Supravegherea, prevenirea şi controlul

infecţiilor asociate asistenţei medicale în

unităţile sanitare

REGLEMENTĂRI CADRU SI SPECIFICE

Catedra de Sanatate Publica si Management,

1 UMF "Carol Davila" Bucureşti
1
 Supravegherea, prevenirea şi controlul
infecţiilor asociate asistenţei medicale (IAAM)
în unităţile sanitare
Cadrul: Ordinul ministrului sănătății nr. 1.101 / 2016
privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi
limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile
sanitare
Rol:
 aproba
 procedura supraveghere IAAM
 procedura supravghere expunere la risc biologic
 stabileste
 proceduri
 Precautiuni universale
 definitii de caz
 Responsabilitati

2
Supravegherea, prevenirea şi controlul
infecţiilor asociate asistenţei medicale
(IAAM) în unităţile sanitare
 Definiția acestor infecții este stabilită prin

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/945 A

COMISIEI EUROPENE din 22 iunie 2018

privind bolile transmisibile și problemele de

sănătate speciale conexe care trebuie să facă
obiectul supravegherii epidemiologice, precum și
definițiile de caz relevante
 Supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare
 Definitie:

 INFECTIA ASOCIATĂ ASISTENŢEI MEDICALE (anterior

denumită INFECȚIE NOSOCOMIALA), asociată spitalizării
actuale:

este o infecție care corespunde uneia dintre definițiile de caz și

 debutul simptomelor a fost în ziua 3 sau mai târziu (data

internării = ziua 1) a spitalizării actuale SAU

 pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale în ziua 1

sau ziua 2 și prezintă simptome de infecție la locul
intervenției chirurgicale înainte de ziua 3 SAU

4 un dispozitiv invaziv a fost plasat în ziua 1 sau ziua 2


determinând o IAAM înainte de ziua 3.
 Supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare
 Definitie:

 INFECTIA ASOCIATĂ ASISTENŢEI MEDICALE (anterior

denumită INFECȚIE NOSOCOMIALA), asociată unei spitalizări
anterioare:

este o infecție care corespunde uneia dintre definițiile de caz și

 pacientul se prezintă cu o infecție, dar a fost reinternat la mai

puțin de 48 de ore de la o internare anterioară într-un spital
de urgență SAU

5
 Supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare

 INFECTIA ASOCIATĂ ASISTENŢEI MEDICALE, asociată unei

spitalizări anterioare:

 pacientul a fost internat cu o infecție care corespunde

definiției de caz pentru o infecție la locul intervenției
chirurgicale (ILIC), adică ILIC a apărut în primele 30 de zile de
la intervenție (sau, în cazul intervențiilor chirurgicale care
implică un implant, ILIC a fost profundă sau a afectat un
spațiu/organ și a apărut în primele 90 de zile de la
intervenție), iar pacientul are simptome care corespund
definiției de caz și/sau este sub tratament cu antimicrobiene
pentru infecția respectivă SAU

 pacientul a fost internat (sau îi apar simptome în primele 2

zile) pentru infecție cu Clostridium difficile la mai puțin de 28
6
de zile de la o externare anterioară dintr-un spital de
urgență.
IMPORTANŢA ŞI ACTUALITATEA
PROBLEMEI
 Reprezintă un bun marker pentru calitatea
îngrijirilor medicale

 IAAM induc:
 morbiditate importantă –prevalenta între 5-10%
EU dintre pacienţii internaţi şi până la 25%
pentru terapia intensivă
 supramortalitate care nu poate fi neglijată :
110.000 decese/an direct atribuibile în EU
 Generează costuri importante = 7 milarde
/an Europa
 EU – exemple de prevalenta IAAM
Tara Prevalenta infectiilor
nosocomiale %

Scotia 9.5
Grecia 9.3
Danemarca 8.7
Portugalia 8.4
Elvetia 8,1
Olanda 6.9
Marea Britanie 7.6
Italia 7.5
Catedra de Sanatate Publica si Management,
8 UMF "Carol Davila" Bucureşti
 IAAM 2005-2011, Romania

NUMĂRUL IAAM ÎN UNITĂŢILE SPITALICEŞTI - PE SECŢII /2005-2011

PEDIA- NOU OBSTE- GINECO- CHIRUR- ATI DIA- ALTE
TOTA
ANUL L TRIE NASC. TRICA LOGIE GIE LIZA SECTII

2005 10827 1980 1314 557 237 1795 1251 28 3665

2006 10662 1792 1540 523 247 1581 1926 28 3025

2007 10019 869 1033 528 231 1573 1846 70 3869

2008 9677 726 959 451 194 1746 2083 36 3482
2009 8583 613 781 341 240 1372 2358 38 2840
2010 8105 591 549 328 198 1460 2436 119 2424
2011 8463 646 495 287 169 1641 2756 30 2439
Catedra de Sanatate Publica si Management,
9 UMF "Carol Davila" Bucureşti
[1] INSP CNSISP 

RO IN 2005-2011, Romania
NR IAAM DISTRIBUITE ÎN FUNCŢIE DE CAUZA DETERMINANTĂ PE DURATA ANILOR 2005 - 2011

TIPURI DE INFECŢIE
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Septicemii 246 909 313 483 492 450 610
infecţii respiratorii 3963 3048 3104 2990 3025 2480 2753
infecţii digestive 949 948 925 836 611 619 682
infecţii urinare 1233 1144 1401 1491 1302 1404 1506
infecţii ale organelor 380 404 372 281 222 215 173
genitale feminine
infecţii cutanate 783 1017 965 739 632 483 403
infecţii datorate tehnicilor 107 118 88 116 93 130 106
defectuoase (injecţii şi/sau
puncţii)
infecţii ale plăgilor 1833 1797 1712 1806 1578 1793 1679
chirurgicale
alte infecţii 1333 1277 1139 935 628 531 551
Tabel nr 5. Numar infectii interioare in unitati spitalicesti, Romania 2005-2008
Sursa: CNOASIIS
 Microrganisme izolate in IAAM conform
studiilor de prevalenta

Figura nr. 1.
Sursa: Raportul ECDC, Annual Epidemiological Report on Communicable Diseases in Europe 2008
 Supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
nosocomiale în unităţile sanitare

Căi de transmitere
 directă de la persoană la persoană prin
intermediul unui pacient infectat, membru al
personalului medical şi de îngrijire, vizitator
şi pacienţi neinfectaţi;
 indirectă prin intermediul echipamentului,
alimentelor si procedurilor medicale.

