, satelit sau Wi-Fi). Dispozitivele terminale (adică senzorii și aplicațiile)
comunică cu una sau mai multe gateway-uri printr-o comunicație LoRa cu o singur pas, în
timp ce toate gateway-urile sunt conectate la serverul de rețea central prin conexiuni IP
standard. Serverul de rețea are informațiile necesare pentru filtrarea pachetelor duplicate de la
diferite gateway-uri, verificarea securității, trimiterea ACK-urilor către gateway-uri și
trimiterea pachetului către serverul specific de aplicații. Deoarece rețeaua poate alege
informațiile cu calitatea cea mai bună dintre informațiile transmise de diferite gateway-uri,
necesară eliminării manuale a pachetelor este înlăturată. Dacă un nod este mobil sau în
mișcare, nu este nevoie de un transfer de la un gateway la un alt gateway, care este o
caracteristică critică pentru a permite aplicațiilor de urmărire. Prin utilizarea unei rețele de tip
mesh, sistemul poate crește intervalul de comunicare și dimensiunea celulei rețelei în
detrimentul duratei de viață a bateriei dispozitivului.

Fig.2. 5 - Arhitectura de rețea pentru standardul LoRaWAN [36]

Rețeaua centrală NB-IoT se bazează pe sistemul de pachete evoluat (EPS) și s-au definit două
optimizări pentru Internetul celular al lucrurilor (CIoT), optimizarea nivelului CIoT EPS al
planului de utilizare și optimizarea planului CIoT EPS, așa cum se vede în Fig.2.5. Ambele
planuri aleg calea cea mai bună pentru pachetele de date de control și de utilizator, atât pentru
legătura ascendentă, cât și pentru legătura descendentă. Calea de optimizare pentru planul
selectat este flexibilă pentru pachetul de date generat de setul mobil. Procedura de acces la
celulă a unui utilizator NB-IoT este similară cu cea folosită în rețelele LTE. În planul de
optimizare CIoT EPS, rețeaua de acces terestru de tip E-UTRAN gestionează comunicațiile
radio între UE și MME și constă din stațiile de bază evoluate denumite eNodeB sau eNB.
Datele sunt apoi transmise gateway-ului de rețea de pachete de date (PGW) prin intermediul
gateway-ului de servire (SGW). Pentru datele non-IP, acesta va fi transferat la funcția de
expunere a capacității de serviciu (SCEF) nou definită a nodului, care poate furniza date
despre tipul de mașină pe planul de control și oferă o interfață abstractă pentru servicii. Cu
ajutorul optimizării CIoT EPS a planului de utilizare, atât datele IP, cât și cele non-IP pot fi
transmise prin intermediul SGW și PGW pe purtătoarele de broadcast către serverul de
aplicații. În concluzie, pentru NB-IoT, arhitectura rețelei E-UTRAN existente și a rețelei
backbone pot fi refolosite. Comparativ cu standardul LoRaWAN, arhitectura rețelei este mai
simplă, dar serverul de rețea este mai complex.
 Fig.2.6 - Arhitectura de rețea pentru standardul NB-IoT [37]

O comparație între tehnologiile LPWAN din punct de vedere al factorilor de performanță

care trebuie considerați la alegerea unei anumite tehnologii (calitatea serviciilor, latență, timp
de viață al bateriei, acoperire, rază de acțiune, cost) este realizată în continuare [36].

Din punctul de vedere a calității serviciilor care pot fi oferite, LoRa utilizează spectrul fără
licență și este un protocol asincron. LoRa bazată pe modulul CSS poate gestiona
interferențele, efectele de propagare multi-cale și de fading, dar nu poate oferi același QoS pe
care îl poate oferi NB-IoT. Acest lucru se datorează faptului că NB-IoT folosește un spectru
licențiat, iar protocolul său sincron bazat pe sloturi temporale este optim pentru QoS. Cu toate
acestea, acest avantaj al QoS este în detrimentul costului, având în vedere costurile foarte
mari pentru spectru licențiat pentru spectrul sub-GHz. Datorită compromisului dintre costul
QoS și costul ridicat al spectrului de frecvențe, aplicațiile care au nevoie de QoS preferă NB-
IoT, în timp ce aplicațiile care nu au nevoie de un QoS ridicat ar trebui să aleagă LoRa.

Din punctul de vedere al duratei de viață a bateriei și al latenței, în LoRaWAN, dispozitivele

pot intra în mod sleep în funcție de cerințele aplicației, deoarece este un protocol bazat pe
ALOHA, asincron. În NB-IoT, datorită sincronizării rare, dar regulate, dispozitivul consumă
energie suplimentară a bateriei, iar OFDM sau FDMA necesită un curent de vârf mai mare
pentru un emițător liniar. Aceste cerințe suplimentare de energie determină faptul că durata
de viață a bateriei dispozitivului NB-IoT este mai scurtă decât dispozitivele bazate pe LoRa.
Pe de altă parte, aceste cerințe oferă NB-IoT avantajul unei latențe scăzute și unei rate
ridicate a datelor. Prin urmare, pentru acele aplicații care sunt insensibile la latență și nu au
cantități mari de date de trimis, LoRa este cea mai bună alegere. Pentru aplicații care necesită
o latență redusă și o rată ridicată a datelor, NB-IoT este cea mai bună alegere.

Din punctul de vedere al acoperirii și al razei de acțiune, avantajul major de utilizare al LoRa
este acela că un oraș întreg ar putea fi acoperit de un singur gateway sau stație de bază. NB-
IoT se concentrează în principal pe clasa MTC de dispozitive care sunt instalate în locuri
inaccesibile. Prin urmare, acoperirea nu trebuie să fie mai mică de 23 dB. Implementarea NB-
IoT este limitată la stațiile de bază 4G / LTE. Astfel, nu este o soluție potrivită pentru
regiunile rurale sau suburbane care nu au acoperire 4G. Un avantaj semnificativ al
ecosistemului LoRaWAN este flexibilitatea acestuia. LoRaWAN poate avea o acoperire mai
largă a rețelei decât rețeaua NB-IoT.

Există aspecte de cost diferite care trebuie luate în considerare, cum ar fi costul cu resursele
spectrale, costul rețelei, costul dispozitivului și costul de implementare. Per ansamblu,
concluzia ar fi că soluțiile bazate pe LoRa prezintă un avantaj semnificativ din punct de
vedere al costului.

Tehnologiile de comunicație cu rază scurtă de acțiune sunt utilizate pentru comunicația dintre
un senzor și nodul final de comunicație. Din cauza distanței lungi dispozitivul hardware de
comunicație este mai scump și mai greu de implementat și, astfel, dispozitivelr hardware de
comunicație pe distanțe scurte au un avantaj deoarece sunt mai ieftine, mai mici și mai ușor
de configurat.

WiFi este o rețea locală wireless ce utilizează frecvențele 2.4 GHz UHF și 5 GHz SHF ISM
care permite conectarea dispozitivelor electronice la rețea. În prezent există numeroase
dispozitive electronice cum ar fi computerele personale, tablete, telefoane mobile, etc care
utilizează acest tip de conexiune. Dispozitivul principal creează o rețea locală care se numește
punct de acces și are o arie de acoperire foarte mică, în jur de 20 de metri pentru zonele de
interior și 100 pentru zonele exterioare, fapt ce îl limitează pentru operațiuni critice cum ar fi
colectarea de date din agricultură [30].

Bluetooth este o comunicație wireless standardizată pentru transmisia de date pe distanțe

scurte. Folosește undele radio UHF din banda ISM de la 2.4 la 2.485 GHz. Dispozitivele
echipate cu Bluetooth sunt în general dispozitive electronice de larg consum, cum ar fi
telefoanele mobile, tabletele și calculatoarele. De la începutul tehnologiei Bluetooth acesta a
fost modificat de la Versiunea 1 la 5. Astăzi cea mai folosită versiune este 4, de asemenea
cunoscută sub numele de Bluetooth-LE, deoarece consumul de energie este foarte scăzut.
Intervalul de transmitere a datelor Bluetooth este de la 1 la 100 metri în funcție de clasele de
putere de la 1 la 4 [30,33].

RFID este o etichetă care utilizează câmpuri electromagnetice ca să fie identificată pe baza
informațiilor atribuite. Aceasta poate fi activă dacă are o baterie inclusă și trimite semnale de
la câțiva metri distanță de cititorul de etichete sau pasiv, dar trebuie ca eticheta să fie aproape
de cititorul de etichete. RFID poate fi atașat oriunde cum ar fi haine, mașini, droguri,
pașapoarte, plățile de transport și în agricultură chiar și pe vaci pentru a măsura producția de
lapte. RFID-urile au două principale componente, unul dintre ele este un circuit pentru a stoca
și procesa informații, de a modula semnalul care este trimis de la cititor și o antenă pentru
recepție și transmitere semnal. Etichetele RFID utilizează frecvențe de la 120 kHz la 10 GHz
dar, există reglementări care precizează în ce diferite tipuri de aplicații RFID ar trebui să fie
utilizată. Pe baza frecvenței utilizate, viteza datelor de la RFID și intervalul de comunicare se
schimbă de la 10 cm la 200 de metri [30,33].
 Tabelul 2.4 - Diferențe între diverse tipuri de comunicații pe distanțe scurte [30]

În domeniul monitorizării culturilor de câmp, senzorii sunt dispozitive esențiale pentru

agricultura de precizie. Pentru această problemă, există un nou standard a fost dezvoltat de
IEEE 802.15.4. Acest standard este, de asemenea, numit Zigbee deoarece este creat de alianța
Zigbee. Nodurile de senzorii Zigbee sunt împrăștiate pe teren. Această rețea de senzori este
scalabilă și are un consum scăzut de putere. În mod normal, Zigbee este construit în topologia
ochiurilor de plasă și funcționează la frecvența 2,4 GHz. Datele senzorilor sunt colectate din
câmp și transmise către computerul personal prin gateway. Nivelul apei, nivelul solului și
nivelurile de temperatură sunt detectate utilizând senzori fără fir echipați cu baterie. Zigbee
oferă o viteză de transmisie de până la 250 kbps pe o rază de 10 până la 100 m și pot fi
configurate în stea, plasă sau topologii peer-to-peer. Acceptă putere de + 5V iar consumul
tipic de energie este mai mic de 3mA [32,33].

Tabelul 2.5 - Comparație între diverse tipuri de comunicații [33]

1.3. Analiza protocoalelor de transmisie pentru IoT

2.3.1 Protocolul MQTT - MQTT (Message Queuing Telemetry Transport) [38]

MQTT (Message Queuing Telemetry Transport) este un protocol de comunicație deschis, de

tipul Publicare/Abonare (eng. Publish/Subscribe) conceput pentru a fi simplu și ușor de
implementat. Aceste caracteristici îl fac ideal pentru a fi utilizat în medii cu constrângeri cum
ar fi cele de tipul Machine to Machine (M2M) și Internet of Things (IoT), în care codul
trebuie să fie mic, lățimea de bandă fiind o resursă importantă.
Protocolul MQTT este proiectat să lucreze deasupra tehnologiei TCP/IP, motiv pentru care
atât clienții cât și broker-ul trebuie să implementeze această stivă de servicii. Amplasarea
MQTT în cadrul stivei este ilustrată în Fig. 2.7.

Fig. 2.7 - MQTT în modelul OSI

Luând in considerare relația dintre producător și consumator, clienții MQTT pot fi scriitori
(producători), abonați (consumatori) sau să aibă ambele roluri (să fie un client care utilizează
atât funcții de scriere, cât și de abonare).

Pentru realizarea unei conexiuni MQTT, este necesară prezența unui broker (numit și server
în ultimele versiuni ale protocolului) și a cel puțin unui client, ceea ce înseamnă că nu există
o conexiune directă între clienți, aceasta realizându-se prin broker. Clientul trimite un mesaj
CONNECT brokerului, care răspunde cu un cod de stare și un mesaj CONNACK. După
configurarea conexiunii, brokerul păstrează conexiunea până când primește un mesaj de
deconectare de la client (sau până când conexiunea se pierde).

Serverul MQTT
Serverul MQTT este componenta de tip middleware care face posibilă comunicația între
dispozitivele (clienții) ce folosesc protocolul MQTT. Comunicația se face conform
paradigmei Publicare/Abonare (publish/subscribe), iar brokerul este responsabil de
gestionarea acestora.

Subiectele (eng. topics) de abonare permit unui client să se aboneze doar la mesajele care
prezintă interes pentru el. Un client poate fi abonat la mai multe subiecte și mai mulți clienți
pot fi abonați la același subiect, astfel încât utilizarea unui server MQTT ajută la distribuirea
datelor către mai multe destinații. Conexiunea (la nivel TCP) se face între clienți și Broker.
Fig. 2.8 prezintă fluxul de date pentru publicarea de date de la mai mulți senzori.
 Fig. 2.8 - Fluxul de date

Orice dispozitiv sau senzor poate trimite date către un server MQTT care are o adresă IP și un
port predefinit. Scriitorii (publishers) trimit date către serverul MQTT și orice client care este
conectat la subiectul utilizat de scriitor poate primi informațiile. Subiectele MQTT sunt
structurate sub forma ierarhică de dosare și fișiere, organizate folosind caracterul forward
slash (/) ca delimitator. Subiectele sunt sensibile la majuscule (case sensitive), utilizează
șiruri de caractere UTF-8 și trebuie să conțină cel puțin un caracter care să fie valid. Un client
MQTT se poate abona la subiecte individuale sau multiple, așa cum este prezentat în Fig. 2.9.
 Fig. 2.9 - Abonarea unui client la mai multe canale

Principalul avantaj al MQTT constă în faptul că mesajele pot fi procesate imediat ce acestea
sunt generate.

Mesajele pot fi generate și procesate foarte rapid de către orice consumator care este abonat
la un subiect selectat/preselectat de un programator, în locul unui consumator care trebuie să
caute mesaje noi făcând de exemplu o interogare SQL. Aceasta reduce latența de procesare a
mesajelor noi trimise în sistem.

Client MQTT
Un client MQTT este o componentă software dedicată pentru obținerea datelor asociate unui
subiect sau pentru publicarea de date pe acel subiect la care este abonat. Un client MQTT
utilizează conexiunea TCP / IP pentru a se conecta la broker/server. Pentru că TCP este un
protocol orientat pe conexiune cu corecția erorilor, care garantează că pachetele sunt
recepționate în ordine și fără erori, conexiunea client-broker devine similară cu o conexiune
telefonică, dar în acest caz conexiunea rămâne activă chiar dacă brokerul MQTT nu trimite
date în acel moment.

Conexiunile sunt confirmate de broker utilizând un mesaj de confirmare a conexiunii, iar

clienții MQTT publică un mesaj de întreținere (keep-alive) la intervale regulate, ceea ce
indică brokerului că respectivul client este încă conectat. O astfel de conexiune este
prezentată în Fig. 2.10.
De asemenea, clienții necesită un nume unic, utilizat de brokerul MQTT pentru urmărirea
abonărilor făcute de către aceștia.

Fig. 2.10 - Conexiune broker – client

Structura unui pachet în protocolul MQTT

MQTT este un protocol binar bazat pe faptul că elementele de control sunt date binare și nu
șiruri de caractere. Protocolul utilizează atât mesaje de comandă, cât și de confirmare, astfel
încât fiecare comandă are asociat un mesaj de confirmare.

Numele subiectului, identificatorul (codul) clientului, numele de utilizator și parolele sunt

codificate ca șiruri UTF-8. Conținutul mesajului (cu excepția informațiilor intrinseci ale
protocolului MQTT, cum ar fi identificatorul clientului) poate fi în format text sau binar.

După cum se arată în Fig. 2.11, pachetul sau formatul mesajului MQTT constă într-un antet
fix de 2 octeți care este întotdeauna prezent și o parte variabilă ca lungime formată din antet
și conținut.

Fig. 2.11 - Formatul unui mesaj MQTT

Câmpul de antet fix este alcătuit dintr-un câmp de control și un câmp de lungime a pachetului
cu lungime variabilă. Dimensiunea minimă a câmpului de lungime a pachetului este de 1
octet, pentru mesajele cu o lungime totală mai mică de 127 octeți.

Fig. 2.12 prezintă un eșantion de comenzi MQTT și codurile asociate acestora.

Fig. 2.12 - Eșantion de comenzi MQTT

Exemplu: Utilizarea MQTT împreună cu dispozitivele Libelium

Protocolul MQTT definește partea fixă a formatului de comunicație, dar formatul sarcinii
utile (payload) trebuie să fie gândit și agreat de către clienții/utilizatorii protocolului. În
această secțiune este descris ca exemplu, modul în care senzorii se conectează la platforma
bazată pe MQTT și modul în care este formatat payload-ul atunci când se utilizează
dispozitive Libelium pentru o platforma de achiziție de date.

Arhitectura Libelium constă din două tipuri de dispozitive:

• Waspmotes - stații hardware care conectează unul sau mai mulți senzori detașabili la
platformă;

• Meshlium - un gateway IoT care primește date de la senzori aflați pe mai multe Waspmotes
și permite transmiterea de date către Cloud prin Ethernet/4G/3G/GPRS.

Fig. 2.13 prezintă o posibilă arhitectură și fluxul de date asociat folosirii MQTT în contextul
dispozitivelor Libelium. În această arhitectură sunt trimise date către gateway-ul Meshlium
care le stochează local și generează evenimente de publicare către brokerul MQTT.

Fig. 2.13 - Fluxul de date caracteristic arhitecturii utilizate

În mod implicit, dispozitivele Meshlium generează câte un mesaj MQTT pentru fiecare
valoare înregistrată și permit administratorului să specifice orice șablon ASCII atât pentru
subiect, cât și pentru încărcătura utilă. Pentru un sistem software se poate folosi un JSON
(JavaScript Object Notation) pentru încărcătura utilă și un șablon ierarhic pentru subiecte. În
Tabelul 2.6, sunt prezentate șabloanele ce pot fi folosite pentru subiectele MQTT și
încărcătura utilă.

Tabelul 2.6 – Șabloane MQTT pentru dispozitivele Libelium

Element descris Șablon

Subiect MQTT #MESHLIUM#/#ID_WASP#/#SENSOR#

Încărcătura utilă din MQTT {

"id": "#ID#",
"id_wasp": "#ID_WASP#",
"id_secret": "#ID_SECRET#",
"sensor": "#SENSOR#",
"value": "#VALUE#",
"timestamp": "#TS("c")#"
}

Fiecare componentă #TAG# din șabloane poate fi înlocuită de o valoare efectivă de către
conectorul de Cloud de pe Meshlium. În Tabelul 2.7 este prezentat un exemplu pentru un
subiect și o încărcătură utilă de tip JSON.

