Sunteți pe pagina 1din 2

Inspecţia

 faciesului poate constata discretă pigmentare la nivelul pomeţilor şi periorbitar


(debutul cloasmei gravidice) dar este, de obicei, puţin relevantă în primul
trimestru de sarcină
 sânilor: intensificarea locală a circulaţiei sanguine induce angorjarea mamară
şi evidenţierea venelor (reţeaua venoasă Haller); după săptămânile 8-10 se
remarcă apariţia tuberculilor Montgomery (glande sebacee hipertrofiate ca
răspuns la stimulul hormonal), hiperpigmentare discretă a areolelor mamare
 abdomenului: pigmentare mai accentuată a liniei mediene, discretă deformare
deasupra simfizei pubiene (uterul gravid), evidentă doar spre sfârşitul primului
trimestru (după săptămâna 12), la persoanele cu perete abdominal subţire.

Palparea obstetricală
 sânii de consistenţă glandulară, eventual apariţia de colostru la exprimarea
mameloanelor
 uterul gravid identificabil din săptămâna 12 ca o formaţiune globuloasă pe
linia mediană, de consistenţă păstoasă, cu volum variabil, ce poate fi apreciat
prin măsurarea cu banda metrică de la marginea superioară a simfizei pubiene
(uterul creşte în sarcină cu cea 4 cm pe lună, încât la sfârşitul primului
trimestru limita sa superioară este la aproximativ 12 cm deasupra simfizei
pubiene).

Examenul vaginal cu valvele


 pigmentarea perineului determinată de excesul melanic, con statată la inspecţia
vulvară înainte de plasarea valvelor
 coloraţia violacee a mucoaselor vulvo-vaginală şi exocervicală (semnul
Jacquemier-Chadwick)
 colul uterin discret mărit de volum, cu imbibiţie edematoasă, orificiul extern
al colului circular la nulipare sau în fantă transversală la multipare.

Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdominală (efectuat după golirea


prealabilă a vezicii urinare) furnizează cele mai importante semne utile pentru
diagnostic:
 colul uterin uşor mărit de volum, de consistenţă moale (asemănată cu cea a
buzelor, comparativ cu cea a cartilajului nazal în afara sarcinii, semnul
Tarnier)
 istmul ramolit, mai moale decât colul, permite balansul corpu lui uterin în
raport cu colul (semnul Hegar sau „semnul balamalei'):
 corpul uterin cu dimensiuni crescute (volum variabil în raport cu vârsta
sarcinii), cu modificări de formă, palpabil prin fundurile de sac laterale ca o
formaţiune globuloasă (semnul Noble), de consistenţă păstoasă-elastică
(presiunea în peretele uterin este asemănată cu cea într-un bloc de unt, semnul
Bonnaire), contractilă (de la 6 săptămâni, semnul Palmer); până în săptămâna
a 10-a se mai poate constata
 alitatea coarnelor uterine determinată de grefarea sarcinii la nivelul unuia din
ele (semnul Piscaceck), interval după care creşterea uterină devine simetrică;
uterul gravid poate fi prins la compresiunea uşoară între degetele
examinatorului, spre deosebire de situaţiile din afara sarcinii când uterul are
tendinţa să alunece dintre degetele examinatorului „ca un sâmbure de cireaşă"
(semnul Holtzapfel).
1
Amenoreea şi semnele obiective, constatate prin examenul vagi nal digital combinat
cu palparea abdominală, sunt cele mai importante date pentru prezumţia de
diagnostic de sarcină în primul trimestru.
Dificultăţile de diagnostic sunt posibile în primele săptămâni, explicabile de faptul
că uterul este încă un organ pelvin. Repetarea examenului la interval de 1-2
săptămâni poate aduce informaţii mai sigure. Erorile pot fi şi rezultatul unui examen
incomplet, rapid sau fară experienţă.

Diagnosticul de sarcină în primul trimestru este doar de proba bilitate,


diagnosticul diferenţial şi explorările paraclinice se impun pentru concluzii clare.