12
 Supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor
nosocomiale în unităţile sanitare

Factorii care determină apariţia

 Agentul patogen

 Susceptibilitatea pacienţilor

 Factorii de mediu

 Rezistenţa bacteriană

13
 Supravegherea, prevenirea şi control al
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare –
Ordinul 1101/2016 prevederi

 Depistarea/identificarea, înregistrarea şi
declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de către orice
unitate sanitară sunt obligatorii.

 Fiecare unitate sanitară elaborează anual un

program propriu de supraveghere, prevenire şi
control al infecţiilor nosocomiale.

14
 Supravegherea, prevenirea şi control al
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare –
Ordinul 1101/2016 prevederi

 La nivelul tuturor unităţilor sanitare cu paturi, de stat sau private, se

organizează servicii/compartimente specializate de prevenire a
infecţiilor asociate asistenţei medicale (SPIAAM);

 Serviciul/compartimentul trebuie să aibă în componenţă cel puţin un

medic epidemiolog, cu funcţie/atribuţii de şef serviciu/coordonator
compartiment şi membru în Comitetul director al unităţii sanitare,
direct subordonat managerului unităţii;

 În cadrul serviciului/compartimentului se va asigura 1 post de

asistent medical cu pregătire postliceală de profil sau de asistent
medical generalist care a absolvit un curs de perfecţionare
profesională în domeniu, la 250 de paturi;

15
 Atribuţiile asistentei şefe de secţie, cf.
ordin 1101/2016:
a) prelucrează procedurile şi protocoalele de prevenire
a infecţiilor asociate asistenţei medicale elaborate de
serviciul/compartimentul de prevenire a infecţiilor
asociate asistenţei medicale cu personalul mediu şi
auxiliar din secţie şi răspunde de aplicarea acestora;
b) răspunde de aplicarea precauţiunilor standard şi
specifice de către personalul secţiei;
c) răspunde de comportamentul igienic al personalului
din subordine, de respectarea regulilor de tehnică
aseptică de către acesta;
d) controlează respectarea circuitelor funcţionale din
secţie;
e) răspunde de starea de curăţenie din secţie;
f) transmite directorului de îngrijiri necesarul de
materiale de curăţenie, consumabile, dezinfectanţi,
elaborat în concordanţă cu recomandările serviciului de
16 prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale;
 Atribuţiile asistentei şefe de secţie:
g) controlează respectarea măsurilor de asepsie şi
antisepsie;
h) supraveghează şi controlează activitatea în oficiul
alimentar privind depozitarea, prepararea şi distribuirea
alimentelor, în special la bucătăria dietetică, lactariu,
biberonerie etc.;
i) supraveghează calitatea prestaţiilor efectuate la
spălătorie şi sesizează directorului de îngrijiri orice
deficienţe constatate;
j) verifică igiena bolnavilor şi a însoţitorilor şi face educaţia
sanitară a acestora;
k) urmăreşte efectuarea examenului organoleptic al
alimentelor distribuite bolnavilor şi însoţitorilor şi le
îndepărtează pe cele necorespunzătoare, situaţie pe care
o aduce la cunoştinţa directorului de îngrijiri;
l) constată şi raportează directorului de îngrijiri deficienţe
17 de igienă (alimentare cu apă, instalaţii sanitare, încălzire);
 Atribuţiile asistentei şefe de secţie:
m) coordonează şi supraveghează operaţiunile de curăţenie
şi dezinfecţie;
n) participă la recoltarea probelor de evaluare a
eficienţei curăţeniei, dezinfecţiei şi sterilizării împreună cu
echipa serviciului/compartimentului de prevenire a
infecţiilor asociate asistenţei medicale;
o) asigură necesarul de materiale (săpun, dezinfectant,
prosoape de hârtie, echipament de unică folosinţă) şi
coordonează în permanenţă respectarea de către personal
şi însoţitori a măsurilor de izolare şi controlează
prelucrarea bolnavilor la internare;
p) anunţă la serviciul de internări locurile disponibile,
urmăreşte internarea corectă a bolnavilor în funcţie de
infecţiozitate sau receptivitate;

18
 Atribuţiile asistentei şefe de secţie:
q) coordonează şi verifică aplicarea măsurilor de izolare
a bolnavilor cu caracter infecţios şi a măsurilor pentru
supravegherea contacţilor, în conformitate cu ghidul de
izolare elaborat de şeful serviciului/coordonatorul
compartimentului de prevenire a infecţiilor asociate
îngrijirilor medicale;
r) instruieşte personalul din subordine privind
autodeclararea îmbolnăvirilor şi urmăreşte aplicarea
acestor măsuri;
s) semnalează medicului şef de secţie şi/sau directorului
de îngrijiri cazurile de boli transmisibile pe care le
suspicionează în rândul personalului;
t) instruieşte şi supraveghează personalul din subordine
asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de
vizitatori şi personalul spitalului (portul echipamentului,
evitarea aglomerării în saloane);
19
 Atribuţiile asistentei şefe de secţie:
u) verifică şi răspunde de modul de manipulare a
lenjeriei bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei
murdare, dezinfecţia lenjeriei de la bolnavii infecţioşi,
transportul lenjeriei murdare, transportul şi păstrarea
lenjeriei curate;
v) verifică şi răspunde de modul de colectare a deşeurilor
infecţioase şi neinfecţioase, de depozitare a lor pe secţie,
de modul de transport la depozitul central;
w) controlează şi instruieşte personalul din subordine
asupra echipamentului de protecţie şi comportamentului
igienic, precum şi asupra respectării normelor de tehnică
aseptică şi propune directorului de îngrijiri măsuri
disciplinare în cazurile de abateri;

20
 Atribuţiile asistentei şefe de secţie:
x) răspunde de elaborarea procedurilor şi protocoalelor
de prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale pe secţie, în funcţie de manevrele şi procedurile
medicale identificate cu risc pentru pacienţi, şi se asigură
de implementarea acestora;
y) răspunde de întocmirea şi completarea registrului de
monitorizare a infecţiilor asociate asistenţei medicale pe
secţie;
z) răspunde de întocmirea şi completarea registrului de
expunere accidentală la produse biologice pe secţie.

