Convertoare 61

semnificativ Q1 = 1 , toŃi ceilalŃi biŃi rămânând la valoarea iniŃială, adică Q i = 0 , pentru i ≠ 1.

Valoarea U c a tensiunii generată de CNA, corespunzătoare setării, este aplicată la una din intrările
comparatorului pentru a fi comparată cu tensiunea de intrare, U i . Starea de la ieşire va fi “1” dacă
U i > U c şi “0” dacă U i < U c .
• La următorul tact, nivelul dat de comparator şi aplicat la intrarea D a RAS-ului este
memorat în Q1 , unde se păstrează până la sfârşitul ciclului de conversie, iar bitul următor se trece
pe nivel logic “1”, adică Q 2 = 1 şi restul de biŃi Q i = 0, pentru i ≠ 2. Procesul continuă asemănător
ca la punctul anterior, repetându-se până la epuizarea tuturor celor n biŃi.
• Sfârşitul conversiei are loc după ce s-a stabilit şi valoarea bitului Q n şi este semnalizat
prin tranziŃia ieşirii “conversie completă” în starea “1”, adică CC = 1, care comandă registrului de
memorie paralel-paralel transferarea la ieş ire a datelor pe care le are la intrare. Aceast ă comandă
se dă registrului pe intrarea de înscriere W (Write).
FuncŃ ionarea convertorului este sintetizat ă în organigrama din figura 3.29.

START

NU DA
SC = 1

a Qi = 0
CC = 0
k =1
Qk = 1

NU DA
Ui < Uc

Qk = 0

k → k +1
b
NU DA CC = W = 1
k = n +1 Q i RM = Q i RAS

Fig. 3.29. Organigrama de funcŃionare a convertorului cu aproximaŃii succesive.

OperaŃiile cuprinse între punctele a şi b se execută pe durata unui tact, tab = T0 (perioada
tactului).
Un ciclu de conversie tCONV va avea minimum n tacte, tCONV = nT0 . Uneori se prevede un
tact în plus pentru înregistrarea rezultatului final şi iniŃ ializ ări.

Registrul de aproximaŃii succesive

În figura 3.30 se prezint ă schema unui RAS care are la baz ă un registru de deplasare, RD.
Presupunând că acest registru lucreaz ă pe frontul pozitiv al tactului CK, atunci la fiecare
front negativ al tactului T, informaŃia de la ieş irea unei celule se transferă în celula următoare. La
intrare i se aplică semnalul,
DRAS = INIT
cu
INIT = ( Q R1 + Q R2 + ........+ Q Rn + SC ) = Q R1 Q R2 .....Q RnSC
unde s-a folosit una din formulele lui De Morgan.
62 InstrumentaŃie electronică de măsură

Fig. 3.30. Schema unui registru de aproximaŃii succesive.

Se observă că va exista INIT = 1 numai după golirea complet ă a registrului RD (adică

atunci când Q R i = 0, pentru i = 1, n ) ş i aplicarea comenzii start conversie (SC = 1). Dacă
INIT = 0, în n+1 tacte registrul se goleşte, oricare ar fi conŃinutul s ău ini Ńial. Rezult ă că în
registru, se poate afla în starea “1”, cel mult o celul ă (una din ieşiri). Odată cu fiecare tact,
unitatea se va deplasa în continuu, dintr-o celul ă în alta, până când registrul se goleşte.
Pentru explicarea funcŃionării se va porni din momentul când s-a dat startul şi INIT = 1
(vezi fig. 3.31).
1 2 n n +1 1
T //
START

INIT
//
D
Q R1
//
//
x
QA
//
Q1
//
Q R2
//
Q Rn
//
CC
//

Fig. 3.31. Forme de undă care ilustreaz ă funcŃionarea RAS.