Tabelul 2.7 – Exemplu pentru subiectul MQTT și încărcătura utilă din MQTT
Element Exemplu
descris

Subiect meshliumf958/SCP2/BAT
MQTT
 Încărcătura {
utilă MQTT "id": "64132",
"id_wasp": "SCP2",
"id_secret":
"42177063D9074202",
"sensor": "BAT",
"value": "7",
"timestamp": "2018-06-
05T18:02:20+03:00"
}

Semnificația fiecărui câmp al obiectului serializat în JSON este explicată în Tabelul 2.8.

Câmp Descriere

Id Număr de serie al măsurătorii.

Id_wasp Numele stației waspmote care a generat

acea valoare.

Sensor Acronim pentru senzorul/metrica dată.

Value Valoarea înregistrată.

Timestamp Momentul de timp al măsurătorii.

În Fig. 2.14 este prezentat un alt exemplu de subiect și conținut comunicat prin MQTT.

Fig. 2.14 - Subiect MQTT și conținutul acestuia

Suport MQTT în Azure IoT Hub

O posibilitate de prelucrare a datelor trimise prin MQTT este să fie transmise către un cloud
de tip Azure, cloud ce oferă suport pentru prelucrare datelor de la dispozitive de tip Internet-
of-Things.
Azure IoT Hub suportă nativ comunicația prin protocoalele MQTT, AMQP și HTTPS. În
unele cazuri, s-ar putea ca dispozitivele sau gateway-urile să nu poată utiliza unul dintre
aceste protocoale standard și să necesite o adaptare la protocol.

În astfel de cazuri, se poate utiliza un gateway personalizat. Un gateway personalizat permite

adaptarea protocolului pentru punctele terminale (endpoints) ale IoT Hub prin legarea
traficului către și de la IoT Hub. Un astfel de gateway personalizat se poate dezvolta folosind
Microsoft Azure IoT Protocol Gateway.

Azure IoT – Protocol gateway

Azure IoT Protocol Gateway este un cadru pentru adaptarea protocolului care este proiectat
pentru comunicații bidirecționale pe dispozitive bidirecționale cu IoT Hub. Gateway-ul
protocolului este o componentă de transfer care acceptă conexiunile dispozitivului printr-un
protocol specific. Acesta îmbină traficul cu IoT Hub peste AMQP 1.0.

Se poate implementa gateway-ul de protocol în Azure într-un mod foarte scalabil, utilizând
funcțiile Azure Service Fabric, rolurile lucrătorilor (workers) Cloud Services Azure sau
mașinile virtuale Windows. În plus, gateway-ul de protocol poate fi implementat în medii
locale, cum ar fi gateway-urile de câmp.

Gateway-ul protocolului Azure IoT include un adaptor de protocol MQTT care permite
personalizarea comportamentul protocolului MQTT, dacă este necesar. Deoarece IoT Hub
oferă suport integrat pentru protocolul MQTT v3.1.1, trebuie luată în considerare utilizarea
unui adaptor de protocol MQTT numai dacă sunt necesare particularizări de protocol sau
cerințe specifice pentru funcționalități suplimentare.

Adaptorul MQTT demonstrează, de asemenea, modelul de programare pentru adaptoarele de

protocol pentru construirea altor protocoale. În plus, modelul de programare a gateway-ului
Azure IoT permite conectarea componentelor personalizate pentru procesarea specializată,
cum ar fi autentificarea personalizată, transformările mesajelor, comprimarea / decompresia
sau criptarea / decriptarea traficului între dispozitive și IoT Hub.

Pentru flexibilitate, gateway-ul protocolului Azure IoT și implementarea MQTT sunt

furnizate într-un proiect software open source. Se poate utiliza proiectul open-source pentru a
adăuga suport pentru diferite protocoale și versiuni de protocol sau personalizarea
implementării pentru diferite scenarii.

Stocarea datelor în Event Hubs

Azure Event Hubs permite configurarea facilă a unui hub de evenimente. Este o ofertă de tip
PaaS oferită de Microsoft Azure ce necesită doar consumarea unor evenimente.

Pentru a asigura compatibilitate completă și compatibilitate binară între platforme, Event Hub
utilizează Advanced Message Queuing Protocol (AMQP), iar modul în care datele ajung în
Event Hubs este ilustrat în Fig. 2.15.
 Fig. 2.15 - Modul în care datele sunt stocate în Event Hubs folosind AMQP

Astfel, există următorii actori:

• Producătorii de evenimente: reprezintă sursele de date (date de la senzori,
Cloud etc.)

• Partiții: sunt similare cu cozile din protocoalele de tip Message Queuing. Adună
datele și le stochează în funcție de comportamentul programat. Din partiții se pot consuma, în
funcție de subiectul definit, datele.

• Grupuri de consumatori: reprezintă consumatori care sunt abonați la unul sau

mai multe subiecte. Subiectele pot fi asociate unor date din partiții diferite.

• Receptori de evenimente: Reprezintă entitățile care recepționează propriu-zis

mesajul, urmând a-l transmite către entitățile ce au rol de procesare a mesajului.

2.3.2 Protocolul CoAP (The Constrained Application Protocol)

The Constrained Application Protocol (CoAP) a fost conceput de grupul de lucru IREF [39]
pentru mediile cu constrângere limitată (CoRE), pentru utilizarea în dispozitivele cu
capacitate limitată de procesare. Similar cu HTTP, una dintre caracteristicile sale cele mai
importante o reprezintă folosirea arhitecturii agreate REST. CoAP este considerat a fi
protocol de tip lightweight, astfel încât antetele, metodele și codurile de stare sunt codate
binar, reducând astfel încărcarea protocolului prin comparație cu alte protocoale similare. De
asemenea, acesta rulează pe protocolul de transport UDP mai complex, în loc de TCP,
reducând în plus încărcarea aferentă. Când clientul CoAP trimite către server un singur sau
mai multe solicitări CoAP și primește răspunsul, acest răspuns nu este trimis printr-o
conexiune stabilită anterior, ci schimbată în mod asincron față de mesajele CoAP. Prețul
acestei reduceri este reprezntat de fiabilitate. Din cauza lipsei de fiabilitate care vine cu odată
cu utilizarea UDP (care s-a dovedit a fi o problemă pentru unele medii), IETF a creat un
document suplimentar care adaugă posibilitatea ca CoAP să ruleze peste TCP [40].
Protocolul CoAP este un protocol specializat pentru transferul web pentru utilizare în rețelele
și nodurile cu constrângeri (de ex. rețelele cu putere scăzută, cu pierderi, etc). Nodurile conțin
adeseori microcotrolere pe 8 biți cu o cantitate redusă de ROM și RAM, în timp ce rețelele cu
constrângeri (precum IPv6 în Low-Power Wireless Personal Area Networks (6LoWPANs))
prezintă, în majoritatea cazurilor, rate mari de eroare a pachetelor și un debit de 10kbiți/s.
Protocolul este proiectat pentru aplicații de tipul M2M (machine-to-machine) și oferă, de
asemenea, un model de interacțiune între cerere și răspuns pentru punctele finale ale
aplicațiilor, sprijină descoperirea încorporată a serviciilor și a resurselor și include concepte-
cheie ale web-ului, cum diverse aplicații de pe Internet. CoAP este proiectat să se
interconecteze cu ușurință cu HTTP pentru integrarea cu domeniul Web, îndeplinind simultan
cereri specializate, cum ar fi suportul multicast, costurile foarte scăzute și simplitatea pentru
mediile cu constrângeri [39].

Pe de o parte, CoAP oferă metodele URI, REST cum ar fi GET, POST, PUT și DELETE. Pe
de altă parte, pe baza protocolului lightweight UDP, CoAP permite IP multicast care satisface
comunicarea de grup pentru IoT. Pentru a compensa lipsa de fiabilitate a protocolului UDP,
CoAP definește un mecanism de retransmisie și oferă mecanismul de descoperire a resurselor
cu descrierea resurselor [41].

Utilitatea protocolului CoAP se regăsește în implementarea în milioane de dispozitive cu

aplicabilitate în diverse domenii incluzând energia inteligentă, rețeaua inteligentă, controlul
clădirilor, controlul inteligent al iluminării, sistemele industriale de control, urmărirea
activelor, monitorizarea mediului. CoAP ar deveni protocolul standard necesar pentru a
permite interacțiunea dintre dispozitive și pentru a sprijini aplicațiile IoT [42].

Fig. 2.16 ilustrează arhitectura CoAP, iar Tabelul 4 indică Formatul de mesaj CoAP [43].
După cum se arată, acesta extinde clienții HTTP normali la clienții care au diverse
constrângeri legate de resurse. Acești clienți sunt cunoscuți sub numele de clienți CoAP.
Dispozitivele proxy realizează o punte între decalajele dintre dispozitivele dintre mediul cu
constrângeri și mediu uzual bazat pe Internet și protocoale HTTP. Același server are grijă de
ambele mesaje de protocol HTTP și CoAP.

Fig. 2.16 – Arhitectura CoAP [43]

Formatul de mesaj CoAP constă în antet de 4 octeți, urmat de valoarea token (de la 0 la 8
octeți). Tabelul 2.9 menționează antetul care constă din 4 octeți, adică 32 biți.

Tabelul 2.9 – Format mesaj CoAP

Mecanismele de bază ale CoAP sunt [44]:

1. Aplicațiile pot trimite mesaje CoAP credibile sau ne-credibile. Mesajele credibile
(ce pot fi confirmate) sunt retransmise cu expirări temporale până când sunt
confirmate de către receptor sau ajung la numărul maxim de retransmisii.

2. CoAP este un protocol destinat să furnizeze comunicații de grup prin IP multicast.

3. CoAP prezintă notificări push native printr-un mecanismul de publicare / abonare

"observarea resurselor". Clienții pot trimite o solicitare cu o opțiune de observare
a antetului la o resursă CoAP. Serverul ține evidența acestor abonați și trimite un
răspuns ori de câte ori resursele observate se modifică.

4. Pentru descoperirea resurselor, CoAP urmează RFC 5785 utilizând calea /.well-
known/core pentru a furniza descrieri de resurse în CoRE Link Format. Acest
format extinde interconectarea Web și definește atributele pentru un tip semantic
("rt"), utilizarea interfeței ("if"), tipul de conținut ("ct") și dimensiunea maximă
așteptată resursă. În plus, este oferit și un serviciu director.

Când memoria RAM pentru buffere-le IP și pentru aplicații este limitată, dispozitivele pot
procesa numai o anumită cantitate de date la un moment dat. Datele mai mari pot fi
gestionate prin stocarea acestor "bucăți" în memoria flash, de exemplu pentru a primi un nou
firmware sau pentru a furniza un datalog complet. Pentru a evita necesitatea unui protocol
secundar pentru schimbul acestor date, CoAP specifică un mecanism simplu de oprire și
așteptare numit "transferuri în bloc" [45].

Principalele caracteristici ale CoAP sunt [46]:

- protocol web ce îndeplinește cerințele M2M;
- protocol securizat pentru DTLS (Datagram Transport Layer Security);
- schimb asincron de mesaje;
 - încărcare redusă a antetului și complexitatea redusă de prelucrare;
- suport pentru tipul Conținut și URI;
- capabilități de proxy simplu și cache;
- legarea UDP cu fiabilitate opțională care acceptă cereri unicast și multicast;
- maparea HTTP fără stări, permițând construirea de proxy-uri care să permită
accesul la resursele CoAP prin HTTP într-un mod uniform sau pentru ca
interfețele simple HTTP să fie realizate alternativ prin CoAP.
Împreună cu MQTT-S, CoAP este un protocol capabil să utilizeze modelul de publicare /
abonare într-o rețea wireless cu senzori (Wireless Sensor Networks (WSNs)). Scalabilitatea
ridicată oferită poate duce la o pierdere relativ mare de pachete și, prin urmare, necesită un
mecanism eficient de fiabilitate pentru a face față acestei situații. Mecanismele de fiabilitate
ale MQTT-S și CoAP utilizează o metodă care definește o valoare fixă pentru intervalul de
timp de retransmisie (RTO). În [47] este testată eficiența celor două protocoale și este
propusă și evaluată o metodă RTO adaptivă care constă în folosirea unei constante Smooth
Round-trip și înmulțirea cu un parametru constant (K). Datorită acestei metode, mecanismul
de fiabilitate al MQTT-S și CoAP ar putea reacționa în mod corespunzător la pierderea
pachetelor și ar fi, de asemenea, ușor de utilizat în ceea ce privește energia, memoria și
calculul pentru nodurile senzorilor unde aceste resurse sunt critice. Rezultatele pentru un
scenariu single-hop arată că utilizarea valorii K adecvate pentru metoda RTO adaptivă
mărește PDR până la 76% pentru MQTT-S și până la 38% pentru CoAP în comparație cu
utilizarea metodei fixe RTO pentru ambele protocoale. Între timp aceeași comparație pentru
scenariul multi-hop, metoda RTO adaptivă mărește PDR până la 36% pentru MQTT-S și
până la 14% pentru CoAP.

Un exemplu de utilizare a protocolului CoAP pentru observare a resurselor în agricultură a

fost prezentat în 2013. În [48] parametri utili pentru agricultură aleși au fost: proprietățile
solului (conductivitatea electrică, temperatura, umiditatea), materialele nutritive din sol (azot
(N), fosfor (P), potasiu (K)) și reflexia spectrală pentru nutrienții din plante. Rețeaua de
senzori pentru agricultură a cuprins [48]:

- hardware: platforme de dezvoltare eterogene - TelosB, IRIS, AVR Raven (cazul

de utilizare în agricultură bazat pe CoAP folosește TelosB); senzor de sol: Decagon 5TE;
Netgear WNDR 3800 care rulează OpenWRT configurat ca 6LoWPAN; ruter Edge;

- software: sistem de operare: Contiki 2.6; Stack 6LoWPAN - Contiki μIPv6; Stack
CoAP - Contiki Erbium CoAP.

Proprietățile senzorului de modelare a terenului ca resursă CoAP au inclus: numele

resurselor, metodele acceptate, calea URI, tipul de resursă. Fiecare resursă trebuie să
implementeze o funcție de gestionare asociată. Răspunsul CoAP poate fi text simplu, xml,
JSON bazat pe formatul solicitat de client. Clientul CoAP a fost localizat de la distanță prin
rețeaua IPv6 și a interogat rețeaua WSN invocând comenzi precum CoAP GET / CoAP PUT.
2.3.3 Protocolul AMQP (Advanced Message Queuing Protocol)

Protocolul de mesagerie avansată a mesajelor (Advanced Message Queuing Protocol -

AMQP) este un standard deschis pentru transmiterea mesajelor de afaceri între aplicații sau
organizații. Acesta conectează sistemele, alimentează procesele de afaceri cu informațiile de
care au nevoie și transmite în mod fiabil instrucțiunile care își ating obiectivele. Utilitatea
acestui protocol este dovedită în diferite aplicații în diferite organizații, aplicații pe diferite
platforme (sistemele de timp nu trebuie să fie disponibile simultan), funcționează în mod
fiabil la distanță. Principalele motive pentru care o companie poate alege AMQP față de alte
protocoale includ: se obține o economie a costurilor; se elimină blocarea furnizorului; se
conectează aplicațiile pe diferite platforme; se alege platforma adecvată pentru un anumit
task, etc [49].

Protocolul AMQP este un protocol binar cu caracteristici moderne: este multi-canal,

negociabil, asincron, sigur, portabil, neutru și eficient. AMQP este împărțit util în două
straturi (Fig. 2.17) [50]:

1. Nivelul funcțional definește un set de comenzi (grupate în clase logice de

funcționalitate) care fac o activitate utilă în numele aplicației.

2. Nivelul transport transportă aceste metode de la aplicație la server și înapoi;

gestionează multiplexarea canalului, încadrarea, codificarea conținutului, reprezentarea
datelor și tratarea erorilor. Se poate înlocui nivelul transport cu niveluri de transport arbitrare
fără a se modifica funcționalitatea vizibilă a aplicației. De asemenea, s-ar putea folosi același
nivel transport pentru diferite protocoale de nivel superior.

Fig. 2.17 – Nivelurile funcțional și transport ale AMQP [50]

Proiectarea protocolului AMQ a fost determinată de următoarele cerințe:

- pentru a garanta interoperabilitatea între implementările conforme;
- oferirea unui control explicit asupra calității serviciului;
- să fie consecvent și explicit în denumire;
- pentru a permite configurarea completă a cablului serverului prin intermediul
protocolului;
 - pentru a utiliza o notație de comandă care “hărțuiște” cu ușurință API-urile la
nivel de aplicație;
- pentru a fi clar astfel încât fiecare operație să aibă o singură semnificație.
Proiectarea nivelului transport AMQP a fost determinată de aceste cerințe principale, într-o
ordine particulară:
➢ pentru a fi compact: folosind o codare binară care împachetează și despachetează
rapid;
➢ pentru a gestiona mesaje de orice dimensiune fără limitări semnificative;
➢ pentru a transporta mai multe canale într-o singură conexiune;
➢ să fie ușor de extins pentru a face față modificărilor;

➢ să fie compatibil cu viitoarele versiuni;

➢ să poate fi ușor de depanat;

➢ să fie neutru în raport cu limbajele de programare.

AMQP este utilizat în principal în mesageria de afaceri. De obicei definește "dispozitivele" ca

telefoane mobile care comunică cu centrele de date back-office. În contextul IoT, AMQP este
cel mai adecvat pentru funcțiile de analiză a planului de control sau a serverului. AMQP se
axează pe faptul că nu pierde mesaje. Comunicările de la editori la schimburi și de la cozi la
abonați utilizează TCP, care oferă o conexiune punct-la-punct strict de încredere. Mai mult,
punctele finale trebuie să confirme acceptarea fiecărui mesaj. Standardul descrie, de
asemenea, un mod de tranzacție opțional cu o formal multi-phase commit sequence.
Middleware AMQP se concentrează pe urmărirea tuturor mesajelor și asigurarea că fiecare
este livrat conform destinației, indiferent de eșecuri sau de repornire [51].

Există câteva protocoale și standarde de comunicare IoT concepute pentru a simplifica

designul IoT. Dacă se ia în considerare o soluție bazată pe listă, CloudAMQP (Fig. 2.18)
oferă găzduirea celor mai populare două protocoale de mesagerie deschisă: AMQP și MQTT
prin intermediul RabbitMQ. CloudAMQP sunt servere RabbitMQ cu management în Cloud –
listele cu mesaje găzduite în Cloud permit transmiterea mesajelor între procese și alte
sisteme. Mesajele sunt publicate într-o listă de către un producător, iar consumatorii pot primi
mesajele din listă. Între timp, aceste servere pot ruta, stoca și menține mesajele conform
regulilor primite. Mesajele pot fi trimise prin platforme și OS, acest mod de gestionare a
mesajelor decuplează procesele clientului și creează un sistem foarte scalabil [52].
 Fig. 2.18 – CloudAMQP [52]

RabbitMQ este un broker de mesaje de înaltă performanță, construit în Erlang, care

implementează protocolul AMQP. Toate bibliotecile de clienți AMQP lucrează cu
CloudAMQP și există biblioteci de clienți AMQP pentru aproape toate platformele inclusiv:
Ruby, Node.js, Java, Python, Clojure și Erlang.

