PREVENIREA ACCIDENTELOR ÎN SECTORUL CONSTRUCŢIILOR

Drd.ing. Florin Cotigă, ing. Nicolaie Dămăcuş

THE WARNING OF THE LABOUR ACCIDENTS

PRODUCED IN CONSTRUCTION

Analyse the stand of the work accidents in the national economy, who
was taken place in the civilian and industrial buildings, daring 2003 – 2004
period, the conclusion was that accidents produced is high. All those events
was happends because unusing properly of the protection equipment, or on
using it at all.

În fiecare an, aproximativ 5 milioane de persoane din Uniunea

Europeană suferă accidente de muncă, care generează întreruperi din
lucru pentru mai mult de 3 zile, însumând în medie aproximativ 146
milioane de zile de lucru pierdute ). Anumite accidente au consecinţe
permanente, care afectează capacitatea de muncă a respectivelor
persoane şi viaţa lor extra-profesionalã. Accidente de muncă intervin în
toate domeniile de activitate, incluzând şi accidentele datorate
alunecării, împiedicării şi căderii, obiectelor căzând de la înălţime,
obiectelor ascuţite sau fierbinţi, şi accidentelor care implicã vehicule şi
maşini.
Sectorul cu cel mai ridicat risc de accidentare este cel al
construcţiilor, unde se înregistrează anual peste 1.300 de decese. În
raport cu lucrătorii din alte sectoare, la scară mondială, pentru lucrătorii
din construcţii riscul de deces este de trei ori mai ridicat, în timp ce
riscul de accidentare este de două ori mai ridicat, faţă de celelalte
ramuri economice
Peste 99% din firmele de construcţii din Europa sunt
întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Prin urmare, acestea sunt cele mai
afectate de accidentele din construcţii.
Costurile acestor accidente sunt imense, atât pentru lucrători,
cât şi pentru angajatori şi pentru societate. Aceste costuri pot să
reprezinte o cotă apreciabilă din preţul contractelor.
Cuantificarea costului datorat standardelor SSM
necorespunzătoare din sectorul construcţiilor este dificilă, mai ales din
cauza problemelor legate de estimarea mărimii reale pe care o are
acest sector, având în vedere în special proporţia potenţial
semnificativă a angajaţilor neînregistraţi. Aceste incertitudini sunt
agravate de faptul că este probabil ca o proporţie considerabilă din
problemele SSM să nu fie raportate, deoarece multe din firme sunt de
mici dimensiuni şi ar putea funcţiona „în afara sistemului oficial”. Ca
urmare, este foarte probabil ca orice evaluări ale costurilor să
subestimeze impactul financiar real:

• Un studiu efectuat în Marea Britanie evaluează costurile

accidentelor şi bolilor profesionale din sectorul construcţiilor –
incluzând, printre altele, costurile aferente întârzierilor,
absenteismului şi asigurărilor şi îngrijirilor medicale – la 8.5% din
costurile proiectelor de investiţii.
• Plecând de la ipoteza că estimările din Marea Britanie ar fiind
valabile pentru întreaga UE, unde se crede că sectorul
construcţiilor valorează 902 miliarde Euro, aceasta ar conduce la
un cost anual de aproape 75 miliarde Euro - respectiv aproape
200 Euro pentru fiecare persoană din populaţia UE.
• Deoarece, în majoritatea ţărilor, proiectele din sectorul public
reprezintă o parte importantă din costurile sectorului construcţiilor,
contribuabilii vor suporta o mare parte din aceste costuri.

Costurile legate de accidentele de muncă sunt ridicate, şi

includ:

ƒ Plata concediului medical, plăţi pentru ore suplimentare sau pentru

personal de înlocuire temporară, pensionare anticipatã, recrutarea
noii forţe de muncă, recalificare;
ƒ Pierderi de timp în producţie;
ƒ Daune aduse unităţii, echipamentelor, materialelor, produselor;
ƒ Timp alocat de conducere pentru gestionarea urmãrilor
accidentelor ;
ƒ Cote de asigurare mărite, cheltuieli de judecată;
ƒ Scăderea moralului angajaţilor.
ƒ Riscurile de accidente sunt mai mari pentru angajaţii din
Întreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM-uri). Frecvenţa accidentelor
mortale din întreprinderile cu mai puţin de 50 de angajaţi este
aproape dublã faţã de cea înregistratã în unităţile de dimensiuni
mai mari.

