1.

Diagnosticul de laborator în bolile infecțioase

1.1.Diagnosticul de laborator nespecific
1.2. Diagnosticul etiologic
2. Diagnosticul epidemiologic
Diagnosticul de laborator nespecific

1.Hemoleucograma serică:
1.1.Numărul de leucocite și formula leucocitară:
- Diferențierea între bolile infecțioase și cele neinfecțioase
- Diferențierea între tipurile etiologice de infecții:
- leucocitoză – cel mai frecvent infecții bacteriene
- leucopenie/nr. normal de leucocite – infecții virale
- neutrofilie – infecții bacteriene
- neutropenie – infecții virale
- limfocitoză – infecții virale; tuse convulsivă
- limfopenie – infecție HIV
- eozinofilie – infecții parazitare; alergii
- monocitoză – infecții virale ( sindrom mononucleozic).

1.2. Numărul de trombocite:

- trombocitoză – în contextul unei infecții semnifică existența unui sindrom inflamator biologic
- trombocitopenie – prin afectare medulară intrainfecțioasă ( virale), prin Ac antiplachetari ( infecție EBV, HIV,
febre hemoragice), prin CID ( sepsis cu BGN, purpura fulminans, paludism, febra tifoidă).

2. Sindromul inflamator biologic:

2.1. VSH : marker nespecific; crește în boli infecțioase și neinfecțioase
- Valoare normală în infecții virale, valoare crescută în infecții bacteriene
2.2. Fibrinogen: marker nespecific; crește în boli infecțioase și neinfecțioase
- Valoare normală în infecții virale, valori crescute în infecții bacteriene
- Marker inflamator cu dinamică mai rapidă decât VSH.
2.3. Proteina C reactivă: marker nespecific; crește în boli infecțioase și neinfecțioase
- Valoare normală în infecții virale
- Valoare crescută în infecții bacteriene
- Dinamică mai rapidă decât VSH și fibrinogen
- Utilă în evaluarea eficienței tratamentului antibiotic în infecții bacteriene
2.4. Procalcitonina: marker de inflamație precoce
- Valoare crescută în infecții bacteriene și sepsis.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR SPECIFIC

 Permite diagnosticul și tratamentul etiologic țintit și eficient

1. Diagnosticul direct: bacteriologic, virusologic, parazitologic – decelează agentul infecțios cauzal sau
elementele din structura sa ( antigene specifice, material genetic)
2. Diagnosticul indirect: serologic – decelează Ac specifici în serul pacienților.
3. Tehnici de diagnostic direct:

1.1. Examenul microscopic direct:

 Evidențiază agentul infecțios pe frotiuri efectuate din produse biologice prelevate de la pacient
 Orientează spre etiologie și permite inițierea unui tratament etiologic
 Pe preparate proaspete, necolorate – Treponema, Entamoeba
 Pe preparate colorate cu albastru de metilen ( pentru bacterii), Gram ( bacterii G+ și G-), Ziehl-Nielsen (
BAAR), Giemsa ( Plasmodium, Leishmania)
 Prin imunofluorescență directă – pt. dg. inf. cu Chlamydia, Pneumocistis, Legionella, Bordetella, infecții
virale.
1.2 Culturi:
- Permit izolarea și identificarea unui microorganism și stabilirea sensibilității la antimicrobiene
( antibiogramă, antifungigramă etc.)
- Pe medii acelulare ( bacterii, fungi) sau celulare ( virusuri)
- Pe medii uzuale ( pentru mai multe tipuri de bacterii), specifice ( pentru anumite bacterii – Ex.
Lowenstein-Jensen pentru Bacilul Koch sau pentru fungi – Ex. mediul Sabouraud), îmbogățite etc.
- Tehnici clasice și tehnici computerizate ( BACTEC, BACTEC – Alert)
Tipuri de culturi:
- Hemoculturi
- Culturi din spută, exsudatul faringian, lavaj bronho-alveolar
- Cultură din LCR
- Urocultură, coprocultură
- Cultură din focare cutanate etc.
!!!! Probele biologice/patologice se recoltează înainte de inițierea tratamentului etiologic!!!!

1.3. Tehnici de depistare a Ag specifice microbiene:

 Latex-aglutinare, contraimunelectroforeză, ELISA etc.
 Ex.:
 latex-aglutinare in LCR – identificarea Ag meningococice, pneumococice, de H. influenzae în
meningitele pretratate cu AB
 Determinarea Ag HBs în infecția cu VHB
 Determinarea Ag urinar de Legionella sau pneumococ
 Determinarea Ag de criptococ în LCR la pacientul cu infecția cu HIV și meningită etc.

1.4. Depistarea materialului genetic

 Tehnici de biologie moleculară – identifică prin tehnici de amplificare genică materialul genetic
(acizii nucleici) al agenților infecțioși
 Polymerase chain reaction ( PCR – reacția de polimerizare în lanț), RT-PCR etc.
 Din ser, alte lichide biologice/patologice, țesuturi
Ex.: dg. Infecții virale ( HIV, VHB, VHC, VHA, CMV, EBV), infecții bacteriene ( BK, stafilococi, enterococi,
Listeria, Legionella, Chlamydia, Coxiella burneti etc.), infecții parazitare ( Toxoplasma, Leishmania etc.), infecții
fungice ( Histoplasma capsulatum, Pneumocystis jirovecii, Blastomyces)
 Costisitoare.

2. Diagnosticul serologic:
- Depistarea Ac specifici prin variate tehnici: ELISA, fixarea complementului, neutralizare, Western Blot
( reacție de confirmare – în borelioză, infecția cu HIV)
• Ac IgM:
- apar la 7-14 zile de la debut
- indică infecția acută, recentă
- dispar după câteva luni
- nu traversează placenta – prezența la nou-născut indică infecție in utero cu Ac proprii
• Ac IgG:
- apar după IgM și persistă toată viața( protecție față de reinfecție)
- traversează placenta – prezența la nou-născut nu semnifică infectarea acestuia.
• Ac IgA:
- pot fi pozitivi în infecția acută cu unele microorganisme ( Yersinia, adenovirusuri etc.)

Infecție acută:
 IgM specifici pozitivi
 Seroconversie negativ-pozitiv
 Creșterea în dinamică în seruri pereche ( la 10-14 zile) a titrului de Ac specifici.
 DIAGNOSTICUL EPIDEMIOLOGIC ÎN BOLILE INFECȚIOASE

 Esențial în orientarea spre un diagnostic de boală infecțioasă

- Existența de cazuri similare în familie sau în colectivitate
- Contact cu persoane bolnave, animale sau păsări bolnave, cu organe de animale
- Ocupația – crescător de animale/păsări; starea de sănătate a animalelor/păsărilor; ocupații ce
presupune contact cu multe persoane
- Călătorii recente în zone cu anumite boli infecțioase
- Obiceiuri alimentare particulare ( consum de carne nepreparată termic, lapte nefiert, fructe de mare
etc.)
- Consumul de apă sau alimente înainte de debutul bolii
- Călătorii cu mijloace de transport în comun ( inclusiv avion)
- Comportament sexual la risc
- Antecedente de imunizări naturale ( trecerea prin infecție) sau artificiale ( vaccinări)
- Etc.