După primul tact (front negativ), secvenŃ a (1 0 … 0) se aplică CNA. Rezultatul comparării
se traduce prin semnalul D. Acesta va fi memorat în bistabilul de tip D aferent primului bit pe
frontul pozitiv al aceluiaş i tact. Starea acestui bistabil nu se va mai schimba pe durata a n tacte.
Convertoare 63

Un timp egal cu cel mult T0 , perioada tactului, este disponibil pentru CNA şi COMP pentru
efectuarea operaŃiilor şi oferirea rezultatului. Este evident că trebuie îndeplinită condiŃia,
T0 > tCNA + tCOMP
unde: tCNA este timpul necesar unei conversii numeric-analogice,
tCOMP , timpul de stabilire al comparatorului.
În mod asem ănător sunt setaŃ i toŃi cei n bistabili de tip D aferenŃi biŃilor de ieş ire.
După ce unitatea ajunge în ultima celulă a registrului, pe tactul urm ător se seteaz ă un
bistabil SR care genereaz ă semnalul CC. Frontul pozitiv al acestui semnal este utilizat pentru
înscrierea datelor în registru de memorie RM, dar poate fi folosit şi pentru startul unei noi
conversii dacă este aplicat la intrarea SC.
Convertorul prezentat este cu comparare (însumare) în tensiune. Privit ca un sistem cu
reglare automat ă, el tinde s ă minimizeze tensiunea de eroare aplicat ă la intrarea comparatorului,
deci s ă aducă U c la o valoare cât mai apropiat ă de U i . Aceast ă operaŃ ie se poate realiza în limitele
erorii de cuantizare a CNA.
Deoarece în multe cazuri practice sunt necesare CNA rapide, care au ieş irea în curent, s-au
conceput ş i CAN cu comparare (însumare) în curent. O asemenea schem ă este prezentată în
figura 3.32. În baza principiului expus mai sus, sistemul va acŃiona în sensul de a minimiza
tensiunea de eroare, astfel încât s ă se obŃină,
U i = RI0 .

R
+ COMP T SC CC
_ D RAS
Q1 …… Qn N ~ Ui
W
Ui I0
RM

b1 ……. bn
REF
CNA

Fig. 3.32. Schema unui CAN cu însumare de curent.

În general, se poate afirma că precizia CAN cu aproximaŃii succesive este determinat ă de
calitatea CNA, de precizia tensiunii de referinŃă, U ref , ş i de calitatea comparatorului.
După cum rezult ă din cele prezentate, timpul de conversie este dat de relaŃ ia,
tCONV = ( n + 1)T0 ,
iar frecvenŃa de tact maxim ă este determinat ă de viteza CNA şi a comparatorului.
Structura acestui tip de convertor este adecvată realiz ării sub formă integrat ă. În practică
exist ă RAS-uri integrate, de exemplu AM 2502-3 (8 bi Ńi), AM 2504 (10 biŃ i), dar şi CAN de
8 ÷ 14 biŃi complet integrate, în form ă monolitică sau hibridă, cu timpi de conversie cuprinşi de
regul ă în domeniul 5 ÷ 40 µs .
Câteva exemple de asemenea convertoare produse de firma Analog Devices sunt:
- AD774 - convertor de 12 biŃi ş i tCONV = 8 µs ;
- AD670 - convertor de 8 bi Ńi şi tCONV = 10 µs . O particularitate a acestui convertor este
faptul că nu necesit ă semnal de tact. Acesta este realizat din semnalul de start conversie, trecut
printr-o linie de întârziere, realizat ă cu porŃ i logice, având atâtea secŃ iuni, câte impulsuri de tact
sunt necesare pentru o conversie complet ă.
64 Instrumenta Ń ie electronic ă de m ă sur ă

b) - Convertoare cu rampă în trepte

Un convertor cu o structură mai simpl ă se poate obŃine înlocuind registrul de aproxim ări
succesive cu un bloc logic de control (BLC) care are rolul de a genera o secvenŃă de numere
crescătoare începând cu zero. Generarea secvenŃ ei se blochează în momentul în care tensiunea de
la ieş irea convertorului N/A devine mai mare decât tensiunea de intrare U i . Numărul prezent la
intrarea convertorului N/A în acest moment este rezultatul conversiei numerice a tensiunii de
intrare. În figura 3.33 este prezentat ă o schem ă a acestui convertor.

CC SC T

_ S

R Q P
+

COMP

CK NUM
Ui CLR Q 1 …… Q n N ~ Ui
W

RM

b1 ……. bn
Uc REF
CNA

Fig. 5.33. Schema convertorului cu rampă în trepte.