În Romania în anul 2003, dintr-un număr total de 5799 de

accidente de muncă, 10,8% adică 626 de accidente, reprezintă
accidente în ramura de construcţii.
În semestrul I 2004 –accidentele de muncă mortale au
reprezentat 7,69 % din numărul total de accidente înregistrate în
ramura construcţii .

PONDEREA ACCIDENTELOR CARE AU PRODUS

I.T.M. FATA DE CELE MORTALE DIN
CONSTRUCTII SEMESTRUL I 2004

7,69%

92,31%

Accidente cu I.T.M. Accidente mortale

Referitor la analizarea situaţiei accidentelor de muncă produse

în semestrul I al anului 2004 se poate preciza că acestea au avut ca
principala cauza executantul în proporţie de 86,54% din totalul
accidentelor înregistrate în ramura construcţii.
 PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
CAUZATE DE EXECUTANT FATA DE TOTALUL
ACCIDENTELOR DE MUNCA SEMESTRUL I 2004

13,46%

86,54%

Numar de accidente dependente de alte cauze

Numar de accidente dependente de executant

Astfel în cele ce urmează sunt evidenţiate principalele cauze

care au condus la accidente de muncă :

Tabelul 1
Cauze dependente de executant Nr.accidente
Efectuare necorespunzatoare de comenzi,
manevre 44
Neefectuarea la timp a operatiilor
indispensabile securitatii muncii 34
Efectuare necorespunzatoare de pozitionari,
consolidari, fixari etc 25
Neutilizarea mijloacelor de protectie din dotare 19
Caderi la acelasi nivel prin alunecare 13
Caderi de la inaltime prin dezechilibrare 7

O alta componentă a sistemului de muncă unde in urma

nerespectarii prevederilor legale privind securitatea şi sănătatea în
muncă a fost mijlocul de producţie, in proportie de 47,31 % ,
principalele deficiente fiind:

Tabelul 2
Cauze dependente de mijlocul de
productie Nr.accidente
Deplasari sub efectul gravitational
prin cadere libera 23
Deplasari sub efectul gravitational
prin rasturnare 17
Miscari functionale si
disfunctionale, devieri de la
traiectoriile normale 16
Miscari ale masinilor mecanisme,
in functionare normala 8
Deplasari sub efectul gravitational
prin alunecare 7
Miscari functionale si
disfunctionale, proiectarea de
corpuri 4
 PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
CAUZATE DE MIJLOACELE DE PRODUCTIE
FATA DE TOTALUL ACCIDENTELOR DE MUNCA
SEMESTRUL I 2004

47,31%

52,69%

Numar de accidente dependente de alte cauze

Numar de accidente dependente de mijloacele de productie

În primul semestru al anului 2004, 43,08 % din totalul

accidentelor înregistrate au avut cauze legate de sarcina de muncă
cele mai frecvente fiind:

Tabelul 3
Cauze dependente de sarcina de
munca Nr.accidente
Tolerarea abaterilor de la
respectarea normelor de
securitate a muncii 31
Erori in prestabilirea operatiilor de
munca 16
Omisiuni in prestabilirea
operatiilor de munca 13
Tolerarea abaterilor de la
disciplina tehnologica 9
 PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
DETERMINATE DE SARCINA DE MUNCA FATA
DE TOTALUL ACCIDENTELOR DE MUNCA
SEMESTRUL I 2004

43,08%

56,92%

Numar de accidente dependente de alte cauze

Numar de accidente dependente de sarcina de munca

Accidentele de muncă produse ca urmare a nerespectarii

prevederilor legislative referitoare la caracteristicile mediului de muncă
au avut o pondere de 9,2 % din numarul total de accidente înregistrate
în semestrul I al anului 2004.

PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA

CAUZATE DE MEDIUL DE MUNCA FATA DE
TOTALUL ACCIDENTELOR DE MUNCA
SEMESTRUL I 2004

9,23%

90,77%

Numar de accidente dependente de alte cauze

Numar de accidente dependente de mediul de munca

Principalele cauze dependente de mediul de muncă sunt:

 Tabelul 4
Cauze dependente de mediul de munca Nr.accidente
Viscol 4
Temperatura aerului scazuta 3
Umiditatea aerului ridicata 2

Se poate concluziona că majoritatea accidentelor de muncă au

loc în următoarele condiţii:
ƒ folosirea unor angajaţi noi, fără pregătire profesională
corespunzătoare pentru efectuarea muncii respective, lipsa
experienţei în muncă determinând numărul mare de accidentaţi
în categoria angajaţilor cu vechime mică la locul de muncă
ƒ nerespectarea tehnologiilor de lucru;
ƒ nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă;
ƒ exploatarea instalaţiilor şi utilajelor fără asigurarea reviziilor şi
reparaţiilor corespunzătoare acestora;
ƒ deficienţelor în sistemul de pregătire şi instruire a personalului.

În judeţul Arad, în anul 2003 dintr-un număr total de 78 de

accidente de muncă, 11 accidente au avut loc în ramura construcţii,
ceea ce reprezintă 14,1%. Toate cele 11 accidente au cauze
dpendente de executant.
În semestrul I 2004 dintr-un număr total de 53 de accidente,
doar 5 s-au produs în ramura construcţii, ceea ce reprezintă 9,4%. Şi
aceste accidente au cauze dependente de executant. De menţionat că
atât în anul 2003 cât şi în semestrul I din 2004. În judeţul Arad nu s-au
înregistrat în ramura construcţii, accidente de muncă mortale.

RESPONSABILITĂŢI

Răspunderea pentru asigurarea securităţii în muncă revine

clienţilor, conducătorilor de lucrări, angajatorilor, sub-contractanţilor şi
lucrătorilor independenţi. Cerinţele relevante din Directivele europene
includ:
Luarea în considerare a aspectelor privind securitatea şi
sănătatea în muncă, începând cu faza de planificare precum şi pe
parcursul derulării tuturor activităţilor de construcţii. Toate părţile
implicate în planificarea şi executarea lucrărilor trebuie să-şi
coordoneze activităţile.
 Asigurarea unui echipament tehnic sigur (ce include
aspectele legate de compatibilitate, selecţie, caracteristici de securitate,
utilizare fără riscuri, instruire şi informare, verificare şi întreţinere).
Prevederea semnalizãrii de securitate şi sănătate în muncă,
acolo unde riscurile nu pot fi evitate sau reduse în mod adecvat prin
măsuri de prevenire.
Prevederea unui echipament individual de protecţie (căşti de
protecţie, centuri de siguranţă, protecţie oculară şi respiratorie,
încălţăminte de protecţie, etc.), corespunzător riscurilor aferente, în
cazul în care nu este posibilă evitarea acestora prin alte mijloace.
Asigurarea unui mediu de muncă sigur şi a unor condiţii de
muncă adecvate pentru lucrătorii din construcţii, cum sunt, de
exemplu: căi de acces , căi de circulaţie sigure.
Prevederea unui Cadru general de management al securităţii
şi sănătăţii în muncă, care include: evaluarea şi prevenirea riscurilor;
acordarea de prioritate măsurilor colective de eliminare a riscurilor;
consultarea angajaţilor, asigurarea informării şi instruirii; coordonarea
pe probleme de securitate în muncă între toţi antreprenorii prezenţi pe
şantier.
Cerinţele minime cuprinse în Directive au fost transpuse în
legislaţiile naţionale, care pot include şi cerinţe suplimentare.
Legislaţia Uniunii Europene, la îndrumări detaliate ale
Comisiei destinate IMM-urilor şi la cele referitoare la evaluarea riscurilor
şi sectorul construcţii, ca şi la site-urile Statelor Membre, unde poate fi
găsită legislaţia naţionalã de implementare a Directivelor, precum şi
îndrumări în acest sens. A se vedea, în mod special, Directiva privind
şantierele de construcţii temporare sau mobile.
Angajaţii au îndatorirea să participe în mod activ la aplicarea
măsurilor de prevenire luate de angajatori, respectând instrucţiunile în
conformitate cu instruirea primită.
Consultarea forţei de muncã este una din cerinţe. A face apel
la cunoştinţele acesteia asigură identificarea corectă a riscurilor şi
implementarea unor soluţii eficiente.

