Sunteți pe pagina 1din 64

CURS DE IMAGINE DIGITALA

1 SCURT ISTORIC
2 TEHNOLOGIA DE CAPTARE
2.1 Sensorul
2.2 Formate Digitale
2.3 Modalitati de inmagazinare
2.3.1 Casete vs HDrive/Flash memory
2.4 Compresia
2.4.1 Cu si fara pierdere
2.4.2 Selectia de culoare
2.4.3 Rata de procesare (Bit-rate)
2.4.4 Compresia Intra vs Inter frame
2.4.5 Comparare a CODEC-urilor digitale
2.5 Distributia diferitelor formate
2.5.1 Distributia digitala in cinema
2.5.2 Distributia pe pelicula in cinema
2.5.3 3D HD
3 CAMERE HD
3.1 Consumer cameras
3.1.1 Definitie Standard
3.1.2 Inalta Definitie (HD)
3.2 Profesionale
3.2.1 Panasonic Varicam
3.2.2 Arri D20
3.2.3 Panavision Genesis
3.2.4 Dalsa Origin
3.2.5 Thompson GrassValley
3.2.6 RED
3.2.7 Sony CineAlta/ Sony F23
3.2.8 Silicon Imaging SI-2K
4 IMAGINE DIGITALA vs IMAGINE LATENTA
4.1 Consideratii tehnice
4.1.1 Predictibilitate
4.1.2 Portabilitate
4.1.3 Aria Dinamica
4.1.4 Rezolutie
4.1.5 Machiaj
4.1.6 Granulatie si Zgomot
4.1.7 Digital Intermediate workflow
4.1.8 Arhivare
5 DIRECTORUL DE IMAGINE
5.1 Mixarea HD-ului cu Pelicula
5.2 High speed HD
6.2.1 Camere
5.3 Efecte speciale
5.3.1 Blue/ Green screen
5.3.2 Motion control/Miniaturi
6 BIBLIOGRAFIE
1. SCURT ISTORIC

La sfarsitul anilor 1980 Sony a dezvoltat conceptul de marketing


“electronic cinematography” utilizand camere HDTV analoage.
Incepand cu 1998 odata cu introducerea HDCAM ce inregistra
1920/1080 pixeli bazat pe tehnologia CCD, ideea revine in actualitate si este
redefinita “Digital cinematography”.
Sistemul se dezvolta exploziv in domeniul imaginii foto in prezent
ajungandu-se la rezolutii de 40 Megapixeli la camere cu digital back de 4/5
inch (Mamya, Hasselblad, Linhof, Rolleiflex,etc).
Odata cu aceasta modificare sistemul de 3CCD-uri este inlocuit la
camerele High-end cu un singur captor de dimensiuni comparabile cu
fotograma de S35mm.
Primele specificatii tehnice se dezvolta in Japonia anilor 80 cand
apare televiziunea cu 1125 linii si o frecventa de 30 frame/sec
Termenul de HD a fost imprumutat de la acest sistem analog TV catre
camerele video. Diferite formate si CODEC-uri s-au dezvoltat de-a lungul
anilor de producatorii importanti de apartura video: Sony, Panasonic,JVC,
Canon etc
Dupa 1990 HD s-a referit in general la orice sistem video (analog sau
digital) cu o rezolutie mai mare de cea standard:
-486 linii vizibile din 525 la NTSC Analog interlace
-576 linii vizibile din 625 la PAL Analog interlace
-720p 1280x720 progresiv
-1080i sau 1080p 1920x1080 progresiv sau interlace
Odata cu introducerea unor noi medii de inregistrare digitala la
inceputul anilor 90 (miniDV) si dezvoltarea unor noi camere (SonyDCR-
VX1000 folosita de Spyke Lee Sony VX1000 in “Bamboozed” 2000) Sony
deschide epoca imaginii digitale.
Steven Soderbergh a folosit CanonXL2 MiniDV ptr. “Full
Frontal”2002 ,iar Danny Boyle CanonXL1S in “28 Days Later”2002
De atunci tot mai multe formate digitale au aparut, comparand cu
sistemul BetaCam SP avem urmatoarele rezolutii:
BetacamSP 486i/60 (US) sau 576i/50 (EU) Analog
DV 720x576(PAL)
DVCPRO HD 1440x1080
HDV 1280x720 sau 1440x1080
HDCAM SR 1920x1080
CineForm RAW2K 2048x1152
REDCODE RAW 4K 4096x2304
Vom vedea in continuare ce anume diferentiaza aceste sisteme ptr. amatori
sau profesionale
Odata cu implementarea acestui nou sistem televiziunea standard definition
se modifica in cele doua standarde NTSC 60I si PAL50I si se introduce un
sistem de codare unic gen Mpeg2 sau superior acestuia. Scanarea progresiva
introdusa de HDTV se apropie cel mai mult de inregistrarea imaginii intr-un
aparat de filmat pe 35mm insa rezolutia comparativa inca difera (S35 are
4096x 3112 linii)
Camerele HD profesionale dezvoltate sau lansate in 2007 introduc
senzori capabili de a inregistra informatia in format 4K (RED, Dalsa Origin)
cu mai mult de 8 milioane de fotocelule pe senzor(8.2 milioane Dalsa, 12,6
milioane pixeli RED, fiecare pixel cu un diametru de 5,4 microni) sau trei
senzori de 2/3inch cu rezolutii pana la 2K.Diferenta dintre 2K si 4K este
aceeasi ca diferenta dintre S16mm si S35mm in acelas format (1:1,66)
2Kx4 ori = 4K
S16mmx4 ori=S35mm
In 2002 George Lucas a folosit pentru a filma episodul II din Atacul
Clonelor pentru prima oara intr-o superproductie Hollywod-iana o camera
HD 24p Sony HDW-F900 el este urmat de regizori ca: Peter Jackson, James
Cameron, Robert Rodrigues, Robert Zemekis.
Experimental Televiziunea Japoneza a lansat un sistem numit ULTRA
HIGH DEFINITION TELEVISION cu o rezolutie finala de 7680x4320
pixeli in total de 16 ori rezolutia HDTV-ului clasic cu 1920x1080. Camera
are un CCD de 2.4” (64 mm) si o rezolutie de 3840x2048 prin interpolare se
ajunge la definitia finala de 7680x4320.Sistemul are deci o rezolutie finala
de 33 Megapixeli la o frecventa de 60 Hz. In 2007 s-a realizat o emisie live
cu acest sistem utilizand o retea de fibra optica la 260 Km distanta.Daca s-ar
dori emiterea unui semnal ptr acest sistem ar fi necesara o banda de
frecventa de 21 GHz.
Capacitatea necesara de stocare pentru acest sistem este pentru 18 min
de UHDV necompresat 3.5 Terabiti sau pentru1 min. 194 Gigabiti.

2. TEHNOLOGIA DE CAPTARE

2.1 Senzorul

Camerele HD utilizeaza senzori de captare CMOS (complementary


metal oxide semiconductor) sau CCD (charge coupled device) in numar de
unul pana la trei in functie de producator.
Ambele variante dateaza din 1960/70 cand au fost dezvoltate pentru prima
oara. La acea data CCD-ul s-a dezvoltat mai rapid deoarece tehnologia era
limitata in obtinerea unor capsule suficient de mici si uniforme de siliciu ptr.
senzorii CMOS.
La tehnologia CCD sarcina electrica a unui pixel bombardat de un foton
devine un electron liber acesta este transferat unui nod apropiat transformat
in volti si amplificat de un convertor analog-digital.
La CMOS fiecare pixel are un convertor electron-volt, noise reduction iar
semnalul este transmis digitizat.
Desi este amplificat senzorul CCD creaza imagini de calitate si zgomot
redus, superioare CMOS-ului. Sensibilitatea la lumina a CMOS este mai
mica dar consuma mai putina energie pentru acelas rezultat. Diferenta este
de 1 la 100 procente de consum de energie in favoarea CMOS.
O a treia varianta de captor, intalnit deocamdata numai in zona foto
este Foveon X3 derivat din CMOS dar cu o alta geometrie a pixelului. In
loc de a aplica filtrul Bayer sau RGBE pe un grup de 4 pixeli invecinati
Foveonul se bazeaza pe absobtia diferitelor lungimi de unda in interiorul
capsulei de siliciu. Modelul imita intr-o varianta foto-electrica straturile
peliculei negative.
Sistemul este intalnit deocamdata doar la camerele foto, pana acum
numai Sigma SD14 SLR si Polaroid X530 contin aceasta tehnologie de
captare.
La tehnologia cu un singur CCD/CMOS ptr. camerele color exista
doua variante constructive:
Filtrul Bayer-fiecare grup de patru pixeli contin doi pixeli filtrati ptr. verde
iar ceilalti doi pentru albastru si rosu (doi verzi datorita sensibilitatii
spectrale a ochiului uman)

Filtrul RGBE- la un grup de 4 pixeli unul albastru, verde, si rosu se adauga


unul cyan ptr. a atenua distorsiile de culoare.
Recent Kodak a lansat o alternativa a cestor doua variante (Bayer si
RGBE) lansand o generatie de celule pancromatice sensibile la intreg
spectrul vizibil numit RGBW (White)
RGB #1 RGB #2 RGB #3
Teoretic la acesti senzori canalul de luminanta Y poate fi inregistrat
separat iar cele de culoare deasemeni (in format RGB) insa rezolutia se
reduce datorita unei Demozaicari ulterioare pe 3 grupe de pixeli (aray-uri)
La unii producatori de senzori mai putem intalni un altfel de
aranjament al fotosenzorilor:

Cyan Yellow Green Magenta (sistem substractiv cu un receptor verde)


Senzorii ptr. camerele de amatori si profesionale au dimensiuni de 1/3” sau
2/3” cu unul sau trei CCD-uri. O prisma dicroica separa cele trei culori
Rosu-Verde-Albastru ce sunt captate de trei CCD-uri separate.
Camerele ce utilizeaza tehnologia cu 3 CCD-uri (Sony CineAlta) si senzori
de 2/3” foloseau la inceput adaptoare pentru obiectivele de 35mm. Datorita
pierderilor de lumina din interiorul adaptorului de 35mm semnalul video se
amplifica, rezultatele nu erau intotdeauna multumitoare de aceea se tinde
spre senzori mari mari si monturi PL sau BNC pentru a folosi optica de
35mm.
Pentru a mari eficienta captarii luminii in grid-ul senzorului s-a
dezvoltat tehnologia microlens . Aceste microlentile directioneaza fotonii
spre fotoreceptori. Consecinta un raport semnal-Zgomot mai mic la
sensibilitati similare ale senzorului.
Datorita acestui aranjament al fotoreceptorilor imaginea captata este
un mozaic de culori primare este deci necesara o asa numita Demozaicare a
imaginilor captate de senzor.