În agricultură protocolul AMQP se doreștea fi utilizat într-un proiect pentru controlarea cu

exactitate a datelor despre furaje, apă și mediu, cum ar fi temperatura și calitatea aerului,
pentru a maximiza rentabilitatea investiției [53]. Întrucât soluțiile anterioare pentru aplicațiile
mobile presupuneau introducerea manuală a datelor în telefoanele inteligente ale fermierilor
(proces consumator de timp și imposibil de realizat în timp real), se află în dezvoltare o
soluție IoT care ar putea satisface nevoia de monitorizare automată, în timp real, la distanță și
de control al mediului. Scopul proiectului îl constituie incubarea și pilotarea soluției IoT la
unele fermele de pui. În soluția propusă senzorii și dispozitivele trebuie controlate
(ventilatoarele, luminile, etc). Protocoalele de comunicație luate în considerare pentru
viitoarea aplicație sunt HTTP și AMQP.

2.3.4 Protocolul Websocket

WebSocket este un protocol simplu bazat pe TCP care se conectează întâi prin HTTP și
menține o conexiune persistentă TCP la server. Spre deosebire de HTTP, este vorba de o
conexiune duplex care permite clientului și server să schimbe mesaje de ambele părți. Prin
urmare, se permite clientului și serverului să comunice într-un timp mai real. Cu excepția
conexiunii inițiale la HTTP, restul comunicării este fără antet și facilă. Comunicarea cu
ajutorul protocolului WebSocket este extrem de adecvată pentru mediul IoT în care pachetele
de date sunt transmise continuu în mai multe dispozitive. Astfel comunicarea între server și
dispozitive se realizează cu ușurință.

Protocoalele WebSockets sunt acceptate pe fiecare browser, permițând astfel preluarea

datelor în timp real fără a utiliza mecanismele tradiționale de interogare HTTP care
funcționează prin mecanisme de interogare în cazul în care clientul solicită de la server
actualizări și realizează și/sau întrerupe conexiunea pentru fiecare solicitare [54].

ProtocoluL Websocket WebSockets oferă o conexiune permanentă între un client și server pe

care ambele părți o poate utiliza pentru a transmite date în orice moment. Clientul stabilește
o conexiune WebSocket printr-un proces cunoscut sub numele de handshake WebSocket.
Acest proces începe cu trimiterea de către client a unei cereri uzuale HTTP către server. Un
antet de upgrade este inclus în această solicitare care informează serverul că clientul dorește
să stabilească o conexiune WebSocket [55]. Fig. 2.19 ilustrează un exemplu simplificat al
antetelor inițiale de solicitare:

Fig. 2.19 – Procedeu request Websocket [55]

Dacă serverul acceptă protocolul WebSocket, acesta este de acord cu actualizarea și

comunică acest lucru printr-un antet de upgrade în răspuns:

Fig. 2.20 – Procedeu răspuns Websocket [55]

Când procedura este declarată completă, conexiunea HTTP inițială este înlocuită de o
conexiune WebSocket care utilizează aceeași conexiune TCP / IP. În acest moment, oricare
dintre părți poate începe trimiterea datelor. Cu WebSockets se pot transfera cât mai multe
date fără a încărcările asociate cu cererile HTTP tradiționale. Datele sunt transferate printr-un
WebSocket ca mesaje, fiecare dintre ele constituind unul sau mai multe cadre care conțin
datele utile. Pentru a se asigura că mesajul poate fi reconstruit corespunzător când ajunge la
client, fiecare cadru este prefixat cu 4-12 octeți de date despre infiormația utilă. Folosirea
acestui sistem de mesagerie bazat pe cadre contribuie la reducerea cantității de date care nu
sunt transferate, ceea ce duce la reducerea semnificativă a latenței [55].

Funcționalitatea protocolului Websocket implică [56]:

a) Websockets rulează împreună cu orice protocol care rulează peste partea superioară
a unei conexiuni pure TCP;

b) WebSocket are nivelul transport ca nivel de vârf pe care pot rula alte protocoale.
WebSocket API are capacitatea de a scrie sub-protocoale: biblioteca protocolului poate
interpreta protocoale specifice;

c) WebSockets necesită partea de browser pentru a rula o bibliotecă javascript care să

poată identifica inițializarea WebSocket, să stabilească și să mențină o conexiune
WebSocket;
 d) Pe partea de server, poate folosi orice bibliotecă de protocoale existente care
rulează în partea superioară a TCP și utilizează un gateway WebSocket.

Funcționalitatea protocolului este ilustrată în Fig. 2.21:

Fig. 2.21 – Funcționalitatea protocolului Websocket [57]

În IoT (domeniu dezvoltat într-un ritm foarte rapid) sunt definite patru modele de
comunicare: omunicațiile dintre dispozitiv și dispozitiv, comunicațiile Device-to-Cloud,
modelul Device-to-Gateway, modelul de partajare a datelor din back-end. Stabilirea
comunicațiilor între dispozitive se poate realiza facil prin intermediul protocolului
WebSockets [56].

Diagrama din Fig. 2.22 explică noua dinamică a comunicării IoT și WebSocket [58]:

Fig. 2.22 – Comunicația IoT și WebSocket [58]

Utilitatea protocolului Websocket este demonstrată prin implementarea în platforma IoT
ThingsBoard IoT Platform, plaformă care oferă un set de caracteristici legate de datele de
telemetrie printre care se pot enumera [59]:

• colectarea datelor de pe dispozitive utilizând protocoalele MQTT, CoAP sau

HTTP;

• stocare date de timp în Cassandra (baza de date NoSQL eficientă, scalabilă și

tolerantă la erori);

• interogarea celor mai recente valori ale datelor din timpul orar sau toate datele din
intervalul de timp specificat;

• abonare la actualizările de date utilizând Websockets (pentru vizualizare sau

analiză în timp real).

• vizualizarea datelor utilizând dispozitive configurabile și foarte personalizabile;

• generare alarme pe baza datelor colectate;

• transmitere date către sisteme externe utilizând noduri de reguli (de ex. noduri de
reguli Kafka sau RabbitMQ).

Protocolul Websocket este utilizat în mod activ de Thingsobard Web UI. Websocket
API duplică funcționalitatea REST API și oferă abilitatea abonare la schimbările de date ale
dispozitivului [59].

În Fig. 2.23 este ilustrată soluția ThingsBoard pentru agricultura inteligentă:

Fig. 2.23 - Soluția ThingsBoard pentru agricultura inteligentă [60]

Există numeroase opțiuni de conectivitate pentru senzorii IoT: fie o conexiune directă la
Cloud, fie prin gateway-ul IoT. Platforma acceptă tipurile de algoritmi standard de criptare
standard (SSL) și tipurile de acreditări ale dispozitivului (certificate X.509 și jetoane de
acces). Datele colectate sunt stocate în baza de date Cassandra - toleranță la erori și fiabilă
NoSQL. ThingsBoard Rule Engine permite transmiterea datelor primite către diverse sisteme
de analiză, cum ar fi Apache Spark sau Hadoop, utilizând Kafka sau alte magistrale de
mesaje [60].
2.3.5 Protocolul VSCP [61]

VSCP (Very Simple Control Protocol) este un protocol standard open source pentru aplicații
de tip M2M, IoT și alte aplicații de control la distanță și măsurare. Prin intermediul acestuia
este posibil ca dispozitivele simple, cu costuri reduse să fie conectate în rețea împreună cu
calculatoarele high-end și / sau să funcționeze ca un sistem autonom, indiferent de mediul de
comunicare. Există o mulțime de tehnologii și protocoale care pretind a fi soluția perfectă
pentru automatizarea unei locuințe și controlul SOHO (Small Office / Home Office), IoT,
M2M. Din ce în ce mai multe soluții RF sunt acum disponibile: Bluetooth, Zigbee, Z-wave,
Wifi etc. Alte sisteme utilizează o magistrală dedicată bazată pe RS-485, CAN, LIN, LON,
TCP / IP etc. straturi de transport: CANopen, KNX (BEI), C-Bus, LonWorks etc.

Cele mai multe dintre ele sunt proprietare, unele sunt de tip "sursă deschisă. De asemenea,
există companii mici care au propriile protocoale care sunt complet închise.

VSCP a fost conceput având în vedere următoarele obiective:

• gratuit și deschis: niciun cost pentru utilizare, brevet sau alte costuri pentru
implementarea și utilizarea acestuia;

• descoperire și identificare: Dispozitivele instalate trebuie să poată fi descoperite și

identificate într-un mod uniform.

• configurație uniformă a dispozitivului: Dispozitivele ar trebui să poată fi

configurate în mod uniform.

• funcționalitate autonomă / distribuită a dispozitivului.

• un mod uniform de actualizare / întreținere a firmware-ului dispozitivului.

Unele caracteristici includ:

• Gratuit și deschis pentru utilizare comercială și în alte scopuri.

• Are două nivele. Poate fi utilizat pentru TCP, UDP, RF, comunicații de rețea etc.

• Are identificări globale unice pentru fiecare nod.

• Are un mecanism de atribuire automată a unui ID unic unui nod nou instalat și
informează alte noduri și posibile gazde că un nou nod este disponibil.

• Utilizează "registrele" ca o modalitate uniformă de configurare a nodurilor.

• Poate folosi o "matrice de decizie" pentru a programa noduri cu funcționalitate

dinamică.

• Posedă un limbaj de specificație comun "MDF" care descrie un modul într-un

mod uniform care poate fi utilizat de software-ul de configurare și altele asemenea.

• Are software și drivere pentru Windows și Linux.

Protocolul VSCP a fost inițial utilizat în rețelele CAN. Rețelele de tip CAN sunt foarte fiabile
și de cost redus și permit implementarea de noduri cu costuri reduse care pot funcționa în
mod fiabil, eficient și care pot fi de încredere în utilizarea zilnică. Dar protocolul VSCP poate
fi folosit la fel de bine în alte medii decât CAN.

Pentru a satisface atât costul scăzut, cât și performanța, VSCP este împărțit în 2 nivele:
nivelul 1 este destinat nodurilor de nivel inferior (adică bazate pe microcontrolere cu resurse
limitate), în timp ce nivelul 2 este destinat unor niveluri de transport mai înalte și mai rapide,
cum ar fi TCP/IP. Toate nodurile pot comunica între ele, dar nodurile de nivel 2 ating o
performanță mai bună atunci când comunică între ele, în timp ce nodurile de nivelul 1 care nu
necesită mult procesare pot fi implementate cu tehnologii foarte ieftine.

Ca avantaje suplimentare, VSCP utilizează cabluri și componente standard și este ușor de

configurat.

2.3.6 Analiza comparativă a protocoalelor de comunicație folosite în IoT

Un protocol se definește ca fiind un set de reguli de bază ce au în vedere modul de realizare a

schimbului de date între diferite dispozitive. Aceste reguli sunt necesare pentru a evita
diverse neajunsuri ce pot apărea într-un schimb de informații, neajunsuri precum: congestia
datelor, întârzieri mari sau pierderi de informație, coruperea/duplicare datelor, etc.

Tabelul 2.10 ilustrează comparativ caracteristicile celor mai uzuale protocoale de

comunicație.

Tabelul 2.10 - Comparație caracteristici protocoale de comunicație [62,63]

Opțiune
Protocol Standard Transport QoS Arhitectură Securitate
QoS

REST IETF TCP Nu - Cerere/Răspuns TLS/SSL

HTTP

MQTT OASIS TCP Da 3 nivele Publicare/Abonare TLS/SSL

CoAP IETF UDP Da Limitată Cerere/Răspuns DTLS

AMQP OASIS TCP Da 3 nivele Publicare/Abonare TLS/SSL

DDS OMG TCP/UDP Da Extinsă Cerere/Răspuns TLS/SSL/DDS

Cerere/Răspuns
XMPP IETF TCP Nu - TLS/SSL
Publicare/Abonare

Client/Server
Websocket IETF TCP Nu - TLS/SSL
Publicare/Abonare

HTTP/2.0 IETF TCP Nu - Cerere/Răspuns TLS/SSL

Se poate observa, din Tabelul 2.10, că protocolul CoAP este singurul protocol care rulează
peste UDP, făcându-l astfel cel mai lightweight, urmat de Websocket HTML care reduce
semnificativ încărcarea globală. Capacitatea de calcul și de comunicație a dispozitivelor
implicate trebuie, de asemenea, luată în considerare atunci când se alege cel mai potrivit
protocol. Dacă o comunicare limitată și consumul bateriei nu reprezintă o problemă, serviciile
RESTful pot fi implementate cu ușurință și pot interacționa cu Internetul utilizând HTTP la
nivel mondial. În mod contrar, MQTT care este utilizat de Facebook Messenger, nu este
utilizat la fel de mult ca HTTP, dar s-a dovedit a fi mai eficient pentru dispozitivele care
funcționează cu baterii. În plus, dacă aplicațiile finale vizate necesită actualizări importante,
protocoalele de publicare / abonare sunt cele mai adecvate. Așadar, există mai mulți factori
care influențează alegerea unui protocol de strat aplicație, dintre care cele mai importante
sunt capacitatea de calcul și de comunicare a dispozitivelor, consumul de baterii și aplicația
pentru care este destinat protocolul respectiv [62].

În continuare Tabelul 2.11 conține principalele avantaje și dezavantaje aferente celor mai
importante protocoale de comunicație utilizate în prezent.

Tabelul 2.11 - Comparație caracteristici protocoale de comunicație [64-70]

Denumire Avantaje Dezavantaje

protocol

• Aplicația API ușoară necesită procesare • Nu are secțiune pentru proprietățile

minimă pe un dispozitiv. Este adecvată pentru
consum redus de baterii.
• Antetul mesajului poate fi reprezentat pe 2
octeți. Acest lucru face protocolul extrem de
eficient d.p.d.v. al lărgimii de bandă, ideal
MQTT pentru acoperire spotty sau rețelele limitate.
• Protocolul suportă principalele tipuri de
mesaje IoT: publicare / abonare și solicitare /
răspuns.
• MQTT-SN (rețea de senzori) suportă ID-ul
subiectului în locul denumirii subiectului și
UDP, ZigBee, Bluetooth și alte protocoale fără
fir (TCP nu este necesar).
• Utilizat pe scară largă, permițând
integrarea ușoară în aplicațiile server.
• Sprijinul pentru API-urile JMS este
JMS încorporat în majoritatea serverelor de aplicații
comerciale și open source și brokerilor de
mesaje.
• Suport pentru toate clasele de servicii.
• Asigură suport pentru majoritatea
modelelor de schimb de mesaje, inclusiv
AMQP publicare/abonare, cerere/răspuns și lista de
mesaje.
• Asigură suport pentru toate clasele de
mesajelor.
• Nu există suport pentru câmpuri de
genul TTL (time-to-live), replyTo și
proprietățile utilizatorilor.
• Nu există suport pentru o listă de
mesaje (numai cel mai recent mesaj
este stocat într-un broker de mesaje).
• Puterea, procesarea și cerințele de
memorie pentru un dispozitiv sunt
relativ ridicate.
• Nu există interoperabilitate între
stivele furnizorilor JMS (spre deosebire
de REST, MQTT și AMQP).
• Puterea, procesarea și cerințele de
memorie pentru un dispozitiv sunt
relativ ridicate.
• Câmpurile de antet obligatorii sunt
destul de lungi.
 servicii.
• Asigură suport pentru câmpurile antet
detaliate, cum ar fi TTL, replyTo și proprietățile
utilizatorilor.
• Permite codarea portabilă a mesajelor.
• Sprijină atât TCP, cât și UDP.
• Nu necesită o bibliotecă de clienți pe
dispozitiv.
• Simplifică arhitectura dacă este
acceptabilă pierderea de date a dispozitivului.
REST
• Oferă conectivitate “lowest common
denominator” deoarece majoritatea
dispozitivelor pot utiliza HTTP POST sau GET.
• Are aceleași verbe API și modele de
mesagerie ca REST prin UDP.
• Comunicare foarte rapidă între dispozitive
în UDP.
CoAP
• Include mai mult de 20 de parametri de
calitate a serviciului de date (QoS), parametri
care acoperă durabilitatea, prezentarea,
animația, limitele resurselor, termenul limită,
proprietatea, fiabilitatea, prioritatea
transportului, durata de viață, ordinea
DDS destinației și istoricul.
• UDP „multicast” suportă cu succes
comunicațiile între dispozitive.
• Protocolul său de "meta-trafic" executat în
fundal permite identificarea automată a
conexiunilor.
• Are atât specificații la nivel de fir, cât și la
nivel API pentru multe limbaje.
• Reduce traficul inutil și latența utilizând
modul duplex complet printr-o singură
conexiune (în loc de două).
Websocket • Streaming prin proxy-uri și firewall-uri,
suportând simultan comunicarea în ambele
sensuri.
• Compatibil cu sistemele precedente pre-
• Câmpurile de antet sunt relativ
lungi (aspect important în cazul în care
contează lărgimea de bandă a rețelei).
• Nu există suport pentru calitatea
serviciilor.
• Nu există suport pentru modele
diferite de mesaje.
• Aplicația trebuie să asigure
fiabilitate.
• Prezintă aceleași neajunsuri ca și
protocolul REST, cu excepția
nivelurilor de calitate a serviciilor.
• Oferă servicii de calitate
"confirmabile" și "neconfirmabile".
• Poate fi utilizat numai în cadrul
unei subrețele.
• Sprijină doar modelul de schimb
de mesaje solicitare-răspuns (publicare-
abonare este anunțat ca o caracteristică
viitoare).
• Nu există suport pentru mesageria
garantată.
• Nu există suport pentru cozi de
mesaje.
• Rutarea mesajelor nu face parte
din specificație, ci este o extensie în
implementări.
• Există mai multe proxy-uri
normale și transparente care nu suportă
WebSockets.
• Un server WebSocket necesită
optimizări diferite de serverele Web
tradiționale, astfel încât poate fi
necesară o platformă dedicată.
 WebSocket prin trecerea de la o conexiune • Cele mai populare browsere sau
HTTP la WebSocket. versiunile lor mai vechi nu acceptă
• Proiectat ca model complet de legătură această tehnologie.
duplex pentru Web: WebSocket este proiectat • Necesită o acțiune explicită pentru
pentru a realiza o comunicație de succes cu un a închide conexiunea.
singur protocol între server și client în modul • Generează un consum mare de
duplex. lărgime de bandă deoarece o conexiune
• Îmbunătățește eficiența comunicării activă este menținută pe toată durata
clienților și serverelor: înainte de WebSocket, comunicației.
utilizatorii trebuiau să sincronizeze aplicațiile
web cu serverul utilizând o rută a serverelor
HTTP.. WebSocket permite dezvoltatorilor să
înlăture canalele inutile cu o rată de 1000:1.
Folosind interogarea continuă, latența este
vizibil redusă.
• Ignoră soluțiile izolate pentru
subsisteme distincte: servicii bazate pe TCP cu
sistem depășit. Scopul utilizării acestuia este de
a conecta utilizatorul cu datele din terminal
pentru a colecta informațiile aplicațiilor web.
• API ușor de utilizat: cu accesibilitate
completă cu Java, Silverlight sau JavaFox,
majoritatea dezvoltatorilor se bazează pe
tehnologiile menționate anterior pentru crearea
de site-uri dinamice. Per total, Websocket ajută
la o gestionare mai eficientă a resursei timp,
eliminând cerințe inutile pentru aplicația de
comunicație a dezvoltatorului.
• Deschide conexiunea duplex completă
pe Web: dacă produsele SOA rulează fără
probleme pe o rețea internă, se parcurge o
matrice de servere proxy și firewall-uri pentru a
realiza execuția SOA pe Internet. Cu
WebSocket acest proces se realizează foarte
ușor: WebSocket facilitează procesul utilizând
lanțul de aprovizionare web pentru a lărgi
mesajele din SOA în cadrul unui firewall către
un SOA extern.

