Abordarea neopsihanalitic

Teoria personalit ii la Carl Gustav Jung

C.G.Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce prive te natura libido-ului. El consider c libidoul nu este
o energie eminamente sexual , ci o energie vital nediferen iat .
Jung utiliza termenul de libido în dou sensuri ca energie v i t a l difuz i ca energie psihic care
alimenteaz activitatea psihic (pe baza acestei energii sunt posibile activit i psihice cum ar fi percep ia,
gândirea, procese afective etc).
Cantitatea de energie psihic dedicat unei activit i este denumit de Jung valoare. Opusul energiei
psihice este energia fizic pe care o utilizeaz organismul pentru desf urarea activit ii fiziologice. Energia
fizic poate fi transformat în energie psihic i invers, corpul poate afecta mintea i viceversa (vezi bolile
psihosomatice).
Jung pune la baza activit ii psihice trei principii pe baza c rora are loc func ionarea energiei psihice:
1) Principiul contrariilor
Fiecare stare afectiv , gând, dorin î i are opusul s u. F aceast polaritate nu este posibil
procesualitatea vie ii psihice.
Principiul contrariilor este considerat de Jung for a motric a comportamentului; cu cât conflictul între
diverse aspecte polare ale vie ii psihice e mai mare, cu atât se degajeaz mai mult energie psihic .
2) Principiul echivalen ei
Este de fapt principiul conserv rii energiei din fizic , aplicat la domeniul vie ii psihice. Postuleaz faptul
energia psihic nu se pierde, ci doar se transform sau se deplaseaz de la o zon psihic la alta. De exemplu:
dac interesul nostru pentru un domeniu sl be te la un moment dat energia psihic r mas va fi investit în alt
domeniu.
Energia psihic utilizat în stare de veghe pentru activit i con tiente, este dirijat spre activit i de vis
când subiectul se afl în somn. Termenul de echivalen înseamn c noul domeniu spre care s-a îndreptat
energia psihic este echivalent ca valoare pentru subiect.
Dac l u cr u r i l e nu stau a a, excesul de energie psihic r mas se îndreapt spre activit i de natur
incon tient .
3) Principiul entropiei
În fizic se refer la egalizarea nivelului energetic între dou sau mai multe sisteme energetice. Jung arat
pe plan psihic se manifest o tendin de echilibrare în sfera personalit ii. Astfel, de pild , dac dou dorin e
sau credin e difer mult sub aspectul valorii sau intensit ii, energia psihic va tinde s migreze de la zona mai
puternic spre cea mai slab . Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalit ii ar trebui s existe un
cuantum egal de energie psihic , dar în via a real , aceast situa ie nu este niciodat atins .
Jung arat , c energia psihic , prin intermediul celor trei principii, asigur dinamismul personalit ii
umane.
Sistemul personalit ii
Personalitatea sau psihicul este alc tuit din mai multe subsisteme separate care nu interac ioneaz unele
cu altele.
a) Ego-ul
reprezint partea con tient a psihicului, responsabil de procese cum ar fi percep ia, gândirea,
sentimentele, memoria, con tienta de sine ;
este responsabil pentru procesele desf urate în starea de veghe;
are o func ie selectiv admi ând la nivelul con tientei doar o anumit parte a stimulil or la care este
supus subiectul;
asigur subiectului sentimentul continuit ii, coeren ei, idealit ii i stabilit ii în modul în care acesta
percepe lumea exterioar .
Jung consider c energia psihic (libido) poate s fie îndreptat spre exterior (rezult tipul extravert) sau
spre interior (rezult tipul introvert).
Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominant , guvernând
modul de comportare al subiectului.
Atitudinea opus (non-dominant ), nu dispare, ci devine o parte a incon tientului personal, de unde este
capabil s influen eze comportamentul subiectului.
Jung descrie, pe lâng introversie i extraversie, i a a numitele func ii psihice care sunt modalit i

9
diferite prin care subiectul se raporteaz atât la lumea extern cât i la cea intern .
Acestea sunt: gândirea i sentimentul (afectivitate) care alc tuiesc func ia ra ional i sensibilitatea i
intui ia care alc tuiesc func ia ira ional .
Prin intermediul func iei ra ionale este evaluat realitatea, se organizeaz i se categorizeaz
experien ele. Cele dou func ii: gândirea i sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evalueaz
experien ele în termenii pl cut-nepl cut în timp ce gândirea evalueaz experien ele în termenii adev rat sau
fals. Sensibilitatea i intui ia alc tuiesc func ia ira ional . Aceasta nu evalueaz experien ele, ci pur i simplu st
la baza tr irii lor.
Jung arat c fiecare individ are în sine toate cele patru func ii, una din perechi fiind dominant , celelalte
fiind ascunse în incon tientul personal.

Tipuri psihologice
1. Extravert gânditor, tr ie te în concordan cu un sistem de reguli rigide, tinde s i reprime
sentimentele i emo iile, are tendin a de a fi obiectiv i dogmatic în gânduri i opinii.
2. Extravert sentimental, i reprim logica i este implicat emo ional. Se comport în acord cu un
sistem de valori, tradi ii si norme înv ate. Este deosebit de sensibil la expecta iile i la opiniile celor lal i.
3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire i pl cere; caut mereu noi experien e i senza ii; este
puternic orientat spre realitate i foarte adaptabil la persoane i situa ii noi.
4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politic , pentru c de ine o mare abilitate
de a profita de pe urma situa iilor. Este atras de idei noi, este creativ i-i poate inspira pe al ii, determinându-i s
ac ioneze.
5. Introvert gânditor: nu se în elege cu c e i l a l i , are dificult i de a- i comunica ideile, este rece i
lipsit de considera ie pentru ceilal i.
6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât i exprimarea
deschis a st rilor afective. Pare misterios i inaccesibil pentru ceilal i; este lini tit, modest, copil ros i acord
pu in aten ie sentimentelor si gândurilor celorlal i.
7. Introvert sensibil: închis în sine, ira ional, deta at de via a de zi cu zi. Prive te majoritatea
aspectelor vie ii cu bun voin i amuzament. Este sensibil la frumos, se concentreaz asuprasenza iilor si îsi
reprim intui ia.
8. Introvert intuitiv se concentreaz atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact
redus cu realitatea. Este vis tor i chiar vizionar. Este greu de în eles pentru ceilal i care îl consider ciudat i
excentric.
Tipurile pure sunt rare.