21
 Atribuţiile asistentei responsabile de
salon:
a) implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în
vederea limitării infecţiilor;
b) se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei
şi răspândirii infecţiilor şi aplicarea practicilor adecvate pe
toată durata internării pacienţilor;
c) menţine igiena, conform politicilor spitalului şi
practicilor de îngrijire adecvate din salon;
d) informează cu promptitudine medicul de
gardă/medicul şef de secţie în legătură cu apariţia
semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în
îngrijirea sa;

22
 Atribuţiile asistentei responsabile de
salon:
e) iniţiază izolarea pacientului care prezintă semne ale
unei boli transmisibile şi anunţă imediat medicul curant şi
serviciul de prevenire şi limitare a infecţiilor asociate
asistenţei medicale;
f) limitează expunerea pacientului la infecţii provenite
de la vizitatori, personalul spitalului, alţi pacienţi sau
echipamentul utilizat pentru diagnosticare;
g) semnalează medicului curant existenţa elementelor
sugestive de infecţie asociată asistenţei medicale;
h) participă la pregătirea personalului;
i) participă la investigarea focarelor.

23
 Atribuţiile asistentei de la staţia de
sterilizare :
a) verifică modul de pregătire şi împachetare a
echipamentelor/instrumentarului, altor materiale trimise
pentru sterilizare şi respinge trusele necorespunzătoare;
b) efectuează sterilizarea, respectând normele tehnice de
sterilizare şi instrucţiunile de sterilizare ale fiecărui
aparat;
c) anunţă imediat personalul tehnic de întreţinere şi
pe directorul de îngrijiri cu privire la apariţia oricărei
defecţiuni care survine la aparatele de sterilizare;
d) răspunde de igiena încăperilor în care se face
sterilizarea şi de respectarea circuitelor;

24
 Atribuţiile asistentei de la staţia de
sterilizare :

e) etichetează corespunzător trusele şi pachetele cu

materiale sterilizate şi ţine evidenţa activităţilor de
sterilizare pe aparate şi şarje, conform prevederilor legale
în vigoare;
f) efectuează teste de control al sterilizării şi ţine
evidenţa rezultatelor;
g) respectă precauţiile standard.

25
 Supravegherea, prevenirea şi control al infecţiilor
nosocomiale în unităţile sanitare
consideratii generale

 Supravegherea epidemiologica este activitatea sistematica

si/sau continua de colectare, analiza, prelucrare, interpretare
a datelor, necesara pentru cunoasterea frecventei infectiilor
nosocomiale si identificarea factorilor de risc.

 Populatia supravegheata: reprezinta numarul total de

persoane aflate la risc pentru dobandirea unei infectii
nosocomiale.

 Supravegherea epidemiologică a infecţiilor nosocomiale se

bazează pe definiţiile clinice de caz ale infecţiilor nosocomiale
prevăzute în prezentul ordin.

26
 Supravegherea, prevenirea şi control al
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare

Obiective:

a) creşterea interesului personalului medical pentru

depistarea, declararea şi, în final, reducerea
infecţiilor;
b) cunoaşterea prevalenţei şi descrierea distribuţiei
infecţiilor pe secţii şi tipuri de infecţie, precum şi
monitorizarea tendinţelor;
c) identificarea secţiilor care necesită programe de
prevenire intensive şi susţinute, precum şi
evaluarea impactului implementării programelor
preventive.
27
 Supravegherea, prevenirea şi control al
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare

Colectarea datelor :
 Identificarea infecţiilor nosocomiale constituie sarcina
permanentă a medicilor din spitale/ambulatoriu, din sistemul
sanitar de stat şi privat.
 Diagnosticul de infecţie nosocomială se va menţiona în actele
medicale cu care lucrează medicul (ex.: foaia de observaţie
clinică, fişa de consultaţie, registrul de consultaţie, etc.).
 Înregistrarea şi declararea infecţiilor nosocomiale se face pe
Fişa cazului de infecţie nosocomială de către asistenta
desemnată (asistenta şefă) din fiecare secţie sau directorul de
îngrijiri din unitatea sanitară respectivă.
 Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine
medicului în îngrijirea căruia se află pacientul
 Fişele cazurilor de infecţii nosocomiale se transmit imediat la
(SPIAAM)
28
 Supravegherea, prevenirea şi control al
infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
Analiza datelor.
 Incidenţa infecţiilor nosocomiale reprezintă numărul de
cazuri noi de infecţii într-o săptămână, raportate la
populaţia asistată în acelaşi interval de timp. Pentru
intervale de timp lunare, trimestriale sau anuale, în
unităţile sanitare cu paturi, se va utiliza ca numitor
populaţia de pacienţi externaţi.

 Prevalenţa la un moment dat reprezintă numărul de cazuri

de infecţii nosocomiale existente în evoluţie la un moment
dat (o zi, o săptămână, etc.) într-o populaţie analizată.

Diseminarea datelor.
 secţii, pentru informare şi completarea măsurilor;
29  Consiliul de administraţie, care prin analiză ia decizii
 Precauţiunile univesale
Sunt măsuri fundamentale şi standard care se referă la:

 ☻ măsuri aplicate de personalul medico sanitar in practica

medicala;
» spălarea mâinilor
» utilizarea echipamentului de protecţie adecvat şi
complet;

 ☻măsuri care se aplică pacienţilor;

» echipamentele şi articolele de îngrijire a pacientulu
» transportul pacienţilor;
» ustensilele pentru alimentaţia pacientului;

 ☻igiena mediului.

