UNIVERSITATEA “OVIDIUS “CONSTANTA

Facultatea de Științe Aplicate Si Inginerie

VALORIFICAREA DESEURILOR DIN

INDUSTRIA PRELUCRARII PETROLULUI SI
PETROCHIMIE
GESTIONAREA DESEURILOR DIN
INDUSTRIA PETROLIERA

MASTERAND,
specializareaTMPP,anul I,
Cristian Viviana Maria
 Deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de
realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului
respectiv. Ele pot fi substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activitatile
economice, menajere și de consum. Majoritatea activităților umane reprezintă și surse de
producere de deșeuri.
“Prin “deşeu” se înţelege orice obiect sau substanţa pe care proprietarul acestuia îl/o aruncă
sau intentioneaza sa îl/o arunce”. În concordanta cu definitia Uniuni Europene, notiunea de deşeu
este definită asemanatoare cu alte Uniuni.

Deşeurile pot fi lichide, gazoase sau solide şi pot proveni dintr-o gamă largă de activităţi umane
cum ar fi: industrie, comerţ, transport, agricultură.
Deşeurile pot fi clasificate dupa origine (menajere, industriale, comerciale, vegetale) sau după
proprietăţi (inerte, toxice, inflamabile).
Dacă nu sunt tratate corespunzător, deşeurile pot deveni surse de poluare pentru mediu şi focare
de răspândire a bolilor. Din punctul de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se
clasifică astfel:
-deşeuri menajere – deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acesta
(inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu sistemele curente de
precolectare sau colectare din localităţi.
-deşeurile stradale – deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea
cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de substanţe solide din
atmosferă.
-deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere – deşeuri provenite de la mica sau marea industrie, din
comerţ, din sectorul public sau administrativ, care, prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu
deşeurile menajere, putând fi colectate, transportate, prelucrate şi depozitate împreună cu acestea.
-deşeuri voluminoase – deşeuri solide de diferite provenienţe, care, datorită dimensiunilor sale, nu
pot fi preluate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, ci necesită o tratare diferenţiată
faţă de acestea.
-deşeuri din construcţii – deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale
sau civile.
-deşeuri periculoase – deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, sau de altă natură, care,
introduse în mediu, pot dăuna plantelor, animalelor sau omului.
-deşeuri agricole – deşeuri provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii
animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii).
-deşeuri industriale – deşeuri provenite din desfăşurarea proceselor tehnologice.
-deşeuri spitaliere – deşeuri provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi care sunt
incinerate în crematoriile spitalelor.
Deşeuri periculoase sunt deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind
regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o
proprietate care face ca acestea să fie periculoase. De regulă, aceste substanțe trebuie tratate înainte
de depozitare, apoi depozitate astfel încât să nu poată ajunge accidental în aer, sol sau în rețeaua
hidrografică.

Datorită dezvoltării industriale are loc creşterea cantităţii de deşeuri produse, care nemaiputând fi
asimilate şi reintegrate în mediu determină o intensificare a poluării mediului ambiant. Acumularea
acestor deşeuri, de cele mai multe ori necontrolată, duce la alterarea factorilor de mediu, care
creează, în final, numeroase dezechilibre în mediul ambiant, la toate nivelurile: floră, faună, stare
de sănătate.
La nivelul actual de dezvoltare tehnică şi tehnologică, deşeurile de acest tip nu şi-au găsit o
folosinţă corespunzătoare. Alături de alte pericole faţă de mediu, ele prezintă o toxicitate ridicată,
iar datorită faptului că ocupă spaţiu de stocare se impune distrugerea lor.

Surse și tipuri de deșeuri specifice industriei petrolului

În urma activităţilor desfăşurate în industria petrolului, începând cu extracţia, dar mai cu seamă în
sectorul de rafinare şi petrochimie, pe lângă produsele principale, rezultă şi o serie de reziduuri
(deşeuri) petroliere care nu se mai prelucrează, ci se depozitează în zone special amenajate aflate
în apropierea unităţilor industriale generatoare. Depozitele de şlamuri petroliere există în toate
zonele cu tradiţie de petrol din ţară. Se estimează că acumulările de astfel de reziduuri petroliere
însumează aproximativ 1,5 milioane m.c., incluzându-le şi pe cele aflate în rafinării.
O astfel de modalitate de rezolvare a problemei este neadecvată din cel puţin trei motive:
- importante suprafeţe de teren arabil sunt scoase din circuitul agricol, fiind afectată în acest fel
producţia agricolă;
- deoarece nu sunt recuperate şi valorificate importante resurse materiale, aceasta este o soluţie
neeconomică;
- produce mari neajunsuri din punct de vedere medical în rândul populaţiei pentru că poluează
mediul ambiant.