Imaginea de captat (200%) Imaginea captata de senzorul Bayer


Procesul se bazeaza pe un algoritm digital (interpolare) de formare a
imaginii finale compusa din imaginile partiale primite de la senzor sub
forma de RAW-uri, (Bayer,RGBE,RGBW,CYMG,)in matrice de pixeli
colorati)

Demozaicare la senzorul Bayer


Cu alte cuvinte se ajunge la o crestere de rezolutie datorata
algoritmului de demozaicare (rezolutia se defineste prin numarul pixelilor
verzi dintr-un aranjament Bayer) Uneori la linii foarte fine si unghi putin off-
horizontal se pot intalni defecte ale demozaicarii evidentiate de un Random-
color-effect (colorari ale muchiilor)
Camerele High-end utilizeaza un singur sau 3 captoare de dimensiuni
similare cu a unei fotograme de S35mm, imaginea este captata intr-un fel
similar cu cel de 35mm. Acest tip de camere, utilizand obiectivele de 35mm
au un camp de claritate apropiat de al peliculei si rezolutii de 2K (Arri D20,
Panavision Genesis,Thompson Viper,Panasonic Varicam,Sony CineAlta) sau
4-4,5K (RED , Dalsa Origin, VisionResearch Phantom65)

2.2 Formate Digitale

Majoritatea camerelor digitale de amatori gen Mini DV au rezolutii


scazute si inregistreaza semnalul video intretesut. Camerele profesionale
inregistreaza samnalul video progresivHD in formate diferite:
720p, 1080p, sau formatele High-end 2K si 4K
Diferentele dintre aceste formate constau in rata de procesare a culorii
asa numitul Bit rate. Un bit este un semnal digital de raspuns 0-1 un semnal
de 8 biti de exemplu reprezinta un bit (2) la puterea a 8-ta, deci 256 de valori
16 milioane posibile culori reprezentate.
10 biti reprezinta 1024 de valori posibile pe un canal deci 1 miliard culori
reproduse iar o procesare a culorii de 12 biti reprezinta 2 la a puterea a12 a
4096 valori 68 miliarde culori reproduse
Formatele digitale Broadcast sunt

HDCAM 1440x1080
HDCAM SR 1920x1080
DVC PRO-HD 1440x1080 sau 1280x1080 sau960x720
D5-HD 1920x1080
XDCAM-HD 720p sau 1080i
HDV 1440x1080 sau 1280x720
AVCHD 720p sau 1080i

Formatele digitale High-end sunt


RED 4520x2540
Dalsa Origin 4096x2048
Panavison Genesis 1920x1080
ArriD20 2880x2160
PanasonicVaricam 1920x1080
SonyCineAlta 1920x1080
Thompson Grassvalley 1920x1080
Phantom 65 2048x2048

2.3 Modalitati de inmagazinare

2.3.1 Casete vs Deck-uri


Modalitatea de perceptie difera de la o zona la alta. Profesionistii din
televiziune sunt mai obisnuiti cu asa numitul On-board sistem. Adica
imaginea se inregistreaza pe o caseta, aceasta este transferata grupului de
montaj off-line care ii face down-conversion iar dupa ce montajul este
finalizat se realizeaza on-line edit in baza EDL-ului.
Datorita capacitatilor reduse de inregistrare a unui semnal full HD
necompresat numai o parte din aceste camere inregistreaza pe casete HD de
50min.Sony, Panasonic, Thompson Grassvalley.Mai nou Arri D20 are un
sistem de magazii GrassValley Flash cu o capacitate de inregistrare pe
componente RGB 4:4:4 de 15 min, Panavision foloseste deck-uri Sony
HDCAM-SRW1 pe casete de 50 min in sistem 4:2:2. Thompson Viper
inregistreaza semnal necompresat gen RAW pe hard drive-uri
Cel mai folosit mod deocamdata la HI-end cinematography este cu un
video car unde informatia necompresata RGB 4;4;4 este transmisa, cu
ajutorul unor cabluri optice, si inregistrata pe HD deck-uri (Sony SRW 5000
HDCAM SR) sau Hdrive-uri (S2 cu o capacitate de 40 min informatie
necompresata “Collateral”).
Stocare si arhivare
Datorita acestor necesitati de inmagazinare uriase s-a dezvoltat un nou
sistem numit HDS Holografic Versatile Disc care la un diametru de 12 cm
poate inmagazina 3.9 Terrabiti. Costurile de productie a Writer-ului este de
cca15000$ iar unui singur disc 120-180$.
Urmatorul pas, experimental deocamdata, este PCD-ul Protein Coated
Disc ce va putea cuprine intre 50 si 200 de Terabiti. Discul este acoperit cu
un pigment fotosintetic (bacterio-rodopsina) rodopsina este un pigment ce-l
regasim si-n retina. Aceasta molecula de Bacterio-rodopsina este purpurie si
deci absoarbe lumina verde (500-650nm) cu o sensibilitate maxima la
568nm, iar procesul de inscriptionare se deruleaza la nivel macro-molecular
unde un foton absorbit modifica structura moleculei printr-o defazare de 120
grade.
Alte tehnologii de stocare deasemeni experimentale sunt Materialele
Stabilizate Feroelectric, acestea detin proprietati electrice bipolar
reversibile. Aceste procese se desfasoara la nivel atomic (diametre de pana la
10 atomi) Capacitatea de stocare este remarcabila de ex. un centimetru cub
de substanta poate inmagazina 12800 Terabiti. Firele din acest material pot
fi de 100.000 de ori mai subtiri decat un fir de par.
In ultima vreme tot mai multi producatori de camere HD High end orteaza
pentru Magazii Flash memory (Flash Mags) cu capacitati de la 190Gb in sus.

2.4 Compresia,
2.4.1 Cu si fara pierdere

Datorita ratelor ridicate de procesare a culorii si de asemeni ptr. ca


ochiul uman este mai putin sensibil la diferentele de culoare decat cele de
luminanta s-a standardizat un sistem de compresie a semnalului pe mai
multe componente cel mai intalnit este Y CbCr sau YUV semnalul
compozit din televiziunea clasica (color space).

Acest sistem bazat pe YPbPr este varianta analogica a


sistemului digital YCrCb, unde Cb/Pb si Cr/Pr sunt deviatii
de culoare de la gris pe axele de culoare Albastru-Galben si
Rosu-Cyan.
Y reprezinta semnalul de luminanta, Cb axa Albastru-
Galben iar Cr axa Rosu-Cyan.In televiziunea Analogica
semnalul de culoare se transmite pe trei canale Luminanta
(griuri) si cele doua canale de diferenta de culoare Pb siPr.
In acest exemplu vedem imaginea
compusa si cum este ea transmisa pe cele trei
componente:
In sitem digital termenii se modifica si avem Y CbCr cu aceleasi
proprietati ca si la semnalul analog numai ca esantionarea se face digital,
rezolutia pe fiecare canal de luminanta si culoare creste semnificativ.De aici
deriva codificarea purtatorilor in sistem 4:4:4 sau 4:4:2 sau chiar 8:4:4 in
functie de necesitatile fiecarui sistem in parte. Compresia fara pierdere se
refera la compresia celor doua canale de culoare (unde ochiul uman nu este
foarte sensibil) cu posibilitatea recuperarii semnalului initial. De exemplu
compresand un semnal original RAW 4:4:4 RGB cu o treime ajungem la
YCbCr4:4:2 fara vreo pierdere notabila de calitate a imaginii (DpDv al
privitorului) 4:2:2 reprezinta o jumatate a semnalului inital de culoare iar
4:2:0 un sfert din acelas semnal. Cand insa este nevoie pentru utilizari in
post productie sau distributia unui semnal necompresat se folosesc
urmatoarele standarde:
-8:4:4 Y CbCr
-4:4:4 Y CbCr
-4:4:4 RGB etc
Semnalul este transmis cu mai multi purtatori de ex. un semnal 4:4:4 YCbCr
este separat in doua, canalul A va transmite un semnal 4:2:2 iar canalul B un
semnal 0:2:2. Cand ele se combina rezulta din nou semnalul originar 4:4:4
Rata de transfer este de cca. 10Mb/s/canal. Acest sistem este de obicei
folosit la scanerele de pelicula (4K) telecine transfer si corectie de culoare
unde o acuratete a semnalului este primordiala.

2.4.2 Compresia de culoare

Denumit si Chroma Subsampling aceasta este o practica de a


implementa mai multa rezolutie a cantitatii (sampler-ului) de luminanta si
crominanta. Sistemul este folosit in mai multe variante de codare analog sau
digital si de asemeni in formatul JPEG.
Cum spuneam, ochiul este mai putin sensibil la compresia canalelor
de culoare de aceea se utilizeaza un semnal pe trei canale dintre care unul
este Luminanta Y iar celelalte doua Crominanata RED si Crominanta BLUE
compresia se realizeaza inter cele doua canale de crominanta cu asa numitul
Semnal de Diferenta de Culoare.
Semnal de bare original fara compresie

Semnal dupa compresie aplicata (Sony Vegas DV)

Aceasta compresie se aplica cu diverse CODEC-uri , cel mai intalnit fiind


Mpeg2. Defecte vizibile ale acestui tip de compresie se pot sesiza numai
cand puritatea culorii a doua campuri invecinate este de 100%, fapt destul de
rar intalnit.
Deoarece stocarea si transmiterea unui asemenea nivel de semnal este
limitat, se compreseaza semnalul dupa mai multe configuratii in functie de
rezolutia si selectia de culoare dorite:

CODEC-uri de compresie a culorii

4:4:4- YCbCr toate cele trei componente de luminanta si diferenta de


culoare sunt la rezolutie maxima

4:4:4 RGB semnalul este inregistrat pe trei canele separate de culoare fara a
se aplica vreo compresie. Formatele HDCAM SR inregistreaza acest gen de
semnal printr-o dubla conexiune HD-SDI.
4:2:2 Cele doua componente de croma sunt reduse la jumatatea rate-ului de
Luminanta. Aceasta compresie reduce banda de semnal cu aprox. o treime
din semnalul original. Formate ce utilizeaza acest tip de compresie:
-Betacam Digital
-DVC PRO50 DVCPRO HD
-Digital S
-CCIR 601/ Serial Digital Interface/ D1
4:1:1 La acest tip de compresie rezolutia orizontala a cromei este redusa la
¼ din cea a luminanatei. Cel mai utilizat format al acestui codec este DV cu
cele doua variante DV CAM si Mini DV. Desi initial acest format n-a fost
considerat unul posibil pentru calitatea Broadcast , televiziunile l-au adoptat
cel putin ptr. departamentele de stiri.
-DVC PRO
-DVCAM
-DV
4:2:0 Acest codec este folosit la toate versiunile de MPEG si MPEG2 in
codarea semnalului la DVD-uri. Semnalul de culoare este impartit alternativ
pe linii intre Cb si Cr.
DVD-urile standard folosesc MPEG2 video codec cu diverse rezolutii
posibile:
-720x480 (NTSC)
-720x576 (Pal)
cu formate diferite 4/3, 16/9, 1:1.85.
si o frecventa de 25 fps/s (Pal) su 29.97 fps/s (NTSC)

Semnal original 4:4:4 captura a unui singur camp.

4:2:0 progresiv aplicat unui cadru static dintr-o suita in miscare


4:2:0 intretesut aplicat unui cadru static dintr-o suita in miscare

Imagine originala (imagine nemiscata)

4:2:0 progresiv

4:2:0 intretesut

2.4.3 Rata de procesare (bit Rate)

Acest termen se refera la capacitatea de procesare a unei informatii


sau detaliu pe unitatea de timp/ secunde.Profunzimea culorii (Color
Depth)este strans legata de acest termen, si reprezinta numarul de biti
necesari pentru a reproduce o culoare denumit si Biti Per Pixel(Bpp)
1 Bit rezolutie 2 la puterea1 reprezinta o imagine Alb/Negru

4 Biti rezolutie reprezinta o rezolvare a 32 culori

8 Biti rezolutie 256 culori


Un bit reprezinta un semnal 0/1 figurat grafic de un 2. Extrapoland o rata de
8 Biti reprezinta 2la puterea a 8-a (256),10 Biti-1024, 12 Biti-4096. Rata de
procesare depinde de mai multi factori (video-multimedia)
-Materialul original poate fi impartit la frecvente diferite
-Secventa poate folosi rate diferite de procesare
-Informatia poate fi compresata digital in diferite algoritmuri si diferite
grade de compresie
Aceasta rata de procesare se numeste mai pe scurt un semnal de 8 Biti/
s ,10Biti/s ori chiar mai mult 12 sau 16Biti/s. In sistem RGB sau YCbCr
acest lucru reprezinta ca pentru fiecare canal de culoare sau luminanta rata
de procesare a informatiei este de 256 valori posibile ptr. un canal (0
inseamna negru iar 255 saturatie a culorii 100% ) /secunda. Acest lucru
inseamna 256x3 canale 16.777216 posibile culori reproduse/secunda
(denumit in computer graphics drept True Colors 24 Biti sau milioane de
culori). La toate sistemele HD high end rata de procesare este de cel
putin 12biti, ceea ce reprezinta o necesitate de procesare a cca
68.719.496.736 posibile culori/secunda (4096x4096x4096/sec)
-4K@24p 323Mb/s in format RAW (12 Biti procesare)
-2K@24p 75,13Mb/s
Dalsa Origin foloseste o rata de procesare de 16 biti iar semnalul ajunge la
aprox. 400Mb/sec in format RAW necompresat.