Jung este de p rere c ego-ul (nivelul con tient) are o importan secundar în determinarea
comportamentului uman, comparativ cu nivelele incon tiente (aici este de acord cu Freud).
b) Incon tientul personal
- reprezint un nivel mai superficial al incon tientului;
- seam cu conceptul de precon tient la Freud;
-cuprinde con inuturi care au fost cândva în con tiin , dar au fost uitate sau reprimate pentru c au fost
fie neimportante, fie stresante;
- exist o permanent circula ie în ambele sensuri între ego i incon tientul personal;
- experien ele aflate în incon tientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de
complexe.
Un complex reprezint o structur alc tuit din emo ii, amintiri, dorin e, c en t r a t e în jurul unei teme
majore.
Exemplu: complexul de putere - persoana poate încerca s devin puternic , s se identifice sau s se
afilieze la grupuri care reprezint puterea. De pild , poate face sport de performan .
Complexul sau complexele dirijeaz comportamentul subiectului. Odat complexul format, acesta nu
se mai afl sub control con tient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul c o n t i i n ei. Subiectul care
posed un complex nu este con tient de influen a directoare a acestuia, de i ceilal i oameni pot observa
orientarea sa determinant într-o direc ie sau alta.
Jung este de p rere c de i majoritatea complexelor sunt nocive i produc tulbur ri nevrotice, totu i
unele dintre ele pot avea i un efect benefic asupra personalit ii, cum ar fi, de pild , complexul
perfec ionismului sau nevoia de realizare.
Jung, c o n s i d er c complexul îsi are originile în experien ele din copil rie, în cele ancestrale, dar i
în cele ale v i e i i de adult.
c) Incon tientul colectiv (incon tientul transpersonal)
10
 - reprezint nivelul cel mai profund i mai greu accesibil al incon tientului;
- ine de experien ele acumulate de specia uman ;
- este depozitul experien elor ancestrale;
- sunt mo tenite în mod indirect, sub form latent (ex. avem în noi în mod poten ial teama de arpe).
Pentru ca predispozi iile s devin realit i, sunt necesare anumite experien e individuale.
Jung consider c exist anumite experien e bazale care sunt specifice fiec rei genera ii.
Astfel, de pild , oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu figuri materne, au tr it experin a na terii i a
mor ii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu
reprezentan i ai for elor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experin e universale vor marca modul de a percepe
i reac iona la datele realit ii.
Jung face constatarea c pacien ii s i evocau în cursul analizei acelea i tipuri de fantasme sau
simboluri care puteau fi întâlnite i în cu lt u r i l e primitive.

Arhetipurile

Aceste e x p er i e n e ancestrale stocate la n i v e l u l incon tientului colectiv sunt exprimate sub form de
imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri.
Acestea nu reprezint amintiri b i n e structurate ci doar ni te predispozi ii care au nevoie de experien e
actuale pentru a se defini i structura. Ele se manifest în visele i fantasmele oamenilor.
Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura c o p i l u l u i , Dumnezeu, moartea, puterea,
trânul în elept.
Exist unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate i influen eaz via a psihic în mod mai sistematic.
Acestea sunt: persona, anima i animus, umbra, self-ul.
a) Persona
Termenul se refer la masca purtat de actor i reprezint masca, aspectul social pe care îl afi eaz subiectul,
încercând s par altceva decât este în realitate.
Este necesar pentru c oamenii sunt nevoi i s joace diverse roluri sociale pentru a face fa cerin elor
profesionale i pentru a interac iona cu cei la l i.
De i este un aspect util omului, persona include i aspecte negative pentru c persona nu reflect natura sa
real . Când ego-ul t i n d e s se confunde cu persona, rezultatul este i n f l a ia personei . ( s u b i ec t u l ajunge s -
i mint pe ceilal i sau s se mint pe sine).
b) Anima - animus
Jung recunoa te caracterul bisexual al psihismului uman.
Pe plan biologic, este cunoscut faptul c un subiect apar inând unui sex, secret i hormoni corespunz tori
sexului opus, nu numai sexului propriu.
Pe plan psihologic, fiecare individ con ine i caracteristici atitudinale i temperamentale ale sexului opus.
Astfel, psihicul femeii con ine aspecte masculine (arhetipul animus), iar cel al b rba t u lu i, aspecte feminine
(anima).
Aceste arhetipuri contribuie la o mai bun adaptare a speciei pentru c ajut pe individ s în eleag mai
bine caracteristice c el u i la lt sex i direc ioneaz comportamentul de raportare la sexul opus.
c) Umbra este arhetipul cu r cini profunde în a b is u r il e psihismului uman, care cuprinde instinctele
animalice de baz .
Ceea ce societatea consider r u si imoral, ine de acest arhetip.
Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dac oamenii doresc s tr iasc în
armonie unii cu al ii.
Impulsurile primitive trebuiesc reprimate, dep ite sau trebuie luptat împotriva lor, pentru c altfel
individul va fi penalizat.
Jung sesizeaz îns i un paradox: umbra con ine nu numai ceea ce este r u în om, ci i sursa vita lit ii,
spontaneit ii i creativit ii umane. Astfel, dac tendin ele umbrei sunt total reprimate, personalitatea devine
cenu ie i lipsit de via .
Ego-ul are rolul de a dirija foi ele umbrei reprimând instinctele animalice, dar, totodat , l sând acestora
un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativit ii i spontaneit ii.
d) Self-ul
Reprezint aspectul de unitate, totalitate i integralitate a personalit ii sau m car aspira ia spre unitate.
Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul
magic.
Self-ul reprezint punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natur con tient i incon tient i

11
un obiect spre care aspir fiin a uman , dar care este imposibil de atins.
Self-ul este for a motiva ional care împinge personalitatea spre progres i nu iese la iveal pân când
celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin.
Actualizarea deplin a self-ului implic orientarea spre viitor, scopuri, obiective, precum i o cunoa tere
i o percep ie corect a eu -lui propriu.