Datorită dezvoltării industriale are loc creşterea cantităţii de deşeuri produse, care nemaiputând fi
asimilate şi reintegrate în mediu determină o intensificare a poluării mediului ambiant. Acumularea
acestor deşeuri, de cele mai multe ori necontrolată, duce la alterarea factorilor de mediu, care
creează, în final, numeroase dezechilibre în mediul ambiant, la toate nivelurile: floră, faună, stare
de sănătate.
Din păcate, industria petrolului se numără printre cele mai poluante ramuri ale industriei, cea mai
mare parte dintre deşeurile petroliere generate constituind deşeuri periculoase.
Cele mai mari cantităţi de deşeuri petroliere se găsesc în judeţele Prahova, Argeş, Bacău, Bihor,
Constanţa unde există unităţi de prelucrare a ţiţeiului, dar şi în marile centre industriale şi în
aglomerările urbane, precum Bucureşti. La nivelul actual de dezvoltare tehnică şi tehnologică,
deşeurile de acest tip nu şi-au găsit o folosinţă corespunzătoare.
Alături de alte pericole faţă de mediu, ele prezintă o toxicitate ridicată, iar datorită faptului că
ocupă spaţiu de stocare se impune distrugerea lor.
Depozitarea deșeurilor din industria petrolului

Deşeurile provenite din industria petrolului se depozitează în gropi, de regulă sumar amenajate,
numite bataluri, aflate în apropierea schelelor petroliere, respectiv a rafinăriilor. Astfel,urmărindu-
se reducerea efectelor negative asupra mediului, la sonde şi punctele de lucru s-au realizat bataluri
impermeabilizate (sonda 1 Cătunul) sau habe metalice pentru colectarea reziduurilor prin şanţuri
pluviale.

De exemplu, la Schela Petrolieră Boldeşti, în anul 1999, s-a finalizat construcţia unui batal de
şlam, erau în lucru alte două la Berca, respectându-se astfel solicitările Agenţiei Naţionale de
Protecţie a Mediului. De asemenea, au început lucrările de construcţie a unui batal de şlam la
Schela Petrolieră Băicoi. Aceste bataluri se extind pe măsură ce activitatea de producţie, respectiv
de rafinare se dezvoltă astfel încât o suprafaţă tot mai mare de pământ fertil este
scoasă din circuitul agricol. De aceea, la încheierea lucrărilor de foraj se redă în
circuitul agricol careul sondei prin efectuarea de lucrări de fertilizare. Fluidele de foraj sunt tratate
acum cu aditivi biodegradabili, recuperate şi depozitate în staţii de fluide. Opţiunile de depozitare a
deşeurilor sunt variate şi depind de natura materialului implicat. Una dintre companiile care oferă
servicii legate de managementul deşeurilor şi securitatea depozitelor de deşeuri este holdingul
“Bohlen & Doyen”, înfiinţat în România la sfârşitul anului 2007. Aceste servicii includ
reconstrucţia vechilor depozite de deşeuri, rearanjarea deşeurilor etc.
Din păcate, la nivelul depozitării deşeurilor din producţia petrolieră spaţiile
autorizate sunt deficitare. În prezent în România, conform Ministerului Mediului, sunt înregistrate
973 de depozite controlate pentru deşeurile din întreaga producţie
industrială, care acoperă o suprafaţă de circa 11.000 ha. având un volum de
aproape 9 milioane m. Suprafeţele de teren pe care acestea le ocupă sunt relativemici, cele mai
multe fiind simple, fără amenajări betonate. Deponiile municipale sunt în număr de 257, dar cele
mai numeroase şi mai periculoase sunt celeindustriale (batalurile, iazurile de decantare pentru
deşeuri miniere etc.). Începând cu anul 2000 au fost construite opt depozite de deşeuri care
îndeplinesc condiţiile legislaţiei europene.