După aplicarea comenzii start conversie (SC), bistabilul SR trece în starea “1” şi deschide
poarta P ce permite accesul impulsurilor de tact către num ărător. Acesta începe s ă numere pornind
din starea 0, iar num ărul rezultat după fiecare tact este aplicat pe intrările convertorului numeric-
analogic. Ca urmare a generării de numere succesive, tensiunea de la ieş irea convertorului N/A va
fi de forma unei rampe în trepte (v. fig. 3.34).
Înăl Ń imea unei trepte este pasul de Uc
cuantizare, ∆U . Procesul continuă până când Ui
tensiunea U c depăş eşte nivelul U i . La acest
moment, comparatorul trece în starea “1” şi
reseteaz ă bistabilul. În consecinŃă, poarta P se
blocheaz ă şi se opreşte accesul impulsurilor de
tact către num ărător. Totodat ă se semnaleaz ă
sfârş itul conversiei prin semnalul CC şi se T0 t
N x T0
transferă conŃinutul num ărătorului în registrul de
memorie RM. SC
Timpul de conversie este dependent de
tensiunea U i , conform relaŃiei, t
CC
U
tCONV = i T0 = N xT0 , t
∆U
iar Fig. 3.34. Diagrame care ilustreaz ă funcŃionarea
n
tCONV max = 2 T0 CAN cu rampă de tensiune în trepte.
Convertoare 65

Din aceste relaŃ ii, rezult ă că procesul de conversie este cu atât mai lung cu cât tensiunea
de intrare este mai aproape de valoarea maxim ă acceptat ă de convertor, iar valoarea maxim ă a
timpului de conversie creşte exponenŃial cu num ărul de biŃ i. Cum alegerea perioadei tactului T0
este supus ă aceloraşi restricŃii ca în cazul convertorului cu aproximări succesive, rezult ă că în
general, acest convertor este mai lent, dar mai simplu, deci mai ieftin, şi comparabil ca precizie cu
convertorul cu aproximaŃii succesive.

O procedură mai bună ar fi ca la sfârşitul conversiei, circuitul de num ărare s ă nu fie resetat
ci s ă fie incrementat sau decrementat în funcŃie de noua valoare a m ărimii de intrare. În medie se
obŃ ine o economie de timp şi rata medie de conversie va creşte. O schem ă de convertor A/N care
poate funcŃiona în acest mod este dat ă în fig. 3.35.
V+ R8

V+
_
Dn U ref
A1 + spre µP
+ ue A
M _ 2
DAC 08 COMP
βM 301 A
M − βM 301 A
I0 V
M
Ui
D1

Fig. 3.35. Convertor A/N cu reacŃie cu funcŃ ionare prin soft.

Circuitul este cuplat la un sistem cu microprocesor şi algoritmul de funcŃ ionare este

implementat prin soft. Numărul N înscris de microprocesor în portul paralel de ieşire este aplicat
la intrarea convertorului N/A care furnizează un curent de ieş ire I0 proporŃ ional cu num ărul
aplicat.
Pentru a se asigura o gam ă de variaŃie simetrică faŃă de zero pentru tensiunea de intrare
U i , de exemplu U i ∈ ( −5V ; + 5V ) , curentul I0 este însumat cu o component ă continuă Icc ,
obŃ inându-se la ieş irea primului AO de tip βM 301 A ,
ue = − R8 ( I cc + I 0 )
unde Icc > 0 ş i I0 ∈ 0, − I max .
Tensiunea ue , care poate avea o valoare negativă sau pozitivă, este comparat ă cu tensiunea
de intrare U i . FuncŃia de comparare a celor două tensiuni este realizat ă tot cu un AO de tip
βM 301 A , a cărui ieşire este conectat ă la un port de intrare al sistemului cu microprocesor pentru
a comanda incrementarea sau decrementarea num ărului N astfel încât s ă se obŃină în final valoarea
numerică a tensiunii aplicate.
Trebuie menŃ ionat că aceast ă variant ă de circuit are avantajul că prin schimbarea
programului, algoritmul de funcŃionare se poate adapta simplu în raport de aplicaŃia practică,
pentru a obŃine o conversie cu performanŃe cât mai bune, în deosebi un timp de conversie mediu
cât mai redus.

c) - Convertoare cu rampă liniară (tensiune-timp)

Structura acestui tip de convertor este prezentată în schema din figura 3.36.
Generatorul de tensiune liniar variabil ă (GTLV) este comandat şi genereaz ă o rampă liniar
crescătoare, începând de la nivelul −U f M , pe durata cât tensiunea de comandă are nivel logic “0”.
Bucla format ă de comparatorul COMP3, monostabilul MS ş i bistabilul D are rolul de a da startul
66 Instrumenta Ń ie electronic ă de m ă sur ă

în producerea acestei tensiuni atunci când se aplică un front pozitiv pe intrarea SC, şi oprirea,
când s-a atins nivelul +U f M .