Dezvoltarea personalit ii
Jung prive te dezvoltarea personalit ii ca fiind orientat spre viitor (auto-actualizare). Persoana prezent
este determinat , atât de ceea ce individul dore te s devin , cât i de trecutul acestuia. Sistemul psihic este atât
teleologic (orientat spre viitor) cât i cauzal (determinat de trecut).
Jung invoc dou principii opuse care stau la baza dezvolt rii personalit ii: progresia (progresul) i
regresia.
In cursul regresiei, libido-ul se retrage din fa a stimulilor externi i se îndreapt spre zonele incon tiente
ale psihismului.
Regresia nu înseamn în mod necesar stoparea progresului, ci dimpotriv poate ajuta pentru c , aceast
cufundare în experien ele incon tiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare i actualizare a
unor disponibilit i creative. (Pentru Jung visele reprezint o regresie la planul incon tient).
Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evolu iei personalit ii este cel al sincronicit ii, principiu
care se refer la anumite evenimente ce se petrec simultan. Prin intermediul acestui principiu Jung explic
fenomene cum ar fi clarviziunea .
Jung este de p rere c în univers exista o for care se afl în spatele cauzalit ii. Aceast for este
capabil s se manifeste simultan în psihismul unui individ i în afara sa. Astfel se explic , dup opinia lui,
fenomenele paranormale.
Spre deosebire de Freud, Jung era de p rere c evolu ia personalit ii nu se opre te niciodat (Freud
acord o aten ie exagerat primilor 5 ani de via ). Jung consider c primii ani de via nu sunt hot râtori
pentru formare personalit ii. Ego-ul se formeaz atunci când copilul devine capabil s fac distinc ia între sine
i ceilal i, iar con tien a se formeaz când subiectul începe s spun Eu.
Abia la pubertate psihicul î i contureaz forma i con inutul, acest moment constituind na terea psihic .
Intre 35 i 40 de ani au loc în via a psihic schimb ri majore. (Aceast perioad a fost o perioad de criz
pentru Jung). La aceast vârst problemele de v i a au fost în mare parte rezolvate. Acum mul i pacien i
tr iesc o criz de identitate pe care Jung o consider universal (specific tuturor oamenilor). El a r a t c
energia p s i h i c ce fusese i n v e s t i t în rezolvarea problemelor de via r mâne f obiect. Aceast energie
ar trebui reinvestit în alte aspecte ale existen ei, respectiv în lumea interioar . In a doua parte a v i e i i,
atitudinea trebuie s se restructureze de la extraversie la introversie. Persoana trebuie s se ocupe acum de
aspecte religioase, filosofice i intuitive ale vie ii. Acum trebuie s se ating un echilibru între diversele fa ete
ale personalit ii i s înceap procesul de auto-realizare.
Persoanele capabile s ating acest echilibru integrând armonios aspectele con tiente cu cele incon tiente
pot atinge starea de s tate psihic numit de Jung individuare. Tendin a spre individuare este înn scut i
specific fiin ei umane, dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura rela iilor p rinte-copil;
educa ie).
Odat ce structurile psihice au atins nivelul de individuare, urmeaz o alta etap denumit transcenden :
implic dep irea polarit ilor i opozi iilor de la nivelul psihicului i atingerea unei unit i la nivelul vie ii
psihice. Individuarea i transcenden a pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (c torie nereu it ,
probleme la serviciu).
Ultimul stadiu al evolu iei fiin ei umane este vârsta înaintat , Jung subliniaz asem rile dintre acest
stadiu si copil rie prin aceea c psihicul este dominat de procese de natur incon tient .

12
 Teoria personalit ii la Alfred Adler

Sentimentul de inferioritate - for a motiva ional major a fiin ei umane

Adler considera c sentimentele de inferioritate reprezint un mobil de baz al comportamentului uman.

Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p e c i f i c tuturor oamenilor i nu reprezint un semn de s l b i c iu n e.
Dezvoltarea i progresul fiin ei umane are la baz tendin a de a compensa o i n f e r i o r i t a t e real sau
imaginar . Acest proces începe în c o p i l r i e a t u n c i când c o p i l u l î i d seama de puterea p rin ilor, de care
este total dependent, cât i de faptul c este i n u t i l s li se opun acestora. Copilul dezvolt sentimente de
inferioritate fa de oamenii mai mari i mai puternici din mediu. Experien a i n f e r i o r i t i i nu este genetic
determinat , ci este un rezultat al a c i u n i i m e d i u l u i înconjur tor, care este acela i pentru to i c o p i i i :
dependen i neajutorare în fa a a d u l i l o r . De sentimentele de i n f er i or it a t e nu se poate sc pa, iar ele au
chiar un caracter necesar pentru c reprezint o for motivatorie pentru e v o l u i a fiin ei umane. Atunci când
copilul nu reu te s compenseze s e n t i m e n t e l e de inferioritate, acestea se intensific i produc ceea ce
Adler numea, COMPLEX DE INFERIORITATE, definit ca: „incapacitatea de a- i rezolva problemele de via ".
Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organic , r sf ul i neglijarea.

Inferioritatea organic
Astfel, de pild , un copil sl bu poate lucra mult pe plan fizic dezvoltând abilit i sportive - vezi
Demostene, Roosevelt.

sf ul
Unui copil r sf at i se satisfac toate dorin ele si este în centrul aten iei acas . Astfel, acesta dezvolt
ideea c este cea mai important persoan din lume. Un astfel de copil va suferi un oc la intrarea în
colectivitate, oc pentru care nu este preg tit. Copilul r sf at are sentimente sociale slab dezvoltate i este
ner bd tor cu ceilal i. Acesta nu este capabil s a tepte pentru ca dorin ele sale s fie satisf cute, nu este
capabil dep easc dificult ile i s se adapteze la ceilal i. Când sunt confrunta i cu obstacole ace tia a j u n g
considere c lipsa lor de a b i l it a t e este de vin pentru insuccesul lor, tr ind astfel un complex de
inferioritate.

Neglijarea
C o p i l u l neglijat tr ie t e într-un mediu ostil, f dragoste- i securitate, ceea ce duce la apari ia
sentimentelor lip s ei valorii personale, sentimente de o s t ilitat e fa de lume si sentimente de neîncredere.
Unii subiec i au tendin a de a supracompensa complexul de inferioritate ap rând astfel Complexul de
superioritate (opinie exagerat cu privire la ca lit ile i realiz rile personale).
In acest caz:
© i n d i v i d u l se simte superior dar nu manifest tendin e de a- i demonstra superioritatea.
© manifest tendin a de a- i demonstra superioritatea i ob ine performan e înalte,
© este l ud ros, vanitos, egocentric i are tendin a de a-i denigra pe ceilal i.

Scopul spre care se îndreapt evolu ia personali ii în opinia lui Adler

I n i i a l , Adler identifica sentimentele de inferioritate cu s l b i c i u n e a p s i h i c sau cu feminitatea
i considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Scopul compens rii era dorin a de putere în cadrul
reia agresivitatea juca un rol însemant.
Ulterior, el a încetat s mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea, considerând c
obiectivul evolu iei umane este lupta pentru dobândirea superiorit ii (care este altceva decât complexul de
superioritate).
Dobândirea superiorit ii este scopul ultim al evolu iei umane (termenul fiind utilizat în sens de
perfec iune, pe care Adler o prive te ca pe o dorin spre mai bine, o mi care ascendent , evolutiv (specific
întregii naturi).
In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat în mod rigid de tendin ele
instinctive i de experien ele din c o p i l r i e (deci de trecut), Adler aborda motiva ia uman în termenii unor
expecta ii pentru viitor.
Toate procesele i fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism,
în sensul c evolu ia fiin ei umane are un scop u l t i m . Aceste scopuri ultime nu exist ca realit i, ci doar în
13
plan poten ial. Cu alte cuvinte f i i n a uman se str duie te s ating unele idealuri cu caracter subiectiv (pe
care Adler le considera fic iuni).
Ex.: oamenii pot crede c vor fi recompensa i în ceruri pentru faptele lor bune i ei pot s se comporte în
conformitate cu acest ideal.
Conceptul de finalism fic ional
Adler consider comportamentul uman ca fiind dirijat de fic iuni.
F i c i u n e a cu sfera cea mai larg este i d ea l u l de perfec iune care este sintetizat sub forma conceptului
de d i v i n i t a t e. (Adler: „Dumnezeu simbolizeaz formularea concret a obiectivului care se refer la
perfec iune").

