c-

IN DUMINECA A DOUA DE LA MATIIIifU

PRĂSNUIM

P O M E N I R E A T U T U R OR C U V I O Ş I L O R P Ă R I N Ţ I
C a r î în Sfântul Munte al Athonuluî numit, au strelucit cu sihăstria.

La Vecernia mică. lume, atuncea mulţimea diavolilor,

Punem 4 stihirî, glas. 2.
„Când de pre lemn54-
and Crucea Domnului, pre
umerile vostre aţi ridicat,
părinţilor, şi v’aţi desbră-
cat către Staulul acesta al
kM % nevoinţeî, lepădându-ve
de trup de lume, şi de tote
cele dintru densa, aţi des-
le&at tote meşteşugirile ţiitorului de
cu tânguiri către denşiî strigau: prie­
tinilor s’a stins puterea nostră.
Când sfinţite suişuri, precum dice
David, aţi sădit în inimile vostre, şi
întocmai cu îngerii aţi vieţuit, şi la
severşirea cea încăpetore omenirii aţi
ajuns cuvioşilor părinţi, atuncea ce­
tele îngerilor bucurându-se, strigau
între sine-şî, cum cei în trup fără de
trupuri s’aîi vedut.
Când aceste sfinte Lavre şi monastiri,
întru slava lui Bumnedeu aţi ridicat
şi le-aţî locuit cu chipul nevoinţelor,
şi obştescî purtătore de grija mân­
tuirii sufletelor, pre acestea le-aţî
arătat cuvioşilor părinţi. Atuncea ce­
tăţi s’au pustiit, şi Athonul cel ce era
întâiii pustiu, cu mulţimea călugă­
rilor cetate s’a făcut.
C ân d unii din locuitorii muntelui,
reu au început a cugeta cele latinescî,
şi cu sufletescă iubire au împreună
liturghisit, atuncea voi, purtătorilor
de Dumnedeu, râvna credinţiî avend,
aţi lepădat acestă unire. Pentru care
multe feluri de pedepse şi de morţi
aţi răbdat, înpodobindu-ve cu cununi
mucenicescî.
Slavă glas. 1.
"V"eniţî tote stările călugărilor, ca pe
arma lui David, cea cu multe nume
numită, pe fapta bună cea de mii de
orî lăudată, pe părinţii cei din Athon
să-î lăudăm pe cuvioşî şi Ierarhi, pe
cuvioşiî mucenici şi sfinţiţii muce­
nici, şi pe toţi împreună, pe cei nu­
miţi şi ne numiţi, fiind-că aceştia cu
adeverat, cu lucrurile şi cu cuvintele,
şi cu multe chipuri de nevoinţe ca
nisce îngeri din darul lui Dumnedeu
sfinţi s’au arătat. Şi muntelui acestuia
i-au dat numire de sfinţenie, ale că­
ror moşte Dumnezeu cu minuni, şi
cu bune mirosuri şi cu miruri le-au
slăvit. Şi acum stând înaintea lui
Hristos, celui ce î-au slăvit, neîncetat
se rogă pentru noi, ceî ce sevârşim
cu dragoste luminată şi sfântă prăs-
^uirea lor.
Şi a cu m : de la Octoih
Feciorescă prăsnuire este astădi fra­
ţilor, să sălteze făptura, să dănţuiască
omenirea, că ne-a chemat pe noi vis­
tieria cea nespurcată a fecioriei, sfânta
Născetore de Dumnedeu, raiul cel cu-
vintător al lui al doilea Adam, lăcaşul
împreunării a doue firi, sărbătorea
mântuitorei împăcări, cămara întru
care cuvîntul, cu adeverat trup şi-a
logodit, norul cel cu adeverat uşor,
care l’a purtat cu trup pe cel ce este
pre Heruvimi. Pentru rugăciunile ei
Hristose Dumnedeule mântuesce su­
fletele nostre.
Lumină lină, Prochimenul $ileî.
Şi Invredniceşte-ne Domne.
Sliliovna.
glas. 2.
Casa Eufratului.
Curăţindu-ve sufletele părinţilor, cu
fapta bună a sfintei Treimi, Biserici
ai Sfintei Treimi, celei mai pre sus de
Dumnedeu v’aţî arătat.
Stih. Lăudase-vor cuvioşiî întru slavă, şi
se vor bucura întru aşternuturile sale.
Chipuri ale faptelor celor bune, ai ne­
voinţelor îndreptători, cumpenă dreptă
a înfrânăriî, tuturor părinţilor celor
din munte v’aţî cunoscut.
Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda lui
în Biserica cuvioşilor.

iWLărturisim toţi, darul vostru părin­
ţilor purtătorilor de Dumnedeu, că
spre mântuire via o aţi povăţuit.
Slavă, glas. 5.
O ! fericită mulţime a părinţilor celor
din munte, cine dupre vrednicie te va
lăuda, că voi următori fiind luî Ion
Botezătorul, luî Pavel Tibeului, şi luî
Antonie cel mare, în păment pustiu
şi neumblat, al Athonului acestuîa
v’aţi sălăşluit, aşteptând pre Dumne­
zeii cel ce v’a mântuit, şi de Dum-
necjeescul dar pornindu-ve, de multe
orî muntele sălăşluirî sfinţite l’aţi al­
cătuit, şi mulţime de călugări în mân-
tuitorele monastirî aţi hrănit, dar şi
acum pre noi turma vostră de totă
nevoia să ne izbăviţî, rugaţi-ve să se
mântuîasca sufletele nostre.
Şi acum,
Fericimu-te de Dumnedeu Născetore
Fecioră, şi te slăvim credincioşii dupre
datorie, pre tine cetatea cea neclătită,
zidul cel nesurpat, folositorea cea tare,
şi scăparea sufletelor nostre.
Troparul, glas. l-iu.
Locuitorii Pustiului.
p
A. re ceî din Athon părinţi şi îngeri
în trup, mărturisitori şi cuvioşî, Ie­
rarhi şi Mucenici, în laude şi în cân­
tări să-i cinstim, urmându-le faptelor
celor bune ale lor, şi a muntelui mul­
ţimea totă de călugări cu un glas să
strigăm: Slavă celui ce v’a încununat
pre voi, slavă celui ce v’a sfinţit,
slavă celui ce în primejdiile nostre
folositori v’a arătat.
Şi acum,
Gravriil dicend ţie Fecioră bucură-te,
împreună cu glasul s’a întrupat Stă­
pânul tuturor, întru tine Sicriul cel
sfânt, precum a ciis dreptul David, ară-
tatu-te-ai mai desfătată de cât Ceriu-
rile, ceea ce ai purtat pre Făcetorul
teu. Slavă celui ce s’a sălăşluit întru
tine, slavă celui ce a ieşit din tine,
slavă, celui ce ne-a slobo4it pre noi
prin nascerea ta.
Şi otpustul.
 De va fi privighiere, se cânta „Fericit bărbatul**. La vecernia cea mare
punem stihiri, 10, din Octoih, 6, şi a cuvioşilor, 4.

roditore şi neveştejite, rîurî de daruri

Glas. 4.
scoţend, adunarea călugărilor, după
Ca pre un viteaz. datorie să-i fericim.