Fig. 3.36. Schema convertorului A/N cu rampă liniară.

Fig. 3.37. Formele de undă care ilustreaz ă funcŃ ionarea convertorului:

a) cazul U i < 0 ; b) cazul U i > 0 .

FuncŃ ionarea în detaliu a convertorului este explicat ă cu ajutorul formelor de undă

prezentate în figurile 3.37 a ş i b, pentru cazul U i < 0 ş i respectiv U i > 0 . Din analiza acestor forme
de undă rezult ă urm ătoarele concluzii:
• Panta TLV este
m = Uf M / T ,
• Durata deschiderii porŃii P este în ambele cazuri dată de relaŃia,
Ui Ui
tP = t2 − t1 = =T
m Uf M
de unde rezult ă că acest tip de convertor efectueaz ă o conversie tensiune-timp.
• Ieşirea bistabilului D din partea superioară a schemei, care indică semnul tensiunii de
intrare, va avea nivel logic “1” dacă tensiunea convertit ă este negativă şi “0” dacă aceasta este
pozitivă.
Convertoare 67

Pentru m ăsurarea numerică a intervalului de timp t2 − t1 = t P , se utilizează num ărătorul

NUM care înregistreaz ă impulsurile date de baza de timp BT pe durata cât poarta P este deschis ă.
Dacă frecvenŃ a bazei de timp este f r = 1 / Tr , num ărul de impulsuri contorizate de num ărător pe
durata deschiderii porŃ ii, tP , este
tP T U i
Nx = =
Tr Tr U f M

La cap de scară, având în vedere că U CS = U f M , pentru un convertor lucrând cu n biŃ i,

inclusiv bitul de semn, se obŃine
T
N x CS = = 2 n −1 − 1
Tr
ş i un timp de conversie
tCONV = 2T = 2 2n −1 − 1 Tr
( )
FrecvenŃ a tactului poate fi mai mare decât în cazul convertoarelor cu reacŃie, fiind limitată
în principal de viteza de lucru a num ărătorului. De exemplu, pentru 8 biŃi şi f r = 10 MHz
( Tr = 0,1 µs ), rezultă tCONV = 2 ⋅ 127 ⋅ 0,1 µs = 25,4 µs , ceea ce corespunde unui convertor cu
performanŃ e medii în ceea ce priveşte viteza.
RezoluŃ ia ∆U se obŃ ine scriind condi Ńia,
T ∆U Tr m
1= , deci ∆U = U f M =
Tr U f M T fr
O rezoluŃ ia bună implică o frecvenŃă de tact f r mare şi panta m = U f M / T mică.
Precizia este determinat ă de:
• liniaritatea rampei de tensiune generate şi de precizia pantei acesteia;
• precizia şi stabilitatea frecvenŃei f r ,
• calitatea comparatoarelor COMP 1 şi 2, dar şi a celorlalte circuite.
d) - Convertoare A/N paralel
Convertoarele paralel sunt, din punct de vedere al concepŃiei , cele mai simple şi totodat ă,
ş i cele mai rapide. În figura 3.38 este prezentat ă schema unui asemenea convertor de trei biŃ i. Cu
ajutorul divizorului format din cele 8 rezistoare se realizeaz ă tensiunile de prag pentru cele 7
comparatoare. Acestea sunt:
1 3 13
U ref , U ref , ..........., U ref
16 16 16
Se mai poate eventual utiliza un al optulea comparator cu scopul sesiz ării depăşirii, având
drept prag, tensiunea (15 / 16)U ref .

Fig. 3.38. Schema de principiu a unui convertor A/N paralel de 3 bi Ńi.

68 Instrumenta Ń ie electronic ă de m ă sur ă

Semnalele de la ieşirile comparatoarelor indică nivelul tensiunii în aş a-numitul “cod

termometric” , ineficient din punct de vedere al num ărului de biŃi utilizaŃi. În consecinŃă, va fi
necesară o logică de decodare, care s ă realizeze trecerea la trei bi Ńi.
Precizia convertorului este determinat ă de calitatea comparatoarelor şi de precizia cu care
sunt realizate pragurile. Aceasta din urm ă, este, la rândul ei, dependent ă de precizia realiz ării
divizorului rezistiv. Dezavantajul major al schemei const ă în num ărul mare, 2n − 1 , de( )
comparatoare de mare vitez ă , care implică totodat ă şi consumuri foarte ridicate.
Utilizând aceast ă tehnică, se realizeaz ă în prezent convertoare de cel mult 6-8 biŃi, de
vitez ă mare (timpi de conversie de zeci de nanosecunde) utilizate pentru achiziŃia semnalului în
osciloscoapele numerice, sistemele video, instalaŃii radar etc. Ca exemplu de acest tip de
convertor, se poate da circuitul AD9002, produs de Analog Devices, care este un convertor de 8
biŃi, cu o rat ă de conversie maxim ă de 1,5 ⋅108 eş antioane/secundă.