Nevoia de superioritate
Are func ia de a cre te tensiunea psihica i nu de a o reduce (La Freud motiva ia constituie reducerea
tensiunii).
Adler arat c fiin a uman nu caut , de fapt, lini tea i stabilitatea.Se manifest atât la indivizi cât i la
nivelul societ ii în ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind în mare m sur fiin e sociale). El nu considera
omul este în conflict cu propria sa cultur (cum spunea Freud), ci dimpotriv îl vedea ca fiind compatibil cu
ea.

Conceptul de stil de via

Adler considera c oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea i perfec iunea, dar exist
multe comportamente particulare prin intermediul c rora indivizii tind c tre acest obiectiv. Fiecare individ
dezvolt un pattern unic de particularit i psihice, comportamente i deprinderi prin care î i urm re te
obiectivul, acest pattern fiind stilul de via . în dorin a sa de a compensa sentimentul i n f er i o r i t i i ,
c o p i l u l dezvolt un set specific de comportamente, (ex.: un i a t d eb i l t i n d e s i compenseze
inferioritatea fizic toate comportamentele sale sunt îndreptate în direc ia compens rii respectivei inferiorit i).
Stilul de via se achizi ioneaz , în urma interac iunilor sociale, se cristalizeaz între 4 i 5 ani i este
dificil de modificat mai târziu; ulterior, el va func iona ca un schelet de baz pentru comportamentul viitor.
Stilul de via depinde de: ordinea na terii i de rela ia p rinte-copil.
Ex.: o feti neglijat va r mâne cu un complex de inferioritate, ea neputând face fa solicit r ilor
existen ei. Stilul ei de via se va caracteriza prin: neîncredere i ostilitate fa ade ceilal i i fa de lume în
general; ea va c uta permanent s i ia revan a, va fi invidioas pe succesele altora i va t i n d e s ob in de la
via ceea ce crede ea c i se cuvine.
In o p i n i a lui Adler stilul de v i a este acela i lucru cu caracterul.
Stilul de via nu este atât de determinat cum pare la prima vedere (se formeaz la 4-5 ani) pentru c
Adler introduce conceptul de „for creatoare a ego-ului" (self-ului).
In diferitele sale lucr ri, Adler a u t il iza t diver i termeni pentru stilul de via : personalitate,
individualitate sau self.
În operele sale mai târzii, Adler postuleaz c self-ul este creat de individul însu i, acesta, nefiind doar
victima pasiv a ex p er ien elor din cop il r ie. E x per ien el e t i m p u r i i nu sunt importante prin ele însele,
ci mai ales prin atitudinea subiectului fa de ele. Nici ereditatea, n i c i mediul nu determin structura
personalit ii (self-ul), ci modul în care subiectul interpreteaz experien ele respective, st la baza construc iei
creative a atitudinii s u b i ec t u l u i fa de lume i via .
Deci, stilul de via nu este determinat, ci creat de subiect, care este liber s aleag propriul stil de via .
Odat creat, stilul de via r mâne constant i constituie baza caracterului, care define te atitudinile i
comportamentele subiectului.
Adler acord o importan deosebit problemelor de via pe care trebuie s le rezolve individul. El
grupeaz respectivele probleme în trei categorii:
comportamentul fa de ceilal i;
probleme ocupa ionale;
probleme legate de dragoste.
Adler postuleaz existen a a patru stiluri de via bazale, caracteristice modului de abordare a
problemelor men ionate.
1. Stilul dominant (cu interese sociale reduse).
Un astfel de subiect se comport f s in seama de ceila l i. Cei mai virulen i reprezentan i ai acestui
tip îi atac direct pe ceila l i i devin sadici, delincven i sau tirani.
Cei mai pu in virulen i devin alcoolici, toxicomani sau suicidari. Adler afirm c prin astfel de

14
comportamente ei îi atac în mod indirect pe ceilal i (îi lovesc pe ceilal i atacându- i propria persoan ).

2. Stilul achizitiv:
- este cel mai r spândit;
- teapt s ob in ceva de la ceilal i i în felul acesta devine dependent de al i oameni.
3. Stilul evitant:
- nu face încerc ri de a face fa sau de a lupta cu dificult ile vie ii;
- evitând problemele, ace ti subiec i evit de fapt s fie învin i.
Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt preg tite s fac fa cerin elor vie ii. Subiec ii sunt incapabili
coopereze cu ceilal i, iar discrepan a dintre stilul lor de via i cerin ele lumii reale este s u f i c i e n t de
mare pentru a produce tulbur ri psihopatologice (nevroze i psihoze).
Acestor trei tipuri le lipse te ceea ce Adler denumea interese sociale.
4. Stilul socialmente util:
- este capabil s . coopereze cu ceilal i i s ac ioneze în acord cu nevoile altora.
- persoanele apar inând acestui stil fac fa problemelor de via a având la baz ni te interese sociale
bine dezvoltate.
N.B. Adler atrage aten ia asupra pericolului unor clasific ri rigide ale subiec ilor.

Interesele sociale
Adler considera c fiin ele umane sunt influen ate într-o m sur mai mare de for ele sociale decât de
factorii biologici. Cu toate acestea, el considera c poten ialul care st la baza intereselor s ociale este înn scut.
sura în care acest poten ial pentru interesele sociale este actualizat, depinde de natura experien elor sociale
timpurii. Nici un om nu se poate sustrage influen elor sociale. înc din cele mai vechi timpuri oamenii s-au
asociat unii cu al ii în comunit i (familii, triburi, na iuni). Aceste comunit i sunt i n d i s p e n s a b i l e oamenilor
pentru protec ie i pentru supravie uire. Din acest motiv, este absolut necesar ca oamenii s coopereze i
cooperarea reprezint , ceea ce Adler denumea interese sociale. Înc de la na tere, copilul are nevoie de ajutor de
la ceilal i, începând cu mama, apoi familia i în cele din urm cu persoane din afara casei, în copil rie,
subiectul nu poate supravie ui în condi ii de izolare i din acest motiv trebuie s dezvolte interese
sociale. Toate aspectele caracterului sau s t ilu l u i de via au la baz n i v e l u l de dezvoltare al
intereselor sociale. Mama, prin comportamentul ei poate pune bazele dezvolt rii intereselor sociale sau
dimpotriv le poate inhiba. Ea este cea care îl poate înv a pe copil cooperarea, camaraderia i curajul
sau suspiciunea i ostilitatea.
Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici, criminali sau despo i.

