Sunteți pe pagina 1din 3

CAP. III.

APELUL

HOTĂRÂRILE SUPUSE APELULUI : Sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu


prevede altfel.
Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, pot fi
atacate separat cu apel.
Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.
PERSOANELE CARE POT FACE APEL sunt: procuror, inculpat, parte civilă, parte
responsabilă civilmente, persoana vătămată, martor, expert, intgerpret, avocat.
Pentru acestea apelul poate fi declarat şi de către reprezentantul legal ori de către avocat, iar
pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.
TERMENUL DE APEL este de 10 zile:
- pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, de la comunicarea copiei minutei.
- martor, expert, interpret şi avocat, după pronunţarea încheierii prin care s-au dispus cheltuiele
judiciare, indemnizaţiile şi amenzile judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei
prin care s-a soluţionat cauza.
- pentru persoană fizică/juridică termenul curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau
măsura care a provocat vătămarea.
REPUNEREA ÎN TERMEN. Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege
este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată
de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea
acesteia.
Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii
atacate.
DECLARAREA ȘI MOTIVAREA APELULUI : Apelul se declară prin cerere scrisă.
Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier sau de avocat.
Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de
reprezentantul ei la primul termen de judecată.
INSTANȚA LA CARE SE DEPUNDE APELUL : Apelul se motivează în scris și se
depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Persoana care se află în stare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia
locului de deţinere.
RENUNȚAREA LA APEL : După pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de
declarare a apelului, părţile şi persoana vătămată pot renunţa în mod expres la această cale de atac.
Renunţarea sau revenirea poate să fie făcută personal sau prin mandatar special. Până la
închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot
RETRAGE APELUL DECLARAT.
Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în
stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către
administraţia locului de deţinere.
Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la
instanţa de apel.
Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal.
Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat
EFECTUL SUSPENSIV AL APELULUI. Apelul declarat în termen este suspensiv de
executare, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi cea civilă, în afară de cazul când legea dispune
altfel.
EFECTUL DEVOLUTIV AL APELULUI. Instanţa judecă apelul numai cu privire la
persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu
calitatea pe care apelantul o are în proces.
NEAGRAVAREA SITUAŢIEI ÎN PROPRIUL APEL. Instanţa de apel, soluţionând cauza,
nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
Apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia
acesteia.
EFECTUL EXTENSIV AL APELULUI. Instanţa de apel examinează cauza prin extindere
şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în
privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.
JUDECAREA APELULUI se face cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate.
Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare
de deţinere.
Participarea procurorului este obligatorie.
Instanţa de apel ascultă inculpatul și poate readministra probele de la prima instanţă şi poate
administra probe noi
Când apelul este în stare de judecată, preşedintele completului dă cuvântul apelantului, apoi
intimatului şi pe urmă procurorului.
Procurorul şi părţile au dreptul la replică.
Inculpatului i se acordă ultimul cuvânt.
Instanţa verifică hotărârea atacată și în vederea soluţionării apelului.
Apelul împotriva încheierilor care, pot fi atacate separat se judecă în camera de consiliu fără
prezenţa părţilor, care pot depune concluzii scrise, cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel ori
instanţa apreciază că este necesară judecata în şedinţă publică.
SOLUŢIILE LA JUDECATA ÎN APEL.
1. respinge apelul, menţinând hotărârea atacată: dacă apelul este tardiv sau inadmisibil; dacă
este nefondat;
2. admite apelul şi:
a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre;
b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost
desfiinţată (judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea
parte).
CHESTIUNILE COMPLEMENTARE. Instanţa, deliberând asupra apelului, aplică
dispoziţiile privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor privind rezolvarea acţiunii civile, măsurile
asigurătorii, cheltuielile judiciare.
De asemenea, verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor
privitoare la deducerea duratei reţinerii, arestării preventive, arestului la domiciliu sau internării
medicale.
DESFIINŢAREA HOTĂRÂRII. În caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se
desfiinţează, în limitele dispoziţiilor privind efectul devolutiv şi extensiv al apelului.
Hotărârea poate fi desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea
ce priveşte latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedică justa soluţionare a cauzei.
În caz de desfiinţare a hotărârii, instanţa de apel poate menţine măsura arestării preventive.
CONŢINUTUL DECIZIEI INSTANŢEI DE APEL ŞI COMUNICAREA ACESTEIA.
Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă următoarele menţiunile
a) ziua, luna, anul şi denumirea instanţei;
b) menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;
c) numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului;
d) numele şi prenumele părţilor, avocaţilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au
fost prezente la judecată, precum şi ale celor care au lipsit;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta;
f) mijloacele de probă care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natură formulate de procuror, de persoana vătămată, de părţi şi de ceilalţi
participanţi la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vătămate şi ale părţilor;
Iar în expunere temeiurile care au dus, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi
temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre aceste soluţii.
Dispozitivul cuprinde soluţia dată de instanţa de apel, data pronunţării deciziei şi menţiunea
că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.
Instanţa de apel se pronunţă asupra măsurilor preventive potrivit dispoziţiilor referitoare la
conţinutul sentinţei. În cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de arest la
domiciliu, în expunere şi dispozitiv se arată timpul care se deduce din pedeapsă.
Decizia instanţei de apel se comunică procurorului, părţilor, persoanei vătămate şi
administraţiei locului de deţinere.
LIMITELE REJUDECĂRII. Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii
instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.
Dacă hotărârea a fost desfiinţată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau
în apelul persoanei vătămate, instanţa care rejudecă poate agrava soluţia dată de prima instanţă.
Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea
ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a
fost desfiinţată.