e) - Convertoare A/N paralel-serie

Având în vedere complexitatea ridicat ă a convertoarelor paralel în cazul în care este
necesar un num ăr mai mare de biŃi, se pot realiza combinaŃii de 2-4 asemenea convertoare, fiecare
lucrând pe maximum 4-5 bi Ńi. O asemenea schem ă este dată în figura 3.39, unde se realizează un
convertor de 8 biŃi, utilizând două convertoare paralel de 4 bi Ńi. Primul CAN genereaz ă primii 4
biŃi (cei mai semnificativi) ai rezultatului. Valoarea cuantizat ă pe 4 biŃi este apoi aplicat ă unui
CNA, şi rezultatul este scăzut din semnalul iniŃial, evaluându-se în acest mod eroarea de
cuantizare. La efectuarea acestei scăderi, semnalul de intrare va trebui să fie întârziat cu un timp
egal cu timpul de conversie al primului CAN. Eventual, se poate renunŃ a la aceast ă întârziere,
dacă se utilizeaz ă un circuit de eş antionare-memorare la intrare, care să menŃ ină semnalul aplicat
la intrarea convertorului constant pe durata unei conversii. În continuare, eroarea rezultat ă după
prima conversie este şi ea cuantizat ă în al doilea convertor, care genereaz ă ultimii 4 bi Ńi ai
rezultatului. În acest mod se obŃine un convertor de 8 biŃ i utilizând 30 de comparatoare, în loc de
255, câte ar fi fost necesare în varianta paralel. Evident, şi timpul de conversie va fi mai mare, el
incluzând de două ori timpul necesar unui CAN, plus timpul de conversie al CNA.
Exemple de asemenea convertoare sunt cele din familia AD7820, 7821, având ieşirea pe
8 biŃ i în două etape şi lucrând la circa 1MHz. Un convertor mai rapid este AD9049, lucrând cu
9 biŃi, la o frecvenŃă maxim ă de 30MHz.

Fig. 3.39. Schema de principiu a unui convertor A/N paralel-serie de 8 biŃ i.

f) - Convertoare A/N de tip pipe-line (serie)

În general timpul de conversie al unui convertor analog-numeric este definit ca intervalul
de timp scurs din momentul eşantionării semnalului analogic până la generarea codului numeric
corespunz ător N. În multe aplicaŃii ne intereseaz ă mai mult perioada cu care poate fi eş antionat
semnalul, decât întârzierea cu care este generat semnalul la ieşire. În schemele prezentate până
Convertoare 69

acum, cei doi timpi erau practic identici (adică se poate prelua o nouă valoare a semnalului de
intrare numai după ce s-a terminat prelucrarea celei precedente).
O categorie de convertoare de mare viteză utilizeaz ă principiul “pipe-line”, bazat pe mai
multe convertoare, prelucrând simultan eş antioane succesive ale semnalului. Pe aceast ă cale se
obŃ in convertoare cu o perioadă de eş antionare de câteva ori mai mică decât timpul propriu-zis de
realizare a unei conversii. Altfel spus, convertorul introduce o întârziere mai mare decât perioada
de eş antionare ( tCONV > Te ).
La limit ă, acestea pot fi convertoare de 1 bit (comparatoare), cum sunt cele utilizate în
structura convertorului reprezentat ă în fig. 3.40. Acest convertor de n biŃi funcŃioneaz ă în n tacte.
Cele n secŃ iuni ale convertorului sunt separate prin circuite de eşantionare/memorare (E/M).
Acestea eşantioneaz ă simultan semnalul prezent la intrările lor. Primul CAN compară semnalul de
intrare cu 2−1U ref . CNA care urmeaz ă preia bitul dat de CAN şi genereaz ă, la rândul lui o tensiune
egal ă cu 0 sau cu 2−1U ref , după cum bitul de intrare are valoarea “0” sau “1”. Aceast ă valoare se
scade din semnal, iar “reziduul” astfel obŃinut se aplică etajului urm ător, care îl compară cu
2−2U ref , ş i operaŃia continuă în mod asem ănător în celelalte etaje. Ca urmare, la primul tact, în
prima celul ă se obŃ ine primul bit; la tactul al doilea se obŃine în celula a doua bitul al doilea, iar în
prima celul ă MSB al urm ătorului eş antion, şi aş a mai departe.