Influen a ordinii na terii în formarea personalit ii

Adler postula faptul c ordinea na terii reprezint una din influen ele sociale majore în
c o p i l r i e care contribuie la determinarea stilului de via .

a) Primul n scut
Acest copil se afl într-o situa ie avantajoas , pentru c , de regul , p rin ii sunt foarte ferici i i
acord copilului mult timp i aten ie. Are o existen fericit i sigur pân la apari ia urm torului
copil, care reprezint un oc pentru el. Acum, el nu mai este în centrul aten iei p rin ilor i de aceea
primul n scut va încerca s recapete pozi ia pierdut . Copilul r sf at va sim i o pierdere i mai mare.
Extensiunea pierderii depinde i de vârsta la care i se na te un nou frate. Observa iile clinice au ar tat
cu cât primul n scut este mai mare, cu atât mai pu in va fi el deranjat de apari ia fratelui. (La 8 ani
suport mult mai bine acest oc decât la 2 ani).
Lupta primului n scut pentru suprema ie este oricum pierdut , dar cu toate acestea, copilul lupt pentru
ea. El poate d e z v o l t a t u l b u r r i de comportament, poate m a n i f e s t a comportamente destructive f a
de obiecte sau persoane, poate deveni înc ânat, enuretic, poate refuza s m nânce sau s se culce.
rin ii reac ioneaz la acest comportament, i o r i c u m armele lor sunt mai puternice decât ale
c o p i l u l u i . Copilul va interpreta pedepsele ca o dovad în plus a schimb rii pozi iei sale în familie si adesea
va ajunge s i urasc fratele.
Adler s u b l i n i a z c primul n scut este adesea orientat spre trecut, are nostalgii si atitudine pesimist
fat de viit or . Deoarece a con tientizat însemn tatea puterii ei r mân con tien i de aceast însemn tate pe tot
parcursul v i e i i . Ei î i exercit adesea puterea asupra f r a i l o r lor mai mici. In acela i timp, p r i n i i
15
 teapt mai mult de la ei. Ca rezultat al acestei s it u a i i, primul n scut va fi interesat în men inerea ordinii i
autorit ii, va fi un bun organizator i va fi con tiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. In acela i
timp acest subiect va tr i sentimente de insecuritate i ostilitate fa de ceilal i.
Adler arat c mul i perver i, criminali i nevrotici sunt primii n scu i.

b) Al doilea copil
Acesta nu va resim i niciodat c a pierdut pozi ia unic de putere pe care o resimte primul n scut.
Chiar dac mai apare un copil, al doilea n scut nu va tr i acela i sentiment puternic de detronare ca
primul n scut.
Mai mult, p r i n ii au suferit o schimbare atitudinal pentru c al doilea n scut nu mai reprezint o
noutate ca primul, ei se vor comporta mai relaxat fa de al doilea copil.
Al doilea n scut nu mai este singur, ci are modelul fratelui s u cu care s se identifice i cu care s
concureze.
Competi ia cu fratele mai mare stimuleaz adesea, ducând la o dezvoltare psihologic mai rapid a
celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului i a dezvolt rii psiho-motorii). Astfel, de pild , în mod frecvent
al doilea copil înva s vorbeasc mai devreme decât primul n scut.
Neav nd experien a puterii, al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul i are o viziune
mai optimist asupra viitorului;
Este ambi ios i competitiv.

c) Copilul cel mai mic (Prâslea)

Ultimul n scut nu va tr i niciodat ocul detron rii i el adesea devine juc ria întregii familii, mai ales
atunci când fra ii sunt mult mai mari.
Este animat de dorin a de a- i dep i fra ii i adesea are performan e ie ite din comun în diverse
domenii de activitate.
Exist îns i un pericol, dac ultimul n scut e prea r sf at de restul familiei, este posibil ca acesta s
nu realizeze nimic. In astfel de cazuri, subiectul ajuns la vârst adult poate conserva sentimentele de
neajutorare i dependen din copil rie.
Neobi nuit s lupte i fiind ,,dus în spate de ceilal i”, individul (mezinul) va putea avea dificult i de
adaptare la vârsta adulta.

d) Copilul unic
Este primul n scut care nu- i pierde niciodat suprema ia i puterea (oricum nu în copil rie).
Continu s fie centrul aten iei p rin ilor i petrecând mult timp în compania adul ilor, se va maturiza
foarte repede.
Va tr i un oc psihic c nd va constata c la coal nu mai este centrul aten iei tuturor.
Copilul unic nu a înv at nici s împart ceva, nici s lupte pentru pozi ia lui de suprema ie.
In cazul în care abilit ile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoa terea i aten ia celorlal i,
subiectul va fi profund dezam git.
Imaginea lui Adler cu privire la natura uman este mai optimist comparativ cu cea a lui Freud,
considerând c omul este în m sur s i construiasc propriul destin (nu este determinat de for ele
ins t i nct iv e oarbe sau de experien ele din copil ria timpurie). El consider c fiecare persoan este liber s i
creeze propriul self, iar omul nu mai este v zut ca o victim a tendin elor instinctive i a experien elor din
copil ria timpurie.

16
 Psihologia umanist

Teoria personalit ii la Carl Rogers

Carl Rogers este bine cunoscut ca ini iator al extrem de popularei metode de psihoterapie cunoscut ini ial
ca terapie nondirectiv i, mai recent, ca terapie centrat pe client sau pe persoan . Terapia rogersiana pare a fi la
fel de popular ca psihanaliza lui Freud, ca metod de tratament.
Cum a fost cazul cu al i teoreticieni, teoria personologic a lui Rogers s-a dezvoltat lin i a fost continuu
reînnoit în urma experien ei sale de lucru cu pacien ii sau clien ii, cum prefera s -i numeasc el. Formul rile lui
în leg tur cu dinamica i structura personalit ii sunt legate direct de metoda terapeutic . De aceea, imaginea sa
asupra situa iilor terapeutice ne clarific imaginea sa asupra naturii personalit ii. Numele metodei sale, Terapie
centrat pe persoan sau client, inten ioneaz s sugereze c indivizii au abilitatea, ca i responsabilitatea de a- i
schimba i reconfec iona personalitatea, terapeutul ac ionând doar spre a facilita i nu spre a direc iona aceast
schimbare.
Rogers a v zut oamenii, mai întâi, ca fiin e con tiente i ra ionale, conduse de percep ia con tient a
propriei persoane i a lumii lor experen iale. Spre deosebire de Freud, Rogers nu atribuie o influen dominant
for elor incon tiente pe care un individ nu le are sub control.
Rogers respinge i ideea c evenimentele trecute ar exercita o influen însemnat asupra
comportamentului prezent. De i recunoa te c experien ele trecute, mai ales acelea ale copil riei, pot influen a
modul în care oamenii î i percep lumea i pe ei în i, el insist c sentimentele i emo iile prezente au o mai
mare importan în dinamica personalit ii.
Datorit importan ei con tientului i prezentului, Rogers crede c personalitatea poate fi în eleas numai
din punctul de vedere al subiectului - pe baza experien elor sale subiective. Rogers folose te o metod
fenomenologic de studiere a personalit ii, metod ce trateaz realitatea a a cum este perceput de individ.
Aceast percep ie subiectiv poate sau nu poate s corespund întotdeauna cu realitatea obiectiv .
Rogers crede c oamenii au o motiva ie major cu care sunt dota i de la na tere: o tendin de actualizare,
de dezvoltare a tuturor abilit ilor i poten ialurilor, de la cele strict biologice pan la cele mai sofisticate aspecte
psihologice ale fiin ei umane. Scopul ultim al dezvolt rii personalit ii este actualizarea eu-lui - un concept de
importan central în sistemul lui Rogers. A men ine i dezvolta eul, a deveni o persoan complet func ional ,
este scopul c tre care sunt direc ionate toate fiin ele umane.
Teoria i psihoterapia lui Rogers, imaginea umanist i optimist asupra fiin elor umane a fost întâmpinat
cu entuziasm i a avut o relevan larg pentru psihologie, educa ie i cercetarea vie ii de familie.