Impactul deșeurilor din industria petrolului asupra calității factorilor de mediu

Principalul element afectat de deşeurile provenite din activităţile de exploatare, prelucrare,

transport şi distribuţie proprii industriei petrolului este mediul, impactul ecologic asupra solului,
vegetaţiei şi faunei fiind diferit, de la caz la caz, şi determinând de fiecare dată prejudicii demne de
luat în seamă şi de prevenit.
Acoperirea prejudiciilor aduse mediului, care nu de puţine ori determină consecinţe şi asupra
omului, antrenează, de obicei, costuri mai mari decât respectarea normelor de gestionare
corespunzătoare a rezervoarelor aflate în uz, a deşeurilor şi reziduurilor.

Deşeurile de natură petrolieră şi petrochimică constituie o puternică sursă

de poluare a mediului ambiant: aer, apă, sol.. În reziduurile petroliere se concentrează atât
hidrocarburi aromatice cum sunt: benzo - pyrenul, benzoantracenul, dibenzoantracenul etc. care
prezintă acţiune cancerigenă asupra organismului uman, dar mai ales heterocompuşi cu sulf, azot,
oxigen care constituie produse cu risc deosebit în ceea ce priveşte poluarea. Alte deşeuri conţin
compuşi halogenaţi, eteri, compuşi fenolici etc.
Reziduurile necorespunzător tratate, cât şi produsele lor de descompunere, fiind spălate de ape de
precipitaţii, se împrăştie şi pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafaţa solului pe întinderi mari,
după care particulele de sol contaminate şi de materii poluante, prin apele din precipitaţii, pătrund
în apele freatice sau în apele de suprafaţă din apropiere (canale deschise, pâraie, râuri, lacuri etc.).
Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în contact cu apele din
precipitaţii conduc la înrăutăţirea calităţii apei.

Reziduurile provenite din industria petrolului pot ajunge în mediul înconjurător şi prin circulaţia
schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultură etc.) pot ajunge în organismul uman.
Cea mai puternică acţiune fitotoxică o au hidrocarburile aromatice monociclice, prezente ca atare
sau formate prin procese metabolice de degradare. O proporţie de 2% produse petroliere
impregnate în sol conduce la inhibarea germinării seminţelor, cu consecinţa scăderii recoltelor, iar
un conţinut de 1% produse petroliere în sol nu afectează în măsură deosebită producţia agricolă
obţinută de pe solele contaminate, această toleranţă fiind dependentă şi de natura plantelor
cultivate: morcovi (<0,5%), tomate (<1,5%), cartofi (<3,0%), copaci (>3,0%).
După pătrunderea produselor petroliere în sol, se produce o segregare a acestora: componenţii cu
vâscozitate mică pătrund mai adânc în sol, în timp ce fracţiunea mai grea rămâne la partea
superioară a stratului de pământ.
Printre componenţii cu vâscozitate mică se numără şi hidrocarburile aromatice din seria benzenului
care,având solubilitate relativ mare în apă, se dizolvă în aceasta, infestând-o.
Gestiunea deșeurilor din industria petrolului

