Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

REFERAT
LA
<PSIHOPEDAGIA COMUNICĂRII>

COMUNICAREA ÎN GRĂDINIŢĂ

SPECIALIZAREA P.Î.P.P.

PROFESOR: Lector univ. BLOJU CRISTIANA - LOREDANA

STUDENTA BURTEA MARIA MAGDALENA

ANUL III
Comunicarea în grădiniţă

A comunica înseamna ,,a fi împreuna'', a împartasi si a te împartasi, a realiza o


comunicare de gânduri, simtire, actiune.

        În sens general , prin comunicare se întelege procesul interactiv de transmitere si


receptionare a mesajelor , proces care implica un emitator , un mesaj , un canal de comunicare ,
un receptor si un raspuns.

          Prin definitie comunicarea este modalitatea fundamentala de interactiune psihosociala a


persoanelor, interactiune ce presupune realizarea unor schimburi informationale prin intermediul
unor simboluri si semnificatii social generalizate în vederea conservarii stabilitatii sau, dupa caz,
a obtinerii unor modificari atitudinal-comportamentale la nivelul unui individ sau a unui grup

            Comunicarea didactica se poate structura pe ideea ca este o comunicare intrumentala,


direct implicata în sustinerea unui proces sistematic de învatare în care nu apar reactii de continut
(centrata pe dobândire de cunostinte sau deprinderi, motivatii, etc.)de cadru institutional (poate
exista comunicare didactica în afara procesului de învatamânt) sau privitoare la parteneri.

             Deci, comunicarea este procesul de transmitere a informatiei de la emitator la receptor,


este un proces informational. Dar pentru ca procesul educational nu este unul simplist, pentru ca
numeroase din componentele sale au structuri complexe, actul predarii presupune o serie de
actiuni specifice. Dupa alegerea materialului faptic, profesorul trebuie sa se concentreze asupra
modului în care va prezenta notiunile, asupra comunicarii, care în aceste conditii nu este una
obisnuita, ci o forma specifica. Prin ea trebuie sa atinga anumite obiective, sa vehiculeze un
continut care sa fie receptat de elevi, sa produca modificari ale personalitatii elevilor la nivel
cognitiv, afectiv, atitudinal, actional.

            Caracterul didactic al comunicarii este dat de respectarea legitatilor presupuse de un act


sistematic de învatare cu o conditie ca ,,personjul- resursa'' sa depaseasca statutul de informator.

            Codurile comunicarii didactice sunt verbal, nonverbal, paraverbal,  mixta; dupa natura


partenerilor poate fi o comunicare interpersonala, în grupuri mici, publica; statutul poate fi
formal, informal, pe verticala, subiectiva, întâmplatoare; dupa natura continuturilor, comunicarea
didactica poate fi stiintifica, atitudinala, operational-metodologica.

            În cadrul comunicarii didactice au loc schimburi de mesaje semantice (informatii,


cunostinte) si ectosemantice (atitudini, convingeri); schimbul de mesaje se realizeaza între
educator si elev, între personalitatea formata a educatorului si personalitatea educatului. De
aceea,  comunicarea didactica sta la baza procesului de predare - asimilare a cunostintelor si cere
o selectie documentata si justificata a continuturilor educationale.Emitatorul si receptorul sunt
elevul si cadrul didactic, aflati în posibilitatea de schimbare a statutului; între ei se interpune
canalul de comunicare, pe care circula un mesaj transpus într-un cod comun, interiorizat(limba)
la care se adauga elementele paraverbale si nonverbale.Mesajul este supus unor procese de
codare si decodare prin care se asigura înscrierea lui în vocabularul  elevului. Dificultatea consta
chiar în aceasta traducere a mesajului în limbajul operatiilor concrete, sau performale care-l
poate departa pe elev de profesor. Codul folosit (sistemul de semne lingvistice) cunoaste o tripla
situare: prima la nivelul codului lingvistic, a doua la cel didactic, al treilea la nivelul codului
specific. Mesajul oral este purtat pe undele sonore, iar mesajul scris este textul tiparit, mesajul
afectiv este transmis de gestica, mimica, subtextul emotiv al vorbirii.Calea de comunicare este
multimodala: auditiva, vizuala, tactila, olfactiva.

          Perioada prescolara este perioada care se caracterizeaza prin cele mai profunde, si
productive însusiri psihice ale individualitatii, este perioada unei intense
receptivitati,  sensibilitati si flexibilitati psihice divergente. De aici necesitatea de a exersa si
fructifica potentialul creativ al prescolarului, de a-i forma si dezvolta eul cognitiv, afectiv, socio-
actional în devenire.

          De mic copilul este atras de povesti. Aproape ca nu exista familie cu copii, care sa nu aiba
în biblioteca carti de povesti. De aceea, în organizarea si desfasurarea activitatilor de lectura ale
educatoarei, trebuie respectate cerintele pedagogice ce decurg din particularitatile de vârsta ale
prescolarilor si specificul lecturilor ca mijloc al comunicarii.