30
 Instrumente prevenire:
Precauţiunile universale
 Scop : Prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere
sanguină, la locul de muncă al personalului

 CONCEPTUL de PU se referă la:

 măsurile care se aplica în vederea prevenirii transmiterii HIV,
VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere
sanguină, în timpul actului medical.
 sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se
consideră a fi potenţial infectate cu HIV, VHB, VHC şi alţi
agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală
(sanguină)
 toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC
sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină,
deoarece:
- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi
microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare
31
de portaj;
 Precauţiunile universale

 REGULI de bază în aplicarea Precauţiunilor

Universale:
1. Consideră toţi pacienţii potenţial
infectaţi;
2. Consideră că sângele, alte fluide
biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu
HIV, HBV, HCV.
3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite
în practica medicală sunt contaminate
după utilizare.

32
 Precauţiunile universale

 CONTACTUL
tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele
produse TREBUIE considerat LA RISC:
- sânge;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal,
lichid pleural, lichid sinovial,
lichid cefalo-rahidian;
- sperma, secreţii vaginale;
- ţesuturi;
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu
sânge;
33
 Precauţiunile universale
I. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT,
COMPLET, CORECT

2. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor

▪ IMPORTANŢA -cel mai important şi uneori singurul mod
de prevenire a contaminării şi diseminării agenţilor
microbieni.
▪ CÂND? ▪ CUM?

3. PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE

PROFESIONALĂ
3.1. EXPUNEREA PROFESIONALĂ
3.2. METODE DE PREVENIRE
3.3. prevederi specifice/loc de munca

34
4. PERSONAL INFECTAT CU HIV:
 Precauţiunile universale

5. EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCĂ

ŞI ACTIVITĂŢI PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR ÎN
FUNCŢIE DE CONTACTUL CU SÂNGE ŞI ALTE LICHIDE
BIOLOGICE.
I - contact permanent, inevitabil, consistent;
II - contact imprevizibil, inconstant;
III - contact inexistent;

PENTRU CATEGORIILE APARŢINÂND GRUPELOR I ŞI II SE VOR

APLICA PERMANENT PRECAUŢIUNILE UNIVERSALE.
Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile
obişnuite.

35
 Precauţiunile universale

I. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE

ADECVAT, COMPLET, CORECT;

1.2.1. MĂNUŞI
1.2.2. HALATE OBIŞNUITE
1.2.3. ŞORTURI, BLUZE IMPERMEABILE -
1.2.4. MASCA, protejează:
1.2.5. PROTECTOARE FACIALE, protejează:
1.2.6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa
bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.
1.2.7. BONETE - simple (textile), sau impermeabile
1.2.8. CIZME DE CAUCIUC

36
 Precauţiunile universale

I. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE

ADECVAT, COMPLET, CORECT;
1.2.1. MĂNUŞI
 a) TREBUIE UTILIZATE în următoarele situaţii:
 anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice
contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge,
ţesuturi umane;
 abord venos sau arterial;
 recoltare de LCR;
 contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare
de decubit, alte leziuni cutanate;
 manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în
vederea curăţirii, decontaminării.

37
 1.2.1. MĂNUŞI
 b) FELUL MĂNUŞILOR
 -de uz unic sterile:
 chirurgie ▪ examinare internă
 intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal
sterile; uneori sunt necesare mănuşi duble;
 abord vascular prin puncţie;
 tegument pacient cu soluţii de continuitate;
 manipularea unor materiale potenţial contaminate;
 -nesterile curate:
 examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o
recomandare contrară;
 manipularea de materiale contaminate;
 curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;
 de uz general, menaj, de cauciuc:
 activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte produse
biologice considerate a fi contaminate;
 colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar,
material moale, suprafeţe contaminate.
 manipularea de materiale contaminate;
38
 curăţenie, îndepărtare de produse biologice
 1.2.1. MĂNUŞI
 c) MOD DE FOLOSIRE:
 schimbare după fiecare pacient;
 după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care
acestea se îndepărtează, prinzând marginea primei prin exterior
aruncând-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzând-o pe
cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoţând-o cu grijă şi aruncând-o
în acelaşi container aflat Ia îndemână;
 după îndepărtarea mănuşilor mâinile se spală din nou, 10-15
secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de
deteriorare în timpul activităţii încheiate; mănuşile de unică utilizare
nu se reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează;
 mănuşile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu
prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)

39
 Supravegherea infecțiilor post
expunere accidentală la produse
biologice (AEPB)
Scop: reducerea riscului de infectie post expunere accidentala la
produse biologice
Obiective:
 estimarea incidenţei accidentelor cu expunere la produse
biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar;
 evaluarea factorilor de risc (proceduri, dispozitive, materiale,
etc.);
 evaluarea respectării precauţiunilor universale;
 obţinerea de date standardizate la nivel national;
 responsabilizarea personalului medical în sensul cunoaşterii
riscului expunerii la produse biologice şi a aplicării măsurilor
corespunzătoare de prevenire a accidentelor
 estimarea riscului de infecţie cu HIV, HBV, HCV, post expunere
40 accidentală la sânge şi derivate.
 Supravegherea AEPB
Definiţii:
 -Persoana care lucrează în sistemul sanitar: orice
persoană (angajat, student, voluntar) ale cărei activităţi
implică contactul cu pacienţi, sânge sau alte produse
biologice provenite de la pacienţi, în cabinete, secţii,
compartimente sau laboratoare.
 -Expunere cu risc de infecţie HIV, VHB, VHC, care
necesită profilaxie post-expunere profesională (PPEP):

 accidentarea transcutană (ex: înţepătură cu ac sau tăietură

cu un obiect tăios),
 contactul mucoaselor sau al pielii, care prezintă leziuni
ce-i afectează integritatea (ex: expunerea pe o piele cu
excoriaţii, tăieturi, delabrări, flictene,
 contactul cutanat pe o piele intactă, dar cu o durată
prelungită (ex.: câteva minute şi chiar mai mult)
 sau implicarea unei suprafeţe întinse de contact cu
41 sânge, ţesuturi sau alte produse biologice contaminate
vizibil cu sânge.
 Supravegherea AEPB
 Definiţii:
 Produse biologice: a) sperma, secreţii vaginale; b) fluide
(lichid cefalorahidian, sinovial, pleural, peritoneal,
pericardic, amniotic); c) concentrate de HIV (în
laboratoare). În absenţa sângelui vizibil în salivă,
lacrimi, sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse
biologice nu sunt considerate cu risc de infecţie HIV şi
nu impun măsuri de profilaxie antiretrovirală şi de
supraveghere medicală PPEP.