2.4.4 Compresia Intra vs Iter frame

Cele mai multe sisteme de compresie folosite in imaginea digitala


folosesc compresia fotograma cu fotograma, semnalul video este deci
procesat (compresat) ca o insiruire de imagini statice.
Compresia inter-frame poate compresa informatia prin compararea
campurilor similare de culoare dintre doua fotograme succesive. Acest
sistem conduce la o posibila rata mai mare de compresie insa pentru a
vizualiza o singura fotograma avem nevoie de codec-ul de decompresie.
La play back datorita succesiunilor de fotograme a semnalulului
video compresia nu este vizibila.
In sistemul de editare Off-line, unde rezolutia este redusa acest tip de
compresie nu este utilizat datorita posibilelor pierderi partiale sau totale a
unor fotograme (datorata redundantei unor campuri similare) si deasemeni
nevoii de decompresie a unor fotograme in play-back forward ori backward,
sau a diferitelor viteze de play-ere. In formatul HDV o astfel de pierdere ar
putea atinge pana la 6 fotograme.

2.4.5 Comparare a CODEC-urilor Digitale

Cel mai folosit codec este MPEG2 Pentru a compresa semnalul


digital suficient de mult pentru a putea fi transmis intr-o frecventa uzuala de
10Mhz. MPEG2 acopera o arie foarte larga de utilizari, de la telefonia
mobila pana la montajul HD
Format Bit depth Rezolutie Chroma Bit Rate
Sampling
DV 8 Biti 720/576 Pal 4:1:1 25 Mbit/sec
DVCPRO 50 8 Biti 720/576 Pal 4:2:2 50 Mbit/sec
DVCPRO HD 8 Biti 1 1/3 4:2:2 100 Mbit/sec
HDV 8 Biti 1 1/3 4:2:0 25 Mbit/sec
HDCAM 8 Biti 1 1/3 3:1:1 144 Mbit/sec
HDCAM SR 10Biti 1 7/9 4:4:4 880 Mbit/Sec
RAW 2K 10 Biti 1 7/9 RAW Bayer 140 Mbit/sec
RED RAW
4K 10 Biti 1 7/9 RAW Bayer 220 Mbit/sec

2.5 Distributia diferitelor formate

2.5.1 Distributia digitala


Odata cu revolutia digitala s-a pornit si o revolutie a lantului de
distributie in salile de cinema, cum ne putem astepta in SUA astfel de
proiectii existau si inainte de 2000 insa odata cu asa numita Digital Cinema
Initiatives ce strange laolalta studiouri de talia Disney, Fox, MGM,
Paramount, Sony Pictures, Universal si Warner Brothers au stabilit niste
standarde ptr. proiectia digitala 2K si 4K in Iulie 2005.
Copia de proiectie se numeste Digital Cinema Distribution Master si
contine toate informatiile criptate si compresate. Procesul de transmitere a
acestor formate catre cinema poate fi Hard Drive, LTO-4(un suport ce poate
inmagazina pana la 900 GB) DVD-Rom, sau satelit.
Distribuitorii prefera evident acest suport de proiectie datorita in
primul rand costului pe copia de film procesata ce poate ajunge la 1200$/
copie si deasemeni a eliminarii problemelor legate de praf, zgarieturi sau
chiar deteriorari masive a unei copii clasice. In SUA un film are premiera in
aprox. 4000 de sali deci pentru a lansa un film erau nevoie de cca 5 Miliona
$, in sistem digital, un film poate incapea intr-un Hard Drive de 300GB in
valoare de aprox 70$ Rata de schimb in SUA a ajuns la cca. 400 de sali/ luna
in 2007. Un alt avantaj al acestui sistem este proiectarea in sistem Multiplex
a unei copii digitale in mai multe sali simultan dintr-un server central. Pasul
urmator este distribuirea unui film prin satelit la un numar rezonabil de mare
de sali simultan.
Datorita limitatiilor financiare, deocamdata proiectia 2K este cea mai
intalnita insa salile nu pot fi foarte mari rezolutia unui astfel de proiector este
de 2048/1080 si luminante cuprinse intre 5000 si 14.000 de Ansi-lumeni si
poate fi achizitionat cu o suma de aprox. 100.000$ in medie pentru a utila o
sala cu un proiectoe digital 2K ar fi nevoie de cca 150000$ sau mai mult. Pe
de alta parte uzura proiectoarelor digitale (fizica si tehnologica) este foarte
mare producatorii dau o perioada de exploatare de maxim 5 ani pe cand un
proiector clasic are o durata de folosinta de 30-4 Ani si era achizitionat cu
cca 50.000$.Un proiector 4K Sony SRX-R110 cu o rezolutie de 4096/2160
pixeli are o luminanta de 10.000 Ansi-lumeni, suficient, spun producatorii,
pentru un ecran cu o latime de 12m iar pretul nu este public deocamdata.In
prezent se militeaza pentru frecvente de proiectie superioare lui 24p sau25p
pentru a imbunatatii rezolutia spatiala a HD cinema-ului. Frecventele
propuse sunt 50p sau 60p.

2.5.2 Distributia pe pelicula

Posibilitatea de a viziona filmele in proiectie se datoreaza unui


“defect”al ochiului uman numit “Persistenta Retiniana” In procesul de
perceptie a unei imagini de catre creier si retina ochiul retine imaginea
captata cca 1/10 dintr-o secunda. Flickeritul proiectiei era vizibil in epoca
muta a cinematografului cand uneori aceasta se apropa de limita de 16 Fps
unde imaginea nu mai este perceputa continua, uneori si in proiectia digitala
se pot intalni defecte de culoare datorate acestei frecvente. In proiectia
clasica, dupa 1950 cand au aparut proiectoarele cu lampi Xenon, frecventa
este de 48Hz sau chiar 72Hz printr-o dubla sau tripla obturare a fascicolului
proiectat.Cea mai intalnita pana acum distributie, cea a copiilor pozitive in
cinema are intaietate in fata proiectoarelor digitale prin numarul salilor din
afara SUA. Capitolul unde proiectia clasica rezista inca este spectacolul pe
ecrane mari si foarte mari gen Imax Dome si Omnimax cinema unde
proiectia se realizeaza pe formate late (70mm clasic, si 70mm proiectie
orizontala)
Lampa de proiectie este de puteri considerabile (Xenon 12/18Kw)
pentru a putea proiecta imaginea pe un ecran de 16m/22m suprafata.
Datorita ecranelor deosebit de mari experienta proiectiei este una
deosebita. De obicei aceste proiectii se folosesc in parcurile tematice
(Disney, Universal) uneori combinate cu tehnica 3D.
In ce priveste sunetul cele doua sisteme beneficiaza de Dolby Surround 7.1

sau 5.1.
Avem figurat aici o pista de sunet optic digital Dolby Surround cum
de altfel marturie sta si sigla inscriptionata intre perforatii. Sunetul este
captat de un CCD si redat pe cele 5+1 sau7+1 canale.
Chiar si filmele realizate pe suporturi digitale mai mult sau mai putin
performante ajung sa fie transferate in sistem chimic prin asa numitul D.I.
pentru a avea un negativ unitar al filmului montat. De aici urmeaza un singur
pas: copia standard in sistemul clasic sau HD in sistem digital.
2.5.3 3D HD

Cum in cinematograful clasic exista proiectie 3D formatul HD a putut


ingloba foarte repede acest tip de spectacol.Tehnologia se bazeaza ca si la
proiectia clasica 3D pe viziunea stereoscopica a omului. Recent regizori ca
James Cameron, Robert Rodrigues sau Peter Jackson au abordat acest tip de
inregistrare pentru proiectele lor. Camerele ce capteaza imaginea au doua
obiective plasate cam la aceeasi distanta ca si ochii, doi senzori si un sistem
de focusare bazat pe realitatea fiziologica. In realitate daca privim un obiect
din apropiere ochii capteaza cate o imagine separata a acelui obiect, in creier
cele doua imagini sunt suprapuse si se creeaza senzatia de spatialitate.
Acelasi sistem s-a adaptat la 3D HD, axele optice ale celor doua obiective se
intersecteaza in planul de scharf deci vom avea doua imagini care proiectate
simultan vor da aceeasi senzatie de spatiu. La proiectia 3D HD se utilizeaza
clasicii ochelari cu lentile polarizate si proiectia simultana a celor doua
imagini polarizate in conformitate cu ochelarii. Dimensiunile acestor ecrane
nu sunt inca comparabile cu cele din sistemul clasic, unde proiectia poate fi
realizata in sistem Omnimax (70mm).
Pentru ca experienta sa fie totala proiectia ar trebui sa acopere intreg
campul vizual uman (140 grade/ochi,folositi sunt cam100 grade ptr. fiecare
ochi) deci un camp vizual orizontal de 200 grade.

3.1 Camere de amatori

3.1.1 Rezolutie Standard si HD

Rezolutia standard se refera la orice sistem non HD analog sau digital


cu sisteme consumers sau broadcast de 480 linii(NTSC) sau 576 linii (PAL)
si cu un aspect (aspect ratio) 4/3 sau 16/9 ,o frecventa de 25 sau 30 fp/s sau
50 si 60 fps interlaced (intretesut). Selectia de culoare poate fi realizata
analog (YPbPr) sau digital (YCbCr, RGB) la diferite rate de procesare si
rezolutii in functie de formatul final al materialului filmat.
Prima oara semnalul digital s-a introdus in anul 1986 de catre Sony
dar numai in sistem Broadcast Sistemul se numea D1 si inregistra semnalul
necompresat 4:2:2 pe componente pe caseta de ¾” (19mm) latime de banda.
Dupa 1990 odata cu aparitia programelor Quick-Time sistemele ptr. amatori
au parcurs diferite stadii de dezvoltare. Toate insa porneau de la un semnal
analog pe care computerul in digitiza in diferite formate, cele mai recente
sunt Mpeg1, Mpeg2 si JPG2000 formate de compresie digitala adoptate si de
televiziuni.
Asa numitele consumer cameras sunt acum camerele DV care inregistreaza
semnalul direct digital. Aceste camere pot inregistra semnalul intretesut sau
progresiv. Semnalul intretesut se refera ca si in televiziunea standard la
inregistrarea a doua semicampuri ce ulterior se asambleaza intr-o fotograma
integrala in schimb ce inregistrarea progresiva compune cate o fotograma
intreaga de 25 sau 30 ori pe secunda ca in cinema, de aici senzatia de
rezolutie crescuta si o mai buna rezolvare a culorilor.
Odata cu introducerea sistemelor digitale, consumers cameras se
refera la formate cu rezolutii incepand de la 480i sau progresiv (NTSC) 576i
sau progresiv (PAL) si 720p pana la 1080p si inregistrare pe formate digitale
DV, Hard-Drive sau DVD. Diversi producatori au dezvoltat camere ce in
ultima vreme s-au folosit chiar si in productiile Hollywod-iene. Regizori ca
Steven Sonderbegh, Peter Jackson, Robert Zemekis sau Danny Boyle au
folosit Mini DV-ul ptr. diferite filme realizate de ei.In 2002 Panasonic a
lansat modelul AG-DVX100 care inregistra 24p si putea fi mai usor adaptata
lantului ulterior de DI si Digital Theatrical Distribution.
3:2 Camere High End HD

3:2:1 Panasonic VariCam AJ-HPX3000


Vari Cam este produsul High-end HD al companiei Panasonic, ca
sistem de captare foloseste 3 CCD-uri de 2/3 “ si o rezolutie de 1920x1080
(2.2 Milioane pixeli/senzor) Semnalul este inregistrat 4:2:2 la 10 biti
procesare.