Prevenirea accidentelor – Evaluarea riscurilor

În activităţile din sectorul construcţiilor există numeroase

pericole. Există, totuşi, şi multe “bune practici” care pot fi aplicate cu
uşurinţă pentru prevenirea accidentelor. Primul pas, în acest sens, îl
reprezintă o evaluare adecvatã şi suficientã a riscurilor.
 Pentru a asigura o diminuare reală a expunerii lucrătorilor la
pericole, precum şi a altor persoane (incluzând vizitatori ai şantierului,
trecători care nu au legătură cu şantierul), evaluarea riscurilor trebuie
să ia în considerare toate riscurile şi pericolele. Trebuie vegheat ca
diminuarea unui risc să nu ducă la creşterea altuia.
Trebuie identificate toate pericolele, atât cele care decurg din
activităţile de construcţii, cât şi cele datorate altor factori, cum ar fi
amenajarea şantierului.
Urmează evaluarea importanţei acestor riscuri, ţinând seama
de precauţiile luate: s-au adoptat suficiente măsuri de prevenire sau
trebuie făcut mai mult în acest sens? Concluziile evaluării riscurilor vor
permite selectarea celor mai potrivite măsuri de bună practică care vor
fi utilizate.

Prevenirea în practicã

Principalele riscuri sunt asociate lucrului la înălţime, lucrărilor

de excavaţii şi manipulărilor de greutăţi. Trebuie acordatã prioritate
acelor mãsuri care eliminã sau diminueazã riscul la sursã şi care
asigurã protecţia colectivã. Acolo unde riscurile nu pot fi diminuate în
măsură suficientă, prin alte mijloace, trebuie recurs la protecţia
individuală, cum este echipamentul individual de protecţie.
În plus faţă de evaluarea globală a riscurilor, mai sunt necesare
monitorizarea continuă şi inspecţiile cu caracter periodic.

Lucrul la înãlţime

Căderea de la înălţime este cea mai frecventă cauză a

accidentelor şi deceselor din sectorul construcţiilor. La originea unei
căderi stau adesea lucrul pe o schelă sau platformă fără balustradă,
neasigurarea corectă a centurii de siguranţă, lucrul pe acoperişuri
fragile şi pe scări mobile prost întreţinute, poziţionate sau ancorate.
Procesul de construcţie în ansamblu, trebuie planificat astfel
încât să se reducă riscul de cădere de la înălţime. Protecţia împotriva
căderilor trebuie prevăzută încă din faza de proiectare. Riscul poate fi
redus prin adăugarea unor balustrade speciale sau, în ultimă instanţă,
dacă riscul persistă, prin prevederea de centuri de siguranţă.
Lucrãri de excavaţii