C e i în trup fără de trupuri, şi om eni

dunarea monahilor, şi
cei împreună petrece-
i torî adunaţi-ve, şi luminată
prăznuire să alcătuiţi. Că iată pe toţi
ne-au chiemat, la prânzul şi bucuria
cea duhovnicescă, cei ce aicea s’aîi
nevoit, toţi cuvioşii părinţi, puindu-ne
de faţă isprăvile lor, ostenelele şi lup­
tele, cari mai pre sus de fire au pe­
trecut.
Adunarea cuvioşilor, cei ce în munte
au strălucit, şi lumea totă o aii lumi­
nat, mirositore grădini fiind ale Atlio-
nuluî, crini frumoşi şi saduri dulci
ai lui Dumnezeii cu adeverat, cari pe
tot Athonul l’a sfinţit, turnurile cele
înfocate ale muntelui, cari stau îm pre­
jur, cuvioşii noştri părinţi, cari întru
stările lor şi în dumnezeiasca vede­
nie, a vedut pe cea curată M aică a
lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dra­
goste, cu fiască cuviinţă să se laude.
P r e cerescii locuitori să-i cinstim, pre
cari ’î-aîi odrăslit muntele numit sfin­
ţit, pre Ierarhi şi cuvioşi, pre mărtu­
risitori şi mucenici, împreună pre toţi
cei numiţi şi nenumiţi, pre cei ce
aicea ca dintr’un centru au semenat în
 lume mântuire pricinuitore sufletelor
nostre.
Slavă, glas. 6.
Astă<Jî a strelucit mai mult de cât
vesduhul cel cu multe stele, noua prăs-
nuire a părinţilor celor din Athon,
luminând cugetele iubitorilor de prăs-
nuire. Veniţi dar ai muntelui monahi
şi cei împreună petrecetorî, laude cu
cântări să le dicem. Bucuraţi-ve cei
ce în trupuri aţi biruit pe cei fără de
trupuri diavoli, şi pe păment viaţa
îngerilor o aţi urmat. Bucuraţi-ve cei
ai muntelui locuitori, şi pentru totă
lumea prea tari rugători. Bucuraţi-ve
cei după Născetorea de Dumnedeu ai
noştri folositori, şi în tot locul făce-
torî de bine, şi ajutători. Rugaţi-ve
Domnului să se mântuiască sufletele
nostre.
Şi acum.
C in e nu te va ferici prea sfântă Fe-
cioră ? sau cine nu va lăuda prea cu­
rată nascerea ta ? că cel ce a strelucit
*fara de ani din Tatăl, fiul unul născut,
acelaş din tine cea curată a eşit, ne­
grăit întrupându-se, din fire Durnne-
fiind, şi cu firea om făcendu-se
Pentru noi. Nu în doue feţe fiind des­
părţit, ci în doue firi fără de ameste­
care fiind cunoscut. Pre acela roagă-1
curată cu totul fericită, să se mân­
tuiască sufletele nostre.
Lumină lin ă: Prochimenul şi Paremiile.
Din prorocia Isaiei cetire.
A ş a grăesce Domnul: tote limbile
s’au adunat împreună, şi se vor aduna
boerii dintre e i: cine le va vesti aces­
tea, sau cele din început cine le va
spune voue ? Aducă-şî mărturiile sale,
şi să se îndrepteze, şi asculte, şi să
dică adeverat. Fiţi mie mărturii, şi eu
sunt martor, grăesce Domnul Dumne­
deu, şi pruncul pe carele am ales. Ca
să sciţi şi să credeţi, şi să cunosceţî
că eu sunt: mai nainte de mine nu a
fost alt Dumnedeu, şi după mine nu
va fi. Eîi sunt Dumnedeu, şi nu este
afară de mine mântuitor. Eu am vestit
şi am mântuit, şi am defăimat, şi nu
a fost întru voi strein: voi mie măr­
turii, şi eu sunt Domnul Dumnedeu.
încă din început eu sunt, şi nu este
cine să scoţă din mâinile m ele; face-
voiu şi cine va întorce acesta ? Aşa
dice Domnul Dumnedeu, cel ce ne
mântuesce pre noi, sfântul lui Israil
De la înţelepciunea lui Solom on cetire.
Sufletele] drepţilor sunt în mâna lui
Dumnedeu, şi nu se va atinge de den­
sele munca. Părutu-s’a întru ochii celor
nepricepuţi a muri, şi s’a socotit pe­
depsire eşirea lor, şi mergerea de la
noi sfărâmare, iar ei sunt in pace. Că
înaintea feţii omenilor, de vor lua şi
munci, nădejdea lor este plină de ne­
murire. Şi întru puţin fiind pedepsiţi,
cu mari bunătăţi se vor dărui, căci
Dumnedeu i-a ispitit pe denşii, şi i-a
aflat lui-şî vrednici, ca aurul în ulcea