Actualizarea; tendin uman de baz

Rogers vede oamenii ca motiva i de o tendin general de baz : t e n d i n a s actualizeze, s men in i
i sporeasc experien ele. Aceast tendin înn scut este o nevoie fundamental a fiin elor umane i include
toate trebuin ele psihologice, de i este, in concep ia lui Rogers, mai mult orientat spre biologie dec t spre
psihologie.
Ca nevoie fundamental , tendin a spre actualizare include totul, chiar cele mai simple nevoi biologice, ca
acelea de aer, hran , ap .
Tendin a de actualizare face mai mult dec t s men in organismul: ea faciliteaz cre terea i dezvoltarea
organismului. La este responsabil pentru toate aspectele cre terii ce sunt subsumate sub denumirea de
„maturizare", care este determinat genetic de dezvoltarea p ilor corpului i a proceselor fiziologice de la
cre terea f tului pân la apari ia caracterelor sexuale secundare la pubertate.
Toate aceste schimb ri, programate în schema genetic a persoanei, sunt produse de tendin a de actualizare.
40
Chiar dac aceste s c h i mb r i sunt d et er m i n a t e g en et ic (programate d i n a i n t e) , progresul organismului
spre maturizarea complet nu este automat i f efort. Mai degrab , Rogers descrie acest proces evolutiv ca
implicând constrângere i durere, a a ca atunci când copilul face primii pa i. Copilul cade i se târ te i ar fi mai
pu in dureros pentru ei s r mân în stadiul de târâre. Dar copilul persist . Cade si plânge din nou, dar continu .
El persist în pofida durerii, spune Rogers, pentru c tendin a de actualizare, de a merge înainte, de a se dezvolta
i de a cre te este mult mai puternic decât orice tendin de a regresa , provocat de dificult ile cre terii.
Aceast tendin actualizant nu este v zut numai la oameni, dar i la toate vie uitoarele. In descrierea
vie ii, Rogers folose te expresii ca „tenacitatea vie ii” i „tendin a de împingere înainte a vie ii", indicând
convingerea cu privire la existen a unei for e ir ezist ibile care cauzeaz nu numai supravie uirea unui organism,
uneori în condi ii extrem de ostile, ci i adaptarea, dezvoltarea si cre terea.
Exist un fundament puternic b iol og ic al tendin ei de actualizare. La i n d i v i z i i maturi, aceast
tendin devine mai psihologic i reflect elemente ale înv rii i experien ei mai mult decât aspecte
biologice.
Rogers crede c , în via , oamenii demonstreaz ceea ce se nume te procesul valoriz rii organismice. Prin
asta el în elege c toate experien ele vi e i i sunt evaluate în termenii a cât de bine servesc tendin ei de
actualizare. Acele experien e pe care oamenii le percep ca promovând sau facilitând actualizarea sunt v zute ca
bune i de dorit i sunt evaluate ca valoare pozitiv . Acele experien e percepute ca împidicând actualizarea, sunt
considerate ca nedorite. Aceste percep ii vor influen a comportamentul pentru c experien ele considerate de
nedorit vor fi evitate, în timp de acelea considerate de dorit vor fi c utate pentru a se putea repeta cât mai des
posibil.
Lumea experen ial
Rogers a fost preocupat de mediul în care o persoan ac ioneaz - de câmpul de referin sau contextul
individului, care influen eaz atât de mult acea persoan . Oamenii sunt expu i la o mul ime de surse de stimulare
din mediu - unele banale, altele importante, unele amenin toare, altele recompensatoare. Cum percepem i
reac ion m la aceste multiple fa ete ale mediului?
Rogers r spunde la aceast întrebare spunând c realitatea mediului unei persoane îl reprezint modul cum
ea percepe acel mediu. Percep ia cuiva poate s nu coincid cu realitatea obiectiv . Putem percepe anumite
aspecte ale realit ii foarte diferit de modul în care o face altcineva, (po i observa comportamentul unui coleg
student într-o lumin total diferit fa de cea a bunicilor s i de 80 de ani. Percep iile noastre se pot schimba cu
timpul i în func ie de diferite circumstan e. Propria ta percep ie a colegului student se poate schimba drastic când
vei avea 80 de ani).
Opinia c percep ia are un caracter subiectiv este veche, nefiind original la Rogers. Contribu ia important
pe care o aduce el const în ideea c realitatea unei persoane este o problem strict personal i poate fi
cunoscut , în sens complet, numai de c tre subiectul însu i.
Lumea experien ial a unei persoane include nu numai experien ele prezentului imediat de care persoana
este con tient , ci i to i stimul ii de care nu este con tient , amintirile experien elor trecute, care atâta timp cât
sunt active, influen eaz percep iile actuale ale persoanei.
Deoarece tendin a de actualizare a copilului la nivelele mai înalte de dezvoltare, lumea lui experen ial se
extinde. Copilul este supus la din ce în ce mai multe surse de stimulare i comportamentul lui se refer la ace ti
stimuli a a cum sunt ei percepu i subiectiv.
Experien ele se combin pentru a forma câmpul experen ial, care constituie imaginea personal a
subiectului despre lume. Experien ele individului cap o importan major , pentru c nu exist , pân la urm ,
alt criteriu pe baza c ruia s facem enun uri, judec i i s ne comport m. Rogers scria: „Experien a este, pentru
mine, cea mai mare autoritate. Piatra de încercare a validit ii este propria mea experien ". Nivelele înalte ale
dezvolt rii accentueaz i definesc lumea experen ial a cuiva i conduc la formarea eului, aspect central în teoria
personalit ii la Rogers.
Dezvoltarea Eului
41
 Atunci când un copil î i dezvolt un câmp experien ial mai complex, ca rezultat al mai multor interac iuni
cu al i oameni, o parte a experien ei sale devine diferen iat de rest. Aceast parte nou i separat este definit
prin termeni ca „eu, pe mine” i „eu însumi" i reprezint conceptul de eu, care implic distingerea dintre ceea ce
este direct i nemijlocit o parte din noi i ceea ce este extern.
Conceptul de eu reprezint i imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea fi sau ar dori s fie.
Rogers spune c eul este un pattern consistent de tr turi, un tot organizat. Toate aspectele p o s ib i l e ale
eului tind spre consisten . De exemplu, cineva care se consider a nu avea nici un sentiment agresiv fa de