• Arhitectura descentralizată - XMPP nu are • Principalul dezavantaj al XMPP

un server central comun și utilizatorii au
permisiunea să pornească propriile servere
XMPP dedicate;
• Deschidere - XMPP nu are nici un
deținător major și oricine îl poate folosi;
• Suport de încredere - XMPP există încă
din 1998 și datorită sprijinului marilor companii
este redundanța datelor transmise.
Aproximativ 60% din toate informațiile
transmise prin protocol sunt datele de
prezență ceea ce creează un trafic
excesiv.
• Un alt dezavantaj este slaba
scalabilitate a protocolului. Datorită
de renume (de ex. Google) a fost dezvoltat cu
multe funcționalități utile;
• Securitate - securitatea transmisiei de date
este furnizată în principal de posibilitatea creării
unui server de stocare separat (chiar izolat de
Internet);
• Flexibilitate - o multitudine de plug-in-uri
fac ca protocolul să fie aplicabil nu numai
pentru mesagerie, ci și în alte domenii, inclusiv
administrarea rețelei.
traficului excesiv, XMPP este
problematic pentru crearea camerelor
de chat și publicarea datelor.
• Incapacitatea de a transmite
informații binare nemodificate este o
altă problemă a XMPP. Discuțiile sunt
implementate în format de document
XML, ceea ce îi obligă pe dezvoltatorii
de aplicații să utilizeze protocoale terțe
suplimentare pentru transferul
fișierelor.
• Fluxul de date este, de obicei, mai
mare cu 70% din serverul de protocol
XMPP și aproape 60% se repetă;
protocolul XMPP are o mare cantitate
de date pentru mai mulți destinatari.
Noul protocol este studiat, pentru a
atenua această problemă.
• Protocolul XMPP este codificat ca
un singur fișier XML lung, nu poate
furniza modificări ale datelor binare.
Din acest motiv sunt utilizate
protocoale externe de transfer de
fișiere, cum ar fi HTTP. Dacă este
necesar, XMPP poate oferi de
asemenea întregul transfer de fișiere de
date cu codare folosind Base64. În ceea
ce privește celelalte sesiuni criptate în
format binar (conversații criptate) sau
pictograme grafice criptate binar
(pictogramele grafice) utilizează
aceeași metodă pentru a fi încorporate.
 Tabelul 4.2 – Exemplu de specificații de senzori utilizați în proiectarea, dezvoltarea și testarea
sistemelor de monitorizare

Specificațiile senzorilor portabili

Protocol Valoarea Valoarea
Parametru Unitatea de
Denumire senzor transmitere minimă maximă Tip Board
măsurat măsură
date măsurată măsurată
Libelium Gas
BME280 WIFI Temperatura °C 0 65
Board
Libelium Gas
BME280 WIFI Umiditate % RH 0 100
Board
Libelium Gas
BME280 WIFI Presiune kPa 30 110
Board
Libelium Gas
CO WIFI CO ppm 30 1000
Board
Libelium Gas
NO2 WIFI NO2 ppm 0,05 5
Board
Libelium Gas
CO2 WIFI CO2 ppm 350 10000
Board
Libelium Gas
O2 WIFI O2 % 0 30
Board
Libelium Gas
VOC WIFI VOC ppm 30 400
Board
Waspmote
BME280 WIFI Temperatura °C 0 65
Plug&Sense SCP
Waspmote
BME280 WIFI Presiune kPa 30 110
Plug&Sense SCP
Waspmote
OPC-N2 WIFI PM1 μg/m³ 0 1
Plug&Sense SCP
Waspmote
OPC-N2 WIFI PM2.5 μg/m³ 0 2,5
Plug&Sense SCP
Waspmote
OPC-N2 WIFI PM10 μg/m³ 0 10
Plug&Sense SCP
Waspmote
NO2-A43F WIFI NO2 ppm 0 20
Plug&Sense SCP
Waspmote
Lux WIFI LUX lux 0,1 40.000
Plug&Sense SCP
Waspmote
BME280 WIFI Umiditate % 0 100
Plug&Sense SCP
Waspmote
CO-A4 WIFI CO ppm 0 25
Plug&Sense SCP
Waspmote
4-OL WIFI O2 % 0 30%
Plug&Sense SCP
uRADMonitor
Winsen ZH03A WIFI PM2.5 μg/m³ 0 1000
City
uRADMonitor
Winsen ZH03A WIFI PM10 μg/m³ 0 1000
City
uRADMonitor
Winsen ZE03-O3 WIFI O3 ppm 0 20
City
Winsen ZE03-SO2 WIFI SO2 ppm 0 20 uRADMonitor
 City
uRADMonitor
Winsen ZE03-NO2 WIFI NO2 ppm 0 20
City
uRADMonitor
Winsen ZE03-CO WIFI CO ppm 0 1000
City
Temperatura uRADMonitor
Internal temperature WIFI °C -40 85
dispozitivului City
NH3, NOx,
Senzor de gaz MQ-
Wifi alcool, benzen, ppm 0 1000 WeMos
135
fum, CO2
GPL-ul,
izobutan,
Senzor Gaz MQ-2 Wifi propan, metan, ppm 30 100000 WeMos
alcool, hidrogen
și fum
gaz metan, dar
Senzor Gaz MQ-4 Wifi și la propan și ppm 200 10000 WeMos
butan
Senzor Gaz MQ-6 Wifi GPL ppm 300 10000 WeMos
Monoxid de
Senzor Gaz MQ-7 Wifi ppm 20 2000 WeMos
Carbon
Temperatură și
Senzor SHT10 Wifi RH 0 100 WeMos
Umiditate
Modul Senzor de Temperatură °C 0 60
Temperatura și Wifi WeMos
Umiditate DHT11 Umiditate RH[%] 20 95
Modul Senzor TVOC ppb 0 60000
Wifi WeMos
Calitate Aer SGP30 eCO2 ppm 0 60000
detectarea
prezenței,
senzor de
Modul senzor de
distanță, puls 1024 Hz – rata de eșantionare
particule Wifi WeMos
oximetrie, 18 bit - rezoluție
MAX30105
nivelul de
saturare cu
oxigen (SpO2)
Cantitate
RG1 Rain Gauge, GPRS/UH
precipitatii mm 0 200 ADCON
400cm², 0.1mm F
atmosferice
WET Leaf Wetness GPRS/UH Umiditate pe
% 0 100 ADCON
Sensor F frunza
SM1 Soil Moisture GPRS/UH Temperatura &
°C -55 70 ADCON
Sensor F Umiditate sol
GPRS/UH Intensitate
Pyranometer SP-Lite nm 400 1100 ADCON
F radiatie solara
Wind Sensor Set GPRS/UH Viteza si
km/h 0 200 ADCON
Vento1 F directie vant
2. ANALIZA DE PLATFORME EXISTENTE AFERENTE
APLICAȚIILOR IoT

Pentru colectarea datelor legate de monitorizarea mediului, a calităţii aerului şi pentru

testarea funcţionalităţii senzorilor de monitorizare a unor parametri de interes pot fi utilizate
platforme deja existente precum uRADMonitor, Libelium, Vaisala, etc. Caracteristicile
acestor platforme sunt descrise în continuare:

2.1. uRADMonitor model A3

Majoritatea poluanții măsurați de modelul A3 pot avea un impact negativ asupra sănătății
oamenilor putând provoca de la boli ușoare (alergii simple) la boli grave (precum diferite
tipuri de cancer) [71]. Rețeaua uRADMonitor generează imaginea de ansamblu asupra
poluării, prezentând-o ca pe un fenomen. Printre agenții poluați dăunători sănătății avuți în
vedere de platforma uRAD se regăsesc:

• VOC (compuși organici volatili) = clasă de substanțe care se evaporă la

temperatura camerei. Fiind substanțe diferite, pot fi responsabile pentru o categorie largă de
tulburări (probleme respiratorii, imunitate alergică sau slăbire la copii). Unele substanțe VOC
sunt responsabile pentru formarea de smog, iritații ale ochilor, nasului și gâtului, dureri de
cap și probleme de concentrare. În circumstanțe extreme pot apărea complicații mai severe,
cum ar fi afectarea ficatului, a rinichilor și a sistemului nervos central sau apariția cancerului.

• Radiația ionizantă = este dăunătoare pentru organismele vii, deoarece poate

provoca leziuni ale celulelor care pot duce la tulburări multiple, dintre care cea mai comună
este cancerul. Radiațiile ionizante se găsesc în mod natural în surse cosmice și terestre, dar
există și generatoare artificiale legate de activități nucleare sau dispozitive cu raze X. Doza
globală este de 3,01 mSv.

• Particulele PM2.5 = se referă la particule mici cu un diametru de până la 2,5

microni. Aceste particule pot pătrunde adânc în plămâni, provocând alergii, boli respiratorii și
cardiovasculare.

• Formaldehida = este un gaz toxic, incolor, cu un miros dulce, care rezultă din
arderea materialelor pe bază de carbon. Se găsește în incendiile forestiere, în evacuarea
automobilelor și în fumul de țigară. Este un compus alergenic și un compus carcinogen
cunoscut care poate provoca efecte grave asupra sănătății, în funcție de concentrație și
expunere. Chiar și în cantități mici de peste 0,1 ppm poate irita ochii și nasul și poate agrava
simptomele astmului.

• Dioxidul de carbon = este un gaz mai greu decât aerul. În cantități mici de până la
5000 ppm (0,5%) poate provoca dureri de cap, letargie, încetinirea capacității intelectuale,
iritabilitate, tulburări de somn. În cantități mai mari poate provoca amețeli, pierderea vederii,
auzului sau cunoașterea. Aerul curat conține între 360 ppm și 410 ppm de CO2.
uRADMonitor A3 este o stație de monitorizare avansată a calității aerului, închisă într-un
corp din aluminiu (având astfel un design robust), are senzori pentru radiația gamma,
formaldehidă, CO2, VOC Calitatea aerului + temperatura, presiunea barometrică, umiditatea
aerului și senzorul de dispersie laser pentru particulele PM2.5. A3 vine și în 4 variante, cu
aceiași senzori, dar care oferă diferite opțiuni de conectare: Ethernet, Wifi, GSM (cu o cartelă
SIM) și LoraWAN.

Fig. 5.1 - Modelul uRADMonitor A3 [71]

Modelul uRADMonitor A3 (Fig.5.1) utilizează BME680 de la Bosch pentru a măsura

temperatura aerului, presiunea barometrică, umiditatea și compușii organici volatili sau VOC.
Un senzor de dispersie laser de calitate superioară este utilizat pentru a detecta concentrația
particulelor PM2.5 în aer. Există, de asemenea, un senzor electrochimic de formaldehidă, un
senzor infraroșu nedispersiv pentru măsurarea concentrației de CO2 în aer și un tub Geiger
SI29BG pentru a detecta radiațiile ionizante gamma și radiațiile X. Un ventilator încorporat
asigură un curent activ de curgere a aerului prin elementele de detectare.

Fig. 5.2 - Structura interioară a Modelul uRADMonitor A3 [71]

 Tabelul 5.1 - Parametri măsurați de senzori

Senzor Parametru Valoare Valoare minimă Temperatură de

maximă operare

Bosch Temperatură -40°C +85°C -40°C...+100°C

BME680

Presiune 300 hPa 1100 hPa

Umiditate 0% RH 100% RH

VOC 0 mg/m³ 100 mg/m³

reducții
10 mg/m³ oxidanți

Winsen PM2.5 0 μg/m³ 1000 μg/m³ -40°C .. +100°C

ZH03A

Winsen ZE08 Formaldehidă 0 ppm 5 ppm 0°C .. +100°C

Winsen MH Dioxid de 400 ppm 5000 ppm 0°C .. +100°C

- Carbon
Z19B

SI29BG Raze γ, x 0.01μSv/h 9999.99μSv/h -40°C .. +100°C

Modelul A3 este proiectat ca o stație de monitorizare fixă. Acesta vine în 4 variante, cu

aceiași senzori, dar oferă diferite opțiuni de conectivitate: Ethernet, Wifi, GSM / GPRS și
LoraWAN. Alimentarea se face utilizând o tensiune cu valori în intervalul 6V - 28V și
utilizează o putere de aprox. 1 Watt de alimentare pentru a funcționa. Un difuzor încorporat
poate furniza notificări sonore, configurabile prin tabloul de bord. Această unitate nu are un
ecran, funcționează ca monitor și datele pot fi vizualizate de la distanță pe un computer sau
pe un dispozitiv mobil.
 Tabelul 5.2- Caracteristici în funcție de tipul de conectivitate folosit

Aparatul uRADMonitor A3 poate fi montat atât în interior, cât și în exterior, dar nu direct
expus la soare, pentru a evita supraîncălzirea în zonele mai calde. Un loc acoperit, cu o
umbra, dacă este instalat în aer liber, este ideal. Unitatea are o carcasă din aluminiu robustă
care nu este rezistentă la ploaie datorită orificiilor de ventilație (care nu trebuie obturate
niciodată). Carcasa are suporturi de montare pe perete, ușurând instalarea. uRADMonitor se
conectează la sursa de alimentare utilizând un adaptor DC cu tensiune între 6V și 28V și la
router-ul Internet utilizând cablul Ethernet. Router-ul Internet trebuie să aibă activat DHCP.
Când este alimentat, uRADMonitor obține automat o adresă IP, prin DHCP, și va apărea pe
hartă. Utilizează foarte puțină energie pentru a funcționa.

5.2 Libelium – Waspmote

Waspmote Plug & Sense [72] line permite implementarea cu ușurință a rețelelor IoT într-un
mod ușor și scalabil, asigurând costuri minime de întreținere. Platforma constă dintr-o carcasă
rezistentă la apă, cu o prize externe specifice pentru a conecta senzorii, panoul solar, antena și
chiar cablul USB pentru a reprograma nodul. Acesta a fost special conceput pentru a fi
scalabil, ușor de instalat și de întreținut.

Fig. 5.3 - Carcasa Waspmote Plug & Sense [73]

Caracteristici [73]:

• carcasa robustă IP65 rezistentă la apă;

• adăugare sau schimbare a sondei de senzor în câteva secunde;

• opțiune de panou extern alimentat cu energie solară;

• tehnologii radio disponibile: 802.15.4, 868 MHz, 900 MHz, WiFi, 4G, Sigfox și
LoRaWAN;

• OTP programarea mai multor noduri simultan (prin intermediul interfețelor WiFi sau
4G);

• suporturi speciale și suporturi gata pentru instalare în luminile stradale și fronturile

clădirilor;

• interfață grafică și intuitivă Programarea Cloud Service;

• accelerometru încorporat cu 3 axe;

• resetare externă fără contact cu magnet;

• protocoale industriale opționale: RS-232, RS-485, Modbus, magistrală CAN;

• receptor GPS opțional;

• modul extern de baterii opțional;

• conector SIM extern pentru modelele 4G.

Arhitectura hardware Waspmote a fost special concepută pentru a lucra cu un consum

extrem de redus. Comutatoarele digitale permit pornirea și oprirea oricărei interfețe de
senzori, precum și a modulelor radio.

Microcontroller: ATmega1281

Frequency: 14.74 MHz

SRAM: 8 kB

EEPROM: 4 kB

FLASH: 128 kB

SD card: 2 GB

Weight: 20 g

Dimensions: 73.5 x 51 x 13 mm

Temperature range: [-30 ºC, +70 ºC]*

 Clock: RTC (32 kHz)

Waspmote poate funcționa și la temperaturi extreme, dar pe perioade scurte. Este

recomandată folosirea între -20, +60 ºC.

Tabelul 5.3 - Interfețe radio [73]

Bateria poate fi încărcată folosind panouri solare.

Fig. 5.4 - Libelium încărcat de la panou solar [73]

Pentru opțiunea internă, panoul solar este încorporat pe partea frontală a carcasei, perfect
pentru utilizare acolo unde spațiul este o provocare.

Fig. 5.5 - Panoul solar montat pe carcasă [73]

Datele senzorilor colectate de nodurile WaspmotePlug & Sense sunt trimise la Cloud folosind
Meshlium, ruterul Gateway special conceput pentru a conecta rețelele senzorilor Waspmote
la Internet prin intermediul interfețelor Ethernet, WiFi și 3G.

Waspmote Plug & Sense! poate fi reprogramat în două moduri:

1. Programarea de bază se face din portul USB. Se conectează doar dispozitivul

USB la o priză externă specifică și apoi la computer pentru a încărca noul firmware.

Fig. 5.6– Conectare dispozitiv Libelium la laptop [73]

2. Programarea prin wireless este posibilă și după instalarea nodului. Cu această

tehnică se poate reprograma wireless unul sau mai multe noduri senzor Waspmote în același
timp, utilizând un laptop și gateway-ul Waspmote.
 Fig. 5.7 – Reprogramare wireless senzori Waspmote [73]

Există mai mult de 110 senzori disponibili pentru conectarea la Waspmote: CO, CO2,
umiditatea solului, prezența aerului, prezența IR, umiditatea, temperatura, pH-ul, radiația,
lichidul, luminozitatea etc.