 caz de expunere profesională: orice persoană care

lucrează în sistemul sanitar şi care a suferit o expunere
accidentală cu risc de infecţie HIV, VHB, VHC prin
contact cu sânge sau produse biologice considerate cu
risc de infecţie.
42
 Supravegherea AEPB
Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi

A.1. compartimentul/secţia în care a avut loc

accidentul
a) persoana accidentată

 aplică imediat protocolul din "Ghid practic de management

al expunerii accidentale la produse biologice";
 în prima oră de la accident se prezintă la medicul şef de
secţie/compartiment sau la medicul şef de gardă;
 în termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul
serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale;
 anunţă medicul de medicina muncii pentru luarea în
evidenţă;

43
 Supravegherea AEPB
Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi

b) medicul şef de secţie/compartiment sau medicul şef de

gardă:

 înregistrează accidentul într-un registru de evidenţă a

accidentelor cu expunere la produse biologice;
 raportează accidentul responsabilului SPCIN în maxim 24 de ore
de la producerea accidentului;
 asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la pacientul sursă,
respectând legislaţia privind testarea voluntară cu consiliere;
 asigură transportul eşantioanelor de sânge provenite de la
pacientul sursă la laboratorul unităţii cu paturi în care a avut loc
accidentul;
 asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la personalul
accidentat, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu
consiliere.

44
 Supravegherea AEPB
c. Unitatea sanitară în care s-a produs accidentul
 asigură prelevarea şi trimiterea eşantioanelor de sânge
provenite de la pacientul sursă, pentru testare, la unitatea
desemnată sau asigură efectuarea lor în unitate.
 trimite persoana accidentată către SPCIN;
 sigură trimiterea persoanei accidentate către secţia/spitalul
de boli infecţioase în oricare dintre următoarele situaţii:
 -sursa HIV pozitiv cunoscută;
 -sursa HIV cu test rapid pozitiv;
 -sursa cu status biologic necunoscut şi cu risc epidemiologie
crescut;
 -sursa Ag HBs pozitiv/Ac HBs prezenţi;
 -sursa Ac HCV pozitiv;
 asigură trimiterea accidentatului la Autoritatea de
Sănătate Publică judeţeană, în vederea vaccinării
antihepatită B, în cazul în care spitalul/secţia de boli
infecţioase nu a putut asigura vaccinarea.
45
 Supravegherea AEPB
 A.2. Laboratorul spitalului în care a avut loc
accidentul
 efectuează în toate cazurile testul rapid HIV, dacă acest test
este disponibil.
 Acest test se va efectua pentru pacientul sursă în termen de
2 ore, cu transmiterea rezultatului medicului căruia i s-a
raportat evenimentul.
 primeşte şi trimite eşantioanele de sânge provenite de la
pacientul sursă către laboratorul desemnat pentru efectuarea
testelor ELISA de identificare a: Ac anti-HIV, Ac anti-VHC, Ag
HBs şi Ac HBs sau efectuează testele respective, dacă este
autorizat.

46
 Supravegherea AEPB
 A.3. Serviciul de supraveghere şi control al
infecţiilor nosocomiale din spitalul în care a avut
loc accidentul
 răspunde de aplicarea programului de supraveghere:
 -în cazul în care spitalul are epidemiolog, acesta va evalua
riscul de infecţie cu HIV, VHC, VHB;
 -epidemiologul va asigura consilierea personalului expus şi
recoltarea eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei
privind testarea voluntară, în cazul în care acestea nu au fost
efectuate de către medicul şef de secţie/compartiment sau
medicul şef de gardă;
 -în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau VHC este
absent, iar riscul de infecţie cu VHB este prezent, persoana
accidentată va fi îndrumată către Autoritatea de Sănătate
Publică judeţeană, la cabinetele de vaccinare desemnate,
pentru vaccinarea anti hepatită B;
47
 Supravegherea AEPB
 A.3. Serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale din spitalul în care a avut loc accidentul
 -în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau VHC este prezent,
indiferent de riscul VHB, persoana accidentată va fi îndrumată către
spitalul/secţia de boli infecţioase;
 -persoanele accidentate care sunt deja cunoscute cu infecţie
cronică cu VHB şi/sau VHC, vor fi îndrumate către spitalul/secţia de
boli infecţioase pentru a se stabili o conduită adecvată;
 -anunţă medicul de medicina muncii despre evenimentul
înregistrat;
 -completează şi trimite lunar, la Autoritatea de sănătate publică
judeţeană, fişele de supraveghere;
 -completează şi trimite semestrial, la Autoritatea de Sănătate
publică judeţeană, fişele unităţii sanitare;
 ▪ va face analiza semestrială a cazurilor de expunere accidentală
profesională şi de seroconversie înregistrate în unitate.
 ▪ anunţă medicul de medicina muncii al unităţii sanitare
48
 Protocol de asigurare a îngrijirilor de urgenţă, în caz
de expunere accidentală la produse biologice

1. ÎN CAZ DE EXPUNERE CUTANATĂ:

 se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte, după
care
 se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute:
soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică,
alcool 70▫ sau alt dezinfectant cutanat

 2. ÎN CAZ DE EXPUNERE PERCUTANĂ:

 se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte, după
care
 se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute:
soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică,
alcool 70▫ sau alt dezinfectant cutanat
 interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot
accelera difuziunea virusului

3. ÎN CAZ DE EXPUNERE A MUCOASELOR:

49  ▪ spălare abundentă timp de 5 minute cu ser fiziologic sau cu
apă în cazul absenţei acestuia.
 Cadrul legal
privind
curatarea,
Reglementări
dezinfectia
cadru şi
specifice
si privind
substanţele chimice
sterilizarea
periculoase, biocidele
in unitatile
sanitare
şi dezinfecţia