          Cercetarea comunicarii, inclusiva cea a copilului, a debutat cu cea mai pregnanta dintre
forme: limbajul.Faptul este, oarecum paradoxal fata de drumul firesc al dezvoltarii naturale a
copilului caracterizat de precocitatea manifestarii competentelor comunicative fata de cele
lingvistice. Înainte de a fi o fiinta vorbitoare, copilul este o fiinta  ,,comunicatoare''.

          Limbajul în perioada  prescolara, devine un instrument activ si deosebit de complex al


relatiilor copiilor cu cei din jurul sau si în acelas timp, un instrument de organizare a activitatii
psihice.

           Creatia literara  pentu prescolari este acea categorie a literaturii care se adreseaza copiilor
între 3-6 ani si este accesibla copiilor. De-a lungul timpului s-a creat un bogat tezaur, a carei
valorificare în munca cu prescolarii si cu celelalte categorii de copii, aduce mari servicii operei
de educatie.

          Copiii, trebuie sa dispuna înca de la vârsta prescolara de capacitatea de a comunica cu cei


din jur, de a-si exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile, ceea ce va constitui o baza
în activitatea scolara si, apoi , în viata sociala de mai târziu. De aici  decurgând necesitatea
însusirii vorbirii în mod sistematic în cadrul gradinitei de copii.

          Însusindu-si limba, copilul dobândeste mijlocul prin care poate sa realize comunicarea cu
cei din jur în forme superioare, poate ajunge la cunoasterea cât mai deplina a realitatii obiective.
Imposibilitatea de a comunica prin limbaj ar modifica relatiile lui cu oamenii, cu realitatea
înconjuratoare, l-ar impiedica, în mare masura, sa participe la o activitate sau alta, daca nu s-ar
organiza o munca instructiv-educativa speciala. Limbajul copilului prescolar se dezvolta masiv
sub influenta adultilor, cu care stabileste relatii de comunicare din cele mai coplexe.Vocabularul
copilului creste, numarând la vârsta de 6 ani circa 3500de cuvinte, în conditiile în care exista o
preocupare  în aceasta directie din partea adultilor. În mod spontan copilul isi insuseste
concomitent si structura gramaticala a limbii materne.

Cuvintele sunt ca niste taciuni care mocnesc pe vatra, în cenusa. Ca sa se aprinda, au


nevoie de tensiunea noastra spirituala, de respiratia noastra, de inima si plamânii unui vorbitor
care, rostindu-le, le imprima propria lui personalitate. Copilul prescolar - receptorul - se afla la
un anumit nivel de asimilare a textului literar, nivel conditionat atât de particularitatile de vârsta
cât si de factorii legati de nivelul socio-familial.

             De mic copilul este atras de povesti. Aproape ca nu exista familie cu copii care sa nu
aiba în biblioteca carti de povesti. De aceea, în organizarea si desfasurarea activitatilor de lectura
ale educatoarei, trebuie respectate cerintele pedagogice ce decurg din particularitatile de varsta
ale prescolarilor si specificul lecturilor ca mijloc al comunicarii.

            Fiecare modalitate a fost urmata de anumite exercitii prin care s-au stabilit si verificat
nivelul de receptare si întelegere a textului literar si unele posibilitati de întelegere ale acestuia de
catre copii. Cele mai bune rezultate au fost stabilite la modalitatea de la punctual ,,c.''vizând
lectura iconica, intermediata de imagine,   constatându-se  ca, mai mult de jumatate din numarul
copiilor din grupa au receptat textul, povestind fara a modifica textul, reproducând expresii din
textul audiat.

          Pentru acest experiment a trebuit sa respectam mai multe etape:

          -am ales textul literar;

          -am cules si am interpretat date despre autor pe întelesul copiilor;

-        -am lecturat oral textul, dupa care momentele importante au fost însotite de mijloace audio
si video;

          Experimentul s-a desfasurat pe durata unei saptamîni. La sfârsitul experimentului, toti


copiii au asimilat corect textul. Asimilarea corecta afost favorizata de receptarea textului literar,
cu prilejul fiecarei etape din saptamâna.

          Apreciem ca activitatea cu textul literar este fundamentala în pregatirea copiilor pentru


scoala, în dezvoltarea capacitatii copiilor de a se adapta la o activitate a carei finalitate nu este
imediata.

          În concluzie, educatoarele, optam pentru lectura fidela a textului literar, deoarece,
povestirea acestuia modifica limbajul autorului, îi scade valoarea textului, datorita unor
fenomene ce apar inevitabil: spontaneitatea si rapiditatea redarii continutului textului sau
acomodarea cu un limbaj mai putin supravegheat (introducerea de expresii familiare ), iar din
punct de vedere al sintaxei, la elipse.

         
          Totodata, însusirea textului literar corect ne-a dat posibilitatea de a dramatiza aceste
povesti, ele fiind puse în scena cu prilejul unor evenimente, serbari, festivaluri.