Aplicații în agricultura inteligentă [73]:

• Agricultura de precizie: Umiditatea frunzelor, diametrul fructelor

• Sisteme de irigare: Umiditatea solului, umezeala frunzelor

• Sere: Radiația solară, umiditatea, temperatura

• Stații meteo: Anemometru, vane, pluviometru.

Senzori utilizați [73] în cadrul platformei Libelium sunt senzori pentru măsurarea:

• temperaturii aerului, umidității și presiunii

• temperaturii / umidității solului

• umidității frunzelor

• radiației solare - PAR

• radiațiilor ultraviolete - UV

• diametrului trunchiului

• diametrului tulpinei

• diametrului fructelor

• luminozității (Luxes)

• ultrasunetelor (măsurarea distanței).

Modelele Smart Agriculture permit monitorizarea mai multor parametri de mediu care
implică o gamă largă de aplicații. Acestea au fost prevăzute cu senzori pentru temperatura și
umiditatea aerului și a solului (Sensirion), radiația vizibilă a soarelui, viteza vântului și
direcția, precipitațiile, presiunea atmosferică, etc.

Fig. 5.8 – Identificare priză senzori [74]

Exista 2 variante de modele: normal și PRO [74].

• Pentru modelul Normal prizele sunt atribuite conform Tabelului 5.4.

Tabelul 5.4 – Atribuirea prizelor în modelul Normal

• În cazul modelului PRO prizele sunt atribuite conform Tabelului 5.5.

 Tabelul 5.5 – Atribuirea prizelor în modelul PRO

Placa Waspmote Agriculture 2.0 [74] permite monitorizarea mai multor parametri de mediu
care implică o gamă largă de aplicații, de la analiza de dezvoltare în creștere până la
observarea vremii. Pentru aceasta, a fost prevăzută cu senzori pentru aer și temperatură și
umiditatea solului, luminozitatea, radiația vizibilă, viteza și direcția vântului, precipitații,
presiunea atmosferică, umiditatea frunzelor și diametrul fructelor sau trunchiului
(dendrometru). Pot fi conectați în același timp până la 15 senzori. Cu obiectivul de extindere
a durabilității dispozitivului după desfășurare, placa este dotată cu un sistem de întrerupătoare
care facilitează o reglare precisă a puterii sale, prelungind durata de viață a bateriei.

Placa Waspmote Agriculture 2.0 [74] include toate elementele electronicele și prizele
necesare pentru conectarea celor mai uzuali senzori în agricultură, pentru măsurarea
temperaturii și umidității aerului (MCP9700A, 808H5V5 și SHT75), pentru măsurarea
umidității solului (filigran), umidității frunzelor (LWS), presiunii atmosferice (MPX4115A)
și stația meteo (WS-3000 include pluviometru, anemometru și palete pentru vânt).

Senzorii utilizați în varianta de bază sunt [74]:

• senzor de temperatură MCP9700A creat de Microchip

• senzor de umiditate 808H5V5 creat de Sencera

• senzor de temperatură și umiditate SHT75 creat de Sensirion

• senzor de umiditate a solului Watermark by Irrometer

• senzor de presiune atmosferică MPX4115A creat de Freescale

• senzor de umiditate a frunzelor LWS

• stație meteo WS-3000 (anemometru, vane și pluviometru)

• senzor de luminozitate (LDR).

 Senzorii adăugați în versiunea PRO sunt:

• SQ-110 de către Apogee

• senzorul de radiație ultravioletă SU-100 de către Apogee

• dendrometrele DC2, DD și DF de către Ecomatik

• Senzorul de temperatură a solului PT1000.

Fig. 5.9 - Conectarea senzorilor pe placa Libelium [74]

5.3. The Kaa open-source IoT Platform

Platforma open source IoT de la Kaa [75] este o tehnologie middleware importantă care
permite abordarea cu ușurință în domeniul agriculturii IoT. Legând împreună senzori,
dispozitive conectate și unități de producție, Kaa simplifică dezvoltarea sistemelor de creștere
inteligentă la maximul posibil. Kaa este perfect aplicabilă pentru produsele agricole
inteligente cu scopuri multiple - cum ar fi dispozitivele de măsurare inteligente, dispozitivele
de urmărire a animalelor sau sistemele de predicție a defecțiunilor - precum și pentru soluțiile
cu mai multe dispozitive, printre care cartografierea resurselor și agricultura produc soluții de
analiză.

Kaa are numeroase caracteristici și, ca orice platformă open-source, acordă acces complet la
modulele sale pentru orice modificări, extensii sau integrații necesare. Kaa oferă deja un set
de componente gata pentru utilizare pentru a începe cu rapid aplicațiile de creștere
inteligentă.

Diagrama de funcționalitate a platformei Kaa este dată în Fig.5.10 [75].

 Fig. 5.10 - Diagrama concept de de funcționalitate a platformei Kaa [76]

Aplicațiile în care se pot utiliza platformele Kaa sunt numeroase și includ [76]:

• sisteme de cartografiere a câmpurilor și resurselor bazate pe senzori;

• monitorizarea culturilor la distanță;

• monitorizarea și prognozarea climei;

• statistici privind hrana și producerea animalelor;

• monitorizarea echipamentelor la distanță;

• analiza predictivă pentru culturi și animale;

• urmărirea animalelor;

• logistică inteligentă și depozitare.

Printre avantajele platformei Kaa se regăsesc:

• arhitectura personalizată și utilizare protocoale deschise;

• permite scalabilitatea și securitatea la nivel de întreprindere

• pune un accent puternic pe libertatea dezvoltatorului în ceea ce privește alegerea

tehnologiei, tipul de implementare și integrarea terților.

5.4. Observant

Observant™ este un lider mondial în furnizarea de aplicații hardware, bazate pe Cloud pentru
gestionarea cu precizie a apei utilizate în agricultură. Întrucât rolul apei este vital în toate
aspectele legate de agricultură (creșterea animalelor sau a culturilor), sunt necesare soluții
inovatoare și fiabile ce pot fi utilizate de fermieri pentru optimizarea consumului de apă [77].
Cazurile de utilizare cuprind:

5.4.1 Monitorizarea nivelului de apă

Monitorizarea nivelului apei oferă posibilitatea de a controla cea mai importantă

resursă a fermei de la distanță, iar soluția propusă de Observant™ permite acest lucru prin
folosirea unui senzor ultrasonic non-contact [24] înglobat în Observant Global System™.
Controlul precis al nivelului de apă previne anumite riscuri legate de lipsa sau excesul de apă,
accesul la platforma Observant Global System™ putând fi realizat de la un calculator, o
tabletă sau un smartphone. Prin intermediul acestui sistem, utilizatorului i se facilitează
următoarele acțiuni:

• programarea operațiilor pompelor de apă pentru a menține rezervoarele pline

• monitorizarea disponibilității apei în canale sau alte surse de irigații

• asigurarea apei pentru animale [79].

Kituri și extensii:

• monitor de rezervor Kit C3, standard – kit complet de monitorizarea a nivelului

apei din rezervor bazat pe platforma C3, pentru bazinele de 4 m, include cablurile și părțile
pentru montaj.

• monitor de rezervor Kit Solo, standard – kit complet de monitorizare a nivelului

apei din rezervor bazat pe platforma Solo pentru bazine de 4 m, include cablurile și părțile
pentru montaj;

• extensie Senix Standard C3 – Senix 4 m senzor ultrasonic și cabluri pentru C3;

• extensie Senix Standard Solo – Senix 4m senzor ultrasonic și cabluri pentru Solo;

• extensie Senix Tall C3 – Senix 15 m senzor ultrasonic și cabluri pentru C3;

• extensie Senix Tall Solo – Senix 15m senzor ultrasonic și cabluri pentru Solo
[78].

Capabilități:

• monitorizarea și înregistrarea nivelului de apă de la distanță cu posibilitate de

update la fiecare 30 min;

• reprezentarea grafică a datelor achiziționate în timpul unei zile, al unei săptămâni

sau al unei luni pentru o mai bună vizualizare a tendințelor de utilizare a apei;

• posibilitatea de a fi adaptat la diferite înălțimi ale rezervoarelor de apă (de la

aprox. 46 cm la 127 cm);
 • Alarme transmise prin SMS sau e-mail în cazul în care nivelul apei este prea mic
sau în cazul în care este depășit pragul superior [79].

Dispozitive suportate:

• Senix ToughSonic 14 Senzor Ultrasonic;

• Senix ToughSonic 50 Sensor Ultrasonic, Senix Standard C3 – Senix 13 4m

senzor ultrasonic și cabluri pentru C3 [79].

5.4.2 Monitorizarea video a fermei de la distanță

Observant Camera Kit permite monitorizarea unei ferme prin accesarea de imagini
prin intermediul platformei de monitorizare Observant Global. Această platformă oferă o
gamă largă de soluții complementare de monitorizare și control al fermei.

Ca principale avantaje, se pot enumera: timpul de instalare foarte redus (15 minute) și
designul conceput să reziste în orice fel de condiții.

Capabilități:

• preluarea a patru imagini pe zi la momente ale zilei definite de utilizator

• compararea imaginii curente cu imaginile preluate recent [80].

5.4.3 Monitorizarea umidității solului

Platforma Observant™ vizează optimizarea creșterea plantelor prin monitorizarea

mediului din zona rădăcinii, inclusiv prin monitorizarea umidității solului în funcție de
adâncime, profil, salinitate și temperatură. Monitorizarea umidității solului în ferme are drept
scop creșterea eficienței irigațiilor și pentru gestionarea mai bună a utilizării unor substanțe
nutritive [81].

Aplicații:

• gestionarea irigațiilor;

• gestionarea nutrienților;

• programarea proceselor pe culturi;

• managementul infiltrațiilor/scurgerilor de apă [82].

 Fig. 5.11- Sistem de monitorizare a umidității solului [82]

Soluții asemănătoare

• monitorizarea sistemului de irigații;

• programarea irigațiilor;

• monitorizarea climei [8].

Conexiuni I/O

Comunicația dintre platformele de telemetrie Observant și sondele de umiditate ale solului se

face prin portul serial SDI-12. Mai multe sonde pot fi conectate la o singură platformă C3 sau
Solo într-o configurație lanț. Atunci când sunt conectate mai multe dispozitive SDI-12 la o
singură platformă C3, se impune ca fiecare dispozitiv să fie programat cu o adresă unică [82].

Notă: Platforma Observant C3 este o platformă ce permite monitorizarea și controlul de la

distanță ce constă în două componente, și anume:

• modul pentru comunicația radio, baterie și alte componente electronice;

• carcasă de protecție pentru utilizarea în exterior cu panou fotovoltaic atașat.

La această platformă se pot conecta atât senzori și dispozitive Observant™, cât și alte
dispozitive standard. La cerere, se poate oferi suport pentru produse terțe [83].
5.4.4 Programarea irigaților

Programarea și executarea proceselor de irigație se realizează printr-o aplicație web

controlată de la distanță. Datele privind umiditatea solului și condițiile meteorologice pot fi
utilizate pentru o programare eficientă [84].

Fig. 5.12 - Sistem de irigație Observant™ [85]

Aplicații:

• programarea irigării.

Soluții adiacente:

• monitorizarea sistemului de irigații;

• monitorizarea umidității solului;

• monitorizarea climei;

• gestionarea pompelor [85].

Conexiuni I/O și limitări

Una dintre limitările soluției Observant™ este determinată de utilizarea anumitor dispozitive
proprietare. De exemplu, pentru a face posibilă interfațarea supapelor electromagnetice de
blocare cu platforma C3, este necesar cardul LSR Observant [85].

O altă limitare este dată de numărul relativ mic de valve electromagnetice de blocare ce pot fi
folosite în sistemul de irigații. În funcție de platforma de telemetrie utilizată, numărul de
supape electromagnetice de blocare este diferit. Astfel, dacă se optează pentru o unitate de
telemetrie C3, se pot conecta până la patru supape de blocare (12 V DC) de tip solenoid la un
card LSR. Dacă se utilizează o platformă de telemetrie Solo, se pot conecta până la două
astfel de valve de blocare direct la ieșirile 1 și 2 ale portului de ieșire al platformei Solo [85].

Un alt dezavantaj al soluției de programare a irigațiilor propuse de Observant™ este legat de

existența unui personal (în speță, electrician) calificat pentru conectarea pompei electrice la
platforma de telemetrie C3 sau la o altă platformă de telemetrie. Releele de control ale
pompei sunt conectate la ieșirile digitale ale platformei C3.

Numărul de ieșiri ale platformelor de telemetrie determină alte limitări. Astfel, o unitate de
telemetrie C3 nu poate controla mai mult de patru supape și o pompă montată cu un
comutator Run-Off-Auto. Pentru controlul unei pompe cu releu dual (control de pornire /
oprire) vor fi necesare mai multe platforme de control C3 [85].

5.4.5 Monitorizarea presiunii

Soluția de monitorizare a presiunii și debitului apei este destinată controlului unei zone sau al
unui sistem de irigație pentru a confirma funcționarea corectă și pentru a preîntâmpina
eventualele evenimente care ar determina efectuarea unor operații necorespunzătoare. Datele
achiziționate de la manometre, debitmetre precum și de la alte dispozitive sunt înregistrate în
vederea monitorizării tendințelor și a alertării utilizatorului în cazul în care sunt înregistrate
valori anormale pentru regimul de lucru al sistemului de irigații [86].

Aplicații:

• irigație prin picurare;

• irigație mecanizată (pivot);

• irigație prin sprinkler;

• irigație cu Microspray / Microsprinkler [86].

Soluții adiacente:

• monitorizarea climei;

• gestionarea pompelor;

• monitorizarea umidității solului;

• programarea irigațiilor [86].

Capabilități:

O primă caracteristică este constituită de monitorizarea debitului sistemelor de irigații. Acest

parametru poate fi determinat pentru fiecare regiune în parte, astfel încât să poată fi depistate
diverse probleme, precum întreruperile accidentale sau neîntreruperea alimentării atunci când
este necesar acest lucru.

O a doua proprietate a sistemului Observant este monitorizarea debitului total, prin

înregistrarea volumului total de apă corespunzător fiecărei irigații, fiecărei săptămâni ori
anotimp. În acest mod, se poate analiza în mod eficient utilizarea apei necesară recoltei.

Sistemul poate monitoriza, în al treilea rând, presiunea pe diferite zone. Astfel, presiunea
distribuită în mod corespunzător poate să asigure o funcționare optimă a fiecărei zone a
culturii și o mai bună uniformitate a distribuției acesteia. Această proprietate, în combinație
cu prima menționată mai sus, oferă o înțelegere sporită a calității recoltei în zona respectivă.
Dacă apar excese de presiune, sau dimpotrivă presiunea are valori prea reduse, este trimisă o
alertare.

A patra proprietate specifică constă în monitorizarea presiunii filtrului, aceasta realizându-se

fie la ieșirea filtrului, fie monitorizând de-a lungul filtrului presiunea diferențială. Astfel, se
trimite o alertă prin care fermierul este înștiințat dacă este timpul pentru un backflush.
Aceasta este de altfel a cincea proprietate la care se face aici referire, monitorizarea
procesului de backflush, care este realizată la ieșirea unui controler de filtru backflush
independent, care detectează variații ale frecvenței de backflush. În acest mod, orice
probleme legate de filtru sau de aprovizionarea cu apă pot fi evidențiate în vederea
soluționării [87].

5.4.6 Monitorizarea climei

Orice operațiune necesară atât în agricultura tradițională, cât și în cea inteligentă este afectată
de condițiile meteorologice. De la programarea irigării până la planificarea recoltării, o bună
prognoză a condițiilor climatice determină minimizarea riscurilor și creșterea calității
recoltelor.

La fel ca toate celelalte soluții Observant™, platforma pentru monitorizarea climei poate fi
accesată de pe orice dispozitiv (telefon, tabeltă, computer), si are drept scop integrarea datelor
despre vreme și mediu achiziționate în orice moment al zilei. Aceasta poate fi utilă pentru:

• gestionarea irigării;

• predicția recoltării;

• predicția înghețului;

• gestionarea dăunătorilor [88].

5.4.7 Gestionarea pompelor

Un management eficient trebuie să fie gândit astfel încât să includă de la început o utilizare
judicioasă a pompelor. Pentru îmbunătățirea funcționării întregii ferme, în condițile obținerii
unei fiabilități sporite cu un aport mai redus de muncă, este esențială cunoașterea stării în care
se află pompele, pe care fermierul să aibă posibilitatea de a le controla de la distanță. Aceste
caracteristici sunt realizate de sistemul Observant prin intermediul unei platforme bazate pe
cloud. Astfel, un motor electric sau o pompă acționată de un motor Diesel pot fi monitorizate
și controlate de la distanță cu ajutorul unei interfețe suportate de Observant. De asemenea, se
pot menține nivelele de apă din rezervoare și se poate furniza apă sistemelor de irigații
utilizând o combinație a unor soluții suplimentare oferite de Observant.

Platforma Observant Global poate monitoriza întreaga fermă, putând fi accesată de pe

smartphone, tabletă sau computer, oriunde ar fi situate acestea, poate efectua un management
al costului și utilizării energiei și de asemenea este capabilă să realizeze o optimizare a
aplicației în vederea căreia este utilizată pompa (pentru controlul nivelului de apă din
rezervoare, irigații, etc.).

Printre capabilitățile sistemului Observant utilizate pentru pompe se pot menționa:

monitorizarea stării de funcționare a pompei (pentru care se pot obține informații, atunci când
pompa funcționează, fie în mod direct, fie ca intrare pentru alte soluții propuse de Observant,
cum ar fi de pildă programarea irigațiilor); monitorizarea alarmelor corespunzătoare
pompelor (realizată prin mesaje text care alertează în mod instantaneu fermierul, astfel încât
acesta să poată ști dacă trebuie sau nu să întreprindă o anumită acțiune urgentă);
monitorizarea intrării/ieșirii pompei (în cadul căreia se observă, cu ajutorul unor comutatoare
de presiune sau de debit, intrările și ieșirile pompei, astfel încât să fie asigurată o bună
funcționare); pornirea și oprirea de la distanță a pompei (prin comenzi care pot fi date de pe
computer, tabletă sau smartphone). De asemenea, este posibilă integrarea cu alte soluții
oferite de Observant, prin care managementul pompelor poate deveni o componentă esențială
a programării irigațiilor, integrarea managementului energiei și a controlului nivelului apei
[89].