a l i i , nu exprim nici o nevoie de agresiune, cel p u i n nu într-o manier evident i direct . Întregul
comportament trebuie s fie în acord cu conceptul de eu.
Evaluarea pozitiv
Pe m sur ce se dezvolt , copilul î i formeaz o nevoie de ceea ce Rogers nume te evaluare pozitiv .
Aceast nevoie este, probabil, înv at , de i Rogers crede c sursa ei este neclar . Înn scut sau înv at , nevoia
de evaluare pozitiv este permanent i persistent i se g se te în toate fiin ele umane. Cum spune i numele,
evaluarea pozitiv include nevoia de acceptare, dragoste i aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea
mamei. Este satisf tor s prime ti o evaluare pozitiv i o dezam gire s nu o prime ti. Comportamentul
copilului e ghidat de cantitatea de afec iune pe care o prime te.
Dac mama nu-i d o evaluare pozitiv , tendin a copilului spre actualizare i dezvoltarea eului este
îngreunat . Copiii percep dezaprobarea mamei fa de un comportament ca o dezaprobare a tuturor
comportamentelor i aspectelor legate de ei. Dac situa ia apare foarte frecvent, copilul tinde s se împotriveasc
actualiz rii eului i s se str duiasc , în schimb, pentru a- i asigura o evaluare pozitiv . In mod ideal, copilul ar
trebui s simt suficient dragoste, acceptare i aprobare în general, chiar dac unele comportamente specifice pot
fi dezaprobate.
Aceast stare sau condi ie este numit evaluare pozitiv necondi ionat i, implic faptul c dragostea
mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comport aceasta, ci este îndreptat în mod gratuit i în
întregime asupra copilului ca persoan .
Un aspect important al nevoii de evaluare pozitiv este natura ei reciproc .
Datorit importan ei satisfacerii acestei nevoi, mai ales în copil rie, oamenii devin foarte sensibili la
atitudinile i comportamentul altora. In lumina feedback-ului pe care îl primim de la al ii (aprobarea sau
dezaprobarea lor), ne dezvolt m conceptul cu privire la eul propriu. Prin prisma acestui concept de eu, începem s
analiz m atitudinile altora. Ca rezultat, imaginea pozitiv începe s ac ioneze gradat, mai mult din interiorul
persoanei decât de la al ii. Aceast condi ie este numit de Rogers auto-evaluare. Aceasta devine o nevoie la fel
de puternic ca i nevoia de evaluare pozitiv de la al ii, i ceea ce satisface autoevaluarea reprezint acelea i
condi ii care produc evaluarea pozitiv generat de ceilal i.
Condi iile evalu rii
Evolu ia de la evaluare la autoevaluare pozitiv formeaz super-ego-ul ca instan evaluativ .
Am spus c evaluarea pozitiv necondi ionat implic dragoste i acceptare a c o p i l u l u i f condi ii -
independente de comportamentul lui. Evaluarea pozitiv condi ionat reprezint opusul.
De obicei, p rin ii nu reac ioneaz la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitiv . Anumite
comportamente îi enerveaz sau îi plictisesc i pentru acele comportamente copiii nu primesc afec iune i
aprobare, ci exact opusul. i a a, copilul înva c afec iunea i aprobarea p rin ilor depind de modul cum se
comport . Copilul vede c , uneori, este recompensat iar alteori nu.
Dac mama, de exemplu, exprim dezaprobare ori de câte ori un copil d râm un obiect, copilul se va
dezaproba pe sine pentru acest comportament. Standardele externe de judecat au devenit personale i copilul,
într-un fel, se pedepse te singur, a a cum f cea mama, Copilul se iube te numai când se comport într-un mod
apreciat ca aprobat de mam . Altfel, eul începe sa func ioneze ca înlocuitor al mamei.
42
 Mai mult, copilul dezvolt i criterii interne de evaluare, considerându-se ca valoros doar în anumite
condi ii. Având deja interiorizate normale p rin ilor, copilul începe s se vad ca meritând sau nu ceva, în acord
cu criteriile definite de p rin i.
Copiii care nu ajung la acest punct încep s evite anumite comportamente i atitudini, indiferent cât de
satisf toare pot fi ele. Ei nu mai pot func iona în libertate total pentru c trebuie s i judece i s i
cânt reasc comportamentul i sunt, astfel, împiedica i s se dezvolte total sau s se autoactualizcze. Asemenea
copii î i i n h i b propria dezvoltare, pentru c trebuie s tr iasc în limitele autoevalu rii interiorizate.
Anxietatea
Mai mult, nu numai c un copil trebuie s i inhibe anumite comportamente, dar trebuie s reprime
con tientizarea anumitor percep ii din câmpul experen ial sau s le distorsioneze. Aici se dezvolt ceea ce Rogers
nume te incongruen între conceptul de eu i anumite aspecte ale experien ei individuale. Acele experien e ce
sunt incongruente cu eul servesc ca o surs de amenin are i, de obicei, sunt tr ite ca o form de anxietate.
Ca rezultat al înclina iei c tre anumite experien e, cineva nu mai este sincer - i poate chiar deveni
înstr inat de sine însu i.
Experien ele sunt evaluate i acceptate sau refuzate nu în m sura în care pot contribui la actualizarea
complet a eului, ci, mai degrab , în termenii evalu rii pozitive pe care o vor aduce.
În acord cu Rogers, nivelul regl rii psihologice a unei persoane, gradul de normalitate, este o func ie a
gradului de congruen sau compatibilitate a eului cu experien a. Persoanele s toase psihic sunt capabile s se
perceap i s i perceap mediul incluzând ceilal i oameni, a a cum sunt ei. Ei sunt deschi i tuturor
experien elor, pentru c nici una nu le amenin conceptul de eu. Nici o parte a experien ei lor nu trebuie ap rat
împotriva a ceva prin negare sau distorsionare, pentru c ei nu au înv at nici o condi ie de evaluare în copil rie.
Ei au o evaluare pozitiv , incon tient i sunt liberi s încerce toate experien ele, s i dezvolte toate for ele eului,
foloseasc toate poten ialele lor. Cu alte cuvinte, sunt liberi s devin auto-actualiza i - s evolueze pentru a
deveni o persoan complet func ional .
Caracteristicile persoanei autoactualizate
Persoana actualizat este produsul final i dezirabil al dezvolt rii psihologice i al evolu iei sociale, dup
Rogers.
a) Prima caracteristic a persoanei auto-actualizate este con tientizarea tuturor experien e lor. Nici o