50
 Substanţele chimice periculoase
- cadru normativ -
 ORDIN nr. 961 din 19 august 2016 pentru aprobarea
Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi
sterilizarea în unităţile sanitare publice şi private,
tehnicii de lucru şi interpretare pentru testele de
evaluare a eficienţei procedurii de curăţenie şi
dezinfecţie, procedurilor recomandate pentru
dezinfecţia mâinilor, în funcţie de nivelul de risc,
metodelor de aplicare a dezinfectantelor chimice în
funcţie de suportul care urmează să fie tratat şi a
metodelor de evaluare a derulării şi eficienţei procesului
de sterilizare

51
 Curăţarea este o etapă preliminară obligatorie în cadrul oricărei
activităţi de îndepărtare a murdăriei de pe suprafeţe sau
obiecte, care se efectuează în unităţile sanitare de orice tip,
astfel încât activitatea medicală să se desfăşoare în condiţii
optime de securitate.

Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de

intretinere si produse de curatat.

- produs detergent-dezinfectant - produsul care include in

compozitia sa substante care curata si substante care
dezinfecteaza. Produsul are actiune dubla: curata si
dezinfecteaza;

52
 În activitatea de curăţare trebuiesc respectate
următoarele reguli fundamentale:

 respectarea recomandărilor producătorului;

 respectarea normelor generale de protecţia muncii;
 este interzis amestecul produselor;
 este interzisă păstrarea produselor de curăţare în
ambalaje alimentare; acestea se distribuie la locul
de utilizare în ambalajul original.

Personalul care execută operaţiunile de curăţare şi

dezinfecţie a materialului de curăţare trebuie să
poarte mănuşi de menaj sau mănuşi de latex
nesterile.
53
 Dezinfecţia este procedura de distrugere a microorganismelor
de pe orice suprafeţe, utilizându-se agenţi fizici şi/sau
chimici.
Se aplică numai după curăţare, excepţie făcând situaţia când
pe suportul respectiv sunt prezente materii organice.
Dezinfecţia se face cu respectarea normelor de protecţia
muncii.
 Prin mijloace fizice:
 - căldură uscată/flambare (în lab.de microbiologie);
 - căldură umedă (lenjerie, veselă): peste 90°C;
 - raze ultraviolete (dezinfectia suprafetelor netede si a
aerului in boxe de laborator, sali de operatii, alte spatii
inchise, pentru completarea masurilor de curatare si
dezinfectie chimica)
 Prin mijloace chimice: prin folosirea de biocide
 grupa principală 1: dezinfecţia mâinilor şi a pielii intacte;
 grupa principală 2: dezinfecţia suprafeţelor, dispozitivelor
54 medicale şi a lenjeriei.
 Nivelurile de dezinfectie
 - sterilizare chimica;

 - dezinfectie de nivel inalt - distrugerea bacteriilor,

fungilor, virusurilor si a unui numar de spori bacterieni
pana la 10-4;
 - dezinfectie de nivel intermediar (mediu) -
distrugerea bacteriilor in forma vegetativa, inclusiv
Mycobacterium tuberculosis in forma nesporulata, a
fungilor si a virusurilor, fara actiune asupra sporilor
bacterieni;
 - dezinfectie de nivel scazut - distrugerea majoritatii
bacteriilor in forma vegetativa, a unor fungi si a unor
virusuri, fara actiune asupra micobacteriilor, sporilor de
orice tip, virusilor fara invelis si a mucegaiurilor;

55
 UTILIZARE
Biocidele tipul I de produs sunt utilizate
 a) dezinfectia igienica a mainilor prin spalare;
 b) dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
 c) dezinfectia pielii intacte.
 Biocidele tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:
 a) dezinfectia suprafetelor;
 b) dezinfectia dispozitivelor medicale prin
imersie, manual, in bai cu ultrasunete, sau la
masini automate;
 c) dezinfectia lenjeriei (material moale).

56
 Dezinfectia igienica a mainilor
 Spalarea mainilor se face utilizandu-se apa si sapun;
spalarea igienica a mainilor nu este un substitut pentru

 dezinfectia igienica a mainilor.

 se face prin spalare sau frecare, utilizandu-se un produs
antiseptic.
 Un dispenser trebuie utilizat pentru aplicarea
produsului;

 Dezinfectia chirurgicala a mainilor prin spalare sau prin

frecare este procedura care se realizeaza numai dupa
dezinfectia igienica a mainilor, utilizandu-se un produs
antiseptic.

57
 FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZINFECŢIA:

 spectrul de activitate şi puterea germicidă;

 natura microorganismelor şi suportul tratat;
 prezenţa de material organic pe suportul de tratat;
 natura suportului de tratat;
 concentraţia substanţei dezinfectante;
 timpul de contact şi temperatura;
 susceptibilitatea dezinfectantului de a fi inactivat de alte
substanţe;
 tipul de activitate antimicrobiană – determină efiacitatea;
 efectul pH-ului;
 stabilitatea produsului.

58
 Criteriile de utilizare si pastrare
corecta a produselor dezinfectante I
 a) un produs dezinfectant se utilizeaza numai in scopul indicat
prin autorizatie/inregistrare;
 b) se respecta intocmai indicatiile de utilizare de pe eticheta
produsului;
 c) se respecta intocmai concentratia si timpul de contact
indicate in autorizatie/inregistrare;
 d) se tine cont de incompatibilitatile produsului;
 e) niciodata nu se amesteca produse diferite;
 f) in general, produsele dezinfectante nu se utilizeaza ca atare,
necesita dilutii; este de preferat ca solutia respectiva sa se faca in
cantitatea strict necesara si sa se utilizeze imediat, dar nu mai
mult de 48 de ore de la preparare; daca nu este deja facuta,
solutia de lucru ar trebui sa fie proaspat preparata;
59