Înainte de începerea oricãrei lucrãri de excavaţii, luaţi în

considerare toate pericolele potenţiale –incluzând prăbuşirea pereţilor
de tranşee, căderea persoanelor şi vehiculelor în gropile săpate
(excavaţii) şi afectarea structurilor construcţiilor învecinate. Adoptaţi
apoi măsuri de prevenire adecvate: localizaţi şi semnalizaţi prin
marcaje toate traseele subterane şi luaţi măsuri pentru a le evita;
asiguraţi aprovizionarea şantierului cu materiale adecvate de susţinere
a pereţilor excavaţiei; asiguraţi-vă de existenţa unei metode sigure
pentru montarea şi demontarea materialelor de susţinere. Stabiliţi care
va fi necesarul de material de manipulat, precum şi echipamentul
adecvat acestui scop. Asiguraţi-vă că echipamentul necesar este livrat
la timp, iar şantierul este pregătit să îl preia.
Pentru a asigura eficacitatea măsurilor prevăzute sunt
necesare inspecţii zilnice: accesul la şi de la excavaţii se realizează în
condiţii de siguranţă? sunt amplasate bariere pentru a preveni căderea
persoanelor în excavaţie? materialele, pământul excavat şi
echipamentele sunt amplasate suficient de departe de marginea gropii?
Transportul materialelor
Planificaţi transportul materialelor astfel încât să se reducă
deplasările, iar manipularea acestora să se realizeze în condiţii de
siguranţă. Vegheaţi ca instalarea şi funcţionarea echipamentului să fie
asigurate de lucrători cu instruirea şi experienţa necesară.
Urmăriţi ca echipamentul tehnic să fie periodic inspectat,
încercat şi examinat, de către personal competent.
Coordonaţi activităţile de şantier – de exemplu, asiguraţi-vă
că operaţiile de ridicare la înălţime nu pun în pericol pe alţi lucrători,
sau invers. Atunci când nu se poate evita manipularea manuală,
organizaţi sarcinile de muncă în aşa fel încât să limitaţi cantitatea şi
distanţa pe care trebuie efectuată manipularea fizică. Instruiţi-i pe
lucrători pentru evitarea riscurilor şi utilizarea anumitor tehnici.
Toate operaţiile de ridicare cu ajutorul macaralelor mobile
trebuie planificate şi efectuate de personal calificat. Conducătorul
trebuie să aibă o bună vizibilitate , iar macaraua trebuie amplasată pe
un teren plat şi la o distanţă suficient de mare faţă de excavaţie şi de
liniile electrice.

Buna gospodãrire a şantierului şi securitatea accesului

Organizarea de ansamblu a şantierului şi ordinea sunt deosebit

de importante. În acest sens, asiguraţi: accesul în condiţii de securitate
şi lipsit de obstacole (drumuri, pasarele, scări, schele, etc.) la şi de la
toate locurile de muncă; depozitarea materialelor la loc sigur;
împrejmuirea sau acoperirea golurilor şi marcarea clară a acestora;
măsuri adecvate pentru colectarea şi eliminarea finalã a deşeurilor;
iluminat adecvat.

Instruire şi informare

Lucrătorii trebuie să cunoască şi să înţeleagă riscurile, efectele

acestora şi precauţiile pe care trebuie să le ia pentru a putea lucra în
condiţii de securitate. Instruirea trebuie axată pe situaţiile concrete,
problemele întâlnite, deficienţele constatate, şi pe modul în care
acestea pot fi evitate în viitor. Parcurgeţi împreună riscurile, măsurile de
prevenire, procedurile care trebuie urmate în caz de urgenţă, modul de
raportare a problemelor apărute, echipamentul individual de protecţie,
etc.
Planificaţi cursuri de reciclare. Instruirea trebuie susţinută de o
bună comunicare. Şedinţele echipelor trebuie să abordeze problemele
de securitate şi sănătate şi să permită difuzarea de informaţii.

Echipament individual de protecţie

Atunci când condiţiile de pe şantier o impun, lucrătorii trebuie

să poarte echipament individual de protecţie. Acesta trebuie să fie
confortabil, bine întreţinut, şi să nu genereze alte riscuri. Trebuie
realizată o instruire adecvată asupra modului de utilizare a acestuia.
Echipamentul individual de protecţie include: cãşti de protecţie – dacă
există riscul căderii unor obiecte de la înălţime sau persoana se poate
lovi la cap; încãlţãminte corespunzãtoare – cu protecţie a tălpii şi a
degetelor, precum şi talpă antiderapantă; îmbrãcãminte de protecţie –
spre exemplu, împotriva vremii nefavorabile sau din materiale foarte
vizibile, astfel încât lucrătorii să poată fi reperaţi cu mai multă uşurinţă,
de exemplu de către conducătorii de vehicule.

Listã de control: Schele şi scãri

ƒ Echipamentele tehnice selectate sunt cele mai potrivite pentru a

asigura securitatea, inclusiv sub aspectul accesului şi evacuării?
ƒ Utilizarea scărilor este limitată numai la situaţiile în care nu se
justifică prevederea altor echipamente, respectiv durată scurtă de
utilizare sau nivel de risc redus?
ƒ Schela este construită pe o fundaţie stabilă?
ƒ Balustradele sunt poziţionate la înălţime corectă?
ƒ Există suficiente platelaje pe platforma de lucru?
ƒ Platelajele sunt bine fixate pe poziţie?
ƒ Au fost cumva îndepărtate unele din elementele de
prindere/legătură ale schelei?
ƒ Este scara mijlocul cel mai potrivit şi mai sigur pentru realizarea
lucrării?
ƒ Este scara în bună stare şi adecvată pentru tipul de activitate,
respectiv pentru înălţimea la care aceasta se realizează?
ƒ Poate fi amplasată scara astfel încât să se evite bascularea?
ƒ Scara poate fi amarată la partea superioară şi inferioară?
ƒ Scara este aşezată pe o suprafaţă de sprijin stabilă şi plană?