Fig. 3.40. Schema de principiu a unui convertor A/N de tip serie.

Perioada tactului, determinat ă de timpul de conversie al unei celule, poate avea valori
reduse. Perioada de eşantionare este dat ă de acest tact, dar rezultatul referitor la o conversie se
obŃ ine la ieşirea logicii de reordonare după n tacte. ConfiguraŃia de mai sus corespunde unui
convertor de tip serie.

Fig. 3.41. Schema de principiu a unui convertor A/N de tip pipe-line.

În figura 3.41 este dată o schem ă în care se utilizează mai multe secŃ iuni de 4 biŃi în
configuraŃie paralel-serie. Num ărul total de biŃ i obŃinuŃi nu este totuşi egal cu num ărul de secŃiuni
înmulŃit cu 4. Aceasta deoarece, cu excepŃia primei secŃ iuni, la toate celelalte ce urmeaz ă este
necesară o operaŃie de corecŃie care consum ă un bit. Astfel, dacă în schema din figura 3.41 se
utilizeaz ă 3 secŃ iuni, num ărul de biŃi obŃinuŃi va fi 4+3+3=10. Necesitatea operaŃiei de corecŃie
70 Instrumenta Ń ie electronic ă de m ă sur ă

rezult ă în primul rând din faptul că fiecare din secŃ iuni lucreaz ă cu aproximare prin trunchiere, aş a
încât reziduul s ă fie în permanenŃă pozitiv, iar convertorul, în ansamblu, lucreaz ă cu aproximaŃie
prin rotunjire. În al doilea rând, fiecare din convertoarele paralel de 4 bi Ńi poate fi afectat de o
eroare de nelinearitate, ce poate eventual depăş i pasul de cuantizare. Eroarea respectivă poate fi
corectat ă prin adăugarea bitului suplimentar. Pentru a justifica aceast ă afirmaŃ ie, se consideră un
convertor cu două secŃiuni, prima de 4 bi Ńi, a doua de 5 biŃi. La ieşirea primului CAN se obŃ ine
valoarea trunchiat ă la 4 bi Ńi incluzând îns ă şi o anumit ă eroare de neliniaritate. Notând cu U
valoarea exact ă a semnalului de intrare, semnalul la ieşirea primului CAN corespunde valorii,
U t + enel
′ = U − et + enel
′
unde et > 0 reprezint ă eroarea de trunchiere la 4 biŃi, iar enel
′ este eroarea de neliniaritate a
primului convertor. După CNA, care are o precizie corespunz ătoare unui convertor de 8 biŃi, se
obŃ ine prin scădere,
U − (U − et + enel ′ ,
′ ) = et − enel
Acest rezultat reprezint ă reziduul aplicat celei de a doua secŃ iuni pentru conversie ş i
valoarea corespunz ătoare obŃ inut ă este
et − enel
′ + e′′
unde s-a notat cu e′′ eroarea totală a convertorului al doilea.
Valoarea obŃinut ă după cele două conversii corespunde însum ării celor două rezultate,
(U − et + enel
′ ) + ( + et − enel
′ + e′′) = U + e′′
Deoarece este posibil ca et − enel
′ s ă depăşească nivelul ∆U al primului convertor de 4 bi Ńi,
rezult ă necesitatea unui bit suplimentar la a doua conversie, pentru a putea corecta eroarea primei
conversii.
Ca exemplu de convertoare de acest tip se poate da familia AD 9220, 9221, 9223, realizate
de Analog Devices. Acestea realizeaz ă o conversie de 12 bi Ńi utilizând trei secŃiuni de 4, 5 ş i 5
biŃi, la frecvenŃ e de eş antionare maxime de 1,5-10 MHz.

g) - Convertoare A/N de tip paralel-paralel (decalate în timp)

Exist ă cazuri când nici viteza realizat ă de un convertor paralel nu mai este suficient ă. În
asemenea cazuri pot fi utilizate combinaŃii de convertoare paralel lucrând în paralel, dar cu
intrările decalate în timp. Un exemplu este reprezentat de convertorul ultrarapid din osciloscopul
numeric HP54111 (Hewlett-Packard), care realizeaz ă o frecvenŃă de eş antionare de 1 GHz, deci
un timp de conversie de 1 ns (v. fig. 3.42).