Sistemul de management al pompelor permite monitorizarea și controlul de la distanță al

pompelor (inclusiv pornirea și oprirea lor), permițând totodată evaluarea stării sistemelor de
pompe. Monitorizarea și controlul de la distanță permit reducerea volumului de muncă,
îmbunătățesc mentenanța și sporesc capacitatea de reacție la schimbări neașteptate. Se
permite totodată monitorizarea și controlul unei pompe acționate de un motor Diesel, precum
și al unei pompe electrice on/off, prin intermediul unei interfețe suportate de Observant.
Pentru mentenanța nivelelor de apă din rezervoare, precum și pentru alimentarea unui sistem
de irigații, se poate întrebuința o combinație a mai multor altor soluții oferite de Observant
[90].
 Fig. 5.13 - Monitorizarea și controlul pompelor Diesel [90]

Fig. 5.14 - Monitorizarea și controlul pompelor electrice [90]

Dintre aplicațiile acestui sistem se pot menționa managementul energiei, al rezervoarelor și al

irigațiilor, precum și diversele soluții de fertilizare. Ca soluții înrudite se pot folosi
monitorizarea energiei, a nivelului apei, managementul motorului Diesel și programarea
irigațiilor.

Platformele Observant folosite în aceste aplicații includ:

• C3 Gateway.

• C3 Cell.

• C3 Node.
 • Solo Cell.

• Pico [90].

5.5 Platforma și senzorii pentru agricultură Pycno

Platforma Pycno este destinată monitorizării continue a datelor și controlului sistemului de

agricultură. Pycno dezvoltă și integrează senzori wireless și o platformă software care le oferă
agricultorilor informații meteo și informații despre sol în timp real [91].

Senzorii pentru agricultură Pycno [91-92]

Senzorii Pycno sunt interconectați și formează o rețea (Fig.5.17). Senzorul principal

acționează ca un gateway care reține datele celorlalți senzori, iar mai apoi le încarcă pe o
platformă web folosind conexiunea cu telefonul.

Există două tipuri de senzori: senzorul principal (Fig. 5.15) și senzorul secundar (Fig. 5.16).

Fig. 5.15 - Conxiunea directă cu telefonul [92]

Se folosește o cartelă SIM pentru conectarea la Internet. Pentru o instalare uzuală, este
necesar un singur senzor principal.
 Fig. 5.16 - Conectarea senzorului secundar prin intermediul senzorului principal [92]

Senzorul secundar are o funcționalitate similară cu senzorul principal, însă acesta poate fi
utilizat numai împreună cu senzorul principal care funcționează ca un dispozitiv de tip
gateway.

Fig. 5.17 - Grupuri de senzori [92]

Prezentarea generală a senzorilor

Senzorii utilizați monitorizează:

• radiația solară – se înregistrează cantitatea de lumină pe care plantele o primesc;

• temperatura aerului și umiditatea – citirea corectă este utilizată în evaporare și

dezinsecție;
 • temperatura solului – utilă pentru plantele sensibile și sănătatea rădăcinilor;

• umiditatea solului – la fiecare 15cm.

Există diferite tipuri de lungimi pentru probele utilizate, în funcție de poziția plăcii
capacitive, prezentate în Fig. 5.18.

Fig. 5.18 - Probe de diferite lungimi [92]

Tehnologia celulară utilizată de platforma și senzorii Pycno este cea de tip 2G, mai precis
binecunoscuta tehnologie GSM a cărei acoperire mobilă este reprezentată în Fig. 5.19.
 Fig. 5.19 - Zona de instalare pentru o bună acoperire GSM [92]

Ghidul de instalare [92] oferă informații de bază pentru a permite o instalare rapidă a
senzorilor Pycno. De asemenea, conține și informații suplimentare pentru:

1. Selecția corectă a locului de amplasare. Acest lucru este important pentru ca

senzorii să nu întâmpine probleme de conectare din cauza semnalului slab sau a pierderii de
energie solară din cauza plasării incorecte a acestuia.

2. Instalarea pe sol. Instrucțiunile privesc amplasarea senzorilor pentru a

minimiza deteriorarea solului.

3. Instalarea senzorului principal, utilizând kit-ul de instalare

4. Instalarea senzorului secundar. În acest caz, este necesar ca senzorul principal

să fie instalat mai întâi.

5. Vizualizarea datelor este posibilă prin intermediul unui portal web dedicat
(https://portal.pycno.co/login). Credențialele se primesc prin e-mail, după achiziționarea
produsului.

Caracteristici generale și domenii de măsurare [92]:

• panou solar monocristal de mare putere 2W;

• baterie internă;

• iradianța solară, între 300-1100 nm, iar precizia este de 16 bit;

• temperatura aerului, între -40 si 125 grade , cu o precizie de +/-0.3°C;

• umiditatea aerului, între 0-100% RH, cu o precizie de +/-2%;

• temperatura solului, între -10 si 85°C, cu o precizie de +/-0.4°C;

• umiditatea solului are o precizie de 28bit.

5.6. Arable Mark (Pulsepod)

Arable Mark (sau Pulsepod, așa cum mai este cunoscut) este un dispozitiv alimentat cu
energie solară [93] al cărui scop este monitorizarea condițiilor meteorologice și a culturilor
[94]. Acesta oferă informații în timp real.

Dispozitivul Arable Pulsepod [95] are trei tipuri de senzori:

- primul este disdrometrul acustic. Acesta măsoară precipitațiile, observând

mărimea și numărul de picături care cad pe suprafața dispozitivului.

- al doilea tip de senzor este radiometrul diferențial [95]. Cu ajutorul său se

determină cantitatea de lumină solară pe care o primesc plantele din jurul dispozitivului.
Acest lucru este posibil prin măsurarea radiațiilor de undă scurtă (care provin direct de la
soare) și a radiaților de undă lungă (lumina soarelui care a fost reflectată înapoi de plante).
Monitorizarea acestor radiații permite calcularea cantității de energie pe care plantele o
primesc de la soare.

- cel de al treilea tip de senzor este spectrometrul. Acesta este utilizat pentru a
monitoriza cât de mult cresc plantele, cantitatea de clorofilă din plante și utilizarea apei de
către plante. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesară măsurarea reflectanței de bandă
îngustă a luminii solare.

Dispozitivul Pulsepod trimite datele către o platformă Cloud prin WiFi, conexiune celulară
sau Bluetooth. De asemenea, un dispozitiv GPS încorporat permite ca datele să fie mapate la
imagini meteorologice și sol. Agricultorii pot accesa datele și rapoartele create de Arable,
permițându-le să ia decizii privind irigarea și fertilizarea solului.

Pulsepod măsoară peste 40 de parametri, inclusiv ploaie, grindină, suprafața frunzelor,

cantitatea de apă necesară pentru culturi, stresul mediului și chiar poluarea aerului.

Arable Mark [96] este un instrument all-in-one pentru managementul irigațiilor care
fuzionează datele privind condițiile meteorologice și pe cele privind creșterea plantelor.
Datele sunt stocate într-o baza de informare, accesată de la distanță de pe dispozitivul mobil.

Fig. 5.20- Echilibrul apei [96]

Tot prin intermediul dispozitivului Arable Mark se poate realiza controlul debitului de ploaie
folosind senzorii termici și acustici din dotarea sa. Producătorul menționează o precizie de
măsurare a precipitațiilor de 0,2 mm / h [96].
De asemenea, dispozitivul Arable Mark furnizează prognoza meteo, putând funcționa atât ca
stație meteo, cât și ca monitor de cultură [97].

Temperatura mediului se măsoară cu o eroare de până la 0,75 °C, iar umiditatea relativă are o
marjă de eroare de 3% [97].

Fig. 5.21 - Suprafața dispozitivului Arable Mark [94]

Specificații tehnice [94]:

• Colectează peste 40 de măsurători specifice domeniului agriculturii;

• Temperatura frunzișului este măsurată cu eroare de până la +/-0,5° C;

• Radiația neta are marja de eroare 10%;

• Umiditatea relativă are o eroare de măsură între +/-3%;

• Eroarea de măsurare a presiunii este mai mică decât 0,1%.

3. REFERINȚE

[1] https://conferinte.tmtpr.ro/agricultura-de-precizie-editia-2018/
[2] http://www.vantage-ro.com/news/tehnologii-agricultura-de-precizie-cautate-de-
fermieri/
[3] https://www.zdnet.com/article/m2m-and-the-internet-of-things-a-guide/
[4] http://electronica-azi.ro/2017/11/06/internet-of-things-partea-a-2a-tehnologii-wireless-
de-transfer-al-datelor/
[5] http://www.ldagro.com/about-ld-agro.html
[6]http://www.ldagro.com/static/files/1/Download/Agrogazda_GPSkatalogus_2017_A4_RO_
web_OK.pdf
[7] https://www.gsma.com/iot/mobile-iot-technology-ec-gsm-iot/
[8] https://cristiannicolau.wordpress.com/2017/03/03/la-mwc-2017-se-demonstreaza-
apeluri-volte-pentru-iot/
[9] https://www.nwradu.ro/2017/02/orange-mizeaza-pe-o-retea-lte-m-dezvoltata-treptat-
in-europa/
[10] https://mobilesyrup.com/2017/06/01/lte-m-iot-canada/
[11] http://electronica-azi.ro/2017/04/05/tendinta-spre-simplitate-a-iot/
[12] https://www.nwradu.ro/2016/04/lora-un-nou-tip-de-retea-wireless/
[13] http://electronica-azi.ro/2017/11/30/internet-of-things-partea-a-3a-tehnologii-wireless-
de-transfer-al-datelor/
[14] https://www.link-labs.com/blog/sigfox-vs-lora
[15] A. Sikora ,”ZigBee Competitive Technology Analysis” https://docs.zigbee.org/zigbee-
docs/dcn/07-0080.pdf
[16] G. Chirculete, Jurnal „Electronica Azi”, publicat la data de 4 octombrie 2013
http://www.electronica-azi.ro/articol/8634
[17] S.Farahani, „ZigBee Wireless Networks and Transceivers”, Editura Newnes,2008
[18] https://www.gearbest.com/blog/how-to/what-is-bluetooth-parameter-and-version-2719
[19] https://sandilands.info/sgordon/teaching/its323y10s1/protected/Assignment1-
Group16.pdf
[20] https://www.slideshare.net/sonalizoya/protocols-in-bluetooth-32174066
[21] http://www.tutorial-reports.com/wireless/bluetooth/protocolstack.php
[22] ”Specification of the Bluetooth system”, Bluetooth SIG
[23] IEEE Standard for Information technology--Telecommunications and information
exchange between systems Local and metropolitan area networks--Specific
requirements - Part 11: Wireless LAN Medium Access Control (MAC) and Physical
Layer (PHY) Specifications," in IEEE Std 802.11-2016 (Revision of IEEE Std
802.11-2012) , vol., no., pp.1-3534, 14 Dec. 2016.
[24] https://www.juniper.net/documentation/en_US/junos-space-apps/network-
director3.2/topics/concept/wireless-80211.html
[25] https://medium.com/iot-lpwan/what-is-lpwan-665bccdfbec5
[26] https://www.iotforall.com/iot-connectivity-comparison-lora-sigfox-rpma-lpwan-
technologies/
[27] https://www.engineersgarage.com/Articles/LPWAN-Protocols-standards
[28] https://tools.ietf.org/html/rfc8376
[29] R. Sanchez-Iborra, M.-D. Cano, “State of the Art in LP-WAN Solutions for Industrial
IoT Services”, Sensors 2016, 16(5), 708; https://doi.org/10.3390/s16050708
[30] C. Civelek, „Low Power Wide Area Network (LPWAN) and Internet of Things
Adaptation in Agricultural Machinery”, Scholars Journal of Agriculture and Veterinary
Sciences, 2017; 4(1):18-23
[31] LoRaWAN Technology. https://www.loraalliance.org/What-Is-LoRa/Technology
[32] G. Deepika, P. Rajapirian, "Wireless sensor network in precision agriculture: A
survey" 2016 International Conference on Emerging Trends in Engineering,
Technology and Science (ICETETS), Pudukkottai, 2016, pp. 1-4.
[33] T.Ojha, S. Misra, N. S. Raghuwanshi, „Wireless sensor networks for agriculture: The
state-of-the-art in practice and future challenges”, Computers and Electronics in
Agriculture 118 (2015) 66–84
[34] C. Luo, "3GGP TS45.001: GSM/EDGE Physical layer on the radio path" (ZIPped
DOC). 3gpp.org. 14.1.0. 3GPP TSG RAN WG6. p. 58. Retrieved May 27, 2017.
[35] R.S. Sinha, Y. Wei, S.-H. Hwang. "A survey on LPWA technology: LoRa and NB-IoT"
Ict Express 3, no. 1 (2017): 14-21.
[36] LoRa Alliance, LPWA Technologies Unlock New IoT Market Potential, Machina
Research, Nov, 2015. Available: https://www.lora-alliance.org
/portals/0/documents/whitepapers/LoRa-Alliance-Whitepaper-LPWA-
Technologies.pdf.
[37] D. Rohde, J. Schwarz, „Narrowband Internet of Things”, Aug., 2016. Available:
https://cdn.rohde-
schwarz.com/pws/dl_downloads/dl_application/application_notes/1ma266/1MA266_0
e_NB_IoT.pdf.
[38] Documentația OASIS MQTT 3.1.1
[39] Z. Shelby, K. Hartke, C. Bormann, „Internet Engineering Task Force (IETF), ISSN:
2070-1721, June 2014 https://www.rfc-editor.org/rfc/pdfrfc/rfc7252.txt.pdf
[40] C. Bormann, S. Lemay, H. Tschofenig, K. Hartke, B. Silverajan, and B. Raymor,
“CoAP (Constrained Application Protocol) over TCP, TLS, and WebSockets”, RFC
8323, RFC Editor, 2018
[41] Z. Shelby, "CoRE Link Format," draft-ietf-core-link- format-07,
https://tools.ietf.org/html/draft-ietf-core-link-format-01, 2012
[42] S. Keoh, S. Kumar, Z. Shelby, “Profiling of DTLS for CoAP-based IoT Applications”,
Internet draft, June 12, 2013 https://tools.ietf.org/html/draft-keoh-dtls-profile-iot-00
[43] http://www.rfwireless-world.com/IoT/CoAP-protocol.html
[44] M. Kovatsch, S. Duquennoy, A. Dunkels, “A Low-Power CoAP for Contiki”, IEEE
Eighth International Conference on Mobile Ad-Hoc and Sensor Systems, Print ISBN:
978-1-4577-1345-3, Spain, 2011 DOI: 10.1109/MASS.2011.100
[45] C. Bormann, Z. Shelby, “Blockwise transfers in CoAP”, draft-ietf-core-block-04,
2011
[46] X. Chen, “Constrained Application Protocol for Internet of Things”, 2014
http://www.cse.wustl.edu/~jain/cse574-14/ftp/coap/index.html
[47] E. García Davis, A. Calveras, I. Demirkol, “Improving Packet Delivery Performance
of Publish/Subscribe Protocols in Wireless Sensor Networks”, Open Access Sensors
2013, 13(1), 648-680; doi:10.3390/s130100648
[48] A. Paventhan, “Internet of Things based approach to Agriculture Monitoring”, IP-
based WSN Monitoring – Background Agriculture Usecase Conclusion & Future
Work, Asia-Pacific Advanced Network (APAN) 36th Meeting, ERNET India
Regional Centre, Bangalore, 2013
[49] https://www.amqp.org/about/what
[50] AMQP Advanced Message Queuing Protocol, Protocol Specification, Version 0-9-1,
13 November 2008, A General-Purpose Messaging Standard,
https://www.rabbitmq.com/resources/specs/amqp0-9-1.pdf
[51] https://www.electronicdesign.com/iot/understanding-protocols-behind-internet-things
[52] https://www.cloudamqp.com/docs/index.html
[53] Q. Wang, “Developing the next generation of smart monitoring solutions for chicken
farming”, Technical Case Studies, Microsoft, 2017
https://microsoft.github.io/techcasestudies/iot/2017/02/17/NewHopeLiuhe.html
[54] https://medium.com/@krishna.thokala2010/websocket-fever-for-iot-f662498ff1d2
[55] https://blog.teamtreehouse.com/an-introduction-to-websockets
[56] R. Preethika, G. Prabhu, S. Aravindaprabhu, “An analysis of communication with IoT
devices using WEBSOCKETS”, International Journal of Latest Trends in Engineering
and Technology, Special Issue SACAIM 2017, e-ISSN:2278-621X, pp. 179-183,
2017
[57] https://www.fullstackpython.com/websockets.html
[58] D. Madan, “Unleashing the power of HTML5 WebSocket for Internet of Things”, 2015
https://www.hcltech.com/blogs/unleashing-power-html5-websocket-internet-things-
iot
[59] Documentation for using ThingsBoard IoT Platform, 2018
https://thingsboard.io/docs/user-guide/telemetry/#websocket-api
[60] https://thingsboard.io/smart-farming/
[61] Protocolul VSCP, disponibil online la: http://www.vscp.org
[62] J. Dizdarević, F. Carpio, A. Jukan, X. Masip-Bruin, “A Survey of Communication
Protocols for Internet-of-Things and Related Challenges of Fog and Cloud
Computing Integration”, ACM Computing Surveys, Vol. 1, No. 1, Publication date:
April 2018, https://doi.org/0000001.0000001
[63] V. Karagiannis, P. Chatzimisios, F. Vazquez-Gallego, J. Alonso-Zarate, “A Survey on
Application Layer Protocols for the Internet of Things”, Transaction on IoT and
Cloud Computing, Print ISSN: 2331-4753, pp. 1-10, 2015
[64] https://solace.com/blog/use-cases/understanding-iot-protocols-matching-
requirements-right-option
[65] https://www.quora.com/What-are-the-pros-and-cons-of-using-WebSockets
[66] https://support.pubnub.com/support/solutions/articles/14000043536-what-are-the-
benefits-of-websockets-]
[67] http://blog.intive-fdv.com/websockets-vs-long-polling/
[68] http://headerlabs.com/blog/5-benefits-of-websockets/
[69] https://erminesoft.com/instant-messaging-protocols-xmpp-vs-websockets-vs-mtproto/
[70] https://www.programering.com/a/MjNyEzNwATY.html
[71] https://www.uradmonitor.com/uradmonitor-model-a3/
[72] http://www.libelium.com/products/waspmote/sensors/
[73] http://www.libelium.com/products/plug-sense/technical-overview/
[74] Waspmote Plug & Sense! Technical Guide
[75] https://www.kaaproject.org/agriculture/
[76] https://www.slideshare.net/Couchbase/accessing-io-t-data-with-couchbase-server-
couchbase-mobile-and-kaa-couchbase-connect-2015
[77] Observant™, https://observant.net/
[78] Observant™, Observant™ solution datasheet - water level monitoring,
https://observant.net/
[79] Observant™, Observant™ water level monitoring brochure, https://observant.net/
[80] Observant™, Observant™ Camera Kit brochure, https://observant.net/
[81] Observant™, Observant™ Soil Moisture Monitoring brochure, https://observant.net/
[82] Observant™, Observant™ solution datasheet - Soil Moisture Monitoring,
https://observant.net/
[83] Observant Pty Ltd, C3 User Guide,
https://www.hydroterra.com.au/assets/ObservantC3-UserGuide-SS.pdf
[84] Observant™, Observant™ Irrigation Scheduling brochure, https://observant.net/
[85] Observant™, Observant™ solution datasheet – Irrigation Scheduling,
https://observant.net/
[86] Observant™, Observant™ solution datasheet –Flow and line pressure monitoring,
https://observant.net/
[87] Observant™, Observant™ Flow and line pressure monitoring brochure,
https://observant.net/,
[88] Observant™, Observant™ Weather and Environmental Monitoring brochure,
https://observant.net/,
[89] Observant™, Observant™ Pump Management brochure, https://observant.net/
[90] Observant™, Observant™ solution datasheet –Pump Management,
https://observant.net/
[91] https://www.pycno.co/sensors
[92] https://www.pycno.co/quick-start
[93] D. Takahashi, https://venturebeat.com/2016/06/07/arable-labs-introduces-pulsepod-
solar-powered-farm-sensor/
[94] https://www.arable.com
[95] http://www.arable.com/solutions_irrigation
[96] http://www.arable.com/solutions_weather/
[97] B. Yirka, „Arable announces Pulsepod—an inexpensive field sensor that watches
plants grow” (2016, July 19) retrieved 9 August 2018 from
https://techxplore.com/news/2016-07-arable-pulsepodaninexpensive-field-sensor.html
[98] http://blog.agrivi.com/post/smart-sensors-for-accurate-soil-measurements
[99] https://cropwatch.unl.edu/ssm/sensing
[100] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3274122/
[101] http://lidarradar.com/apps/15-lidar-applications-in-agriculture
[102] H. Ma, Q. Liu, "The Analysis of the Difference between Infrared Soil Temperature
and L Band Effective Soil Temperature," 2011 International Workshop on Multi-
Platform/Multi-Sensor Remote Sensing and Mapping, Xiamen, 2011, pp. 1-4.
[103] E. Claverie, J. Lecoeur, V. Letort and P. Cournède, "Modeling soil temperature to
predict emergence," 2016 IEEE International Conference on Functional-Structural
Plant Growth Modeling, Simulation, Visualization and Applications (FSPMA),
Qingdao, 2016, pp. 28-37.
[104] C. Liu, W. Ren, B. Zhang and C. Lv, "The application of soil temperature
measurement by LM35 temperature sensors" Proceedings of 2011 International
 Conference on Electronic & Mechanical Engineering and Information Technology,
Harbin, 2011, pp. 1825-1828.
[105] A.A.Aniley, N. Kumar S.K., A. Kumar A, "Soil temperature Sensors in Agriculture
and the role of Nanomaterials in Temperature Sensors Preparation", International
Journal of Engineering and Manufacturing Science, vol. 7, no. 2, pp. 363-372 (2017)
[106] ***, "Soil Volumetric Water Content",
https://s.campbellsci.com/documents/us/category-brochures/b_soil_water.pdf
[107] LI-COR, "LI-8100A Soil Gas Flux System", www.licor.com/env/support/LI-
8100A/topics/acu110-temperature-probe.html
[108] W. Kester, J. Bryant, W. Jung, "Temperature Sensors",
www.analog.com/media/en/training-seminars/design-handbooks/Practical-Design-
Techniques-Sensor-Signal/Section7.PDF
[109] R. -. Wang et al., "Temperature sensor using BJT-MOSFET pair," in Electronics
Letters, vol. 48, no. 9, pp. 503-504, 26 April 2012.
[110] Texas Instruments, "LM35 Precision Centigrade Temperature Sensors",
www.ti.com/lit/ds/symlink/lm35.pdf, accesat la 31.10.2018.
[111] T. Agarwal, "Temperature Sensors – Types, Working & Operation",
www.elprocus.com/temperature-sensors-types-working-operation/
[112] ***, "LM35 Temperature Sensor", https://www.instructables.com/id/LM35-
Temperature-Sensor/
[113] Hukseflux Thermal Sensors, "STP01 soil temperature sensor",
https://www.hukseflux.com/products/heat-flux-sensors/soil-temperature-
sensors/stp01-soil-temperature-sensor
[114] ***, "Soil Moisture and Temperature",
https://www.metergroup.com/environment/products/ech2o-5tm-soil-moisture/,
accesat la 31.10.2018.
[115] ***, "Soil Moisture and Temperature Sensor",
https://www.digikey.com/catalog/en/partgroup/soil-moisture-and-temperature-
sensor/69885
[116] Sensirion Company, "Humidity and Temperature Sensor IC - Datasheet SHT1x
(SHT10, SHT11, SHT15)",
https://media.digikey.com/pdf/Data%20Sheets/Sensirion%20PDFs/SHT10_11_15.pdf
[117] L.Pitts, "Monitoring Soil Moisture for Optimal Crop Growth",
https://observant.zendesk.com/hc/en-us/articles/208067926-Monitoring-Soil-
Moisture-for-Optimal-Crop-Growth
[118] ***, "Definition of soil-moisture tension", https://www.merriam-
webster.com/dictionary/soil-moisture%20tension
[119] ***, "SparkFun Soil Moisture Sensor", https://www.sparkfun.com/products/13322
[120]https://cdn.sparkfun.com/datasheets/Sensors/Biometric/SparkFun_Soil_Moisture_Senso
r.pdf
[121] ***, "Soil Moisture Sensor", https://www.vernier.com/products/sensors/sms-bta/
[122] ***, "ML3 ThetaProbe Soil Moisture Sensor", https://www.delta-t.co.uk/product/ml3/
[123] ***, "WET-2 Sensor", https://www.delta-t.co.uk/product/wet-2/
[124] ***, "PR2 Profile Probe - analogue version", https://www.delta-t.co.uk/product/pr2/
[125] ***, "Edyn: Welcome to the connected garden",
www.kickstarter.com/projects/edyn/edyn-welcome-to-the-connected-garden
[126] ***, "IRROMETER Tensiometers", http://www.irrometer.com/sensors.html
[127] National Instruments™, "Building an Environmental Monitoring System for SDI-12
Devices", http://www.ni.com/tutorial/7706/en/
ANEXA 1 - ANALIZA PRINCIPALELOR CATEGORII DE SENZORI CU
APLICAȚII ÎN AGRICULTURĂ
Senzorii sunt folosiți în cadrul tehnologiei agricole modernă pentru a ajuta fermierii să obțină
rezultate mai rapide și mai bune, ajutând la determinarea diferitelor caracteristici ale solului.
Acestea pot fi utilizate pentru măsurarea în timp real prin controlul aplicației sau poate fi
utilizată și pe teren, generând hărți ale solului împreună cu un GPS [98].