În caz de răspuns negativ la oricare din întrebările de mai sus, este

necesar să se adopte măsuri de prevenire, înainte de a începe lucrul .
Aceste măsuri includ :
ƒ Împrejmuirea tuturor deschiderilor, cum sunt golurile din planşee,
cu bariere fiabile (spre exemplu, cu balustradă şi parapet la nivelul
piciorului) sau acoperirea acestora.
ƒ Fixarea solidă a capacelor şi semnalizarea acestora printr-un
panou de avertizare.
ƒ Verificarea tuturor elementelor schelei din punctul de vedere al
securităţii muncii, înainte de a începe montarea acesteia.
ƒ Inspectarea scărilor înainte de urcarea pe acestea, pentru a verifica
dacă sunt în bună stare şi stabil poziţionate.
ƒ Utilizarea echipamentelor de oprire a căderii libere, atunci când se
lucrează pe schelă, în special înainte ca balustradele şi parapetele
pentru picioare să fi fost instalate, şi asigurarea atât a legării funiilor
de siguranţă de o structură solidă cât şi a utilizării corecte a
acestora.
ƒ Nu se va arunca echipament sau materiale către un nivel inferior al
schelei, către sol sau pe plasele de securitate.

În concluzie multe din probleme pot fi evitate printr-un

management performant.

RESPONSABILITĂŢI PRIVIND MANAGEMENTUL PERFORMANT

În conformitate cu directivele Uniunii Europene, angajatorii au

responsabilităţi privind securitatea şi sãnãtatea angajaţilor lor.
Directiva 89/391 prevede cadrul general pentru managementul
securităţii şi sănătăţii, pentru identificarea şi prevenirea riscurilor.
 Această Directiva a fost implementată în legislaţia naţională,
care poate include – de la caz la caz - şi cerinţe suplimentare.
Angajatorii au obligaţia să evalueze riscurile şi să ia măsuri
practice pentru a proteja securitatea şi sănătatea angajaţilor lor, să ţinã
evidenţa accidentelor, să asigure informarea şi instruirea, precum şi
consultarea angajaţilor, şi să colaboreze şi să se coordoneze cu sub-
contractanţii în privinţa măsurilor care trebuie luate pe această linie. A
fost stabilită o ierarhie a măsurilor de prevenire, care include : evitarea
riscurilor; combaterea riscurilor la sursă ; adaptarea muncii la
capacitatea fiecărui angajat; înlocuirea pericolelor prin non-pericole;
acordarea de prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu
măsurile de protecţie individuală. Angajaţii trebuie să fie informaţi în
privinţa riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurilor de prevenire,
primului ajutor şi procedurilor aplicabile în cazurile de urgenţã.
Angajaţii au datoria de a colabora în mod activ în cadrul măsurilor de
prevenire adoptate de angajatori, respectând instrucţiunile în
conformitate cu instructajul primit şi preocupându-se atât de propria lor
securitate şi sănătate, cât şi de cea a colegilor lor de muncă.

Prevenirea accidentelor – Factori de succes

Sănătatea şi securitatea în muncă necesită: puternică

angajare din partea conducerii; implicare reală din partea
angajaţilor şi un sistem de management bine structurat.