Senzorul este 16/9 nativ si datorita sistemului de inregistare pe memory


Flash-uri poate inregistra imaginea intr-un interval de la 4 la 60fps.
Suportul de inregistrare este DVCPRO HD si poate inregistra pana la
46 de minute sau 2 ore si ½ pe cele 4 flash carduri de 19Gb fiecare in
format 720p. Balansul de alb este tipic ptr. o camera HD preset (3200K si
4300K) si sensibilitatea de asemeni de la -6Db la +30Db. Vizorul este video.

3:2:2 ARRI D20


ARRI D20 foloseste un singur senzor CMOS Bayer pattern de
3018x2200 pixeli (4/3-3K) poate folosi 3018x1700 (16/9 format) si capteza
imaginile in format RAW 12 Biti cu varianta de inregistrare pe deck-uri
Sony HDCam SR sau pentru Hand-held cu casete Arri-Flash-mags cu o
capacitate de inmagazinare de 112 Gb aprox. 10 min. HD 4:4:4 sau 15 min.
4:2:2.
Senzorul, datorita suprafetei de captare , poate capta in sistem DATA pana la
150 Fps si este protejat cu o suprafata antistatica si antireflectanta.

Camera este modulata in doua parti Modulul Optic si Modulul Digital


Modulul Optic cuprinde Vizorul, Obturatorul, Videoassistul IVS importat de
la Arri 435 Extreme. Avantajele videoasistului optic sunt : o mai buna
captare direct din obturator, un consum mai mic de energie si eliminarea
down-convertorului ptr video-assist.
Obturatorul mecanic poate reproduce efectul obturatorului din 35mm
cu aceleasi rezultate si unghiuri de la 11.2* la 180* sau varianta electronica
de obturator 360* la 24p.
Vizorul optic este mult mai apreciat decat cele video pentru o mai
buna judecare a profunzimii, sharff-ului si a incadraturii chiar si fara o
prealabila conectare la curent.
Deasemeni modulul optic poate folosi accesoriile de camera ale
435ES, RCU (remote control unit) ptr. speed ramp sau manipulari ale
obturatorului in timpul filmarii.
Modulul digital poate lucra in doua moduri HD sau DATA
In cazul HD rezolutia de 2880x1620 este convertita la 1920x1080
(16/9) semnalul se capteaza fie pe Flash-Mags (Grass-Valley) sau direct pe
Deck-uri Sony HDCam SR.
Semnalul poate fi inregistrat 1920x1080 4:2:2 YUV sau RGB 4:4:4 la 10 biti

(in imagine Arri D20 cu CarlZeiss-Master Zoom si Arri Flash-Mag)


In format DATA informatia necompresata (RAW 12 Biti) este
inregistrata direct in recorder Deck-uri ,un sistem Color Managment
converteste semnalul de culoare RGB intr-un 3D LookUp Tables sistem
(LUT) ce poate fi adaptat diferitelor modalitati de filmare inclusiv Blue,
Green screen si on-line pentru o mai buna rezolvare a culorilor in lantul DI
ulterior.
Camera poate filma in sistem DATA cu viteze variabile de la 1 la
60Fps in format HDformatele sunt limitate la 24,25 si30 Fps.
Sensibilitatea camerei este de 200ASA si spre deosebire de alte
camere HD nu are nici o varianta de marire a sensibilitatii (Gain).
Toate celelalte accesorii sunt importate de la modelele de 35mm,

3:2:3 Panavision Genesis

Camera are un senzor S35 de 12,4 megapixeli cu un RGB array


(pixelii sunt asezati RGBRGBRGB in linii de 2160x5760=12.441.600
pixeli) datorita demozaicarii se ajunge la o rezolutie de 1920x1080.Semnalul
este procesat 4:4:4 RGB sau 4:2:2 YPbPr 10 biti log.Montura este PV
(BNCR) si poate folosi toate obiectivele Primo si accesoriile Panavision.
Sensibilitatea camerei este de 400ASA putand fi extinsa pana la
1600ASA sau chiar mai mult. Informatia poate fi inregistrata pe deck-uri
Sony SRW-1 HDCAM SR cu o capacitate de 50min in 24p sau pe magazii
flash portabile SSR-1 (Panavision Solid State Recorder) ce se monteaza pe
camera (21min 4:4:4 24p sau 43min 4:2:2 24p)
Camera are un down converter 525/625 pentru a fi conectat la un
videoassist extern.
Obturatorul (electronic) porneste de la 3.8 grade pana la 360 iar
fotograme de la 1la 50fps.
Camera are un soft Panalog4 care transforma cei 14 biti captati de
CCD in 10 biti Log pentru o mai buna dinamica a contrastului captat.
Recent Panavision DeLuxe si Panasonic au incheiat o conventie de
colaborare in domeniul Cinema HD prin care Panasonic va distribui
echipamente HD catre Panavision si DeLuxe Entertainment.

3:2:4 Dalsa Origin


Camera foloseste un singur senzor CCD S35 de 8,2 milioane
pixeli captand imaginea in format 4K cu un senzor de 4096x2048 format
RAW 16 biti.
Formatul nativ al senzorului este de 2:1 (1,96:1) Bayer array.
Informatia captata la 16 biti liniar RAW necompresat este de 402 Mbyti/sec
in format 24p. Datorita aceste procesari de 16 biti lineari Dalsa are o
latitudine mai mare decat a celorlate camere HD 12 Diafragme.
Are montura PL si poate folosi toate obiectivele de 35mm.Informatia este
inregistrata pe Hard-drive-uri Codex Digital (deck-uri cu cate 10 HDrive au
2 TBiti) in aceasta configuratie la 4K poate inregistra 54 min pe 4 cabluri
optice.
Dalsa a optat ca si Arri pentru un modul optic. Acesta include sistemul de
vizare,obturatorul mecanic (de la 42,5 la 200 grade) camera este balansata
pentru 5600K.
Poate inregistra intre 1 si 30 fps/s sensibilitatea este de 250ASA, nu are
sisteme de crestere a sensibilitatii.
Recent Dalsa a anuntat lansarea Dalsa Evolution 4K cu posibilitatea
inregistrarii pe Flash Mag si o noua serie de obiective anamorfotice 4K.
Flash mag inregistreaza pana la 20 min. RAW 16 biti 4K necompresat sau

40 min RAW.
Dalsa Evolution4K

3:2:5 Thompson Viper Grass Valley


Aceasta camera este dezvoltata de compania Thompson care printre
altele produce Film Scanere si alte aparate de editare on-line ptr. uz
profesional.

Camera are trei CCD-uri cu o rezolutie de 9.2 Milioane pixeli ptr.


fiecare senzor (1920x4320) si capteaza imaginea in format RGB 4:4:4 la o
rata de procesare de 10 biti in film stream mode.
Informatia este de tip RAW necompresat si se poate inregistra pe deck-
uri externe sau pe flash mag-uri.
Senzorul este nativ 16/9 dar poate capta informatia si in format 1:2,35
fara pierdere de rezolutie (se realizeaza o interpolare a rezolutiei intiale cu
sistemul Dynamic Pixel Management din totalul de 4320 se comprima ptr.
anamorfozare) datorita acestui tip de interpolare, la limita unor diferente
mari de contrast (high-lights edges) pot aparea defecte de captare prezentate
mai jos.
Sensibilitatea camerei este de 320 ASA dar fara a avea balans de culoare
imaginea captata RAW are o tenta verde pentru a compensa partial aceasta
nuanta se corecteaza astfel:
ptr. a filma la 5600K se aplica o corectie cu CC60M si CC81B ceea ce duce
la o piedere de sensibilitate de cca 2 diafragme.
ptr. a filma la 3200K corectia este CC60M si CC80C cu o pierdere de
aproape 3 diafragme.

Imaginea necorectata si:


Cea corectata cu CC80C

Camera are si un obturator mecanic care diminueaza efectul de cometa la


captarea punctelor foarte stralucitoare (acest efect se datoreaza captarii
continue a semnalului) acesta are 312 grade.
Camera poate capta in diferite formate
-1080p @ 23.98-, 24-, 25-, si 29.97 fps
-1080i @ 50 and 59.94 Hz si
-720p @ 23.98-, 24-, 25-, 29.97-, 50-, si 59.94 fps
si deasemeni inregistra pe Flash-mags Venom FlashPak care are o
capacitate de inmagazinare de 10 min in Film stream mode si 18 min. in
4:2:2 HD mode.

Vizorul este electronic cu inerentele deficiente prezentate.


3:2:6 RED ONE

Camera poate capta 4K si are un senzor CMOS de 4520x2540


(16/9 nativ) 12M pixeli Mysterium Bayer array.Montura poate fi schimbata
din B4 (digiprimes) in PL pentru a folosi intreaga arie de obiective de 35mm
sau S16mm. Formatele sunt: 4K RGB, 2K RGB, 1080p RGB sau 4:2:2,
720p RGB sau 4:2:2. Video preview-ul este suportat la 720p sau HD-SDI.
Poate inregistra cu 1-30 fps la 4K sau 1-100fps la 2K. In format 2540p (4,5K
intreaga suprafata a senzorului) inregistreaza pana la 60 fps. Inregistreaza
informatia compresata on-board pe magazii RED-DRIVE hard disk de
320Gb, altfel necompresat RGB pe hard-uri externe RAID. Vizarea se
realizeaza pe un monitor HD pe care diferite informtii sunt afisate
(expunere, focus,etc)
Informatia este captata 4K RAW si compresata cu Red Code RAW fara
pierderi spune producatorul. Sisteme de corectie de culoare au fost
deasemeni lansate REDCINE este un astfel de corector ce poate fi instalat pe
un Intel MAC sau Windows XP.
Camera are o sensibilitate de 320ASA fara posibilitatea cresterii acesteia.
Vizorul este electronic si are o rezolutie de 1280x848 la 720p, diferenta de
pixeli este folosita pentru vizualizarea intregului format .
Inregistreaza si sunet sincron pe 4 canale separate.

3:2:7 Sony F23 Cine Alta


Aceasta este o versiune up-gradata a Cinealta mai vechi si are trei
CCDde 2/3” cu o rezolutie de 2.2Milioane pixeli/senzor ,inregistreaza
aproape 2K si suporta formate 1080p-24,25,30 si 60fps la o rata de 4:4:4
RGB. S-a adaugat un on-board dock Sony SRW-1 pentru a inregistra direct
HD 4:4:4 de la 1 la 30fps si HD 4:2:2 60fps. Camera are un obturator
variabil (electronic) iar restul specificatiilor vin de la CineAlta. Vizor
electronic, montura Sony B4 compatibile cu digiPrime sau ob de S16mm.
Restul accesoriilor compatibile cu cele de 35mm.