          Aceste povesti au constituit un mijloc important pe lânga obiectivele specifice - cultivarea


expresivitatii limbii, folosirea mimico-gesticulatei în exprimare, socializarea prin
intercomunicare rezolvând anumite sarcini ale dezvoltarii comunicarii, de exemplu:

          -aprofundarea continutului povestii:

          -redarea continutului prin mijloace de exprimare proprii;

          -pronuntarea corecta a cuvintelor;

          -întelegerea sensului figurat al cuvintelor si expresiilor din poveste;

          -dezvoltarea fluiditatii exprimarii verbale suficient de expresive;

          Sporirea eficientei acestor activitati se realizeaza folosind permanent mijloace vizuale


concomitent cu expunerea verbala. De exemplu, în povestea ,,Dumbrava minunata'' de Mihail
Sadoveanu, pe care multi copii o cunosc, am folosit teatrul de papusi spre ale cuceri atentia si a
le trezi interesul pentru aceasta poveste. Astfel, pe parcursul expunerii, mânuiam papusile ce
reprezentau personajele principale în asa maniera încât sa sugereze actiunea respectiva.

          Folosind acest procedeu, am observat ca momentele actiunii au fost traite mai intens de
copii, fiind alaturi de personaje atât la bine cât si la rau.

          Un alt procedeu care a dat rezultate bune a fost folosirea diafilmului concomitent cu caseta
audio în activitatea de povestire. Astfel, activitatea de povestire ,,Alba ca Zapada si cei sapte
pitici'', a necesitat o pregatire prealabila, deoarece a trebuit sa studiez cu atentie continutul
diafilmului, iar pe banda am înregistrat expunerea povestirii clar, expresiv încât în momentul
activitatii, cele doua mijloace audi-vizuale sa se sincronizeze.

          În activitatile de fixare a povestii, copiii au facut cu multa usurinta legatura logica între
expresiile din text si semnificatiile lor. Ei au retinut convorbirea dintre oglinda si împarateasa
pentru a o deruta pe Alba ca Zapada, au fost impresionati de puterea adevarului care învinge
pâna la urma. Cei sapte pitici sunt personaje familiare, fiind reprezentanti iarna în ,,Oraselul
copiilor'', în magazinul de jucarii sunt folositi ca ornament, dar copiii nu cunosteau prea multe
din viata lor. Din basm, ei au retinut ca sunt tarani harnici, buni prieteni ce respecta munca în
colectivtate, apara cinstea si adevarul. Am constatat ca gândirea prescolarilor a fost viu stimulata
facând posibila întelegerea semnificatiei faptelor personajelor.

          Forma specifica a comunicarii în perioada prescolara este cea a limbajului oral, prin care
se realizeaza în primul rând comunicarea si cunoasterea. Vorbirea ca activitate comunicativa se
însuseste treptat, prin numeroase exersari, experiente ce au loc pe parcursul întregii vieti
începând din copilarie, iar cunoasterea se realizeaza din aproape în aproape, bazata pe suport
intuitiv, prin intermediul participarii active a copiilor. Ca proces comunicational, limbajul
transmite un continut informational si semantic, stiut fiind  ca fiecare cuvânt are o semnificatie
principala si multe sensuri secundare atribuite de latura semantica a limbii.

          Pe de alta parte, limbajul este cel care ajuta la evaluarea majoritatii activitatilor ce se
desfasoara la nivel prescolar.

           Vârsta prescolara este o etapa hotarâtoare în stimularea corecta a vorbirii. Acum se produc
modificari cantitative care vizeaza însusirea pronuntiei corecte, constituirea lexicului de baza,
aparitia limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea functiilor
cognitive ale limbajului, asimilarea în practica curenta a structurii gramaticale. Argumentele de
ordin pedagogic subliniaza rolul hotarâtor pe care îl au influentele sistematice asupra dezvoltarii
copiilor, cu atât mai mult cu cât acest proces este direct dependent de mediul social, de modelele
de exprimare oferite de adulti (parinti, educatoare).

          În perioada de evaluare intiala la grupa mare pregatitoare am testat nivelul de comunicare
al copiilor, volumul vocabularului activ, capacitatile de întelegere, articularea corecta a sunetelor
si grupelor de sunete, exprimarea corecta sub aspect gramatical. În acest sens am stabilit itemi
reprezentativi pentru a realiza obiectivele urmarite.

          Pentru a-i ajuta pe copiii cu rezultate slabe sa obtina rezultate la nivelul celorlalti colegi
din grupa, am planificat activitati de dezvoltarea limbajului în care i-am antrenat cu precadere pe
acestia,considerând ca jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru exersarea si dezvoltarea
limbajului.

          

Bibliografie selectiva:

·        Cerghit, I. , Radu, T. I., Popescu,E., Vlasceanu, I., - Didactica, 1998, E.D.P.,


Bucuresti

·        Cerghit,I. -Metode de invatamînt,1976,E.D.P., Bucuresti

·        Cornea, Paul - Introducere în teoria lecturii, Ed.Minerva, Bucuresti, 1988

·        Slama-Cazacu,Tatiana - Lectura -diverse finalitati si niveluri de complexitate,


Buletin de informare stiintifica si documentare,3, Constansa,1990

·        schiopu, Ursula, Verza, E., -Psihologia vârstelor,1991,E. D. P., Bucuresti

·        * * * -Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de


copii'',Bucuresti, 2005.