Streptococcus pneumoniae

Caractere generale Structura antigenica

Pneumococii sunt:
 coci gram pozitivi, încapsulaţi, 0,5-1,2 m în diametru,
ovali sau lanceolaţi, dispuşi în perechi sau lanţuri
scurte.
 Pe frotiurile efectuate din culturi îmbătrânite,
pneumococii apar gram negativi.
 Tulpinile încapsulate dau naştere unor colonii mari, (1-
3 mm diametru pe geloză-sânge, mai mici, pe geloză-
sânge-chocolat) rotunde, nepigmentate;
 tulpinile neîncapsulate dau naştere unor colonii mici,
aplatizate.
 Pneumococii produc hemoliză alfa pe geloză-sânge în
aerobioză şi hemoliză beta prin incubare în
anaerobioză.
 Tulpinile virulente prezintă o capsulă polizaharidică,
diferită antigenic, pe baza căreia sau identificat
principalele tipuri serologice. Până în prezent s-au
identificat peste 80 de serotipuri.
 Peptidoglicanul peretelui celular al pneumococilor
este identic cu cel al cocilor gram pozitivi, cu alternarea
subunităţilor N-acetilglucozamină cu acidul N-
acetilmuramic. Alt component major ale peretelui
celular este acidul teichoic bogat în glucozamine,
fosfaţi şi colină. Colina joacă un rol esenţial în hidroliza
peretelui celular. În absenţa colinei, enzima autolitică a
pneumococului este incapabilă să asigure încetarea
diviziunii celulare. În peretele celular al pneumococilor
există două tipuri de acid teichoic: unul la suprafaţa
celulei şi cel de-al doilea, legat de lipidele membranei
plasmatice. Tipul de acid teichoic de la suprafaţa
celulară (substanţa C) are specificitate de specie şi
precipită fracţiunea globulinică a serului (proteina C-
reactivă), în prezenţa calciului.
- Caractere de  Pneumonia.
patogenitate Este în general localizată la nivelul lobului inferior al
plămânului (pneumonie lobară). Bronhopneumonia este
mai frecventă la copii şi persoanele vârstnice. În general,
după o terapie antimicrobiană eficientă, vindecarea survine
în 2-3 săptămâni. Mortalitatea este cauzată de
Streptococcus pneumoniae, tipul 3 şi apare în general la
persoanele vârstnice sau la pacienţii cu bacteriemie în
antecedente. Invazia pleurală apare la 25% din cazurile de
pneumonie pneumococică iar empiemul este o complicaţie
rară.
 Sinuzite şi otite medii.
Aceste afecţiuni apar, în general, după o infecţie virală a
tractului respirator superior legată de infiltrarea de
 leucocite polimorfonucleare şi obstrucţia sinusului şi a
canalului cohlear. Otitele medii sunt mai frecvente la
copii în timp ce sinuzitele pot apărea la orice vârstă.
 Meningite.
Meningitele pot apărea la orice vârstă, cu toate că sunt
în principal afecţiuni pediatrice. Aproximativ 15% din
meningitele care apar la copii şi 30-50% din meningitele
adulţilor sunt cauzate de Streptococcus pneumoniae.
 Septicemia.
Apare la 25-30% din pacienţii cu pneumonie
pneumococică şi la mai mult de 80% din pacienţii cu
meningite. Nu apare în urma sinuzitelor şi a otitelor
medii
- Manifestari clinice

- Diagnostic de laborator Este bacteriologic.

 Examen microscopic: Este caracteristic: pune în
evidenţă coci gram pozitivi, lanceolaţi, dispuşi în diplo,
sau în lanţuri scurte.
 Cultivare: Are necesităţi nutritive deosebite (creşte pe
agar cu infuzie de cord-creier, agar chocolat, în
atmosferă de CO2). Coloniile tinere sunt -hemolitice,
rotunde, umede, mucoide. Pe măsură ce îmbătrânesc,
coloniile se autolizează (ceea ce permite păstrarea cu
dificultate a tulpinilor în viaţă).
 Identificare: Diagnosticul diferenţial cu S.viridans
impune efectuarea testului de sensibilitate la optochin
şi a solubilităţii la bilă.
 Detectarea antigenului:
Capsula polizaharidică solubilă a pneumococului poate
fi detectată rapid prin teste imunoenzimatice şi prin
contraimunoelectroforeză sau latexaglutinare (reactivii
fiind incluşi în diverse truse comerciale), direct din LCR
la bolnavii cu meningită. Metodele moleculare de
detectare directă a pneumococilor din LCR şi
hemoculturi pozitive au fost de asemenea
perfecţionate.
- Tratament Majoritatea tulpinilor de Streptococcus pneumoniae sunt
sensibile la penicilină şi eritromicină. S-au semnalat tulpini
rezistente la penicilină, eritromicină, azitromicină, deci
efectuarea antibiogramei este obligatorie. Cu toată eficacitatea
terapiei antimicrobiene, mortalitatea în cazul afecţiunilor
pneumococice este ridicată, îndeosebi la persoanele vârstnice,
imunocompromişi (splenectomizaţi), sau persoane debilitate.
Din această cauză se practică o imunizare cu vaccin
polizaharidic polivalent (23 tipuri). Vaccinul asigură o protecţie
de lungă durată (până la 5 ani). La copiii cu
hipogamaglobulinemie sau splenectomizaţi se recomandă
tratamentul cu penicilină orală pentru că aceştia nu răspund
 foarte bine la vaccinare şi infecţiile pneumococice sunt
frecvente. Apariţia tulpinilor rezistente la penicilină (prin
modificarea PLP) impune o modificare a atitudinii terapeutice
mai ales în meningite şi impune administrarea cefalosporinelor
III (cefotaxim, ceftriaxonă în doze crescute). S-a remarcat de
asemenea o creştere a nivelului de rezistenţă la macrolide (30%
tulpini rezistente la eritromicină), tetraciclină şi cotrimoxazol,
ceea ce contraindică utilizarea acestor agenţi antimicrobieni în
tratamentul de primă intenţie a infecţiilor de tract respirator.
- Epidemiologie \ Există un portaj natural nazofaringian. Transmiterea se
realizează pe cale respiratorie (interpersonală), de la purtătorii
Profilaxie sănătoşi sau persoanele bolnave, mai ales în colectivităţi închise
(creşe, grădiniţe, şcoli, cazărmi militare).