Fig. 5.42. Convertor de tip parale-paralel.

Convertoare 71

Se utilizeaz ă în paralel 4 convertoare foarte rapide, cu o construcŃ ie mai specială, având un

timp de conversie de circa 4 ns . Ele sunt precedate de circuite de eş antionare/memorare,
comandate pe rând prin semnalele S / H i . Acestea eşantioneaz ă semnalul pe durata cât se aplică pe
intrarea de comandă nivel logic “1” ş i menŃ in la ieşire valoarea memorat ă a semnalului pe durata
cât semnalul de comandă este pe nivel “0”. Pentru a obŃine viteza necesară sunt realizate în
tehnologie GaAs.
Timpul de eş antionare (starea S) s-a presupus inclus în tCONV i . În aceast ă situaŃie
tCONV = 0,25 tCONV i . Cele 4 semnale S / H i cu perioadă 4T sunt formate pornind de la un tact de
perioadă T şi sunt decalate în timp, ca în figura 5.43. Rezultatele obŃ inute la ieşirile celor 4
convertoare sunt selectate pe rând de un multiplexor, ale cărui semnale de selecŃie sunt comutate
cu perioada T ş i reŃinute într-un registru de stocare. Între semnalele S / H i ş i tactul din care sunt
formate acestea vor exista nişte mici întârzieri datorate timpilor de propagare. În plus, aceste
întârzieri pot s ă nu fie riguros egale. Aceste variaŃii ale momentelor de eş antionare pot provoca
erori mari în amplitudine în cazul unor semnale cu viteză de variaŃie foarte mare (adică de
frecvenŃă mare). Pentru a evita aceast ă sursă de erori se utilizează un circuit S/H comun, de foarte
mare vitez ă, la intrare, comandat de un singur tact (acela de perioadă T). Circuitele S / H i
eş antioneaz ă semnale reŃinute la momentele corecte de S/H, astfel încât eventualele decalaje în
timp ale semnalelor S/Hi nu mai conteaz ă.

Fig. 3.43. Semnalele de comandă S / H i . Fig. 3.44. Arie de celule CCD.

h) - Convertor cu achiziŃie bazată pe memorare analogică

O variant ă mai simpl ă ş i de o vitez ă relativ ridicat ă (108 eş ant/s) combină memorarea
analogică la viteză mare, utilizând o memorie CCD (cu transfer de sarcină), urmat ă de o conversie
relativ lent ă (convertor cu aproxim ări succesive). Ca exemplu, se consideră sistemul de achizi Ńie
al osciloscopului Tektronix 2430.
Într-un dispozitiv CCD, semnalul este memorat prin intermediul sarcinii electrice care este
transferată de la intrare în celulele respective. Citirea se face prin transferul spre exterior a acestei
sarcini. În cazul de faŃă se utilizeaz ă celule lucrând cu un tact cu 4 faze (4 porŃi)/celul ă. Cu
celulele respective se constituie o arie ca în figura 3.44. Semnalul este mai întâi adiŃ ionat prin
porŃile din grupul A. Acesta lucreaz ă în 16 tacte ca un registru de deplasare. La fiecare tact
principal, semnalul de intrare este eş antionat ş i sarcina corespunz ărtoare este introdus ă în prima
celul ă. Sarcina preexistent ă în celula 1 trece în 2 ş.a.m.d. După 16 tacte informaŃia din celulele A
este transferat ă în prima linie a zonei B. În fine, după ce se umple ş i aceast ă zonă, sarcina din linia
33 a zonei B este transferat ă în C. După umplerea memoriei, informaŃ ia din C este extras ă cu un
tact mai lent ş i aplicată unui CAN cu aproxim ări succesive şi stocat ă într-o memorie numerică.
Capacitatea totală de memorie este de 33 x 16 = 528 eş antioane. Se utilizeaz ă două
asemenea dispozitive, rezultând o capacitate de 1056 eş antioane dintre care utilizate pentru
memoria de semnal sunt numai 1028 de unit ăŃi.