4.10.

20013
Teorii ale dezvoltarii psihice
R. Enache C1

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE
Rudolph Schaffer - ,,Introducere în psihologia copilului”
Tony Humphreys - ,,Stima de sine, cheia pentru viitorul copilul tău”
Ptr. examen: un studiu de caz pe un copil

Dezvoltare fizică: puternic influenţată de alimenţie şi igienă personal.

Dezvoltare cognitivă: implică modificări care au loc în ceea ce priveşte percepţia, învăţarea,
memoria, raţionamentul şi limbajul.
Dezvoltarea psihosocială: modificări legate de personalitate, emoţii şi relaţii ale individului cu
ceilalţi.
Principalele procese implicate în dezvoltare sunt creşterea, maturizarea şi învăţarea.
*Prezentaţi 3 efecte negative ale retardului (întârzierii) în dezvoltarea cognitivă.
Izolarea socială, dificultăţi de învăţare, dependenţă faţă de ceilalţi, stimă de sine.
*Prezentaţi 3 modalităţi de intervenţie pentru reperarea retardului în dezvoltarea cognitivă.
Terapie
Dezvoltarea psihică are, în ansamblu, o direcţie calitativ – ascendentă şi nu doar o desfăşurare
lineară, simplă, constant şi total previzibilă.
H. Wallon spune că orice individ are o evoluţie ,,în spirală”. De asemenea, pot fi întâlnite:
a) stagnări;
b) regresii;
c) crize de dezvoltare.
Dezvoltarea psihică este individuală, personală, sistematică (producerea unei schimbări nu
rămâne izolată, ci influenţează organizarea psihică de ansamblu). Dezvoltarea psihică este
stadială.

GRILA PORTAGE (gamara.ro) – download

1. COMPETENŢE COGNITIVE (3-4 ani)

Achiziţii la nivelul:
- atenţiei şi memoriei;
- categorizare;
- planificare şi rezolvare;
- limbaj, comprehensiune, exprimare;
- prerechizite pt. scris şi citit;
- competenţe matematice;
- cunoştinţe despre funcţionarea cognitivă.
2. COMPETENŢE SOCIALE ŞI EMOŢIONALE:
- cunoştinţe legate despre propria persoană şi alţii;
- abilităţi de autoreglare.
3. AUTONOMIA PERSONALĂ
4. ABILITĂŢI MOTORII
- motricitate grosieră (sare înainte, sare într-un picior, etc.)
- motricitate fină (face un puzzle, etc.)
Etapele dezvoltării inteligenţei după J. Piaget.

1
4.10.20013
Teorii ale dezvoltarii psihice
R. Enache C1

Una dintre cele mai valoroase teorii structuraliste a fost avansată de către J. Piaget, în anul 1953.
Majoritatea psihologilor sunt de acord că Piaget a fost cel mai influent psiholog în domeniul
psihologiei dezvoltării din sec. XX.
Piaget a considerat inteligenţa ca pe o formă de dezvoltare, prin intermediul interacţiunii cu
mediul.
Copilul fiind activ, acţionează continuu asupra mediului său.
Stadiile dezvoltării inteligenţei
- Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani)
- Stadiul preoperaţional (2-6,7 ani)
- Stadiul operaţiilor concrete (6,7 – 10,11 ani)
- Stadiul operaţiilor formale (10,11 – 14,15 ani)
Conceptul lui LEV VÎGOTSKI
Dezvoltarea cognitivă este în esenţă un proces social care trebuie să fie înţeles prin
integritatea a 3 aspecte: culturale, interpersonale şi individuale. Cultura joacă un rol major în
teoria lui Vîgotski prin faptul ca a considerat natura umană un proces istoric susţinut prin
instrumente culturale. Instrumentele culturale se referă la: mecanismele psihologice (limba şi
numerele), dar şi cele tehnologice (cărţile). Vîgotski susţine că toate cunoştinţele au o origine
socială, distanţa dintre performanţă realizată singur şi cea în colaborare, zona proximei dezvoltări
în care copiii profită cel mai mult.