O strategie coerentă privind gestiunea deşeurilor din industria petrolului are la bază „Cele mai
bune tehnologii disponibile” (B.A.T.), ceea ce presupune generarea unei rate de deşeuri solide şi
nămoluri de sub 0,3% din produs. În cadrul strategiei trebuie elaborat şi implementat un plan de
management şi reducere a deşeurilor, care poate fi considerat parte a sistemului de management
de mediu.
Acesta trebuie să includă ca elemente: raportarea anuală a cantităţilor de deşeuri şi un plan de
măsuri pentru reducerea acestora; exploatarea staţiei de epurare a apelor uzate pentru a minimiza
nămolul (în cazul rafinăriilor).Trebuie procedat la minimizarea scurgerilor de ulei şi excluderea
celor care contaminează solul. Acolo unde pot apărea scurgeri accidentale se procedează la
aplicarea podelelor impermeabile şi la exploatarea atentă. De asemenea, se implementează un
plan de prevenire a scurgerilor de la rezervoare şi se utilizează instrumentele de detectare a
scurgerilor şi a fundurilor duble. Se iniţiază un plan de remediere/inventar al solului, inclusiv
migrarea apei subterane contaminate cu ulei.
Acest plan are ca scop curăţarea continuă a solului, astfel încât să permită reutilizarea viitoare a
amplasamentului în conformitate cu reglementările internaţionale. Se aplică tehnici de reducere a
apei uzate generate în cadrul fiecărei activităţi/proces specific.
Organizarea gestiunii deşeurilor petroliere este responsabilitatea celor care le-au generat.
Producătorii de deşeuri petroliere îşi folosesc facilităţile proprii de colectare
(depozitare)/transport, eliminare sau contractează serviciile respective cu firme specializate şi
autorizate conform legii.
În prezent, numărul firmelor specializate în oferirea de servicii de gestiune a deşeurilor petroliere
este mic, iar activitatea acestora este limitată, atât ca domeniu, cât şi ca cifră de afaceri.
În scopul creării bazelor unui sistem de gestiune a deşeurilor provenite din industria petrolului
care, în timp, să conducă la ecologizarea, din punct de vedere al deşeurilor, a tuturor activităţilor,
trebuie făcute eforturi pentru unirea posibilităţilor interne cu sprijinul extern (material sau
financiar).

Majoritatea deşeurilor provenite de la rafinarea petrolului se elimină fie pe depozitele industriale

aparţinând rafinăriilor, fie pe depozitele reintroduse în circuitul economic în cadrul aceluiaşi
proces tehnologic (reciclarea industrială) ori utilizate ca materii prime secundare sau combustibile
în alte procese tehnologice ale aceleiaşi rafinării (acţiuni de minimizare).

Prevenirea şi minimizarea deşeurilor şi a emisiilor în mediu este un principiu general al

Directivei Integrate pentru Prevenirea şi Controlul Poluării (I.P.P.C.).
Operatorii din industria petrolului trebuie să ia în considerare aplicarea tehnicilor de minimizare
astfel încât, acolo unde este aplicabil, toate tipurile de deşeuri şi de emisii să fie prevenite sau
reduse la minimum. Metodele de eliminare (diminuare) a deşeurilor trebuie să ţină cont de
reglementările internaţionale în domeniu.

În continuare se are în vedere asigurarea utilizării prudente a resurselor naturale care reprezintă
materii prime în industria petrolului, deşeurile aflându-se în raport cu utilizarea ineficientă a
acestora şi a altor substanţe ale instalaţiei.
O consecinţă a minimizării deşeurilor va fi reducerea emisiilor gazoase, lichide şi solide. Strategia
de gestionare a deşeurilor din industria petrolului trebuie să aibă în vedere atât valorificarea
deşeurilor ca sursă de energie, cât şi distrugerea acestora atunci când nu pot fi valorificate şi
ecologizarea zonelor afectate de deşeuri.
În ceea ce priveşte managementul deşeurilor, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor adorit:
finalizarea, a planurilor regionale pentru gestionarea deşeurilor pentru cele opt Agenţii Regionale
de Protecţia Mediului; înfiinţarea şi dotarea laboratorului naţional de referinţă pentru deşeuri şi a
opt laboratoare; realizarea unor capacităţi de depozitare a deşeurilor periculoase tratate de
110.000 de tone/an. Alte obiective în acest domeniu sunt reprezentate de: urmărirea închiderii
depozitelor de deşeuri neconforme; realizarea unei reţele naţionale de colectare a vehiculelor
scoase din uz; creşterea graduală a reutilizării, reciclării şi valorificării energetice a
componentelor de vehicule scoase din uz pentru atingerea obiectivului de 85%.
Costul de Conformare estimat în cazul Gestiunii Deşeurilor are o valoare prezentă netă de
aproximativ 6 miliarde de euro.

În urma activităţilor desfăşurate în industria petrolului, începând cu extracţia, dar mai cu seamă în
sectorul de rafinare şi petrochimie, pe lângă produsele principale, rezultă şi o serie de reziduuri
(deşeuri) petroliere care nu se mai prelucrează, ci se depozitează în zone special amenajate aflate
în apropierea unităţilor industriale generatoare. Dintre numeroasele surse de deşeuri proprii
sectorului de rafinare şi petrochimie se pot menţiona: gudroanele acide, pământul uzat (şlamul),
depunerile din rezervoarele în care se depozitează produse petroliere (inclusiv cele provenite din
procese catalitice), catalizatorii uzaţi (proveniţi din diverse procese de prelucrare), diverse
reziduuri petroliere, solvenţi organici, compuşi halogenaţi, compuşi macromoleculari (polistiren,
policlorură de vinil, cauciuc, polietilenă etc.), nămolurile uzate de la staţiile de epurare biologică
a apelor reziduale din rafinării.