i-a lămurit pe eî, şi ca o jertfă de ar­
dere întregă i-a primit. Şi în vremea
cercetării sale vor streluci, şi ca scân­
teile prin paie vor fugi. Judeca-vor
limbi, şi vor stăpâni norode, şi va îm-
perăţi întru denşii Domnul în veci.
Cei ce nădăjduesc spre densul, vor
înţelege adeverul, şi credincioşii în
dragoste vor petrece cu densul. Că dar
şi milă este întru cuvioşiî lui, şi cer­
cetare întru aleşii lui.
De la înţelepciunea lui Solomon cetire.
D re p ţii în veci vor fi vii, şi de la
Domnul plata lor, şi purtarea de grije
pentru denşii de la cel prea înalt. Drept
aceia vor lua împerăţia podobeî, şi
stema frumseţiî din mâna Domnului:
ca cu drepta sa îî va acoperi pe eî, şi
cu braţul seii îi va apera. Lua-va totă
arma dragostei luî, şi va întări făp­
tura cu arme spre isbânda vrăşmaşilor,
îmbrăca-va în loc de platoşe dreptatea,
şi îşi va pune lui-şî coif judecata cea
nefăţarnică. Lua-va paveză nebiruită
bunătatea: şi va ascuţi cumplita mâ­
nie întru sabie, şi va ridica resboiu
împreună cu densul lumea, asupra ce­
lor fără de minte. Merge-vor drept
nemeritore săgeţile fulgerilor, şi ca
dintr’un arc bine încordat al norilor
la ţintă vor sări. Şi din prascia urgiei
cea svârlitore de pîetri, pline vor cădea mare milă.
grindine. Infierbînta-se-va asupra lor
apa măriî, şi apele cele mari repede
vor curge. Sta-va împrotiva lor duhul
puteriî, şi ca un vifor îi va vîntura I ţile vostre în muntele acesta aţî se- A
6
pe eî, şi va pustii tot pămentul fără
de legea, şi reutatea va resturna scau­
nele puternicilor. Ascultaţi dar împă­
raţilor şi înţelegeţi, înveţaţi-ve jude­
cătorii marginilor pămentuluî, luaţi
în urecliî cei ce stăpâniţi mulţimi, şi
ceî ce ve trufiţî întru norodele limbilor.
Că de la Domnul s’a dat voue stăpâ­
nirea şi puterea de la cel prea înalt.
La Litie.
Singur glas. l-iu.
B ucură-te întru Domnul, Athonul
cel cu nume sfânt, al Născetoreî de
Dumnedeu, Raîul cel frumos şi gân­
ditor. Că iată la polele tale au înflorit
Crini bine mirositori, şi bine înfloriţi,
şi câmpii şi văi, copaci bine înfrun­
ziţi, cerescî numiţî, ne-au odrăslit ro-
durî fără de morte, duhomnicescî ape
scoţend, de toţî cuvioşiî teî sfinţită,
şi acestă adunare pusă acum spre
laudă te-au sfinţit. Pentru acesta pre
ceî întru tine monahî, şi împreună
petrecetorî adunându-î, cu bucurie i
prăsnuesce, şi cu mulţumită Stăpânei
şi purtătoreî tale de grije strigă: mă-
rescu-te pre tine Născetore de Dum­
nedeu, ceea ce m’aî mărit pre mine,
şi ai arătat pre fiii mei părinţi cerescî,
cu ale cărora rugăcîunî, pre aceştî din 1
vîaţă păzindu-î, cere de la Fiul teu J
I
Acelaş glas.
Cuvioşilor părinţî, ceî ce din tinere- I
verşit nevoinţele şi luptele, Crucea
Domnului pre umerile vostre ridicând,
printr’acesta vouă lumea s’au răstignit
şi voi lu m ii; că simţitor de densa des-
părţindu-vă, gânditor ei-şî aţi murit.
Deci îndoit cunoscend lucrarea Crucii,
îndoite şi suişîurî către densul aţi fă­
cut, prin lucrare şi vedere, ajungend
la săvârşirea încăperii omenilor. Şi
acum în cerîurî slăvindu-ve cu Hristos,
precum şi împreună aţi pătimit, ruga-
ţi-vă neîncetat pentru sufletele nostre.
Glas. 2-lea.
A cui este acestă nouă şi luminată
prăsnuire ? Ce sunt aceste nouă glă-
suitore cântări, ce se cântă în Bise­
rică, cari cu datorie de la toţi cuvioşii
părinţi ai muntelui astă-ciî se prăs-
nuesce ? Că aceştia pre acest nelocuit
loc, monastirî şi feluri de case sfinte,
locuite le-au făcut, şi învăţăturile şi
chipurile lor ca nisce părinţi iubitori
de fii, nouă moştenire ni le-au dat. Să
păzim dar, fraţilor, ca nişte fii iubitori
de părinţi, părintesca moştenire ne­
scăpată din mâini.
S ă nu împresurăm locul, ca smochi­
nul cel neroditor, ci la Egumenii noş­
tri privind chipul vieţii lor, să le
urmăm credinţa şi luptele, ca şi îm­
preună cu denşiî să aflăm bunătăţile
cele vecinice.
Glas. 3-lea.
P r e Lira cea cu patru strune a pă­
rinţilor celor din munte să o lăudăm,
cea de către cuvioşi, şi Ierarhi, măr­
turisitori şi mucenici glăsuită. Că po­
runcile pentru frica muncilor, ca nişte
robi le-au păzit, cu pofta făgăduinţelor,
ca nişte primitori de plată, fapta bună
o au săvârşit, iar cu dragostea cea
către Dumnedeu ardendu-se, ca nişte
fii ai lui Dumnedeu dupre dar aii bine
plăcut, şi acum în cerîurî, moştenitori
ai lui Dumnedeu, şi împreună moşte­
nitori cu Hristos făcendu-se, se rogă
pentru sufletele nostre.
Slavă, glas. 4-lea.
C ea de preste an pomenire, a părin­
ţilor celor din Athon, ca nişte albine
ale Athonuluî astă-dî să-î fericim, că
aceştia cu adevărat, întru totă fericirea
Domnuluî au intrat. Că sărăcind cu
duhul s’au îmbogăţit, blândî fiind, pă-
mentul celor blândî au moştenit, plân­
gând s’au mângâîat, flămânzind de
dreptate s’au săturat, miluind s’au mi­
luit, curaţi făcendu-se cu inima, pre
Dumnedeu pre cât este cu putinţă,
l’au vădut, făcători de pace făcendu-se,
Dumnedeesceî puneri de fii s’au în­
vrednicit, gonindu-se şi pedepsindu-se
pentru dreptate şi bună-credinţă, în
ceriurî acum se bucură şi se veselesc,
şi cu osârdie se rogă Domnuluî, să se
miluiască sufletele nostre.
Şi acum.
Frorocul David carele pentru tine
este al lui Dumnezeu părinte, cu cân­
tare pentru tine mai nainte a glasuit,
 către cel ce a făcut ţie măriri. Stătu-
t’au Imperătesa aprope de-a drepta
ta; că pe tine maică pricinuitore a
vieţii te-a arătat, Dumnedeu cel ce
fără de tată din tine a se face om bine
a voit, ca iarăşi să zidescă chipul seu
cel stricat de patimi, şi oia cea rătă­
cită pierdută prin munţi aflând-o, pe
umere ridicând-o, la Tatăl să o aducă,
şi după voia sa cu puterile ceresci să
o împreuneze, şi să mântuiască Năs-
cetore de Dumnedeu lumea, Hristos
cel ce are mare şi bogată milă.

De la stiliovna Octoihulul unul, apoi

a cuvioşilor.
Glas. 5.

„Bncnră-te cămara14.

B ucuraţi-vc mulţimea cuvioşilor

Athonului, oştea cereşteî Imperătese,
că tot începutul întunerecului şi groz-
nica stăpânire prin Dumnedeescul aju­
tor aţi biruit, cei cu trupul morţi şi
cu duhul vii, cei ce pururea aţi versat
lacrămi, şi aţi stins cărbunii patimilor
cei ce pre sfânta lucrare Dar o au
primit, şi în inimî luminarea întune-
reculuî a strelucit. Pe Hristos rugaţi-1,
pe Hristos înblâmjiţi-l, şă dea suflete­
lor nostre mare milă.

Stih. Lăudase-vor cuvioşii întru slavă şi

se vor bucura întru aşternuturile sale.

Bucuraţi'Ve mulţimea cuvioşilor Atho-

nului, cei ce ca nisce stele din munte
aţi resarit, şi totă lumea cu minunile
8

şi cu faptele cele bune Dunmedeesci

o aţi luminat, luminători prea lumi­
naţi, cei ce cu adeverat pe acest loc
alt cer Taţi arătat, şi întunerecimea
dracilor o aţi înpuţinat; omeni ceresc!
şi îngeri pămentescî, lăcaşuri sfinte
ai Treimii, ai Tatălui, ai Fiului şi
ai sfântului Duh: pe Hristos rugaţi-1,
pe Hristos înblândiţi-1, să dea suflete­
lor nostre mare milă.

Stih. Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda

luî în Biserica cuvioşilor.

Bucuraţi-ve mulţimea cuvioşilor Atho-

nului, sfinte lăcaşuri ale faptelor bune,
locuinţei ale lucrărei şi ale privirii
împreună; afierosiri ai smeritei cuge­
tări, dughiană a rugăciunii de-a-pu-
rurea şi prea dulce, a lui Iisus în inimă
cugetări, învistieriî prea frumose a
blândeţelor, sori socotitori, isvorc ale
nevoinţiî, comoră îndoită a dragostei,
cea către Dumnedeu şi către apropele,
pe Hristos rugaţi-1, pe Hristos îmblân-
să dea sufletelor nostre mare
milă.

Slavă, glas. 8.