Acești senzori sunt amplasați în partea din față a tractorului, în contact direct cu solul sau în
apropierea acestuia. Pe măsură ce tractorul trece peste câmp, senzorul colectează datele,
procesează și interpretează pe o hartă a solului, furnizând astfel mai multe informații despre
stratul de sol. În cazul senzorilor în timp real, datele colectate și interpretate conduc la o
modificare instantanee a aplicației [98].

Senzori utilizați în agricultură au în vedere măsurarea diferiților parametri de interes precum:

1. temperatura

2. umiditatea

3. pH-ul

4. conținutul de nutrienți

5. absorbția de ioni a plantelor (senzori ISE (electrozi ion-selectivi) și ISFET

(tranzistor cu efect de câmp sensibil la ioni)).

6. tensiometre

Astfel acești senzorii utilizați în agricultură pot fi clasificați în:

1. senzori acustici (pentru identificarea texturii solului prin măsurarea variațiilor

nivelului zgomotului atunci când o anumită unealtă interacționează cu particule de sol)

2. senzori mecanici (care utilizează un mecanism capabil să taie sau să penetreze

solul și să achiziționeze valorile forței care este măsurată utilizând capsule dinamometrice sau
traductoare tensometrice) Madalina

3. senzori optici (pentru evaluarea conținutului de materie organică, argilă sau

umiditate în sol)

4. senzori electrochimici (care măsoară micro și macro nutrienți ai solului, pH-ul și

salinitatea)

5. senzori de flux aer (care măsoară umiditatea aerului, permeabilitatea la aer a

solului, identifică structura solului și fac distincție între diferite tipuri de sol) Madalina Ana-
Maria

6. senzori electromagnetici (care sunt capabili să evalueze conductivitatea electrică

și răspunsul electromagnetic în regim tranzitoriu) Madalina
 7. senzori inteligenți pe bază de FPGA (field-programmable gate array) (care
măsoară în timp real transpirația plantei)

În plus, în categoria senzorilor folosiți în diverse cu aplicații în agricultură se mai pot

menționa:

1. senzori ultrasonici

2. senzori LIDAR (în combinație cu GPS pentru obținerea unei cartografieri 3D)
Madalina

3. senzori optoelectronici

4. senzori optici

5. senzori cu microunde

6. senzori utilizând spectroscopia Raman și FTIR

7. senzori optici pe bază de fluorescență etc.

Există mai mulți senzori utilizați pentru cartografierea solului, care variază în domeniul
tehnicilor de măsurare pentru măsurarea caracteristicilor solului [98,99]:

1.1.1 Senzorii electromagnetici

Senzorii electromagnetici măsoară diferitele componente ale proprietăților solului care pot
afecta productivitatea culturilor, cum ar fi textura solului, capacitatea de schimb de cationi
(CEC), condițiile de drenaj, nivelul materiei organice, caracterul salinității și caracteristicile
subsolului. Senzorii folosesc circuite electrice pentru a măsura capacitatea particulelor de sol
de a conduce sau de a acumula sarcină electrică.

Senzorii electromagnetici măsoară solul EC utilizând două metode: contact și fără contact.

Metoda de contact utilizează electrozi care penetrează în sol. Senzorul este instalat pe un
dispozitiv și tras cu un tractor sau un vehicul echipat cu un receptor GPS. Este o metodă de
măsurare a solului utilizată pe scară largă datorită capacității sale de a furniza o mapare
precisă a întregului câmp. Singurul dezavantaj este că nu este adecvat pentru câmpuri prea
mari sau prea mici.

Metoda fără contact utilizează inducția electromagnetică (EM) care nu face contact fizic cu
solul. Senzorul este de obicei instalat pe partea opusă a unui vehicul sau a unui tractor și
echipat cu un receptor GPS.
 Fig.A1 - Senzor electromagnetic fără contact pentru maparea solului [98]

În funcție de tehnica utilizată, senzorii electromagnetici pot fi împărțiți în:

a) senzori pentru cartografierea conductivității electrice;

b) senzori pentru cartografierea răspunsului electromagnetic tranzitoriu;

c) senzori care ajustează aplicația în timp real în timp real

Solul măsurat EC nu are un efect direct asupra creșterii sau producției de plante. Cu toate
acestea, pe baza datelor solului măsurate, un agricultor poate determina cu ușurință
proprietățile specifice ale solului care pot afecta randamentul culturilor.

Aplicații pentru maparea solului EC Proprietățile estimate ale solului

Eșantionarea directă sau inteligentă a Textura solului, materia organică,

solului capacitatea de drenaj, CEC

Rata viariabilă de însămânțare Adîncimea stratului de pământ, CEC,

productivitatea solului, materia
organică

Rata variabilă de aplicare a nutrienților Adâncimea stratului de argilă, textura

bazată pe productivitatea solului solului, condițiile de drenaj

Aplicarea locală a ierbicidului Textura solului, materia organică

Interpretarea hărților de randament Conținutul de apă al plantei

Diagnoza legată de salinitatea solului Electroliții din soluția salină

Planul de remediere al drenajului Capacitatea de reținere a apei,

proprietățile subsolului, conținutul de
apă

Harta de sol EC poate fi interpretată în două moduri [98]:

 a) prin compararea cu alte hărți ale aceluiași câmp (de ex. harta caracteristicilor
solului);

b) împărțind-o în celulele rețelei și comparând media unei celule cu valoarea

aceleiași celule pe hartă.

1.1.2 Senzori electrochimici [98]

Senzorii electrochimici sunt utilizați pentru a măsura cele mai importante caracteristici ale
solului pentru gestionarea preciziei; nivelurile nutrienților solului și pH-ul. Este un înlocuitor
excelent pentru analiza chimică standard a solului, care este costisitoare și necesită mai mult
timp pentru a obține rezultatele.

Acești senzori utilizează un electrod selectiv ionic (ISE) sau un tranzistor cu efect selectiv pe
câmp (ISFET) pentru măsurarea tensiunii dintre partea de detectare și cea de referință a
sistemului legată de concentrația de ioni specifici (H +, K +, NO3-). Mecanismul de
eșantionare a solului scoate un eșantion de sol și îl aduce în contact cu electrodul. După
măsurarea stabilă a citirii, electrodul este clătit înainte de următoarea citire.

Până în prezent a fost comercializat doar un singur sistem de detectare a pH-ului solului de
Veris Technologies (Salina, USA) [100].

Soil pH Manager al Veris Technologies [100] este un senzor în timp real folosit pentru
maparea pH-ului solului. Acesta colectează automat probele de sol și măsoară pH-ul solului
prin contact direct cu solului în mișcare. Are trei componente principale: un sistem hidraulic
de prelevare a probelor de sol, un sistem de măsurare a pH-ului electrozilor și un sistem de
spălare a apei (Fig.6.2). În timp ce este manipulat, pantoful de prelevare a solului (1) este
coborât în sol prin intermediul unui cilindru hidraulic pe o legătură paralelă (2). Timpul și
adâncimea de prelevare sunt reglabile, dar de obicei setate la 0,01 m și 2 s. În timp ce în sol,
partea din față a pantofului taie o probă de sol cu un con (3) și produce un flux de miez de sol
prin jgheabul pantofului. Apoi, pantoful este ridicat pentru a aduce proba solului în contact
direct cu doi electrozi de pH de antimoniu (5). În același timp, pantoful trece pe lângă o
racletă (4) pentru a curăța partea frontală. Mișcarea în sus și în jos a pantofului este controlată
de un senzor de proximitate. Măsurarea se face cu pământ netratat și natural, astfel încât nu
este adăugată nici o soluție în sol înainte de a fi adusă în contact cu electrozii. Valoarea pH
obținută este apoi calculată din ieșirile medii de tensiune ale celor doi electrozi. Conversia
tensiunii la unitățile de pH se realizează printr-o rutină de calibrare care implică măsurarea a
două soluții standard cu valori ale pH-ului cunoscute de 4 și 7.

Timpul de măsurare depinde de răspunsul electrodului și variază între 7 și 25 s. După

terminarea măsurării pH-ului, pantoful este coborât din nou în sol și proba de sol analizată
este descărcată de noua probă de sol care curge prin con. Simultan, electrozii sunt clătiți cu
două duze de spălare (6) instalate pe fiecare parte a suportului electrodului. Apa este stocată
într-un rezervor de 359 L cu două pompe de apă electrice (7). Aparatele de curățare (8)
îndepărtează reziduurile de cultură din fața pantofului de prelevare a probelor și dispozitivele
de închidere a brazdei (9) sunt disponibile pentru a umple gaura produsă de prelevarea solului
de către pantof. Procesul de eșantionare și semnalele electrodului de pH sunt gestionate de un
controler extern (10), care trimite datele către un dispozitiv de interacțiune cu utilizatorul
(11). Este posibilă setarea controlerului în stare manuală, care permite operarea manuală a
dispozitivului de prelevare a probelor și a sistemului de spălare a apei. În timpul operării în
câmp, coordonatele GPS diferențiale sunt înregistrate în momentul în care pantoful de
prelevare a probelor este scos din sol [100].

Fig. A2 - Schema platformei Veris Multi Sensor (MSP), inclusiv Managerul pH-ului solului și
Inspectorul de conductivitate electrică a solului [100]

Fig. A3 - În practică [98]

1.1.3 Senzori mecanici [99]

Senzorii mecanici sunt utilizați pentru a estima rezistența mecanică a solului (compactarea) în
funcție de nivelul variabil al compactării. Acești senzori folosesc un mecanism care pătrunde
sau tăie prin sol și înregistrează forța măsurată prin tensometre sau celule de sarcină.
Atunci când un senzor se deplasează prin sol, acesta înregistrează forțele de rezistență
rezultate din tăierea, ruperea și deplasarea solului. Rezistența mecanică a solului este
măsurată într-o unitate de presiune și reprezintă raportul forței necesare pentru a pătrunde în
mediul de sol în zona frontală a sculei antrenate cu solul.

1.1.4 Senzorii de umiditate a solului dielectrici [99] evaluează nivelurile de umiditate

prin măsurarea constantei dielectrice (o proprietate electrică care se schimbă în funcție de
cantitatea de umiditate prezentă) în sol.

1.1.5. Senzori LiDAR (Light Detection and Ranging) [101]

LiDAR este o tehnologie optică remote de detecție care poate măsura distanța față de alte
caracteristici prin iluminarea țintei cu lumină. Tehnologia LiDAR a fost utilizată în avioane
pentru a măsura caracteristicile de pe suprafața Pământului, inclusiv pentru a determina un
model detaliat de elevație. Acum a găsit aplicabilitate în agricultură și mai jos avem
enumerate câteva întrebuințări:

- Modelare 3D: Tehnologia LiDAR este esențială în dezvoltarea modelelor 3D ale

unui teren agricol și ajută la găsirea unor hărți corecte ale resurselor naturale din zona
respectivă. Prin aceste date, fermierul poate să perceapă terenul exact al fermei și să identifice
zona de captare a apelor și fluxul de eroziune.

- Deteriminarea tipului de sol: Tehnologia LiDAR poate fi, de asemenea, utilizată

pentru a colecta date care pot identifica tipul exact de sol pe care îl are o anumită teren
agricol. Aceste informații sunt importante pentru agricultor, deoarece îi ajută pe agricultori să
știe ce tip de culturi pot fi cultivate în ferma respectivă și ce îngrășământ trebuie aplicat.

- Gestionarea și planificarea în agricultură: Datele LiDAR pot fi utilizate pentru

planificarea și gestionarea fermelor agricole. Folosind această tehnologie, fermierul poate
cunoaște gradul de adecvare a terenului pentru o anumită cultură și cel mai bun timp pentru
plantare.