Există multe ţări printre care şi România care nu ţin o evidenţă strictă a cantităţii de deşeuri
provenite din diverse activităţi industriale sau de altă natură, ceea ce constituie un aspect negativ
în gestionarea deşeurilor de natură a nu contribui la limitarea poluării produsă de acestea, ci mai
degrabă la agravarea acesteia.Acumularea acestor deşeuri duce la alterarea factorilor de mediu,
care creează, în final, numeroase dezechilibre în mediul ambiant, la toate nivelurile: floră, faună,
stare de sănătate. La nivelul actual de dezvoltare tehnică şi tehnologică, deşeurile de acest tip nu
şi-au găsit o folosinţă corespunzătoare. Alături de alte pericole faţă de mediu, ele prezintă o
toxicitate ridicată, iar datorită faptului că ocupă spaţiu de stocare se impune distrugerea lor.
Deşeurile provenite din industria petrolului se depozitează în gropi, de regulă sumar amenajate,
numite bataluri, aflate în apropierea schelelor petroliere, respectiv a rafinăriilor. Opţiunile de
depozitare a deşeurilor sunt variate şi depind de natura materialului implicat. Sistemul de
depozitare controlată a deşeurilor câştigă tot mai mult teren, operaţiunea realizându-se în rampe
special amenajate. Există şi alte posibilităţi de depozitare a deşeurilor, precum: pomparea la
adâncime, încorporarea în sol, încapsularea lor în recipienţi de policlorură de vinil. Uneori
deşeurile se diluează şi se pompează în apa mării sau se depozitează în mine părăsite. Toate aceste
modalităţi de depozitare implică, într-o măsură mai mare sau mai mică, riscuri cu privire la
protecţia mediului ambiant.
Deşeurile de natură petrolieră şi petrochimică constituie o puternică sursă de poluare a mediului
ambiant: aer, apă, sol. Reziduurile provenite din industria petrolului pot ajunge în mediul
înconjurător şi prin circulaţia schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultură etc.) pot
ajunge în organismul uman.
Depozitarea şi tratarea necorespunzătoare a deşeurilor provenite din industria petrolului pot
conduce la poluarea atmosferei. Gradul de civilizaţie pe care omenirea l-a atins în prezent impune
orientarea spre găsirea unor soluţii eficiente de colectare, transport, depozitare şi valorificare a
deşeurilor petroliere şi petrochimice.
Din punct de vedere legislativ, există în ultimul timp pe plan intern o preocupare intensă de a
promova un set de reglementări care să orienteze şi să pună bazele unei gestionări eficiente şi
ecologice a tuturor categoriilor de deşeuri. Prin promovarea acestor reglementări, precum şi a
altora ce vor urma într-un viitor nu prea îndepărtat, se răspunde cerinţelor legislaţiei Uniunii
Europene din domeniu, în special la directivele cadru ale Consiliului Comunităţii Europene.
Pentru că deşeurile provenite din industria petrolului nu pot fi stocate la infinit, acumulându-se şi
prezentând potenţial de poluare, în scopul unei corecte gestionări, se impune elaborarea unei
strategii coerente, care trebuie să aibă la bază „Cele mai bune tehnologii disponibile”. Este
necesar ca aceasta să cuprindă un plan de reducere (eliminare) a deşeurilor, care să aibă în vedere
valorificarea deşeurilor ca sursă de energie, cât şi distrugerea lor atunci când nu pot fi valorificate
şi ecologizarea zonelor afectate de deşeuri.
Valorificarea deşeurilor petroliere este impusă de faptul că acestea poluează mediul ambiant,
ocupă suprafeţe importante de teren arabil şi constituie o pierdere importantă de materiale, mărind
astfel cheltuielile rafinăriilor şi se poate realiza prin procedee precum:
incinerarea; piroliza; co - procesarea deşeurilor petroliere în fabricile de ciment etc.
Cu tehnologiile cunoscute în prezent, cantitatea de deşeuri poate fi diminuată cu câteva zeci de
procente. Recuperarea şi reciclarea componentelor din deşeuri reprezintă modalităţi eficiente de
realizare a unor importante economii materiale, dublată de o depoluare a mediului. În ţările
occidentale s-au obţinut rezultate remarcabile în ceea ce priveşte reciclarea reziduurilor
(deşeurilor) industriale, avându-se în vedere faptul că un reziduu nefolositor pentru o industrie
poate fi un material util pentru alta.
Distrugerea deşeurilor petroliere poate fi realizată prin procedee precum:
incinerare, tratarea pământului infestat (“Land treatment”), bioremedierea aerobică in
situ, bioremedierea anaerobică in situ etc.
 BIBLIOGRAFIE