Angajamentul conducerii

Conducerea întreprinderii trebuie sã promoveze securitatea şi

sănătatea în muncă prin:
ƒ Definirea politicii şi a obiectivelor privind securitatea şi sãnãtatea în
muncã;
ƒ Asigurarea resurselor necesare implementãrii acestei politici;
ƒ Includerea responsabilităţilor privind securitatea şi sănătatea în
muncă la toate nivelurile şi în toate deciziile manageriale;
ƒ Consultarea cu angajaţii;
ƒ Controlul şi analiza în vederea verificării eficienţei politicii şi a
întregului sistem.
ƒ Angajamentul implică, spre exemplu, punerea în practică a
deciziilor, dezbaterea problemelor securităţii în muncă în şedinţele
conducerii, efectuarea de vizite regulate la locurile de muncă şi
participarea la anchete privind securitatea.
 Implicarea angajaţilor

Consultarea angajaţilor reprezintă o cerinţă. Folosirea

cunoştinţelor acestora asigură identificarea corectã a riscurilor şi
implementarea unor soluþii eficace. Reprezentanţii angajaţilor au de
asemenea un rol important. Angajaţii trebuie sã fie consultaţi în
legătură cu măsurile de securitate şi sănătate în muncă, precum şi
înainte de introducerea unor noi tehnologii sau produse. Această
consultare asigură implicarea angajaţilor în procedurile de securitate şi
de sănătate în muncă şi dezvoltările ulterioare.

Managementul sănătăţii şi securităţii

O abordare structurată a managementului sănătăţii şi securităţii

în muncă permite atât evaluarea ansamblului riscurilor cât şi
introducerea şi aplicarea unor metode de lucru în concordanţă cu
normele de securitate în muncă. Revizuirea periodică permite să se
verifice dac aceste măsuri rămân adecvate. Un model tipic de
management este cel prezentat mai jos.
ƒ Perfecţionare continuă
ƒ Politică
ƒ Planificare
ƒ Implementare şi aplicare
ƒ Verificare şi acţiune corectivă
ƒ Analiză managerială