 Criteriile de utilizare si pastrare
corecta a produselor dezinfectante II
 g) solutiile se prepara utilizandu-se un sistem de dozare gradat;
 h) se noteaza pe flacon data prepararii solutiilor respective;
 i) se respecta durata de utilizare a solutiilor; in functie de
produs, aceasta poate varia de la cateva ore la cateva saptamani;
 j) in cazul in care eticheta produsului s-a pierdut, produsul
respectiv nu se mai foloseste;
 k) intotdeauna manipularea se face purtandu-se echipament de
protectie;
 l) se pastreaza numai in flacoanele originale, pentru a se evita
contaminarea lor si pentru a nu se pierde informatiile de pe
eticheta produsului;
 m) flacoanele trebuie pastrate la adapost de lumina si departe
de surse de caldura.
60
 REGULI GENERALE DE PRACTICĂ A DEZINFECŢIEI:

 dezinfecţia profilactică completează curăţarea, dar nu o

suplineşte şi nu poate înlocui sterilizarea;

 eficienţa dezinfecţiei profilactice este condiţionată de o

riguroasă curăţare prealabilă;

 pentru dezinfecţia în focar se folosesc dezinfectante cu acţiune

asupra agentului patogen incriminat, înainte de curăţare;

 dezinfectantele trebuiesc folosite la concentraţiile şi timpii de

acţiune specificaţi;

 pentru dezinfecţia instrumentarului se utilizează cuve cu capac

şi grătar;

 utilizarea dezinfectantelor se face cu respectarea normelor de

protecţia muncii.
61
ANTISEPTICELE sunt produse destinate dezinfecţiei tegumentului şi/sau a mâinilor.

Criteriile lor de păstrare şi utilizare includ:

 respectarea instrucţiunilor de pe etichetă;

 respectarea concentraţiei şi timpului de contact prevăzute;

 respectarea datei-limită până la care poate fi utilizat produsul;

 interzicerea transvazării în alt flacon;

 interzicerea atingerii gurii flaconului, pentru evitarea contaminării;

 recomandarea folosirii de produse care nu necesită diluţie, de preferinţă în

recipiente mici;

 interzicerea amestecării a mai multe produse de acelaşi tip;

 după aplicare, nu se clăteşte;

 precauţie în utilizarea la nou-născuţi;

62
 păstrarea la adăpost de lumină şi căldură.
 Antisepticul se aplica
 pentru suprafetele cutanate sarace in glande sebacee:
 1. inainte de efectuarea injectiilor si punctiilor venoase, cu
un timp de actiune de 15 secunde;
 2. inainte de efectuarea punctiilor articulatiei, cavitatilor
corpului si organelor cavitare, precum si a micilor interventii
chirurgicale, cu un timp de actiune de minimum un minut;
 pentru suprafetele cutanate bogate in glande sebacee:
 1. inaintea tuturor interventiilor chirurgicale se aplica de
mai multe ori pe zona care urmeaza a fi incizata,
mentinandu-se umiditatea acesteia, cu un timp de actiune de
minimum 10 minute.
 Antisepticul poate fi aplicat folosindu-se pulverizarea sau
procedura de stergere; daca se foloseste procedura de
dezinfectie prin stergere, materialele trebuie sa indeplineasca
cerintele pentru proceduri antiseptice pentru a putea fi folosite.
63
 ALEGEREA METODEI DE DEZINFECŢIE ŞI/SAU STERILIZARE
pentru suprafeţe, instrumentar şi echipamente trebuie să ţină
cont de categoria din care fac parte şi de modul în care sunt
folosite.

Ele sunt împărţite în:

 critice (vin în contact cu sau penetrează ţesuturile corpului
uman);
 semi-critice (vin în contact cu mucoasele intacte);
 non-critice (vin în contact cu pacientul foarte rar sau doar cu
pielea intactă a acestuia).

64
 - Clasificare suprafete, instrumentar
si echipamente
 a) critice- cele care vin in contact cu sau penetreaza tesuturile
corpului uman, inclusiv sistemul vascular, in mod normal sterile. :
 instrumentarul chirurgical si stomatologic,
 materialul utilizat pentru suturi,
 trusele pentru asistenta la nastere,
 echipamentul personalului din salile de operatii,
 campuri operatorii, mesele si tampoanele,
 tuburile de dren, implanturile,
 acele si seringile,
 cateterele cardiace si urinare,
 dispozitivele pentru hemodializa,
 toate dispozitivele intravasculare,
 endoscoapele invazive flexibile sau rigide,
 echipamentul pentru biopsie asociat endoscoapelor,
 acele pentru acupunctura, acele utilizate in neurologie;
65
 - Clasificare suprafete, instrumentar
si echipamente
 b) semicritice - care vin in contact cu mucoasele intacte, cu exceptia
mucoasei periodontale, sau cu pielea avand solutii de continuitate.
 suprafata interioara a incubatoarelor pentru copii si dispozitivele atasate
acestora (masca oxigen, umidificator),
 endoscoapele flexibile si rigide neinvazive, folosite exclusiv ca dispozitive
pentru imagistica,
 laringoscoapele, tuburile endotraheale,
 echipamentul de anestezie si respiratie asistata,
 diafragmele, termometrele de sticla,
 termometrele electronice, ventuzele,
 varfurile de la seringile auriculare, specul nazal,
 specul vaginal,
 abaiselang-urile, instrumentele utilizate pentru montarea dispozitivelor
anticonceptionale, accesoriile pompitelor de lapte.
 Suprafetele inerte din sectii si laboratoare, stropite cu sange, fecale sau cu alte
secretii si/sau excretii potential patogene, si cazile de hidroterapie utilizate
pentru pacientii a caror piele prezinta solutii de continuitate sunt considerate
66
semicritice;
 - Clasificare suprafete,
instrumentar si echipamente
 c) noncritice - care nu vin frecvent in contact cu pacientul sau
care vin in contact numai cu pielea intacta a acestuia.
 stetoscoape,
 plosti,
 urinare,
 manseta de la tensiometru,
 specul auricular,
 suprafetele hemodializoarelor care vin in contact cu dializatul,
 cadrele pentru invalizi,
 suprafetele dispozitivelor medicale care sunt atinse si de personalul
medical in timpul procedurii, orice alte tipuri de suporturi.
 Suprafetele inerte, cum sunt pavimentele, peretii, mobilierul de spital,
obiectele sanitare s.a., se incadreaza in categoria noncritice.