1. L. M., Băloiu, Anca, Angelescu, Ileana, Ponoran, Protecţia mediului ambiant, Editura
A.S.E.,Bucureşti, 1995.
2. G. A., Rădulescu, D., Grigoriu, D., Popescu, V., Schorr, Fabricarea produselor
petroliere, capitolul III.11.1.,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.
3. M., Negulescu, Lydia, Vaicum, C., Pătru, Speranţa, Ianculescu, G., Bonciu,
Olimpia, Pătru, Protecţia mediului
înconjurător, capitolul 4, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.
*Informaţii existente în baza de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor pe anul
2002 a Institutului Naţional Naţional
de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului.
4. V., Platon, R., Mazilescu, Estimarea Costurilor pentru Strategia Naţională de
Gestiune a Deşeurilor -
Depozitarea Controlată a Deşeurilor - Sinteză, IEN - ICIM, Bucureşti, iunie 2002.
5. G., Bularda, D., Bularda, Th., Catrinescu, Reziduuri menajere, stradale şi industriale,
capitolele 4 şi 10, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1992.
6. W. F., Wilson, Environmental technology for the oil and gas industry, chapter 13, june
1995.
Strategia de gestionare a deşeurilor din industria petrolului
7. Florina, Bran, I., Dincu, Ecologie generală şi protecţia mediului, capitolul 12, A.S.E.,
Bucureşti, 1995.
8. J. M., Costes, V. Druelle, Rev. de l’Instit. Franc. du petrole, 1997, p.425.
9. L. E. Jr., Deuel, Evaluation of Limiting Constituients Suggested for Land Disposal of
Exploration and Production
Wastes for A.P.I., December 1991.
10. Ordonanţa de urgenţă nr.78/2000 din 16 iunie 2000 privind „Regimul deşeurilor”,
Monitorul Oficial al
României, Nr.283 din 22 iunie 2000.
11. Legea nr.426 din 18 iulie 2001 privind „Regimul deşeurilor”, Monitorul Oficial al
României, Partea I, Nr.411 din
25 iulie 2001.
12. Dumitrache, Caracota, Constantin Răzvan, Caracota, Dimensiuni
contemporane ale dezvoltării durabile şi
competitive. Idei şi experienţe istorice, Editura A.S.E., Bucureşti, 2004.
13. Carmen, Trică, Managementul mediului. Abordări conceptuale şi studii de caz,
Editura A.S.E., Bucureşti, 2004.
14. The National Academy of Sciences (1999), Waste Incineration and Public Health.
15. G., Bularda, D., Bularda, Th., Catrinescu, Op. cit.
16. S. W., Rickman, D. Holder, Nadine, D. T., Young, Chem. Eng. Progr., march, 1985,
p.34.
17. Carmen, Trică, Op. cit.
18. F., Tamburino, Hydrocarbon Processing, oct. 1994, p.77.
19. M., Negulescu, L., Vaicum, C., Pătru, S., Ianculescu, G., Bonciu, O., Pătru, Op.
cit.
20. R. C., Kirwood, A. J., Longley, Clean Technology and the Environment,
Blackie Academic and Professional,
Glasgow, 1998.
21. R. C., Kirwood, A. J., Longley, Op. cit.
22. M. S., Bruno, H. X., Qian, Journal of Petroleum Technology, September 1995, p.
775.
23. Internet.