- Agricultura de precizie: Datele LiDAR sunt esențiale pentru agricultura de

precizie. Agricultura de precizie constă în planificarea activității unei anumite ferme, cu
intenția de a crește productivitatea acestui sit prin îmbunătățirea randamentelor globale.

- Maparea terenului: Datele LiDAR pot fi, de asemenea, folosite pentru a mapa o
suprafață agricolă și a veni cu designul exact și hartă a terenului. Aceste date vor include și
forma și terenul fermei. Cu aceste date, fermierii vor putea să știe ce să planteze și cum să
planteze culturi pe terenurile respective.

- Randamentul prognozei: Datele LiDAR au fost utilizate pentru prognoza

randamentelor așteptate de la o fermă. Aceste date generate de această tehnologie ajută
agricultorii să cunoască adecvarea unei anumite culturi pe un anumit teren pe baza
randamentelor așteptate la sfârșitul sezonului.

- Determinarea tipului solului: Experții au reușit să determine tipul de sol al unei

anumite zone. Datele colectate au capacitatea de a genera tipul exact al solului și conținutul
solului. Experții pot folosi aceste date pentru a sfătui agricultorii cu privire la cele mai bune
practici agricole posibile la sfârșitul sezonului.

- Prevenirea eroziunii solului: Tehnologia LiDAR a contribuit la prevenirea

eroziunii solului prin maparea și modelarea 3D a unor anumite terenuri agricole. Prin
obținerea terenului exact al fermei și cunoașterea contururilor unei ferme, agricultorii pot să
vină cu măsuri preventive pentru a reduce sau elimina eroziunea solului.

- Segmentarea terenurilor: O altă utilizare importantă a LiDAR în agricultură este

segmentarea terenurilor. Prin tehnologia LiDAR, experții au putut interpreta datele pentru a
arăta modelele de teren și pentru a folosi informațiile pentru a segmenta terenul pentru
diferite utilizări.

- Analiza culturilor: LiDAR poate fi, de asemenea, utilizat pentru a efectua analiza
generală a culturilor și pentru a determina adecvarea culturii pentru a se dezvolta într-o
anumită zonă. Acest lucru se poate realiza prin estimarea calității culturilor și măsurarea
acesteia în raport cu standardele ideale.

- Managementul terenurilor: Datele LiDAR pot fi, de asemenea, utilizate pentru a

furniza servicii generale de management al terenului. Acestea pot include servicii precum
irigarea și cantitatea de apă necesară pentru irigare sau de câte ori într-un an ar trebui plantată
o cultură pe un anumit teren agricol.

- Controlul randamentului culturilor: Tehnologia LiDAR poate fi, de asemenea,

utilizată pentru a controla randamentul total al culturilor într-un anumit sezon. Acest lucru se
poate realiza prin agricultura de precizie, în cazul în care un agricultor poate prezice
producția de recoltă și poate implementa măsuri de creștere a randamentului global.

- Zonele de producție: LiDAR poate ajuta, de asemenea, experții în identificarea

potențialelor zone de producție într-o zonă. Datele colectate prin intermediul acestei
tehnologii vă pot ajuta să selectați o zonă din terenul agricol în care producția este probabil să
fie mai mare decât restul terenului.

- Distrugerea plantelor: Tehnologia LiDAR poate fi utilizată pentru a determina

măsura în care culturile dintr-o zonă au fost deteriorate și cauza daunelor. Acest lucru poate
ajuta fermierii să vină cu mecanisme de prevenire a daunelor și, prin urmare, să sporească
randamentele.

- Analiza solului: Experții au reușit să utilizeze tehnologia LiDAR pentru a analiza

conținutul de sol și tipul de sol pentru a determina dacă este adecvată pentru producția de
plante. În mai multe cazuri, au fost capabili să înțeleagă de ce anumite tipuri de sol nu duc la
un randament semnificativ și la ce să facă.
1.1.6 Senzorii de temperatură și umiditate a solului

Unii dintre cei mai importanți senzori utilizați în agricultură sunt senzorii pentru
monitorizarea temperaturii și umidității solului, întrucât datele furnizate de aceștia pot oferi
informații despre schimburile de energie și apă dintre sol și mediul înconjurător [102]. În
etapele incipiente ale recoltei, condițiile de creștere ale plantelor și parametrii care descriu cu
precădere primul strat de aproximativ 10 cm de sol sunt deosebit de importante, întrucât
acesta este mediul în care se dezvoltă viitoarele plante. Temperatura și umiditatea solului se
schimbă rapid cu modificările climatice, generând fluxuri intense de energie între atmosferă
și sol, cu influențe asupra etapelor de germinare și creștere a sistemului radicular [103].
Totodată, temperatura solului influențează absorbția de nutrienți [104], procesul de
fotosinteză, respirația, transpirația, activitatea microbiană, deplasarea solului etc. [105] .

Cerințele ce trebuie îndeplinite de acești senzori sunt robustețea (pentru a putea avea o durată
de viață semnificativă, considerând că este necesară plasarea lor în sol), acuratețea,
compatibilitatea cu platformele de dezvoltare existente ș.a.

1.1.6.1 Senzori de temperatură a solului

Temperatura optimă pentru creșterea plantelor este între 20 și 30°C [105]. Senzorii de
temperatură a solului pot utiliza termistori, dispozitive active/materiale semiconductoare,
termodetectori în infraroșu, termocupluri sau termocupluri cu mediere [106].

Termistorii sunt cei mai ieftini senzori de temperatură, dar și cei mai predispuși schimbărilor
de caracteristică, fiind totodată greu de calibrat. Cu toate acestea, există probe dezvoltate pe
baza acestor componente, cum este cea inclusă în kit-ul LI-COR LI-8100A [107].

Existența senzorilor de temperatură ce folosesc materiale semiconductoare este strâns

legată de relația dintre tensiunea bază-emitor a tranzistorului bipolar, și curentul de
colector [108] exprimată în Ec. (6.1).

(6.1)

unde este o constantă ce reprezintă banda interzisă extrapolată la 0 K, este o constantă

dependentă de proces [109], iar este constanta lui Boltzmann . Acest tip de senzori este
cunoscut pentru acuratețea ridicată și pentru liniaritatea în timpul operării la temperaturi între
-55 °C și 150 °C.

În [104], este studiat senzorul de temperatură LM35 [110] și este propusă integrarea acestuia
pentru măsurarea temperaturii solului. Circuitul integrat LM35 are cost redus, este fiabil și
are o acuratețe de 0.5°C și un domeniu de măsurare între -55 și 150°C. Necesită o tensiune de
alimentare cuprinsă între 4 și 30 V (Fig. 6.4). Senzorul este analogic, iar tensiunea de ieșire
este proporțională cu temperatura în grade Celsius (cu o pantă de 10mV/°C) , fiind calibrat
pentru măsurarea în grade Celsius. Față de senzorii calibrați în Kelvin, acest dispozitiv are un
avantaj prin faptul că nu mai este necesară scăderea unei componente continue de valoare
mare din semnalul de la ieșire pentru a obține valoarea exprimată în grade Celsius [110].

Principiul de funcționare al acestui senzor se bazează pe variația rezistenței cu temperatura.

Fiind plasat pe o suprafață, se consideră că temperatura senzorului variază cu cel mult 0.01°C
față de cea a suprafeței pe care este amplasat dacă temperatura aerului este aceeași cu cea a
suprafeței. În caz contrar, temperatura senzorului ar fi o temperatură intermediară între
temperatura aerului și cea a suprafeței [111].

Fig.6.4 - Senzorul de temperatură LM35 [112]

Un exemplu de senzor de măsurare a temperaturii solului bazat pe termocupluri este senzorul

STP01 [113] reprezentat în Fig.6.5. Acest senzor măsoară temperatura la 5 adâncimi diferite2,
începând de la 0 și până la 0.5 m, iar domeniul său de măsurare este (-30 °C, 70 °C). Acesta
oferă posibilitatea de autotestare.

Fig.6.5 - Senzorul STP01 pentru măsurarea temperaturii solului [113]

Senzorul 5TM [114] (Fig.6.6) este un senzor ce integrează cele două tipuri de măsurători,
temperatura și umiditatea solului. Senzorul determină conținutul volumetric de apă prin
măsurarea constantei dielectrice a solului, prin analizarea variației capacității cu frecvența.

2
Cele cinci adâncimi la care se pot realiza măsurătorile sunt: 0.02, 0.05, 0.1, 0.2 și 0.5 m.
Acuratețea senzorului este motivată de minimizarea efectelor texturale și ale salinității, prin
posibilitățile de filtrare a semnalului [114]. De asemenea, este disponibilă calibrarea oferită
de producători pentru soluri minerale, pentru pământ de ghivece și compost și fibre precum
azbest sau perlit [114]. Senzorul este potrivit atât pentru plasarea pe terenurile agricole, cât și
în sere. Domeniul de măsurare a temperaturii este (–40, +60°C). Pentru a achiziționa datele,
este necesar un sistem de colectare a datelor (n.n data logger) Em-50. Senzorul poate
comunica serial sau prin interfața SDI-123.

Fig.6.6 - Senzorul 5TM [114]

Sonda Seeed (Fig.6.7) de la Digi-Key [115] utilizează senzorul SHT10 [SHT]. Acesta este un
senzor digital, eficient din punct de vedere al consumului de energie și complet calibrat.
Pentru măsurarea umidității relative, senzorul utilizează un singur element capacitiv.
Temperatura este măsurată prin intermediul unui senzor de temperatură de tip semiconductor.
Dispozitivul SHT10 integrează circuite de procesare a semnalului, un convertor analog-
digital pe 14 biți și un circuit de interfață serială. Pentru măsurători și aplicații de achiziție de
date, există un kit de evaluare EK-H4 ce cuprinde un senzor și patru canale pentru
măsurători, hardware și software pentru conectarea la PC [116].

Fig.6.7 - Sonda de măsurare a temperaturii și umidității solului Seeed [115]

1.1.6.2. Senzori de umiditate a solului

Umiditatea solului este cunoscută științific sub numele de conținut volumetric de apă și este
exprimată sub formă de procente, fiind egală cu raportul dintre cantitatea de apă și cantitatea
de sol [117]. De exemplu, un metru cub de sol cu un conținut volumetric de apă de 25%
conține 0.25 m3 apă. Solurile nisipoase conțin particule mai mari, acestea având o capacitate

3
Protocol de comunicație serială asincronă utilizat, de obicei, în achiziția datelor privind mediul înconjurător
(schimbări climatice, colectarea și testarea calității apei, monitorizarea solului, agricultură, etc.) [127]
redusă de retenție a apei. Solurile formate din particule mici, în schimb, vor fi capabile să
rețină mai multă apă.

O altă mărime importantă este tensiunea, aceasta arătând cât de multă apă reține solul
respectiv și fiind exprimată ca forță pe unitate de suprafață necesară pentru ca plantele să
înlăture apa din sol [117,118]. Același conținut volumetric de apă va determina o tensiune
diferită, în funcție de tipul solului.

În Fig.6.8 este prezentat un exemplu simplu de astfel de senzor, și anume, senzorul de

umiditate Sparkfun [119]. Principiul de funcționare al senzorului se fundamentează pe
modificarea conductivității solului odată cu modificarea gradului de umiditate din sol.
Mărimea care poate fi cunatificată în acest caz este rezistența. Când gradul de umiditate este
mare, conductivitatea crește, iar rezistența scade Ec. (6.2).

(6. 2)

unde R este rezistența, este conductivitatea, și sunt lungimea și, respectiv, aria
secțiunii transversale.

Fig. 6.8 - Senzorul de umiditate Sparkfun [119]

Circuitul sondelor este reprezentat în Fig.6.9. Se poate observa configurația emitor

comun a tranzistorului 2N3904.
 Fig.6.9 - Circuitul sondelor de măsurare a umidității solului Sursa: [120]

Rezistența la capătul probei poate varia între 0 (pentru cazul nerealist de 100% umiditate în
sol) și infinit (pentru un sol complet uscat). Variația acestei rezistențe va determina o
modificare a tensiunii de polarizare directă ce va conduce, la rândul ei, la o variație a
curentului din baza tranzistorului, Ib. Variația curentului din colector ( ) și, respectiv, emitor
, este direct proporțională cu valoarea curentului din bază Ec. (6.3 și 6.4).

(6.3)

(6.4)

Astfel, modificarea curentului din baza tranzistorului va duce la modificarea tensiunii de la

pinul SIG, tensiune ce depinde direct proporțional de curentul de emitor Ec. (6.5).

(6.5)

Deși se menționează că lungimea și spațierea dintre cele două plăcuțe care formează senzorul
nu sunt niște variabile semnificative [120], se recomandă ca acestea să fie astfel plasate încât
să nu se atingă accidental (la aproximativ 2.5 cm una de cealaltă). Un neajuns este determinat
de faptul că este necesar ca senzorul să fie calibrat pentru fiecare tip de sol în parte.

Senzorul de umiditate a solului de la Vernier [121] măsoară conținutul de apă al solului pe

baza capacității electrice. Umiditatea solului influențează permitivitatea dielectrică a acestuia,
, care, la rândul ei, influențează capacitatea electrică (cf. Ec. 6.6).

(6.6)

Domeniul de măsurare a conținutului volumetric de apă este de 0-40%. În cazul în care se

realizează calibrarea, domeniul se extinde la 0-100%. Acuratețea este, de obicei, ±4%, iar
rezoluția tipică este de 0.1%. Senzorul se alimentează la sursă de tensiune continuă de 5 V, cu
un curent de alimentare de 3 mA. Temperatura de operare a senzorului este între -40 și 60
grade Celsius.

Senzorii Campbell Scientific CS616, CS650 si CS655 [106] măsoară conținutul volumetric
de apă al unui mediu poros (din categoria aceasta făcând parte și solurile). Dintre aceștia,
CS616 și CS650 au sonde de lungime , iar CS655 are sonde de lungime mai mică,
12 cm. CS650 și CS655 măsoară, pe lângă conținutul volumetric de apă, temperatura solului,
permitivitatea dielectrică, conductivitatea electrică a solului, cu o acuratețe de ±3% și cu
precizie a conținutului volumetric de apă mai mică de 0.05%. Senzorii se alimentează la
tensiunea de 12 V, însă pentru CS650 și CS655 mai este disponibilă și alimentarea la 6, 12 și
18 V, cu un consum de 80, 45, respectiv 35 mA.

Senzorul ML3 Theta (Fig.6.10) are o acuratețe de 1%, fiind lider în categoria senzorilor de
umiditate a solului [122]. Se alimentează la 5-14 V și necesită un current de 18 mA. Senzorul
are un răspuns bun la salinitate, putându-se caracteriza până la o conductivitate electrică de
2000 mS/m. Operează temperaturi de până la -40°C și include un senzor de tip termistor
pentru măsurarea temperaturii solului. Senzorul poate fi utilizat cu orice data logger care
poate furniza o tensiune de alimentare între 5 și 15 V. Sondele sunt din oțel inoxidabil și pot
fi schimbate atunci când sunt uzate sau deteriorate. De asemenea, se pot atașa suplimentar
tuburi de extensie de până la 1 m lungime. Ca urmare a răspunsului predictibil la salinitate,
acest senzor poate fi utilizat chiar și în soluri foarte saline. De asemenea, utilizarea senzorului
se pretează și altor medii decât solul [122].

Fig.6.10 - Senzorul ML3 Theta [122]

Senzorul WET [123] poate măsura nu doar conținutul de apă, ci și conductivitatea electrică a
porilor (ECp) sau conductivitatea electrică a apei disponibile rădăcinilor plantelor. De
asemenea, dispozitivul WET (Fig.6.11) integrează și un senzor de temperatură. Senzorul este
eficient în condiții artificiale de creștere a plantelor, cum ar fi în sistemele hidroponice sau de
fertigare. Senzorul oferă informații rapide despre salinitatea solului, un aspect critic pentru
sănătatea culturilor, întrucât gradul ridicat al salinității va reduce producția. Pentru achiziția și
stocarea de date, senzorul se poate conecta la Data Logger-ul GP1 sau GP2. Calibrarea
senzorului este asigurată pentru soluri minerale, organice, nisipoase sau argile [123].
 Fig.6.11 - Senzorul WET [124]

Pentru inserarea la adâncime, Delta-T Devices [124] oferă sonda PR2 (Fig.6.12) ce poate fi
instalată într-un punct fix sau poate fi folosit ca un dispozitiv portabil. Este disponibilă și cu
interfața SDI-12 și se poate conecta la Data Loggere precum GP2 sau DL6 [124]. Sunt
disponibile două modele, PR2/4 și PR2/6. Primul model poate fi folosit la adâncimi de până
la 40 cm, iar cel de-al doilea poate fi utilizat pentru măsurarea umidității la adâncimi de până
la 100 cm.

Fig. 6.12 - Sonda PR2 [124]

1.1.6.3 Senzori pentru determinarea nutrienților din sol

Sistemul de grădină inteligentă Edyn [125] este adecvat grădinilor sau fermelor organice de
mici dimensiuni. Odată inserat în sol, dispozitivul Edyn poate colecta și analiza datele despre
condițiile meteo și despre condițiile de sol. Dispozitivul este echipat cu mai mulți senzori
care detectează schimbările luminozității, umidității, temperaturii, pH-ului, umidității solului
și -una dintre cele mai importante caracteristici- ale conținutului de nutrienți din sol. De
asemenea, sistemul este prevăzut cu o aplicație mobilă ce transmite alerte sau sugestii
utilizatorului și cu o pompă de apă acționată automat pe baza datelor colectate de senzori.
Pentru testare, este generat un semnal electric care se modifică sau este atenuat în funcție de
conținutul de apă sau aditivi, precum fertilizatori organici, oxid de calciu sau compost.
Sistemul utilizează o bază de date proprie, dar și datele altor utilizatori pentru luarea
deciziilor, sistemul având acces la Cloud prin Wi-Fi.
1.1.6.4 Tensiometre

Dispozitivele de tip tensiometru sunt o alternativă la senzorii de umiditate a solului, acestea

măsurând tensiunea generată de apa din sol, indicând efortul pe care îl depun rădăcinile
pentru a extrage cantitatea de apă necesară din sol [126]. După cum a fost menționat anterior,
tensiunea din sol este exprimată ca forță pe unitate de suprafață, deci unitatea de măsură a
acesteia va fi N/m2 sau Pa. Deși tensiunea la care se recomandă irigația depinde de tipul de
sol, în general, aceasta ia valori între 30 și 50 kPa. Tensiometrele (Fig.6.13) sunt disponibile
în multiple dimensiuni, sunt dispozitive de tip « true water potential », de aceea nu sunt
afectate de salinitate și nici nu necesită calibrare.

Fig. 6.13 - Tensiometru SR Irrometer [126]