Cine va putea spune luptele vostre

fericiţilor părinţi ? sau cine dupre vred­
nicie va lăuda vitejiile ce aicea aţi
făcut ? cu păzirea gândurilor prin cea
neîncetată rugăciune, cu ostenelele
cele ca o mucenicie a cugetării de
fapte bune, cu reua pătimire a tru­
pului, cu lupta cea asupra patimilor,
%
cu stările cele de totă noptea, cu ne-
 9
încetata curgere a lacrămilor cea în­
tru ascuns făcută, cu smerita cugetare
cea asupra dracilor biruit ore, şi şireg
al Darurilor, şi preste tote cu împro-
tivire până la sânge şi morte, pentru
buna credinţă şi drepta slăvire, îm-
protiva reu slăvitorilor. Pentru carele
de la Hristos, ca nisce biruitori încu-
nunându-ve de-a pururea pomeniţilor,
rugaţi-ve neîncetat pentru noi, cei ce
cu credinţă sevârşim luminată prăs-
nuirea vostră.
Şi acum.
F ecîoră nenuntită, care pre Dumne­
zeu negrăit Faî zămislit cu trup Maica
Dumnezeului celui prea înalt; rugă­
ciunile robilor tei primescele ceea ce
eşti cu totul fără prihană, care tuturor
dăruescî curăţire de greşale, primind
acum rugăciunile nostre, rogă-te să
ne mântuim noi toţi.
La Utrenie.
După întâia Stihologhie, Catisma şi ale
O ctoih u lu i; iar după a doua, ale cuvioşilor.
Glas. l-iu.
Mormîntul teu.
C 'a sorele de strelucit, ca luceferul
dimineţii cel curat, aşa sfânta pome­
nire a părinţilor celor din Athon a
resărit, luminând pre locuitorii mun­
telui, şi încălzind inimile monahilor,
către via lor urmare cea către Dum­
nedeu, şi rîvnă a credinţei.
De doiic ori.
recum gama îşi aduna pun sei, şi
ca o maică îi acopere, aşa acopere-ne
pre noi întru tot lăudată cei ce locuim
în muntele teu, cu aripile tale, de tote
primejdiile şi ne adună cu rugăciu­
nile tale, în cetatea cea Cerescă.
După Polieleu.
!Mărimu-ve pe voi prea cuvioşilor pă­
rinţi, turnurile cele înfocate ale-«un-
teluiT cari pa" tot Athonul l’aţi sfinţit,
şi pe toţi locuitorii lui, către Hristos
i-aţi adus.
V e n iţi toţi ai Muntelui monahi îm­
preună petrecetori, cu cuviinţă de fii
să lăudăm dicend: pe mijlocitorii noş­
tri către Dumnezeu. J4 tM/VCt/- v/T?f
Stihurile caută-le la Octombre în 14.
După Polileu, Ipacoi al Octoihului, şi ale
cuvioşilor, glas. 8.
P re î n ţ e l e p c i u n e a ,
P re Dumnezeu iubind din tot sufle­
tul, cei mai presus de fire părinţi ai
Athonului, în lupte au petrecut cea
mai întâiu, apoi şi pe apropele fer-
.binte îubindu-1, au ridicat în multe
feluri de locuri, Lavre şi lăcaşuri sfinte,
şi mulţime împreună petrecetori întru
acestea au adunat, şi pe Athon l-a lo­
cuit. Către aceştia dar să strigăm,
rugaţi pe Hristos Dumnezeu să ne
arate plinitorî dragostei, pe noi cei
ce cu dragoste cinstim sfânta pome­
nirea vostră. De clone oii.

10
F iu i teu Fecioră,Tată este tuturor cre­
ştinilor, pentru acesta tu prea curată
poveţuitore acestora te-ai făcut şi prea
dulce acoperitore, şi a nostră acestora
din acest munte păcjitore, şi purtătore
de grije, a căruia maî ales sorţi ai
câştigat de la Fiul teu; pentru acesta
miluesce-ne, ca pe robii tei stăpână,
rugându-te fiului teu şi Dumnezeului
nostru, să dăruiască iertare greşalelor,
celor ce cu lucrul şi cu cuvintul şi cu
gândul am pecătuit.
Antifonele Octoihului, şi cele-l’alte.
Canonele din Octoih pe 8, şi ale cuvioşilor
pe 6. Cântarea 1, glas. 8. Irmos.
P r e Faraon cel ce se purta în căruţă
»’l-a cufundat Toiagul lui Moîsi, cel ce
„a făcut minuni de demult, în chipul
. „crucii lovind şi despărţind marea. Şi
„pe Israil fugetorul, mergetorul cel pe-
„destru ’l-a mântuit, pe cel ce cânta
„cântare luî Dumnezeu.
Dumnedeule a tote, dă-mî darul cu-
vîntului, celui ce te rog acum, ca după
hotărâre să laud cu cântări, pre cei ce
în munte au strălucit, pe cuvioşiî Atho-
uuluî după rânduîală şi nume, pre ceî
voinţa ta au sevârşit.
Sfinţilor prea cuvioşi părinţi, rugaţi-ve
luî Dumnezeu pentru noi.
P r e începătorul şi ctitorul sfintei ma-
reî Lavre, pe marele Athanasie cu cân-
tarî îl cinstesc, ca pre un sfânt înce-
J
petor, chip şi pildă a părinţilor din
Athon, cel ce cu adeverat a petrecut,
întru priviri şi lucrări.
ip 1
ir re slăvitul Agapie al Vatopeduluî,
după datorie să se laude, că a aucjit
glasul Născetoreî de Dumnezeu, şi ro-
bindu-se a mântuit casa Domnului,
împreună cu fiii sei ca un slobod, din
muncile cele vecinice.
P r e Athanasie finicul cel frumos, al
monastiriî Simenului, laud, şi viaţa
Dumnedeescului Acachie celui nou al
Iviruluî, şi a cuviosului Gavriil, cel
ce a scos din mare, pre Făcetorea de
minuni Portăriţa.
Ii
Slavă.
C um să nu cinstesc pe minunatul
Ghenadie, cel ce cu adeverat a ve(Jut
isvorând untul de lemn în Vatoped de
la Maica luî Dumnedeu. Şi cum îarăşî
voiîî tăcea pe purtătorul de Dumnedeu
Gheorghe, pe ctitorul Iviruluî.
Şi acum. j
Când Dumnezeii a împărţit nemurile,
după rânduială îngerilor seî, atuncea
pe tine Fecîoră cunoscendu-te a fi
Maică a luî prea curată, ţie ’tî-a în-
sorţit acest munte mare şi frumos, ca
o cliromonie alesă.
Oatavasia,
Deschide-voiîî gura mea, şi se va um- |
„plea de Duh, şi cuvent voiu respunde
 11
„Imperăteseî Maîce, şi me voiu arăta
„luminat prăznuind şi voiu cânta mi-
„nunile eî bucurându-me.
Cântarea a 3-a.
Irmos.
c ’ela ce aî întărit din început ce­
aiurile cu pricepere, şi aî întemeîat
;,pămentul preste ape, întăresce-me
„pre piatra Bisericiî Hristose, că nu
„este sfânt afară de tine, unule îubi-
„torule de omeni.
^Vtare cuvîntător de Dumnezeu, şi or­
gan sfânt, al sfântuluî Duh, aî arătat
pre Dumnecleescul Grigorie Palama,
pre a tot Teologul, pre pecetea, şi cu-
noscinţa cea dreptă, îl lăudăm.
Ş i pre alt Grigorie a l lăuda este cu
dreptul, carele în Lavreî lu­
minat a .sihăstrit, şi pre cel de un
nume cu densul, Dumnecjeesc Grigorie,
carele Monastire înfrumseţată singur
a ridicat.
•®®onastirea Filotheuluî a înflorit pre
cuviosul mucenic Damian, ca pre un
bine mirositor. Şi pre Dometie de Dum-
ne<Jeu purtătorul părinte. Pre cari
astă-(Jî pre toţi cu cântări să-i cinstim.
^ r e Dionisie laud, pre minunatul cu­
vios, pre ctitorul Monastiriî lui Ion
botezătorul, şi pre Dometie pre prie-
teHul luî Dionisie, de Darul duhului
se veselescă.
Slavă.
P r e alt Dionisie al Ivirului odraslă,
şi pre Damaschin al Lavreî Dumne-
deesca podobă, acum să se fericescă.
Că îndoite cununî au primit, a muce­
niciei şi a sihăstriei.
Şi acum.
T u aî făgăduit Fecîoră a bate resboiu
tot-d’a-una cu ceî ce în munte ridică
resboiu, de către vrăşmaşiî carî ne
luptă pre noi. Decî împlinesce stăpână
a ta făgăduinţă.
P re aî teî cântăreţî -Născetore de
„Dumnedeu, ceea ce eştî isvor viu şi
„îndestulat, carî s’au împreunat cetă
,Duhomnicescă întăresce-î, şi întru
„Dumnecjeesca slava ta, cununilor sla-
„veî învrednicesce-î.
Condacnl şl Icosul Octoilm hu, apoi
S e tle ln e lc .
Glas. 4.
Spâimântata-s’a... îosîf.
J^păîmântatu-s’a îarăşî tote cetele
cerescî de vitejia sufletelor şi de ne-
voinţele vostre cele peste fire, purtă­
torilor de semne părinţî. Cum cu ma­
teria trupului fiind înfăşuraţi, aţi bi­
ruit pe ceî fără de trupurî vrăşmaşi,
şi cu mulţămită aţi cântat Domnuluî
cântare de biruinţă. Slavă ţie, slavă,
cel ce aî înputernicit firea cea ome-
nescă muritore.
Be doime ori.
 12
Xnspăimânteză tot gândul, multa ta
iubire de omeni, Dumnedeiască fiică
Mariam, care dintru început ai arătat,
pentru ceta ce aicea se pustnicesce în
muntele acesta frumos şi mare, care
din tot pămentul Tai ales şi Tai în-
sorţit locuinţă a monahilor. Mare fiind
a ta pronie spre noi, pururea Fecioră.
Cetire din Cuvent.
Cântarea 4.
Irmos.
T n oşti tăria mea Domne, tu şi pu­
nerea mea, tu Dumnedeul meu, tu
„bucuria mea, cela ce n’ai lăsat sânurile
„părintesci, şi a nostră sărăcie o ai cer­
ceta t ; pentru acesta cu prorocul Ava-
„cum strig către tine: Slavă puterii
„tale iubitorule de omeni.
C u laude cinstesc pe Eftimie proesto-
sul Vatopeduluî, carele cu lanţuri le-
gându-se l’a cufundat intru adânc, ca
°el ce a mustrat rătăcirea cea cu ade-
verat a cugetătorilor de cele latinescî,
pentru care, cununa cea neveştejită a
Muceniciei a primit din mâna Dom­
nului.
împreună voiîi lăuda şi pre alt Dum-
ftecjeesc Eftimie, pe ctitorul monastirei
Ivirilor, carele liturghisind ore când
lui Dumnecieu, s’a vedut de cei îm­
preună cu densul stâlp mai frumos de
cât sorele, şi nou cuvîntăreţ cu cu­
vinte de aur, şi mulţime de minuni
a lucrat.
C u vrednicie este a lăuda pe Teodo-
sie, pe Egumenul monastirii Filotheu-
lui, şi pe Theofan pustnicul, pe dum-
nedeiasca podobă a monastirii Dohia-
rului. Şi pe Theolipt al Filadelfiei
înaltul cugetător, pe ale sfintei Treimi
bunele mirosuri.
C u m voiu trece cu vederea ? pe Teona
luminătorul monastirii Pantocratoru­
lui, şi Ierarh prea lăudat al Tesaloni-
culuî; şi cum nu voiu lăuda pe Theofil
cel din aceiaşi monastire, carele a is-
vorât Dumnedeesc mir mirositor, mai
mult de cât tote aromatele.
Slavă.
S ă lăudăm pe cuviosul Ion ctitorul
sfintei monastirî a Ivirului, al lui Ef­
timie minunatul părinte. Şi pe lângă
aceştia iarăşi pe odraslele Ivirului, pe
Iacov înaltul cugetător. Şi pe alt Iacov;
pe vitejii lui Hristos, cuvioşi nevoitori.
Şi acum.
O ! multa purtare de grije ce ai pen­
tru muntele teu stăpână, că tu ai cjis:
bine să fie celor ce vor pustnici în-
tr’însul. Pentru aceia al tuturor dascăl
şi poveţuitore, doftor, şi hrănitore, cu
doftorie care folosesce, şi cu hrana
sufletului şi a trupului te-aî făcut.
C ela ce şade în slavă, pre scaunul
„Dumnecjeirii, pre nor uşor a venit
„Iisus cel mai pre sus de Dumne4eire,
J