experien nu este îndep rtat , distorsionat sau negat în vreun fel; toate trec prin eu. Nu este implicat ap rarea,
pentru c nu este nimic împotriva c ruia s te aperi; nu exist amenin ri pentru conceptul de eu al individului.
Persoana este deschis la orice sentimente pozitive, cum ar fi curajul sau tandre ea, sau negative, ca teama i
durerea. O asemenea persoan este mult mai emo ional în sensul c nu experimenteaz doar o a r ie larg de
emo ii pozitive i negative, dar le i tr ie t e mai intens decât o persoan pasiv .
b) O a doua caracteristic a persoanei complet func ionale este tendin a sau abilitatea de a tr i complet i
plenar în orice moment. Fiecare moment este p r i v i t ca nou i proasp t, sau, cel pu in, are p o t e n i a l u l
necesar pentru a fi p r i v it astfel. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare moment, ci este tr it din plin,
participând, mai degrab , decât observând.
Nu exist rigiditate, organizare, constrângere sau structur impus asupra e x p er i e n ei. La omul bolnav,
toat experien a este organizat i distorsionat pentru a se potrivi eu prejudec ile structurate ale cuiva.
c) A treia caracteristic a personalit ii persoanei autoactualizate este încrederea în propriul organism,
sau în tr irea proprie i nu în judec ile altora sau în codul social. Rogers scrie: „Comportarea dup cum te sim i
este un ghid demn de încredere pentru un comportament satisf tor".
Prin aceasta nu se sugereaz c persoana auto-actualizat ignor complet datele din intelectul s u sau al
altora, ci doar c experien ele de via sunt congruente cu conceptul de eu.
Decizia final cu privire la cum s te compor i într-o situa ie particular rezult dintr-o evaluare a tuturor
datelor experien iale. Persoana nu este con tient de astfel de evalu ri (datorit congruen ei dintre eu i
43
experien ) i decizia pare a fi intuitiv . Ea pare mai mult emo ional decât intelectual .
d) A patra caracteristic este sentimentul libert ii. Persoanele autoactualizate se simt libere s se mi te în
orice direc ie dorit , s aleag f constrângere sau inhibi ie. Ca rezultat, tr iesc un sentiment de putere persoanl
asupra vie ii lor, pentru c tiu ca viitorul depinde de ac iunile lor i nu este determinat de circumstan e,
evenimente trecute, al i oameni. Ei nu se simt constrân i - de al ii, sau de ei în i, s se comporte într-un fel sau
altul. Nu merg pe un singur drum.
Rogers crede c personalitatea actualizat este foarte creativ , tr ind constructiv adapta iv, chiar dac
condi iile de mediu se pot schimba: Legat de aceast creativitate este sentimentul spontaneit ii. Persoana se
poate adapta flexibil i poate c uta experien e noi i noi încerc ri. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza
sau de securitate interioar .
Rogers subliniaz c adjectivele ca „fericit", „bucuros" sau „mul umit” nu sunt potrivite pentru a descrie
persoana aiitoactiializat , pentru c o persoan ar avea aceste sentimente doar în anumite momente. Termenii
mult mai potrivi i ar fi: „împlinit", „stimulat", „îmbog it", „plin de sens".
Este dificil s fii o persoan auto-actulizat , pentru c asta implic testare, cre tere, încordare i folosirea
tuturor poten ialita ilor. Mai precis, autoactualizarea implic curajul dea tr i.
Rogers nu folose te cuvântul „actualizat" ca atare, pentru c ar implica o personalitate rigid i static .
Rogers descrie actualizarea ca pe „o direc ie, nu ca pe un aspect finit". Persoana auto-actualizat se schimb
continuu i cre te mereu, dup cum tinde s i actualizeze toate poten ialurile. Dac o asemenea cre tere e ueaz ,
persoana î i pierde caracteristicile spontaneit ii, flexibilit ii i deschiderea c tre noi experien e.
Imaginea lui Rogers asupra naturii umane
Metoda umanist , în general, i teoria lui Rogers în particular descrie o imagine a naturii umane diferit
fa de multe ale altor teoreticieni. Asupra problemei voin liber -determinism, pozi ia lui Rogers este clar .
Fiin ele umane - cel pu in cele autoactualizate sunt libere s i creeze propriul destin. Nici un aspect al
personalit ii lor nu este determinat pentru ei.
Asupra problemei natur -educa ie, Rogers acord importan rolului mediului. De i tendin a de a deveni
auto-actualizat este înn scut , procesul actualiz rii este influen at mai mult de social i mai pu in de biologic.
Rogers vede influen ele din copil rie ca având o anume importan în dezvoltarea personalit ii dar spune c
experien ele de mai târziu sunt i mai importante. Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate,
mai mult decât ceea ce ni s-a întâmplat în copil rie.
Scopul ultim i necesar în via , în teoria lui Rogers, este de a deveni o persoan autoactualizat .
O teorie a personalit ii ce d oamenilor abilitatea, motiva ia i responsabilitatea de a în elege i de a
evalua, vede oamenii într-o lumin optimist i pozitiv .
Fiin ele umane nu sunt, în imaginea lui Rogers, dominate de conflicte cu ele însele sau cu societatea lor i
nu sunt conduse de forte instinctiv biologice, de evenimente care au ap rut în primii 5 ani de via . Evolu ia
oamenilor este întotdeauna progresiv , mai degrab , decât regresiv , i orientat c tre cre tere nu c tre stagnare.
Perturb rile emo ionale ca, de pild , stagnarea i regresia exist , dar ele sunt excep ii nu reguli. Oamenii
sunt capabili s treac peste aceste regresii i perturb ri prin terapia centrat pe persoan , folosindu- i resursele
interioare.
De vreme ce indivizii sunt v zu i în asemenea termeni pozitivi, urmeaz c societatea este considerat în
aceea i lumin . Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea i actualizarea unui individ, este egal compatibil cu
dezvoltarea acelora cu care individul interactioneaz . De tendin a înn scut de a-si dezvolta complet poten ialul,
de a deveni o persoan complet func ional , beneficiaz nu numai individul, dar i societatea. Dezvoltarea social
urmeaz actualiz rii membrilor individuali ai unei culturi.
In concluzie, este normal i inevitabil pentru o fiin uman s creasc , s se mi te înainte, s fie con tient
de sine, s faciliteze i s contribuie la propria cre tere.

44