3:2:8 Silicon Imaging 2K


Aceasta camera are un singur senzor CMOS de
2/3” (2048x1152pixeli) cu o procesare de 12 biti si o sensibilitate de 250
ISO la 3200K cu posibilitatea maririi sensibilitatii cu +3Db pana la +12Db
(320-1000 ISO) si obturator echivalent de 180 grade.
Datorita designului camerei, tijele de 15mm sau19mm ptr. accesorii se
adapteaza pe camera. Senzorul este nativ 16/9 si inregistreaza 2K, 1080p
(24,25,30fps) si 720p (1280x720 pixeli) pana la 75fps.
Hard drive intern de 160Gb poate inmagazina informatie pana la 4 ore si un
Intel Core duo proceseaza informatia CineForm RAW cu o dinamica de 11
diafragme si o rezolvare de contraste de 2000:1.
Se pot folosi obiective deS16mm direct pe montura B4 sau pentru a folosi
obiective cu monturi PL un adaptor (in imagine),
vizorul este optional (OLED viewfinder) si-un monitor LCD touchscreen de
7”.Pentru a usura corectiile ulterioare SI2K are un sistem de corectie “on-
board” denumit Iridas Color Managment

Sistemul poate suporta setari de tipul Bleach-by-pass fara a influenta


imaginea captata de senzor, datele vor fi transmise in format MetaData cu
3D LUT pentru manipulari ulterioare in procesul de DI.

Diferite camere si sisteme/variante de captare

SENZ FO PIX COM


M OR R EL PR FEATURES
Bayer RAW
P CMO 3018 FLASH neco Vizor
ARRI D20 L S S35 2200 MAGS mpr optic
Bayer RAW
P CMO 4096 neco 16 Biti RAW
DALSA L S 35 2048 FARA mpr Vizor optic
P2 DVC
B 3XCC 1920 CARD ProH
VARICAM 4 D 2/3" 1080 S D
HDCA HDC
P Stripe 1920 M AM Panalog
GENESIS V CCD S35 1080 SR SR 50fps
Bayer RED Red
P CMO 4520 Drive code
RED ONE L S S35 2540 Flash RAW
Bayer H Cine
P CMO 2048 Drive Form
SI 2K L S 2/3" 1152 mag RAW
HDCA HDC
B 3XCC 1920 M AM
SONY F23 4 D 2/3" 1080 SR SR 50fps/tape
VANO 4:4:4
B 3XCC 1920 M neco film stream
VIPER 4 D 2/3" 1080 FLASH mpr obt mec/DPM
Bayer RAW
PHANTO P CMO 2048 Int. neco
M HD L S 35 1556 Hdrive mpr 1000 fps HD
Bayer RAW
PHANTO P CMO 4096 Int. neco
M 65 L S 65 2440 Hdrive mpr 125 fps 4K

4 IMAGINE DIGITALA vs IMAGINE LATENTA


4:1 CONSIDERATII TEHNICE

4:1:1 Predictibilitate

Termenul se refera la modalitatea de redare a stralucirilor din cadrul


filmat pe suportul folosit. Este stiut faptul ca ochiul uman capteaza imaginea
continuu si stralucirile logaritmic, ca si pelicula (la o anume intensitate a
luninii raspunsul este logaritmic) de aceea din ce in ce mai multe camere HD
incearca sa implementeze acest mod de procesare a imaginii (Panalog,
Cineform,) cat mai aproape de perceptia naturala. In sistemul clasic
operatorul poate opta pentru un anumit tip de pelicula pentru a capta intr-un
anume fel scena filmata (diferite sensibilitati si balansuri de culoare)
camerele HD au sensibilitati recomandate fixe si balansuri de alb deasemeni
limitate datorita procesarilor ulterioare a imaginii. Tipul de procesare poate
diferi de la model la model, 14 Biti linear sau 10 Biti log sunt diferente
notabile intre semnale si procesarea culorii. Desi in negativul de 35mm
avem pana la 14 diafragme reprezentate (la 0.6 gama) acest ecart este
restrans ulterior in copierea pozitiva la aprox 10 diafragme (la 2.6 gama)
insa libertatea de a opta pentru o zona a negativului sau alta exista . Din
acest motiv toate camerele HD au down convertere de la 1080p la 720p sau
chiar 1080i pentru a vizualiza imaginea captata pe un monitor HD calibrat si
un vectoroscop care reprezinta un evaluator obiectiv al expunerii. Dupa cum
stim expunerea in HD este mult mai restrictiva din punct de vedere al supra
si sub-expunerii datorita Clip-uirii alburilor sau negrurilor informatia ce
ramane este saraca in detalii de culoare sau stralucire.
In HD contrastul de iluminare trebuie sa fie mai mic desi producatorii
sustin ca anumite modele pot suporta chiar si 14 diafragme. Datorita
diferentelor de expunere acest ecart poate fi redus drastic (mai ales in cazul
unor scene cu un contrast ridicat). De aceea informatia se transmite
necompresat pentru manipulari ulterioare. Anumite sisteme (Thompson
Viper) ce inregistreaza RAW nu pot procesa imaginea pentru vizualizare pe
monitor, aceasta are de obicei o accentuata tenta verde (datorita arhitecturii
senzorului) si in concluzie este greu de judecat o eventuala corectie de
culoare.

Imaginea captata de camera si:


Imaginea finala
Din acest exemplu deducem ca predictibilitatea formatului HD este destul de
aproximativa in conditiile in care fiecare producator apare cu un Up-grade la
fiecare 6 luni sau chiar mai repede.

4:1:2 Portabilitate

Majoritatea producatorilor de camere HD mai au de lucrat la acest


aspect. Anii de perfectionare a camerelor pe 35mm au dus la versatilitatea
marita a acestui sistem (ptr. moment) in acest sens o camera destul de
compacta (Arri235) poate inregistra imagini full S35mm si cu optiuni de
obturator sau viteza obtinute in camera, spre deosebire camerele HD sunt
mai anevoioase in setarea cadrului (monitir HD, vectoroscop etc) ceea ce le
face mai greu de manevrat in conditii de filmare in afara platourilor.
Deasemeni sistemul de vizare, cu mici exceptii, este destul de “sarac” in
detalii si dinamica deci imaginea finala greu de judecat in vizor. Cum stilul
mai rough reportaj se insinueaza tot mai mult in viata operatorului
versatilitatea acetor camere este foarte importanta, pana acum numai
producatorii de aparatura clasica de filmare au luat in vedere si acest aspect
gandind camere Hand-held friendly.

In imagine RED in sistem Hand-held. Camere care au rezolutii


“impresionante” 4K n-au un design abordabil din aceasta privinta.

4:1:3 Aria dinamica

In termeni generali Aria dinamica se refera la diferenta dintre Dmin si


Dmax pe care un suport (analog sau digital) il suporta. La toate peliculele A/
N sau color curba sensitometrica , care se refera strict la aria dinamica, are
trei zone principale: Piciorul curbei unde la o expunere uniforma raspunsul
este neproportional (crestere de densitate) zona rectilinie (la o expunere
uniforma densitatea este proportionala) si Umarul curbei unde deasemeni
raspunsul este neproportional (comprimarea stralucirilor).Limitari a ariei
dinamice pot veni din: Procesare (Push sau Pull process, Expunere sau
Latentificare). La o expunere corecta (in conditii de laborator) pelicula
negativa poate cuprinde aprox 20 diafragme. Un sensisometru obisnuit
masoara un interval de cca 4.0 Log ccea ce inseamna in diafragme
0.3x13=3,9 aprox 13, Acest ecart este depasit de seria Vision2 si probabil
imbunatatit de Vision3. Ca interval de contraste 20 de diafragme reprezinta
un contrast de iluminare de 1.000.000:1. Senzorii camerelor High-end in
functie de bit-depth-ul de procesare pot ingloba un contrast de 4000:1 (12 bit
pe canal 36 biti global), acest exemplu insa nu este concludent fara a aminti
si de aceeasi dinamica pentru peliculele pozitive care in cazul Vision
Premier se apropie de acelas contrast de 1.000.000:1.
Cum spuneam aria dinamica este definita de contrastul mediului (negativ,
pozitiv) x cu Dlog. Daca in cazul negativelor Dlog poate fi 4.0 atunci la un
negativ developat la un Gamma .6 Dmax este .6x4.0=2.4 .
Camerele digitale au o mai buna rezolvare a culorilor in zona de
subexpunere si rectilinie a curbei, majoritatea producatorilor incercand sa
imite modul de captare al stralucirilor din negativul de 35mm au dezvoltat
softuri ce emuleaza acest mod de captare. (cineLog, Cine RAW, Panalog sau
RED code RAW) convertind informatia din 14 sau16 biti lineari in 10
logaritmici.

4:1:4 Rezolutie

Rezolutia, cum rezulta pana acum din acest curs, nu este principalul
argument in competitia HD-Pelicula. Sunt camere care pot avea rezolutii de
2K dar o esantionare scazuta a culorilor (10 biti 4:2:2) ceea ce duce la o
scadere a rezolutiei percepute. In teorie pelicula de 35mm poate fi scanata la
rezolutii de 4096x3112 fotograma S35, comparand-o cu o camera HD 4K
RED 4520x 2540 putem spune ca rezolutia este similara.
Diferentele intervin in perceptia rezolutiei la pelicula si HD. Pelicula este
direct dependenta la acest capitol de granulatie care poate fi mai mare sau
mai redusa in functie de mai multi factori(sensibilitate, procesare, definitia
sistemului etc) insa perceptia rezolutiei este una spatiala, prin urmare o linie
poate fi redata ca o suprapunere de informatie captata de cele trei straturi
simultan (rezolutie/granulatie spatiala) la senzorul HD imaginea se formeaza
intr-un singur plan, pixelul va avea intotdeauna aceeasi pozitionare relativa
raportata la o linie. Deci rezolutia spatiala este interpretabila si nu
cuantificabila ca la digital unde senzorul are 4096 de linii sau mai putin. La
camerele HD, dupa cum stim, rezolutia este un rezultat al interpolarii
semnalului captat de senzor care de cele mai multe ori are un aranjament
Bayer aceasta inseamna ca rezolutia camerei este direct dependenta de
algoritmul de demozaicare si posibilitatea acestuia de a o recupera dintr-un
Bayer array.Extrapoland teoria pelicula are posibilitatea inregistrarii pe trei
straturi diferite de culoare (3CCD) cu o rezolutie de 4096x3112 pe fiecare
strat fotosensibil ceea ce transferat in informatie electronica ar insemna
aproape 40Mb RGB (38.240.256 Bit).
In acest sens pelicula poate inca rezolva o mai mare gama de culori,
contraste si semitonuri decat formatele HD.
Pentru a mai indulci aceasta diferenta s-au dezvoltat LUT-urile care ajuta la
o mai fidela randare a contrastelor si culorilor in concordanta cu un suport
final sau numai un sort de pelicula vizat. Kodak si Fuji au acest tip de LUT-
uri iar Viper de exemplu pentru a putea corecta nuanta verde din formatul
sau RAW foloseste un View LUT pentru fiecare caz in parte Viper 3200K,
5600K , Fluorescent, Magenta s.a.m.d. Deasemeni Genesis si Dalsa au astfel
de softuri.
I concluzie rezolutia singura nu poate da un verdict in aceasta cursa,
stocurile noi de pelicula incearca sa reduca dimensiunea granulei si implicit
sa creasca rezolutia spatiala a negativului. In continuare un numar
reprezentativ de cineasti considera ca negativul de 35mm este un mediu mult
mai usor de exploatat si cu un mai inalt grad de predictibilitate,cel putin Up-
front cum se numeste perioada de filmare, de aceea se tinde spre o scanare la
6K a negativului pentru folosirea ulterioara in DI sau CGI.