„prin palmă curată, şi a mântuit pre
„cei ce strigă, slavă Hristose puterii
„tale»
Cântarea Jpa.
Irmos.
P e n t r u ce m’aî lepădat de la faţa
„ta, cela ce eşti lumină neapusă, şi m’a
„acoperit întunerecul cel strein pre
„mine ticălosul. Ci me întorce, şi la
„lumina poruncilor tale, îndrepteză
„căile mele, rogu-me.
3? re Ioan cinstesc, odrasla cea alesă a
Lavrei cei mari, pre cântăreţul şi prie­
tenul Maicii Domnului, pre cel cu
glasul de înger. Şi împreună laud pre
Ioasaf al Monastiriî Dionisiului, pre
vitezul lui Hristos, cuvios nevoitor.
D e cuviinţă este întru cântări a lăuda
pre marele Calist, pre înţeleptul acela,
pre organul darului cel de Dumnezeu
insuflat, pre frumseţa şi dulceţa mo-
nastirii Iviruluî, pre minunatul întâiul
păstor al păstorilor.
lastarea cea alesă a monastiriî Zo-
grafuluî, cu cântări să se cinstescă
cuviosul Cosma. Carele cu ochii seî a
v&4ut pe Născetorea de Dumnezeu.
Si împreună cu densul să se laude îa-
răşî, sfinţitul mucenic Constantie cel
în Lavră a petrecut.
^Ucură-te întru Domnul şi tu Cotlo-
^Uşule, că în hotarele tale a înflorit
Cllviosul preot al luî Hristos Chipriean
îl°nl mucenic şi marele nevoitor. Şi
A*
13
Cosma iubitorul de Dumnecjeu, cel
întocma cu Apostolii.
Slavă.
Precum maica de fii aşa se veselesce
monastirea Dionisiului, de minunatul
cuvios Macarie, noul mucenic al luî
Hristos. Şi de Leontie cel ce cu pro­
slăvire izvorasce din mormînt mir
bine mirositor.
Şi acum.
Cine nu se bucură aurind ? sau cine
nu se veselesce de făgăduinţele tale ?
că tu ai cjis fiică, că vei cere de la fiul
şi Dumnezeul teu, iertare greşalelor
cslor ce aicea viaţă bună a sevârşit.
Spăîmântatu-s’au tote de Dumne­
zeiască slava ta, că fecîoră neispitită
„de nuntă, aî avut în pântece pre Dum-
„necjeu cel preste tote, şi aî născut fiu
„pre cel fără de ani, tuturor celor ce
„te laudă pre tine, pace dăruindu-le.
Can tarea G-a.
Irmos.
^^/urăţesce-me Mântuitorule, că mul-
„te sunt fără-de-legile mele, şi me ridică
„dintru adâncul răutăţilor rogu-me,
„căci către tine am strigat, şi me aucji
„Dumnezeul mântuirii mele.
P r e crescerea cea sfântă a Lavrei cu
cântări să o cinstim, pre cel în trup
fără de trup, pre purtătorul de Dum­
nezeu Maxim. Pre cel ce c u Dumne-
 14
deescul duh, bogate daruri ale proro-
ciei a priimit.
P r e Dumnedeescile odrasle ale monas-
tiriî Vatopeduluî cinstesc, pre Neofit
slăvitul, că a audit glasul prea curatei
Dumnedeeşteî Fiice. Şi pre Nicodim
cel ce între cuvio şi a strelucit.
P r e podoba cea alesă a Monastiriî
Dionisiului după datorie să se laude
Nifon minunatul, cel ce a fost păstor
Ţarigradului, şi vârf al cuvioşilor.
"Veselesce-te sfântă Monastire a Do-
hiaruluî, ceea ce eşti îmbogăţită cu
slăvitul ctitor, cu înţeleptul Neofit;
cel ce a arătat tot felul de fapte bune>
ca un copacîu dulce roditor.
Slavă.
Iîu cu ră -tc schitul Carcilor cn Dum-
nedeescul Duh, ceea ce şi tu ai înflo­
rit pre prea slăvitul Nectarie, beutura
cea dulce a totă fapta bună, şi de ase­
m e n e a cu toţi cuvioşiî.
Şi acum.
Cuvioşiî muntelui, ca cu nisce arme
tari, fiind îngrădiţi, cu ajutorul teu
Născetore de Dumnedeu, tote polcu­
rile drăcescî au surpat, şi cununile
biruinţei au primit.
Cugetătorilor de Dumnedeu, carii fa-
„ceţi acest prasnic Dumnedeesc, şi cu
„totul cinstit al Maicii lui Dumnedeu:
„Veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind
„pre Dumnedeu, cel ce s’a născut dintru
„densa.
Co 11 (I a c.
Glas. 4.
Cel ce te-ai înălţat pre Cruce.
p re părinţii cei ce au făcut mun­
tele Cer , petrecend într’ensul viaţă
Ingerescă, Şi s’a adunat într’ensul mul­
ţime de monahi, pre toţi să-î lăudăm
strigând către denşiî: de totă nevoia
şi îngrozirea să ne slobodescă pre noi,
mulţimea cuvioşilor lauda Athonuluî.
Ico s.
C â t este de bună unirea nostră de
Dumnedeu înţelepţiţilor părinţi! Cât
de dulce şi de frumosă este acesta a
nostră obştescă serbătore, întru carele
toţî sfînţiî ce aii strelucit întru acest
Munte, numiţii împreună şi ceî ne-
numiţî, de obsce să le fie lauda, pre­
cum şi fraţi sunt dupre Duh. Primiţi
dar ca nisce mir ce se varsă pre capul
luî Aaron, şi se pogoră pre barbă; şi
ca roua de pre Muntele Ermonuluî,
se cuvine dar, se cuvine, ca pre ceî
ce într’un loc au plăcut luî Dumne­
deu, toţi într’o di să se prăznuîască.
Pentru aceea şi noi, pre aceşti din
Athon pustnici, şi ceî împreună pe-
trecetorî, adunându-ne întru una, du­
pre datorie pre voi ve fericim. Tinerii
pre cei betrâni, fiii pre părinţi, şi ceî
pecătoşî pre sfinţi, într’un glas stri­
gând : Iară pre acest loc, pre carele
spre locuinţa vostră l’aţî ales, să-l mân­
tuiţi mai ales de totă vătămarea. O !
mulţimea cuvioşilor lauda Athonuluî.
 In Dum ineca a doua, de la Matheiu, prăs-
nuim pom enirea tuturor cuvioşilor părinţi,
cari în sfântul Munte numit al Athonului,
au strălucit cu pustnicia.
Stihuri.
-Pre toţi munţii Europei, ’i-au întrecut
muntele Athonului cu sfinţenia.
Flori cu adeverat Dumnedeesci a
înflorit Athonul, pre aceşti de gând
de Dumnedeu purtători.
Monahii Athonului laudă pre cei
din Athon, cu Dumnedeescă dulce horă,
pre Dumnedeescii purtători de Dum­
nezeu.
Carii cu vrednicie stau înaintea scau­
nului luî Dumnedeu.
Şi aceştia ce în Athon au strelucit,
niulţimea purtătorilor de Dumnedeu.
Cânlarea 7 -a.
Irmos.
D f
e pogorârea luî Dumnedeu focul
»s a ruşinat în Vavilon ore-când. Pen-
»tru acesta tineriî în cuptor, cu bu­
curos picior, ca într’o grădină verde
»saltând au cântat: bine este cuvîntat
«I^umnecjeul părinţilor noştri.
TJ
^ nul din sfinţii Athonului s’a arătat
^ifon de Dumnedeu purtătorul, carele
*n hotarele Lavreî, viaţă ca a paserilor
a Petrecut, şi darul prorocieî de la
■^nruneZeu a priimit.
IT -, izvorâtorul de mir al Lavreî, şi
^icodim florea Capso-calivieî noul mu­
cenic al lui Hristos fiind, cu dulci cân­
tări dupre vrednicie să se laude. *
C u m voiu osebi din şirul cuvioşilor,
pre Dumnedeescnl Nichifor carele viaţă
liniştită petrecând, întru cele mai
adânci pustietăţi ale muntelui, daru­
rilor duhului s’a învrednicit.
P re ctitorul a doue monastirî: a sfân­
tului Gheorghie şi a Xiropotamuluî,
pre Pavel podoba sihastrilor, cel ce la
sfîrşitul vieţii a strelucit ca alt Sore,
cu cântări să se mărescă.
Slavă.
Cântare voiu aduce luî Pahomie, vi-
tezului noului mucenic al luî Hristos,
Dumnedeiască odraslă fiind a Capso-
calivieî, cel ce îndoită cunună a pri­
mit de la Hristos.
Şi acum.
Stăpâna lumii pururea Fecioră, tu
eşti mai ales a muntelui acestuia aju-
tătore prea curată Stăpână, care mân-
tuescî de totă stricăciunea şi supă­
rarea.
’aii slujit făpturii cugetătorii de
Dumnedeu, fără numai făcătorului,
ci îngrozirea focului bărbătesc căl­
când-o să bucura cântând: Prea lău­
date Domnul părinţilor şi Dumne­
zeule bine eşti cuvîntat.