Politica - Stabileşte în mod clar angajamentul, obiectivele,

responsabilităţile şi procedurile privind organizarea.
Planificarea – Identifică şi evaluează riscurile generate de
activităţile profesionale, precum şi modul în care acestea pot fi
gestionate. Activităţile procesului de planificare includ:
ƒ Evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor de prevenire
ƒ Identificarea acordurilor privind managementul şi modul de
organizare care sunt necesare pentru exercitarea controlului;
ƒ Identificarea necesităţilor de instruire
ƒ Verificarea disponibilităţii cunoştinţelor, competenţei şi experienţei
privind sănătatea şi securitatea în muncã
Evaluarea riscurilor implică:
ƒ Identificarea pericolelor: ce rău se poate întâmpla?
ƒ Estimarea persoanelor care pot fi vătămate, incluzând angajaţii,
sub-contractanţii, publicul, precum şi a gravităţii vătămării.
ƒ Determinarea probabilităţii producerii unor asemenea accidente.
ƒ Determinarea modului în care pot fi eliminate sau reduse aceste
riscuri: pot fi
îmbunătăţite instalaţiile, metodele de lucru, echipamentele sau
instruirea?
ƒ Stabilirea prioriăţilor de acţiune în funcţie de gravitatea riscului,
numãrul de persoane afectate, etc.
ƒ Implementarea măsurilor de control.
ƒ Revizuirea evaluãrii, pentru a se verifica dacă măsurile de ţinere
sub control dau rezultate.
Includerea în acest proces a consultării angajaţilor şi furnizarea
informaţiilor privind rezultatele evaluării riscurilor.
Implementarea şi funcţionarea – Implică punerea în practică
a planurilor. Aceasta înseamnă: modificarea organizării şi a
procedurilor de lucru, a mediului de lucru, a echipamentului şi a
produselor utilizate; instruirea conducerii şi a personalului de execuţie
şi îmbunătăţirea comunicării.
Instruirea - Este necesar ca toţi angajaţii să înţeleagă cum se
lucreazã în condiţii de securitate.
Prin urmare, instruirea va trebui să abordeze: identificarea
riscurilor existente; măsurile de protecţie care trebuie adoptate; şi
procedurile pentru situaţii de urgenţã.
Instruirea trebuie să fie pertinentă şi uşor de înţeles, inclusiv
pentru angajaţii care vorbesc alte limbi. Trebuie să fie asigurată atât
instruirea noilor angajaţi, cât şi celor existenţi, atunci când practicile de
lucru sau echipamentul de lucru se modifică, când se produce o
schimbare a postului de lucru, sau se introduce o nouă tehnologie.
Verificare şi acţiune corectivă – Eficienţa măsurilor trebuie
monitorizată. Această monitorizare poate fi de tip reactiv, de exemplu
prin utilizarea înregistrărilor de accidente, sau pro-activ, de exemplu
prin informaţiile obţinute ca urmare a inspecţiilor şi auditurilor sau a
sondajelor realizate în rândul personalului.
Investigarea accidentelor trebuie să identifice atât cauzele
nemijlocite, cât şi cele mai profunde, inclusiv deficienţele la nivelul
managementului. Scopul este acela de a se asigura că sistemele şi
procedurile sunt eficace şi de a se lua imediat măsurile corective
necesare.
Analizã managerialã şi audit – Permite verificarea
performanţelor globale ale sistemului de management. Este posibil ca
circumstanţele externe să se fi schimbat, de exemplu prin apariţia unor
noi legi. Aceasta poate fi şi o oportunitate pentru a privi în perspectivă,
de exemplu la schimbările în structura de afaceri, dezvoltarea de noi
produse sau introducerea de noi tehnologii. Analiza accidentelor trebuie
sã conducã la învăţăminte, la nivelul managementului. Auditarea
verifică dacã politica, organizarea şi sistemele implementate produc
efectele scontate.
Listă de control:
ƒ Au fost definite în mod clar procedurile şi responsabilităţile în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă?
ƒ Îşi cunoaşte fiecare propriile responsabilităţi, cît şi pe acelea ale
altora?
ƒ Cunoaşteţi ceea ce aveţi de făcut pentru a respecta legislaţia din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă? Dacã nu, aţi desemnat o
persoană competentă care poate să vă furnizeze consultanţă?
ƒ Aţi identificat principalele riscuri privind securitatea şi sănătatea în
muncă şi aţi luat măsuri pentru a le elimina sau reduce?
ƒ Dispoziţiile pe care le-aţi adoptat referitor la întreţinerea
echipamentelor de lucru sunt adecvate?
ƒ Aţi asigurat angajaţilor echipamentul individual de protecţie necesar
pentru a se proteja împotriva riscurilor ce nu pot fi evitate prin alte
mijloace?
ƒ Ai instruit salariaţii privind utilizarea acestui echipament?
ƒ Aţi furnizat angajaţilor informaţii privind riscurile, şi i-aţi instruit
referitor la securitatea în muncă şi la procedurile de urmat în caz de
urgenţă?
ƒ Vă consultaţi salariaţii în problemele de securitate şi sănătate,
inclusiv referitoare la schimbări privind politica, procedurile de lucru
şi echipamentele?
ƒ Angajaţii cunosc modul în care să raporteze condiţiile periculoase
de lucru şi
accidentele?
ƒ Obişnuiţi să luaţi măsuri rapide pentru anchetarea accidentelor
produse, a celor care au fost pe punctul de a se produce şi a
problemelor semnalate ?
ƒ Inspectaţi cu regularitate locurile de muncã şi verificaţi dacă
angajaţii respectă procedurile pentru desfăşurarea activităţii în
condiţii conforme cu normele de securitate a muncii?
ƒ Dispuneţi de un sistem pentru revizuirea politicii şi a procedurilor de
lucru privind securitatea şi sănătatea în muncă?
 Concluzii:

Nici un efort pentru prevenirea accidentelor de muncă în

general şi în construcţii în special, nu este suficient de mare, având în
vedere că acesta va duce la reducerea costului total al pierderilor prin
accidentare, atât cel necuantificat şi reprezentat prin dureri suferinţe şi
pierderi de vieţi omeneşti cât şi cel cuantificat şi menţionat mai sus,
valoarea pierderilor evitate prin accidente putând fi folosite de societate
în alte scopuri mult mai folositoare.

Bibliografie:

[1] ∗∗∗ CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

[2] ∗∗∗ LEGEA PROTECŢIEI MUNCII NR: 90/1996, REPUBLICATĂ ŞI
NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE.
[3] ∗∗∗ NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII, 2002.