4:1:5 Machiaj

Tendinta moderna in machiajul de film de fictiune, cu exceptia


cazurilor speciale de film de epoca, este de a aplica cat mai putin sau deloc
machiaj in directia unui look cat mai natural. Camerele HD sunt destul de
putin tolerante la lipsa machiajului exagerand de cele mai multe ori unele
mici imperfectiuni ale tenului (pete, riduri, cearcane) de aceea se folosesc
filtre Soft Effects ce mai atenueaza aceste probleme. Cum putem vedea si in
imaginea captata cu RED 4K personajul are deja un machiaj destul de
nenatural dar deasemeni un ten destul de “curat”, producatorii de filtre au
lansat o “linie” pentru HD. Ea include seriile clasice UV, Pola ND-uri serie
si Grad dar si unele HD Clear Soft Effects si HD Soft Gold Enhancing care
atenueaza problemele ce apar in lipsa machiajului (pete,riduri etc) dar nu
elimina folosirea unui fond corector cel putin cand filmam HD.
Mai jos avem un exemplu de captura 4K RED cu inerentele imperfectiuni
ale tenului marite de 100%.
Poate variantele ulterioare de camereHD vor rezolva problema aceasta
printr-o mai buna rezolvare a culorilor si contrastului.
4:1:6 Granulatie si Zgomot

Granulatia negativului poate fi definita ca o granulatie spatiala


(distribuita in toate cele trei straturi), la HD granulatia este strans legata de
rezolutie dimensiunea fotocelulei si algoritmurile de demozaicare ale
fiecarui grup de pixeli. Altfel spus softul care analizeaza informatia si o
codeaza RAW sau o compreseaza dupa anumite necesitati.Producatorii de
camere HD s-au limitat la dimensiunea maxima suportata pentru rezolutia
camerei, HD sau 2/4K.
In functie de dimensiunea senzorului 2/3” sau S35 dimensiunea
fotoreceptorului difera deci raportul semnal-zgomot difera.
La camerele cu senzori 2/3” dimensiunea efectiva a acestora este de
6.6mmx8.8mm = 58mm patrati, camerele cu senzori de S35 au dimensiuni
de 18mmx24mm= 432mm patrati.Deci senzorii de 2/3” sunt de 7.5 ori mai
mici decat cei S35mm. Marimea fotoreceptorului conteaza in captarea
luminii si limita inferioara de unde semnalul lipseste (trashold). Suprafata
mai mare reprezinta sensibilitate mai mare si o capacitate de captare (white
clip) pana la nivelul de alb acceptat necompresat corespunzator mai mare. In
concluzie aria dinamica a camerelor cu senzori de S35mm este mai buna
decat a celor cu senzori de 2/3”.
Lupta cu negativul s-a canalizat deocamdata in zona granulatiei definit de
asa numitul RMS. Sunt mai multi termeni ce trebuie clarificati cand vorbim
de rezolutia unui negativ color:
Granula: o particula de halogenura de argint neexpusa inconjurata de un
colorant specific stratului fotosensibil din negativ (Cyan, Galben, Magenta).
Granula expusa din stratul fotosensibil devine granulatie.
Granularitate: masurarea obiectiva a variatiilor densitatilor locale intr-o
densitate generala (gri 18% de ex.) sau altfel spus raspandirea spatiala a
granulelor expuse/procesate din emulsia fotosensibila.
Granulatie: Perceptia subiectiva a unor densitati (granule) spatial distribuite
intr-un aranjament aleator-temporal pe care un privitor le asimileaza unor
densitati diferite local dintr-o densitate general uniforma.
Kodak a definit garnulatia ca o secventa de imagini ale granulelor expuse/
procesate reproduse in Indexul granularitatii din Print( Print Grain Index).
Pe langa aceste date mai exista si RMS-ul ce reprezinta (root-mean-square)
radacina patrata a numarului de granule masurate obiectiv.Acesta este de
obicei ca valoare intre 5 si 50 in functie de tipul de negativ masurat (la seria
Vision 1 si Vision2), factorul de marire si zona in care este citita granulatia
(in zona de subexpunere granula este mai mica pentru ca s-a expus numai o
parte a ei, in supraexpuneri intreaga granula sau un grup de granule sunt
expuse integral deci granulatia creste).
Valoarea RMS ptr Vision3 este intre 2 si 40. Unde 2 reprezinta granulatia
din zona de subexpunere/voal iar 40 in cea din high-lights. In continuare
oamenii de film considera ca o scanare 4K sau superioara acesteia (6K) ar fi
mai potrivita pentru rezolutia peliculelor negativ de tipul KodakVision 2 sau
3 si Fuji.

4:1:7 Digital Intermediate Workflow

Din ce in ce mai des in ultimii ani directorul de imagine trebuie sa


managerieze sitemul hibrid film-DI. Fie ca genericele sunt generate digital
sau filmul contine scene ce au fost Digital Enhaced (corectii in cadru sau
modificari) sau secvente CGI acestea sunt transformate in fisiere digitale si
apoi transferate pe pelicula in vederea obtinerii copiei pozitive finale.
Pentru a intelege cum randarea culorilor in straturile fotosensibile poate fi
reprodusa in informatie digitala similara pentru uzul ulterior in lantul de
procesare DI s-a introdus o notiune comuna COLOR SPACE.
Acest Color Space cuprinde totalitatea culorilor ce pot fi reproduse de un
suport digital sau pelicula si este reprezentat de o potcoava.
Intregul lant de procesare a peliculei se bazeaza pe sistemul aditiv de redare
a culorilor. Pornind de la acest model s-a adaugat o a treia axa Z pentru a
defini un sistem 3D numit si 3D Color Space.

Varful potcoavei reprezinta negru iar in acest con culorile sunt reprezentate
prin nuanta, intensitate, stralucire si saturatie

De aici si necesitatea de a transfera fisierele digitale in acelas limbaj pentru o


ulterioara procesare.
Ochiul uman poate distinge pana la 10 milioane de diferite nuante de culoare
de aici si necesitatea unei scanari si procesari la rate inalte semnalului de
culoare.
Cea mai buna exemplificare a unui semnal RGB este Technicolorul, sistemul
cu trei matrice sensibile la cele trei culori primare.

Semnalul era descompus in camera de catre doua prisme dicroice. Cele trei
negative obtinute astfel (pe pelicula Alb/Negru) erau ulterior recompuse in
sistemul de copiere pentru a obtine imaginea color finala.
“Becky Sharp” 1935
Datorita consumului mult mai mare de pelicula sistemul Technicolor n-a
supravietuit negativului cu trei straturi sensibilizate la cele trei culori
primare.

O prima incercare de DI putem spune ca a fost :Julia si Julia” filmat de


Giuseppe Rotugno in 1987 HD si transferat in 35mm pentru distributie in
cinematografe.

De-a lungul istoriei cinematografului doua sisteme de copiere au existat:


sistemul substractiv CYM si cel Aditiv RGB in cele din urma datorita
standardelor din televiziune si a celor din nou venita computer graphycs s-a
adoptat sistemul RGB.
In 1993 firma Apple lanseaza Color Sync color management sistem care isi
va schimba numele in ICC (International Color Consortium)
DI s-a dezvoltat mai ales din mariajul Efecte digitale-Scanner de pelicula-
Telecine color corector.
Prima incercare de a inscriptiona imagine pe negativ vine din 1979 cand
pentru science fiction-ul “Flash Gordon” folosind un semnal combinat
analog-digital s-au printat la o rezolutie de 3300 linii/fotograma.
Dupa 1989 Kodak a dezvoltat tehnologia de scanare cu CCD si mai apoi un
inscriptor cu laser ptr. negativ.La acea data s-a ajuns la concluzia ca o rata de
procesare de 12-16 biti este necesara sa atinga latitudinea peliculei. Datorita
faptului ca pelicula raspunde logaritmic (in zona rectilinie la o crestere direct
proportionala a expunerii pelicula raspunde cu o innegrire proportionala/
logaritmica) unei anumite intensitati de iluminare Kodak a optat pentru o
procesare a culorii de 10biti logaritmic. Pornind de la procesarea in telecine
via scaner de 2K Spirit s-a ajuns la DI cand pentru prima oara Roger
Deakins a aplicat tehnologia la “O Brother Where Art Thou?”2000. Din acel
moment a aparut necesitatea consistentei semnalului de culoare intre
departamentele implicate Efecte Digitale/Corectia de Culoare/Proiectia
Digitala.Necesitatea scanarii la rezolutii mai mari de 2K inca persista
datorita credintei ca o scanare la 8K s-ar propia cel mai mult de realitatea
negativului.2K-2048x1556, 4K-4096x3112.
Prima oara cand s-a observat necesitatea standardizarii lantului (CGI, Color
corector, Proiectie digitala) a fost la filmul “Sea Biscuit” cand datorita
schimbarii peliculei pozitive in timpul probelor John Schwartzman a sesizat
asemanari intre Color space-ul digital si cel al peliculei pozitive in sensul ca
la corectia de culoare efectuata in proiectie pozitivul raspundea proportional.

Dirente intre Vision (stanga) si Vision Premier pozitiv (dreapta)


De aici si ideea standardizarii Color Space-ului.
Fisierele folosite uzual in DI sunt Cineon, DPX(Digital Motion Picture
eXchange liniar sau logaritmic) Open EXR(Liniar) si TIFF (Tagged Image
File Format liniar sau logaritmic)
Lantul se prezinta astfel: In baza EDL (Editing Decision List) se scaneaza
negativul intre Key codurile editate la o rezolutie de 2K sau mai mare.
Scannerele 2K uzuale sunt: Thompson/Grass Valley Spirit(2K real time si
4K 6-8fps) Northlight 4K si Imagica Imager XE (2K 4fps si4K 8sec/fot).
Scannerele sunt de doua tipuri: cu transport continuu pana la rezolutie HD
(Spirit Data Cine, NorthLight) sau cu transport intermitent (scanarea se
realizeaza in fereastra de expunere/scanare ) pentru rezolutii incepand de la
2K pana la 6K.
NorthLight 2 de exemplu poate scana pana la 8K nativ (formate de 35mm )
sau orice format inclusiv vistavision la rezolutii de pana la 6K
Spre deosebire de Arri scan NorthLight foloseste CCD-uri iar viteza de
scanare este de 0.8 sec/ fotograma la 4K si 0.5 sec/fotograma la 2K, fisierele
sunt Cineon sau DPX la 16 biti.
Arri foloseste unset de LED-uri pentru a ilumina fotograma (RGB si unul IR
pentru detectarea zgarieturilor) si poate scana pana la rezolutii de 6K
(35mm) 1 fotograma/ sec la 4K si 4 fps la 2K.
Fisierele sunt stocate in format Cineon, DPX sau TIFF apoi un down
convertor (1K) trimite editul la etalonaj unde corectorul de culoare (Pandora
MegaDef, Da Vinci 2K, Lustre,Quantel IQ Pablo ) este conectat la un
proiector 2K (Barco. Christie, D-ILA, JVC, Sony) corectorul de culoare
foloseste o interfata Avid DS HD (autodesk) pentru a controla scannerul 2K
in timp realFisierele astfel obtinute se trimit mai departe la compozitie daca
este cazul (Inferno) apoi materialul este randat inapoi in fisiere 2K sau 4K si
trimis la inscriptionat Arri Laser( 2K 3,2s /frame sau 4,9s/4K frame) si Celco
Fury(2K 2s/frame si 4K sau formate late de 70mm de ex.).
Inscriptoarele de pelicula separa cele trei semnale si le inscriptioneaza cu trei
laseri un Argon la 458nm ptr. Albastru,Heliu-Neon laser ptr. Verde la543nm
si Heliu-Neon ptr. Rosu la633nm. Masterul mai poate fi transformat in
Digital Cinema Master pentru proiectie digitala.Intreg lantul este controlat
de LUT (LookUp Table) corespunzator fiecarui tip de pelicula pozitiva sau
proiectie digitala. Diferite referinte LUT sunt editate pentru situatii diferite.
De ex ptr. Aviatorul, unde Robert Richardson si-a dorit sa refaca feelingul
Technicolor s-au editat diferite 3D LUT(ptr. technicolor 3 straturi si 2DLUT
ptr. 2 straturi).
Imaginea originala ce imita pelicula Technicolor cu doua straturi si