Cântarea 8-a.
Irmos.
D e şapte ori cuptorul muncitorul
„Haldeilor, l*a ars nebunesce, cinstito­
rilo r de Dumnezeu, iară ve(Jendu-î
„pre aceştia cu putere mai bună mân­
tu iţi, pre făcetorul şi izbăvitorul au
„strigat: tineri bine ’l cuvîntaţî, preoţi
„lăudaţi-1, norode preînălţaţi-1 întru
j Slavă.
„toţi vecii.
C e l întâiu liniştitor al muntelui să
se cinstescă, pentru că a petrecut viaţă
nematerialnică, cel ce în trup a biruit
pre ceî fără de trupuri Diavoli. Cel ce
gol totă viaţa ’şî-a petrecut, s’a învred­
nicit de bogate daruri Dumnedeescî
ale sfântului duh; cu rugăciunile prea
curatei Fecioreî.
P r e slăvitul Romano, pre liniscirea
sihastrilor, şi noul mucenic al lui
Hristos, cu cântări să-l cinstim, pre
carele ca pre o flore Ta odrăslit cin­
stitul schit capso-calivul cel ce este
al Lavrei. Şi casnic ucenic a avut pre
Acachie, cel tîner cu anii şi betrân cu
sihăstria.
P r e Sava să-l lăudăm, pre Dumne-
Zeescul Ierarh, carele de la Hristos a
luat puterea facerilor de minuni. Care
pre Imperăţia Şerbilor, ca un Sore o
a luminat, împreună cu Simeon tatăl
• lui dupre trup, iar fiu dupre duh. De
la carele a izvorât mir, ai monastiriî
Hilin darului Dumne(Jeescî ctitori.
16
’ 0
P r e Simen izvorâtorul de mir, pr
sluga Fecioreî, şi întru tot cinstit pă
rinte să-l lăudăm, pre ctitorul monas
tirii Petri, cel de pre munte înali
pentru steua cerescă ce a ve<Jut, şi
luat de la Dumnezeu puterea faceri
de minuni, şi stăpânire asupra duho­
rilor celor necurate.
Saltă şi iarăşi saltă, totă cinstita mc
nastire a Dionisiului, ceia ce ai odrăsli
pre Dumnetjeescul Filotheiu, pre pc
doba sihastrilor, pre carele Născetore*
de Dumnezeu Maria din temniţă 1-j
scos, şi din tote supărările drăcescî ’l-,
izbăvit, şi al căruia sfântul Cap, s’
ve$ut ca o stea luminosă.
Şi acum.
P r e loc înalt şi scaun luminat, Stă
până te-au vetjut şetjend totă lumi
nată. Şi împrejurul teu stau nenume
rate cete de călugări, pre locuri înalt
ale Athonului, despre amia4ă-<Ji. Ş
împrejurul muntelui ca nişte stâlpi d<
foc, s’au vetjut închipuiţi ceî ce acun
se laudă.
P r e tinerii cei bine credincioşi îi
„cuptor, nascerea Născetoreî de Dum
„ne(Jeu ’i-aii mântuit. Aţunci fiind în
„chipuită, iar acum lucrată, pre totfi
„lumea ridică să-ţi cânte ţie: pre Dom
„nul lucrurile lăudaţi-1, şi-l prea înăl­
ţ a ţ i întru toţi veciî.