67
 Dezinfectia curenta si/sau terminala, efectuata
numai cu dezinfectanti de nivel inalt, este
obligatorie in:
 a) sectiile de spitalizare a cazurilor de boli transmisibile;
 b) situatia evolutiei unor focare de infectii nosocomiale;
 c) situatiile de risc epidemiologic (evidentierea cu ajutorul
laboratorului a circulatiei microorganismelor patonege);
 d) sectiile cu risc inalt: sectii unde sunt asistati pacienti
imunodeprimati, arsi, neonatologie, prematuri, sectii unde se
practica grefe/transplant (de maduva, cardiace, renale etc.),
sectii de oncologie si onco-hematologie;
 e) blocul operator, blocul de nasteri;
 f) sectiile de reanimare, terapie intensiva;
 g) serviciile de urgenta, ambulanta, locul unde se triaza
lenjeria;
 h) orice alta situatie de risc epidemiologic identificata.
68
 Sterilizarea
 Sterilizare - operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate
microorganismele, inclusiv cele aflate in stare vegetativa, de pe
obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operatiuni fiind
starea de sterilitate. Probabilitatea teoretica a existentei
microorganismelor trebuie sa fie mai mica sau egala cu 10-6;

 In unitatile de asistenta medicala, sterilizarea se realizeaza prin:

 metode fizice,
 abur sub presiune sau
 abur la temperatura si presiune ridicate/scazute,
 caldura uscata,
 prin metode combinate fizico-chimice.

Metoda de electie - sterilizarea cu vapori de apa saturati sub

presiune trebuie sa fie daca dispozitivul medical suporta
69 aceasta procedura.
 Sterilizare
 - sterilizare chimica - un nivel superior de dezinfectie
care se aplica cu strictete dispozitivelor medicale
reutilizabile, destinate manevrelor invazive, si care nu
suporta autoclavarea, realizand distrugerea tuturor
microorganismelor in forma vegetativa si a unui numar
mare de spori.

 orice utilizator este obligat sa tina evidenta tuturor

procedurilor de sterilizare chimica in Registrul de
sterilizare chimica. Se vor completa obligatoriu:
 a) produsul utilizat si concentratia de lucru;
 b) data si ora prepararii solutiei de lucru;
 c) ora inceperii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
 d) lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare
procedura;
 e) ora terminarii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
 f) numele si semnatura persoanei care a efectuat
70 procedura.
 Sterilizarea chimică realizează distrugerea tuturor
microorganismelor în formă vegetativă şi a unui număr
mare de spori bacterieni, în cazul instrumentarului
medical termosensibil.

Etapele sterilizării chimice:

 dezinfecţie, urmată de curăţare;
 sterilizare chimică prin imersie;
 clătire cu apă sterilă.

În vederea unei corecte practici medicale şi a eliminării oricărui

risc în domeniul sanitar, soluţia chimică de sterilizare nu se va
folosi mai mult de 48 de ore de la preparare, în cuve cu capac,
sau maximum 24 de ore, în cazul utilizării în instalaţii cu
ultrasunete. Numărul maxim de cicluri de sterilizare este de
71
30.
 Sterilizarea cu vapori de apa saturati
sub presiune
 Metoda de electie
 temperatura de 37▫C, presiune subatmosferica, timp de
sterilizare 180 de minute; durata procesului 4-8 ore;
 temperatura de 55▫C, presiune subatmosferica, timp de
sterilizare 60 de minute; durata procesului 2-5 ore.
 Durata mentinerii sterilitatii materialelor:
 ambalate in cutii metalice perforate sau in casolete cu
colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu conditia
mentinerii cutiilor si casoletelor inchise.
 ambalate in pungi hartie plastic sudate este de doua
luni de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii
ambalajului.
 ambalate in hartie speciala (ambalaj in doua straturi de
hartie, fara solutii de continuitate) este de o luna de la
sterilizare.
72
 Sterilizarea cu aer cald-caldura uscata
Recomandata pentru materialele rezistente la temperaturi ridicate:
unele uleiuri, vaseline, geluri, pudre, materiale cerate,
instrumente din otel neinoxidabil (cromat), seringi din sticla, ace,
articole din sticla, precum si alte materiale rezistente la
temperaturi ridicate, dupa caz.
Ciclul complet de sterilizare
 a) faza de incalzire a aparatului, b) faza de latenta
 c) faza de sterilizare, durata fiind in functie de temperatura:
 - 180▫C, o ora; sau - 160▫C, doua ore;
 d) faza de racire, durata fiind in functie de aparat, de natura si
de cantitatea materialului de sterilizat.
Durata mentinerii sterilitatii materialelor
 ambalate in cutii metalice este de 24 de ore de la sterilizare, cu
conditia mentinerii cutiilor metalice inchise.
 ambalate in pungi de hartie sau din plastic, sudate, este de doua
luni de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii lor si a
73 manipularii acestora numai prin intermediul cosului si a
depozitarii lor in spatii special destinate.
 Sterilizarea la sterilizatoare cu oxid de
etilena
 se utilizeaza doar cand nu exista alt mijloc de
sterilizare adecvat pentru obiecte si echipamente
termosensibile; aceasta tehnica de sterilizare este
delicata si erorile de procedura pot duce fie la
accidente prin sterilizare ineficienta, fie la accidente
toxice la personal sau pacientii la care se utilizeaza
materialul sterilizat cu oxid de etilena.

 se efectueaza numai in statia centrala de sterilizare

74
 Sterilizarea cu plasma
 metoda prin care se sterilizeaza la temperaturi joase
dispozitive medicale metalice si nemetalice. Se pot
steriliza prin aceasta metoda :

 instrumente si accesorii fabricate din: aluminiu,

alama, otel inoxidabil, delrin, sticla, nailon,
policarbonati, polistiren, clorura de polivinil, acetat
de viniletilena, silicon, kraton, neopren, poliuretani,
polietilena, polipropilena, politetrafluoroetilena,
precum si alte materiale ce necesita sterilizarea in
conformitate cu instructiunile producatorilor.

75