Imaginea finala cu 2D LUT aplicat

Fara procesare de 2D LUT pentru 3D LUT pentru


culoar e 2 straturi Technicolor 3 straturi Technicolor

Pentru a fi cat mai aproape de acesti parametri unele camere HD High End
ARRI D20, Panavision Genesis, Dalsa Origin si Thompson Viper au
dezvoltat sisteme DATA ,inregistreaza necompresat RGB sau RAW 4:4:4
pentru un mai bun work-flow ulterior.
Prioectoarele digitale se bazeaza pe diferite tehnologii, JVC D-ILA
(digital direct drive image light amplifier) si Texas Instruments DLP (digital
light processing) au rezolutii de 2048x1080 sau cu senzor CMOS de 1.3” cu
rezolutie de 2048x1536. JVC a introdus prima oara un proiector 4K
3860x2048 urmat de Sony cu 4096x2160. Contrastele acestor proiectoare nu
depasesc straluciri de 2000:1 spre deosebire de Kodak Vision pozitv cu
contraste de 8000:1 (13 diafragme) Ultimele pelicule pozitive Vision
Premier ajung la 250000:1 sau 18 diafragme. (omul poate distinge pana la 30
de diafragme)
O alta aplicatie a DI este restaurarea vechilor filme de arhiva. Sistemul
include o tripla scanare a surselor:
- Negativul original
- Internegativul
- Pozitivul
Cele trei surse sunt incarcate si comparate, pentru o mai buna rezolutie se
scaneaza la 2K, cu 10 biti log, in Flame (ptr. stabilizare,noise reduction,
corectii si curatare) Diamond (un soft de indepartare a zgarieturilor) apoi se
reetaloneaza in Lustre 2K si se trimite la inscriptionat ArriLaser. Se mai face
si un master HD pentru arhivare fisierele Lustre (2K cu HD LUT) se
exporta in HD apoi se face un Tape to Tape in Pogle HD si se obtine un HD
Master HDCAM SR 4:2:2 10 biti lin.

4.1.8 Arhivare

Modalitatile de arhivare a semnalului HD originar este inca in dezbatere.


Principala probleme este volatilitatea si asigurarea datelor inscriptionate pe
un format sau altul. Este stiut faptul ca banda magnetica are anumite limitari
de inmagazinare si deasemeni semanlul se poate altera in timp. Toti factorii
implicati, producatori, regizori, operatori sau oameni de post-productie sunt
constienti ca arhivarea reprezinta o constructie de durata (cel putin 300 de
ani) si ca toate mediile digitale de stocare existente (din 1990 pana astazi) nu
prezinta siguranta prezervarii intregului semnal intact pentru mai mult de 15
ani pana acum. Nu exista deci nici o statistica a acestor medii. Este stiut
faptul ca inclusiv DVD-ul este supus unor astfel de pierderi (DVD-uir mai
vechi de 5 ani au prezentat deteroirari semnificative) Un alt aspect spinos al
discutiei este mediul cel mai potrivit pentru stocare, din 1990 pana-n zilele
noastre sute de sandarde si formate au aparut meteoric in industrie,
actualmente modalitatea de stocare este pe memorii HD RAID (Redundant
Aray of Independent Disks) evident tehnologia a avansat si avem diferite

modele de-a lungul anilor.


De la Rack-uri din 1990 la:

RAID de 480 Gb in 2008. Ce riscuri exista la acest gen de stocare. Ca orice


suport digital consuma curent de-a lungul timpului de stocare, are deci
nevoie de sisteme de back-up pentru curent, stocarea se face in sistem Mirror
informatia este stocata identic pe HD, sau in sistem Partitie informatia
intreaga este impartita (partitio) in mai multe memorii independente ce pot
reconstrui informatia originara. Toate aceste memorii depind de formatul in
care a fost salvata informatia, standardele sunt intr-o continua modificare,
rezolutiile la care se doreste stocarea sunt de macar 2K iar un film de 90 de
minute pate ajunge la 400Gb la rezolutie maxima (2k si sunet Dolby 5.1). O
alta modalitate provizorie de stocare este batranul casetoscop ce a mai
evoluat si a devenit digital.Cel mai folosit este Sony SRW5500 ce poate
inregistra 1080p (1920x1080) 4:4:4 si suporta toate formatele Cinealta sau
inferioare.

Informatia ce urmeaza a fi arhivata depinde de rezolutia initiala, lungimea


filmului si rezolutia la care se pastreaza materialul. Cu alte cuvinte, un
material filmat 2K la o lungime de 158 min (ex Zodiac) are 112Tb daca
vrem sa arhivam o varianta up-sized 4K spatiul necesar ar fi de 1Pb
(petabite, 1000Tb).
Mediile digitale de arhivare, se estimeaza, ca la fiecare 10 ani sa fie rescrise
pentru a evita schimbarile de tehnologie. Banda magnetica (HDcamSR
1080p) are o durata de viata estimata la max 10ani deci nici un format de
arhivare digital nu intruneste exigentele de arhivare pe termen lung (peste
100 de ani).Pentru siguranta la fiecare 5 ani informatia arhivata digital
trebuie rescrisa pentru a evita cazul in care softul sau computerul care poate
decripta informatia sa nu mai existe fizic. Modalitatea de pastrare este
urmatoarea un fisier de 10Tb este impartit in 40 de fisiere de 1Tb si stocare
pe memorii RAID (Random Array of Independent Disks) sau MAID
(Massive Array of Iddle Disks) cu fisierele metadata atasate fiecaruia dintre
ele. Metadata contine informatia totala despre fisierul intreg ceea ce
reprezinta ca din fiecare fisier de 1Tb poate fi reconstruit fisierul initial de
10Tb. Diferenta dintre RAID si MAID este: RAID reprezinta un numar de
HDrive-uri ce sunt active (consuma curent si au nevoie de racire) spre
deosebire de MAID unde HDrive-ul se activeaza numai in momentul
accesarii si se opreste cand cu mai este in uz.Valoarea unor astfel de drive-
uri se incadreaza intre 5000$ si 25000$.
Varianta pastrarii internegativului in urma DI nu este suficienta, de aceea
work-flow-l urmator corespunde din toate privintele cerintelor de calitate si
pastrare a acesteia in cele mai bune conditii:
Filmare pe negativ color, scanare 2K sau 4K pentru utilizare ulterioara ca
Digital Cinema Distribution Master si apoi arhivarea negativului original cu
trei mastere A/N, C-Y-M ca in procesul Technicolor. Acest gen de arhivare
permite pastrarea pe durate indelungate (pana la 500 ani) a matritelor fara
degradari in timp (negativul A/N este foarte stabil) un alt avantaj ar fi ca
putem scana ,in functie de evolutia tehnologica, la rezolutii mai mari de cat a
fost initial. Un negativ poate fi oricand rescanat la rezolutii superioare 4K..
6K 8K etc.
Costurile efective preluate din Sun Microsistems sunt de cca
29.600$ pe 100 ani realizarea matritelor YCM si
73.000$ arhivarea digitala + inlocuirea driverelor odata la 5 ani deci
200x2000$ buc aprox 400.000$ +73.000$ 473.000$ pentru 100ani (pentru
un film de 10Tb ).
Pana la aparitia unor noi medii de stocare digitala mai stabile (Holografic
Versatile Disk) concluziile raman favorabile arhivarii peliculei.

5 DIRECTORUL DE IMAGINE
5.1 Mixarea HD-ului cu Pelicula

Primele incercari ,de la aparitia HD-ului in industria cinematografica , au


fost de a folosi noul mediu numai pentru efecte speciale, CGI si realizarea
genericelor, apoi regizori ca Steven Sodenberg, Spike Lee,Peter Jackson,
Robert Rodrigues sau Robert Zemekis au inceput sa foloseasca HD-ul in
productii Hollywood-iene ca efect sau pentru a filma duble mai lungi si fara
costuri suplimentare. George Lucas de exemplu a folosit in ultimele
productii Star Wars HD-ul datorita utilizarii extinse a efectelor speciale in
aceste productii, in acest sens in platou era folosit un grup de montaj pentru
a putea vizualiza imediat tipul de efect si durata dublei in interactiune cu
celelalte elemente ale cadrului. Din ce in ce mai mult in ultima vreme se
discuta reducerea bugetelor daca se foloseste HD-ul. Se realizeaza desigur o
scadere Up-front, in productie/filmare datorita costurilor mai scazute a
casetelor sau Flash-mag-urilor se sunt utilizate. Se vehiculeaza ideea ca HD-
ul reduce inclusiv bugetul departamentului de Grip/Electric pentru ca se
foloseste mai putina lumina sau, datorita dimensiunilor reduse ale camerelor,
doliile sau macaralele sunt manevrate de mai putini oameni. In ce consta
diferenta la filmare:
Ambele sisteme au sensibilitati de 500ASA si pot fi crescute prin Gain
(digital) sau Push process pana la 2 diafragme deci pana la 2000ASA.
In sistemul digital a crescut numarul oamenilor de la Video-assist acesta a
devenit “o institutie” avand in vedere ca expunerea si claritate pot fi judecate
numai pe monitorul HD ce poate fi instalat intr-o rulota (videoasisstul
trebuie sa fie intr-o incapere ferita de orice lumina parazita pentru a nu
influenta aprecierea expunerii si a scarff-ului) In sistem HD a aparut un nou
membru al echipei de camera, Inginerul ce opereaza si supravegheaza
nivelurile pe osciloscop/vectoroscop si inregistreaza pe casetoscoape sau
face copii de back-up a materialului filmat.Procesul de filmare este incetinit
uneori la schimbarea obiectivelor deoarece este necesara reglarea Back-
focusului (aprecierea profunzimii si a claritatii nu este concludenta deoarece
imaginea din vizorul electronic nu corepunde intotdeauna cu ceea ce
capteaza senzorul)
Daca productia este destinata lansarii pe DVD-uri, cum multe filme sfarsesc
pe acest mediu, economia este semnificativa. Daca insa se doreste lansarea
in cinematografe (peste 80% din cinematografele lumii folosesc proiectia
clasica) trebuie facut DI la materialul editat ceea ce creste semnificativ
costurile in comparatie cu procesul clasic print. In final diferentele se
anuleaza sau chiar cresc in latura digitala (daca consideram arhivarea in
costurile productiei) In privinta arhivarii, legea Americana a copywrigt-ului
specifica “prezervarea operei la calitatea originala supusa legii pentru o
durata de cel putin 100 de ani” . Tendinta este de a folosi numai un mediu
sau altul si nu mixarea acestora. Cazuri de folosire a celor doua sunt
“Collateral” unde scenele de exterior noapte taxi si strazi au fost filmate pe
Cinealta si Viper,trebuie insa specificat ca look-ul secventelor este voit dus
in extrem pentru a masca diferentele de rezolutie si rezolvare a culorilor
dintre HD si pelicula.Considerand si formatul cinemascop in care se filma
productia Dion Beebe a optat pentru Thompson Viper ce are posibiliatea de a
realiza 1:2,35 nativ (fara crop) Cinealta din totalul de 1920x1080 ajungea la
1920x764 pixeli pentru 1:2,35.Cele doua camere au fost folosite cu gain
+6,+9 sau uneori +12Db pentru a realiza look-ul urmarit.
In continuare motivele pentru care se opteaza la HD sunt strict financiare iar
din numarul total de productii numai o parte beneficieaza de “Theatrical
Release” marea majoritate sfarsesc in”DVD Block Buster “ deci efortul
financiar pentru negativ nu se justifica.
Deasemeni uneori se urmareste promovarea unui produs (Panavision
Genesis in “Apocalipto”) si nu neaparat intentiile artistice/estetice ale
operatorului.
5.2 High speed HD
5.2.1 Camere
Pana la aparitia tehnologiei digitale, zona de high speed era acoperita de
camerele de 35mm sau 16mm dupa caz.
Camerele se imart in doua mari categorii: Cu transport intermitent pana la
400Fps si aplicatii unde stabilitatea este esentiala (filmarea de miniaturi sau
efecte speciale/filmari combinate de explozii atc) si camere cu transport
continuu si expunere cu prisma rotativa pe 35mm pana la
2500Fps.Tehnologia digitala nu s-a lasat mai prejos si a inlocuit prima data
camerele de rezolutii scazute cu aplicatii industriale sau de laborator (crash-
testuri sau fenomene fizice etc)
In zona de HD high speed putini producatori au dezvoltat camere, traditi
Photsonics s-a intalnit cu tehnologia NAC si au lansat impreuna camera