Cântarea O.
Irmos.
Spăîmântatu-s’a de acesta Ceriul şi
marginile pământului s’au minunat,
că Dumnedeu s’a arătat omenilor tru-
pesce, şi pântecele teu s’a făcut mai
desfătat de cât Ceriurile, pentru aceea
pre tine de Dumnedeu Născătore, în-
cepătoriile cetelor îngeresci şi ome-
nescî te mărim.
Bucură-te sfântă Monastire a Vato-
peduluî, care cu doî-spre-dece cuvioşî
mucenici te-ai îmbogăţit, carî bărbă-
tesce mustrând totă reua slăvire, a
rău cugetătorilor şi necredincîoşilor
latinî, s’au dat la morte de spânzură-
tore, pentru care îndoite cununi au
primit.
Veseleşte-te sfântă Monastire a Ivi-
ruluî, că mulţime aî adus la Iisus de
cuvioşî mucenicî, din fiiî tei prin îne­
carea apei, când bărbătesce a mustrat
pre împăratul Mihail, şi pre Patriar-
chul Ion Vecul, pentru latinisare.
Veseleşte-te şi te bucură şi tu Mo­
nastire a Zugravuluî, ceea ce aî adus
Domnuluî pre fiiî tăî 24 la număr, de
Dumnedeescî cuvioşî mucenicî, ca o
ardere de tot sfântă, ce prin foc s’a
severşit, carî bărbătesce mustrând ră­
tăcirea cugetătorilor de cele latinescî,
au dănţuit.
Ş i tu sfântul Schit al Careilor, pen­
tru ce nu danţuescî şi să te bucurî ?
r
O*
17
că şi tu aî adus pre fiiî tăî luî Hristos,
vitejî cuvioşî mucenici prin tăîerea
capetelor cu sabia. Ca nişte apărători
aî slaveî părinţilor, şi defăimători ai
latinisiriî.
Slavă.
Primesce prea sfântă Treime cinstită,
pre carii muntele Athonuluî îţî aduce
ţie ca nisce pârgă, şi ca nisce tămâe
alesă, pre toţî ceî ce s’au sfinţit în-
tr’însul, întâiu şi pre urmă, sciuţî şi
nesciuţî. Şi cu rugăciunile acestora,
de totă stricăciunea îl păzesce.
Şi acum.
Cântări mulţămitore, toţî ceî ce lă-
cuim în munte, aducem ţie Maîciî lui
Dumnedeu. Că ne mântuescî pre noî
pururea din toto întâmplările, ne hră-
nesci, ne încălcjescî şi porţi grije pen­
tru noî. Dar ne rugăm ţie, şi Dumne-
deeştiî împărăţii, după sfîrşit ne în-
vrednicesce.
Svetelna Octoilmlui, femei auriţi.
Slavă asemenea.
Bucură-te munte numit cu sfinţe­
nia, vă(Jend pre toţî ceî mai întâiu ai
tăi de Dumnezeu purtători părinţi
astăzi adunaţi, şi cinstindu-se cu ve-
selitore prăznuire, dinpreună cu ai
săi lăcuitori acestă adunare.
Şi acum.
Bucură-te pururea Fecîoră, vecţend
cele mai nainte de tine cjise, împlinite,
i
precum este acest sfânt munte. Că adu­
narea părinţilor, pre cari astădî îî prăs-
nuim, arătându-se întru acesta sfinţi
pentru lucrare, pecetluesce proorocia
ta Fecîoră.
La laude
punem stihirile pe 8, 4 a octoihuluî şi 4 a
cuvioşilor. Singur glas 1.
P re minunata adunare a părinţilor
celor din Athon, toţi aceştia din Athon,
cu laude să-i cinstim, pre prietenii şi
iubitele slugi ale Fecioreî, şi ale luî
Hristos, pre aî noştri folositori şi de-a
Pururea rugători către Domnul.
Stih. Cinstită este înaintea Domnului mor-
tea cuvioşilor luî.
Stând cu trupurile pe muntele Atho-
*uluî cuvioşilor părinţi tot gândul
1-aţî ridicat la munţiî ceî de gând, şi
vecînicî sfinţi. Şi ca nisce Ingerî ne-
^aterialnicî pre păment cu adeverat
atî vieţuit,
Stih. Lăuda-se-vor cuvioşiî întru slavă : şi
Se vor bucura întru aşternuturile sale.
^ i n smerenia cea desăvârşit Dumne-
4eesceî deosebiri, a priviriî şi a cunos-
cir4iî, aţi luat părinţilor de la Dum-
neZeu darul Duhului, preve^end şi
sPuind fără de greşală, cele ce vor să
ca cum ar fi de faţă.
Cântaţi Domnului cântare n o u ă ; lauda
în Biserica cuvioşilor.
D e la Treimea cea maî presus de lu­
mină, acum luminându-ve, de la slava
cea neapropiată, purtătorilor de Dum­
nedeu părinţi, şi de Dumnedeiasca
veselie şi bucurie umplându-ve slăvi-
ţilor, cu osârdie pentru noî rugaţi-ve,
să ne izbăvim din munci.
Slavă, glas. 8.
Ceajto. cuvioşilor părinţî, din felurî
de locurî năzuind, şi muntele lăcuin-
du-1, cele dupre ale firii le-aii părăsit,
şi cea dupre a firiî o aii mântuit, şi
celor maî presus de fire darurî s’au
învrednicit. Şi nouă calea pocăinţiî,
prin fapte şi prin cuvinte ne-au arătat.
Pentru acesta dupre datorie pre denşiî
cinstindu-i să strigăm. O mulţime a
cuvioşilor sfinţită, şi luî Dumnedeu plă­
cută. O albine de Dumnedeu alese, care
în crăpături şi în peşterî ale munte­
lui ca în nisce ştîubee de gând mierea
cea maî dulce a linisciriî o aţî înfă-
gurat. Dulceţă a Treimii, desfătări ale
lui Dumnezeu, lauda Athonuluî, şi ale
lumii cinstite graîuri. Rugaţi-ve Dom­
nului să se mântuiască sufletele nostre.
Şi acum : Prea bine-cuvîntată eşti. Şi sla-
voslovia mare.
Cuvint de laudă, în scurt şi cuprin­
zător, pentru toţi cuvioşiî şi de Dum­
nezeu purtătorii părinţî, carî în mun­
tele acesta al Athonuluî au strelucit.
Bine-cuvinteză părinte !
Ouvioşască prăznuire; totă mulţimea
cuvioşilor adunaţi-ve, pustnici şi ceî