Dezvoltarea cognitivă la preşcolari

Mulţi cercetători care investighează diverse aspecte cognitive fac acest lucru în strânsă
legătură cu funcţionarea socio-emoţională vorbind despre condiţie socială respectiv funcţiile
cognitive puse în slujba adaptării sociale.
Funcţiile executive: memoria de lucru, controlul inhibitor şi comutarea atenţiei sunt procese
psihice reunite sub numele de funcţii executive. Acestea ne ajută să realizăm comportamente
orientate spre scop, să ne organizăm gândurile şi acţiunile. Ele se dezvoltă din primul an de viaţă
până în adolescenţă, iar perioada preşcolară este o perioadă integrativă, în care pe lângă
îmbunătăţirile de la nivelul fiecărui proces, are loc şi formularea lor tot mai eficientă.
Îmbunătăţirea memoriei de lucru se observă în 2 tipuri de sarcini:
-sarcini simple
-sarcini complexe care presupun reamintirea unei informaţii şi manipularea acesteia în plan
mental.
Optimizarea memoriei auditive, vizuale
Cel mai sugestiv exemplu pentru controlul inhibitor îl reprezintă abţinerea de la realizarea unui
comportament. Comutarea atenţiei sau shifting este procesul implicat în trecerea voluntară a
trecerii de la un stimul la altul, de la o activitate la alta (atenţie distributivă).
Limbajul
În perioada preşcolară se observă cele mai mari progrese: sintaxa, semantica, pragmatică.
Vocabularul expresiv la 6 ani până la 2600 de cuvinte (produce cuvinte) şi vocabularul receptiv
până la 20.000 de cuvinte(inţelege cuvinte).
CATEGORIILE/CONCEPTELE reprezintă o formă de organizare a cunoştinţelor despre
lucrurile din jurul nostru (obiecte, vietăţi, fenomene) categorie taxonomică si tematică la vârsta
preşcolară. La vârsta preşcolară copiii pot organiza flexibil obiectele.

2
4.10.20013
Teorii ale dezvoltarii psihice
R. Enache C1

Memoria de lucru, de lungă durată, declarativă (semantică sau autobiografică), procedurală.

METAMEMORIE se referă la cunoştinţele despre cum funcţionează memoria, în general sau a
noastră şi despre cum poate fi îmbunătăţită această funcţie. Raţionamentul inductiv şi deductiv
poate fi folosit încă din copilărie.
Şcolarul mic : Dezvoltare cognitivă
Creşte capacitatea memoriei de lucru, copiii devin tot mai eficienţi în utilizarea unor strategii pe
măsură ce se dezvoltă metamemoria. Copiii folosesc o serie de strategii în rezolvarea de
probleme şi această variabilitate susţine învăţarea. Pe lângă dezvoltarea volumului vocabularului
se dezvoltă şi metalimbajul, copiii încep să îşi comunice din în ce mai clar ideile, deoarece au în
vedere perspectiva altor persoane şi reflectă asupra modului în care aceştia se exprimă (începe să
înţeleagă umorul, ironia, cuvinte cu mai multe înţelesuri).
Adolescenţa. Preadolescenţa
Maturizarea cortexului prefrontal face ca funcţiile executive (memoria de lucru, atenţia
executivă şi inhibiţia) să cunoască cea mai mare dezvoltare în adolescenţă. Se dezvoltă gândirea
critică, analiza problemelor în termeni abstracţi, operarea asupra posibilului, metacogniţia şi
rezolvarea de probleme. Datorită interesului şi curiozităţii lor şi a noilor experienţe au mai multe
cunoştinţe din diferite domenii. Un rol important îl are capacitatea de luare a deciziilor.

Dezvoltarea ataşamentului
Teoria ataşamentului descrie şi integrează ştiinţific nevoia fiinţelor umane de a forma şi întreţine
legături emoţionale puternice faţă de alte fiinţe umane, aceasta a fost consolidată de John
Bowlby şi Mary Ainsworth. Copilul are predispoziţie genetică de ataşare de o anumită persoană.
Îşi va organiza comportamentului şi gândirea astfel încât această relaţie de ataşament să aibe
continuitate, lucru esenţial, pentru supravieţuirea sa psihică şi fizică. Tulburările emoţionale şi
cognitive are îşi au rădăcinile în tulburările de ataşament din copilărie iau naştere ca reacţie la
incapacitatea părinţilor de a-i satisface nevoile de confort, siguranţă şi linişte emoţională.
Fazele dezvoltării ataşamentului:
- între 0-2 luni este o fază de preataşament
- între 2-7 luni ataşamentul este în formare
- între 7-24 luni ataşamentul evident, copilul este îngrijorat la apariţia străinilor
- de la 24 luni, deja inţeleg cerinţele părinţilor
Comportamente disfuncţionale ale părinţilor care împiedică dezvoltarea unui ataşament
securizant: ţiparea la copil, folosirea sarcasmului şi a cinismului, ridiculizarea, etichetarea
copiilor (obraznic, prost, leneş), ameninţarea că părintele îl va părăsi, ameninţarea că va trimite
copilul de acasă, ameninţarea fizică a copilului.