Photosonics K4's cu o rezolutie


de 1280x1024 si viteza de pana la 1000fps, sensibilitatea acestei camere este
de 2400 ISO si foloseste un senzor CMOS cu posibilitatea de inregistra
(crop) pana la 168.000fps.

Un alt producator este Vision Research care a dezvoltat Phantom in


variantele 2K si 4K Phantom V10 si Phantom 65 cu posibilitate de
inregistrare pe Flash mag de 256Gb si 512Gb.
Phantom V10 are un senzor de 2048x2048 si o montura PL, in functie de
formatul ales (1:1.85, 1:1.66 etc) se expune intregul cip sau numai partial
astfel in format full HD poate ajunge la 527fps iar in format 720p pana la
1000fps. Sensibilitatea camerei este de 500ASA si are un ram intern de
16Gb (4438 fotograme) sau 32Gb (8876fotograme) in functie de marimea
hardului intern un numar fix de fotograme pot fi procesate (bufferul intern
inregistreza in mod continuu de salvat se salveaza numai cand activam
triggerul) Camera are o rata de procesare a culorii de 14 Biti si o latitudine
de expunere de 10 diafrgme, sensibilitatea camerei poate fi crescuta prin
deschiderea obturatorului la 360 grade sau o crestere a gainului din softul
camerei.Vizarea se realizeaza pe un mini monotor sau un vizor
electronic iar fisierele se pot salva, in functie de rezolutie , in format RAW
(numai pe hard extern), TIFF, DPX sau TARGA.Dupa fiecare inregistrare,
pentru a viziona la rezolutie si viteza corecta, secventa trebuie salvata,
pentru a usura procesul uzual se realizeaza partitii de memorie pentru a

putea salva simultan mai multe secvente.


Producatorul recomanda utilizarea de doua memorii externe (RAID) legate
in oglinda (aceeasi informatie se inregistreaza simultan pe amandoua
hardurile) pentru a face si-un back-up la materialul salvat.
Phantom 65 are o rezolutie nativa de 4096x24440 pana la 125fps si un

control al shutterului pana la 1/500.000.


Marire senzorului a dus li o mai mare latitudine Phantom 65 ajunge pana la
11 diafragme. Formatele se pot alege printr-un simplu “Crop”. Sensibilitatea
este de 600ASA, in rest se opereaza ca si Phantom V10.
O alta utilizare a Phantom 65 este pentru a inregistra 4K la 6o fps progresiv
pentru proiectie de cinema (60p este formatul digital catre care se tinde in
proiectia digitala) deci este un concurent al lui Dalsa si RED in zona de film
digital.

Weisscam, camera de la P&S Technik are doua modele

HS-1 si HS-2 diferentele sunt foarte


mari pornind de la sensibilitate care la HS1 este de 160 ASA iar la HS2 de
1000ASA si dimensiunea sensorului (CMOS) HS1 are un senzor nativ de
1280x 1024 si poate inregistra pana la 950fps 720p sau 650 full resolution.
Camera are un hard intern de 4Gb si montura PL iar materialul este salvat 10
biti DPX sau alte formate compatibile.
HS-2 are un senzor 2K si poate inregistra pana la 1500fps 2K sau 2000 in
1080p si 4000 in 720p.Memoria interna este de 16Gb iar camera are si un
flash mag DigiMag de 4Tb. Formatele sunt RGB 4:4:4, RAW 12 biti sau
YCC4:2:2.

5.3 Efecte speciale


5.3.1 Blue/ Green screen

Teritoriul Blue/Green screen este inca testat si inerpretat diferit de


catre producatorii de camere. De la George Lucas care a folosit Cinealta la
“Razbunarea Clonelor” au intervenit diferite precautii la filmarea ecranelor
albastre sau verzi. In functie de arhitectura senzorului (CCD, CMOS,
Genesis, etc) culorile sunt randate diferit deci solutiile adoptate la pelicula
nu mai sunt valabile. Saturatia ecranului este deasemeni discutabila. De
exmplu la pelicula ecranele albastre si verzi (de fundal) erau iluminate cu
tuburi spectrale (verzi si albastre) pentru a mai buna separatie a canalului de
culoare in stratul corespunzator al negativului.Acelas tip de iluminare
aplicat unei camere HD duce la asa numitul “Fringe” de culoare, suprafetele
de ecran sunt marginite de un efect dublu (margine de high-light) de aceea
ecranele albastre si verzi se filmeaza cu o combinatie de lumina alba si
albastra/verde pentru a evita aceste defecte de muchii. Separatia si contrastul
de culoare pe fiecare canal poate fi verificat pe vectorscop unde curba sau
canalul de culoare se evidentiaza separat. (alfa channel ), deasemeni datorita
raspunsului diferit al saturatiei nivelul de sub-expunere folosit la pelicula nu
mai este valabil (la negativ se foloseste o sub-expunere de cca 2 diafragme
masurat in reflectat insa cu saturatie maxima-iluminat cu tuburi spectrale).
Folosirea iluminarii de tip Back-light poate creea probleme datorita
clippingului din high-lights deci un contrast de iluminare redus este de
preferat.
In functie de modalitatea de inregistrare RAW sau HDD calitatea mastilor
poate fi apreciata la rezolutie maxima (HD) si se pot face corectii la filmare.

5.3.2 Motion control /Miniaturi


Filmarea miniaturilor altfel decat in sistem clasic (film) implica o
noua serie de probleme.
De obicei miniaturile se filmeaza la diafragme inchise si foarte inchise
pentru a avea profunzime de camp suficienta la compunerea mastilor si
miscarilor personajelor. Diafragmele folosite in astfel de cazuri sunt de 16
sau 32, obiectivele HD nu au inca diafragme atat de inchise iar profunzimea
chiar daca la HD este mai mare decat la pelicula, nu este suficienta. Se
ajunge uneori sa se filmeze trei pass-uri ale aceleiasi machete pentru a
intruni aceste conditii.Deasemeni pentru a realiza miscari, acestea trebuiesc
corelate cu dimensiunea machetei si profunzimea dorita, cu alta cuvinte daca
avem o macheta la scara 1/0,5 pentru a da realitate miscarii trebuie filmata
cu 24x radcina patrata a inversului scalei. Deci 24x1.41= 34 fps, acest
exemplu nu este foarte relevant insa daca filmam o apropiere de o macheta
la scara 1:100 atunci viteza va fi 24x10=240fps astefel de viteze coroborate
cu profunzimea ceruta in compositing shots se pot obtine numai cu Motion
Control cameras si filmare fotograma cu fotograma.
La HD acest lucru este o probleme pentru ca nu exista nici o varianta de a
filma cadru cu cadru, se inregistreaza deci la 24p iar apoi se filmeaza cu
motion controll la viteze corespunzator mai mici pentru a obtine efectul
scontat. O alta probleme a HD-ului este faptul ca inregistrand cu 23 de fps in
plus pe secunda se inmagazineaza foarte multa informatie ce se va arunca iar
fisierele de manipulat pentru o secventa de matte compositting devine foarte
mare.Diferenta in cazul HD-ului la compozitia de la filmare este ca se pot
aprecia imediat dupa filmarea cadrului daca backgroundul sau elementele
adaugate se integreaza armonios. La filmarea cu pelicula, datorita acestor
diafragme f inchise, se face un clin de expunere de 2 diafragme in sus si-n
jos pentru a obtine cea mai buna expunere integrata in compozitie. Tehnica
dublei expuneri este exclusa in cazul HD-ului aceastea se realizeaza prin
suprapuneri multiple de masti. Filmarea elementelor cu mai multe fotograme
este posibila acum cu ajutorul Phantom sau Wiesscam insa chiar si asa
posibilitatea zoomarii intr-o fotograma este limitata de rezolutia finala (la
formatele Vistavision ce se foloseau la filmarea fundalurilor si machetelor
acest lucru era posibil) Apa, focul sau fumul pot fi scalate in raporturi destul
de mici de aceea filmarea la mai multe fotograme este necesara.
Motion controll-ul este un brat robotizat cu un cap in trei axe ce memoreaza
si repeta aceeasi miscare de cate ori este nevoie. Se pot repeta miscarile la
diferite viteze de ex. filmam cu 120fps si integram miscarea intr-un efect de
stop camera (animatie sau filmare cu putine fotograme).
Variantele constructive pornesc de la brate de 9m pana la sisteme adaptate
dollylor existente (Superpanther de ex.). De obicei aceste macarale sunt
montate in platouri de filmari combinate/efecte speciale si nu pot fi mutate
din aceste locatii.
Pe langa filmarea miniaturilor si a machetelor se pot filma deasemeni si
perspective fortate cand micsoram sau marim dimensiunile unor obiecte sau
oameni in raport unele cu altele. La acest gen de efect se utilizeaza
deasemeni profunzimea difragmelor inchise pentru a suprapune de ex o
capsuna,in prim plan pe care cade o picatura de apa, cu un personaj aflat pe
aceeasi capsuna (micsorat corespunzator) daca se doresc corectii de camera
aparatul trebuie setat sa panorameze in jurul punctelor nodale ale
obiectivului pentru a nu modifica perspectiva si pozitia relativa dintre
obiectele filmate.
La productiile cu foarte multe efecte speciale integrate, filmarea miniaturilor
este o necesitate. La trilogia “Lord of the Rings” de ex. s-au filmat 900 de
zile de miniaturi si compozitii integrate. Cadre ce urmau a fi inegrate in
compozitie erau filmate cu actori si motion controll apoi fisierele erau
trimise la echipa de CGI care integra miniatura in compozitie.
Se poate spune ca softul memoreaza o serie de Key frame ce sunt apoi
reproduse de cate ori este nevoie (ca in animatia stop-frame).
Miniaturile au fost realizate la diferite scale pentru a putea realiza diferite
miscari pe ele. Obiectivul de baza a fost Snorkel Revolution ce a fost folosit
la toate apropierile de Minas Tirith (scala 1/72) sau turnul lui Sauron (scala
1/166). Penru scena luptei din oras s-au filmat miniaturi la diferite scale
1/72 ,1/35 si 1/14.