împreună petrecetori, că serbătore as-
tă-dî în Biserica luî Hristos a resărit.
Mulţimea pustnicilor şi a celor îm­
preună petrecetori, împreună prăz-
nuiţî. Noue şi obştescă pomenire a
tuturor sfinţilor părinţi celor din
munte a strelucit. Nouî şi obştescî
cântări, toţi cei din munte părinţi ob­
ştescî cântaţi. Pentru ce obştescî ? Pen­
tru că de obşte sunt aperătorî şi făce­
torî de bine. De obşte la tot muntele
Şi aceşti Dumnecjeescî părinţi s’au
arătat. Şi pentru ce noue? Pentru că
noue şi din nou arătată este şi pome­
nirea acestora, în vremea cea mai
dinainte, şi in anii cei mai de demult
ril°i de cum săvârşită, iară acum în
vrernile nostre cu dreptul, şi bine-cu-
v*ntat prăznuită.
TP
nnd-că dacă prăznuim noi obştesce
Omenirea prea cuvioşilor părinţi cei
UciŞÎ în Sinai şi în Hait, cari n’au fost
^oue pricinuitori de atâtea bunătăţi,
dar Pre aceştia din sfântul acesta
raunte sfinţi părinţi, ucişi de către
^credincioşii Arapi, şi de către reu
^vitoriî latini, cu necinste să le tre-
Cen-»
cu vederea pomenirea, şi să nu-î
r^znuim pre aceştia toţi de obşte,
V y- •
s’au făcut noue pricinuitori de
11 bunătăţi ? Şi dacă de obşte
r^nuim în Sâmbăta brânzii pre alţi
^ io ş i părinţi, pre cei ce au pustnicit
^ivia, în Egliipet, şi în Tivaida, cari
u fost noue tocmai atât făcetorî de
• Şi pre aceştia ce au pustnicit în
llntele acesta al Athonului, Dumne-
19
deescî părinţi, să nu-î prăznuim ob­
ştesce toţi împreună ? Cari s’au făcut
la toţi cei ce locuim întru acest munte,
cu adeverat mari făcetorî de bine, aju­
tători, şi purtători de grijă, nu num ai
prin cuvinte, ci şi prin fapte, nu n u ­
mai sufletesce, ci şi trupesce, nu n u ­
mai în viaţă fiind, ci şi după morte.
Aceştia dar, de trei ori fericiţi cuvioşi
părinţi, pre acest Athon m aî ’nainte
sălbatec, întru minunată domestnicie
l’au schimbat. Aceştia pre acest nelă­
cuit loc, lăcuincios l’au arătat, şi pus­
tiul cetate 1’au făcut. Cu sfinte Lavre,
Cinstite Monastiri, singuratice petre­
ceri, şi chilii, ce în feluri de părţî ale
muntelui au zidit. Şi nu num ai că au
zidit, dar încă le-au şi înzestrat, cu
feluri de venituri, şi cu lucrurî mişcă-
tore şi nemişcătore, spre odihna fra­
ţilor ce se pustnicesc. Şi m ulţim e de
călugări întru acestea au adunat. Aici
prin mijlocirea lor, unde m aî întâiîi
lăcuîau dobitoce, cai, fiare şi balauri,
acum pretutindenea locuesc om eni cn-
vîntătorî, şi nu numai aşa simplu cu-
vîntători, ci omeni carî se nevoesc ca
cu trupul acest materialnic, să urmeze
petreceriî îngerilor celor fără de trup
şi nematerialnicî. Şi se asemeneză cu
pilda aceea a îngerilor, pre care o a
vecjut Patriarhul Iacov, şi a dis : „co rt
al lui Dum nezeu este acesta46. Pen­
tru care maî lămurit a (Jis şi sfântul
Efrem: „Ca al îngerilor c o r t u l !“ Atâta
mulţime de monahî într’ensul, de-a-
pururea avendu-şî cugetarea către
DumnecjLeu! Aceşti Dumnecjeescî pa-
 20
rinţî, ca nişte crini bine mirositori, şi
ca nişte frumose flori, şi pom i dulci
roditori odrăsiind aicea, alt Raiu gân­
ditor locul acesta l’au arătat. Aceştia
ca nişte îngeri, în peşteri şi în cră­
pături, în văi şi câmpii, în locuri înalte
Şi pre locurile de pre lângă Mare a
Muntelui acestuia siiiăstrindu-le, al
doilea Ceriu l’au alcătuit, Printr’enşii,
aicea unde mai întâiu se audeau nu-
niai glasurile dobitocelor celor selba-
tice, acum pretutindenea se aud şi se
cântă laude îngeresc! şi ceresci, cari
Se aduc Sfintei şi de viaţă Făcetoreî
Treimi. Şi pentru ca în scurt să dic
Aceşti de trei ori fericiţi cuvioşî, ca
nîsce părinţi iubitori de fii, chipul,
îttveţăturile, şi rînduelele lor, ni le-au
^ at noue, ca o moştenire vecinică. Şi
Cu acestea au povăţuit încă în viaţă
flind, mulţime de călugări, la calea
Cea dreptă a mântuirii. Ne poveţuesc
focă şi dapă morte, pre noi pre toţi
Aii lor cei Duhovnicesc!, la viaţa cea
vecinică. Şi ca nişte păstori adevăraţi,
s® îngrijesc pentru turma lor, şi ne
Păzesc de totă nevoia şi împrotiva 111-
t®Qiplare, cu rugăciunile lor cele ne-
încetate către Dumnetjeu. Pentru care
Se cădea, după totă dreptatea se cădea
(şi a treia oră t}ic) se cădea, precum toţi
aceştî Dumnedeescî părinţi şi cuvioşî,
fotru unul şi acelaş sfânt loc, s’au ne-
v °it şi au plăcut lui Dumnedeu şi s’au
sfi*ţit, aşa întru una şi aceiaşi di, sa
^ăznuiască toţi de obşte şi cu una şi
aceiaşî prăznuire să se prăznuiasca, şi
° u aceste laude să se laude, şi în cân
tărî dnliovnicescî să se laude, şi întru
tote Bisericile sfântului Munte să se
slăvescă, şi întru una şi aceiaşi închi­
puire să se istorisescă, ca nisce fraţi
duhovnicescî de un chip şi de o shimă.
Ierarhi şi cuvioşî, mărturisitori şi mu­
cenici, Sfinţiţi mucenici şi cuvioşî mu­
cenici, izvorâtorî de mir, şi toţi cei-
Talţî numiţi şi nenumiţî. Câţi în chi­
novii şi în sihăstrii, dupre feluri de
vremi şi chipuri, în muntele acesta
sevârşindu-şî viaţa, şi pentru acesta
s’au numit sfet-arjoreţi (arjliioriţj).
Fiind-că dupre Dumnedeescul David,
carele neîncetat strigă dicend: „Iată
„acum ce este bun sau ce este frumos,
„fără numaî a lăcui fraţii îm preună;
pentru acestă de obşte purtare de grjje,
şi socotinţă a nostră a tuturor celor
ce ne aflăm în sfântul munte, întru
aniî aceşti mai de pre urmă, părinţi
şi fraţi s’au orânduit să se prăznuîască
de către toţi aghioriţiî, netrecut şi cu
datorie în tot anul acestă obştescă
prăznuire a sfinţilor părinţi dintru
acest sfânt munte. Şi cu tote că acesta
nu o seim, pentru care pricină s’a tre­
cut cu vederea de către cei mai na-
inte de noi, însă noî fiind fii iubitori
de părinţi, împlinim lipsa acelora. Şi
acestă obştescă serbătore o alcătuim
pentru treî p ricin i: întâiu, că câţi pă­
rinţi ai muntelui, ori din numiţî ori
din cei nenumiţî, aii remas până acum
fără de lande, pentru că nu aii însuşi
rânduîală de cântare, iară prin acestă
obştescă rânduîală şi serbătore, şi aceş­
tia se cinstesc şi se prăznuesc. Al doi-