Acoperiri cu straturi organice.

Polimeri conductori şi
neconductori utilizaţi în protecţia anticorozivă

Scopul lucrării
1. Depunerea unor straturi compacte polimerice (polifenol şi polipirol) pe suport de oţel
în scopul protecţiei anticorozive.
2. Verificarea proprietăţilor protectoare ale straturilor obţinute.
Introducere
Protecţia suprafeţelor metalice cu pelicule organice
Unul dintre cele mai intens studiate domenii din electrochimie în ultimii zece ani îl
constituie electrozii cu suprafaţă modificată cu polimeri conductori sau neconductori.
Utilizarea acestora în diverse domenii a deschis noi perspective şi noi abordări în domeniul
electrochimiei.
Proprietăţile protectoare ale straturilor organice, împotriva coroziunii sunt cunoscute
în literatura ştiinţifică de specialitate. Permanent au existat preocupări pentru mărirea
capacităţii protectoare a peliculelor prin întrebuinţarea de materiale peliculogene cu capacitate
de îmbibare redusă, cu permeabilitate mică la apă şi gaze şi care să prezinte un proces de
îmbătrânire încetinit, cât şi pentru găsirea celor mai optime tratamente ale suportului metalic
care să asigure maximum de aderenţă între peliculă şi metal.
Rezistenţa anticorozivă a protecţiilor cu pelicule organice este dependentă de natura,
calitatea, compactitatea peliculei, de prelucrarea suportului metalic, de aderenţa peliculei la
suport, precum şi de modul de întreţinere a peliculei.
Polimerii pot fi obtinuţi în două moduri:
- polimerizare chimică;
- polimerizare electrochimică;
In cele ce urmeaza se va prezenta doar obtinerea polimerilor prin polimerizare
electrochimica.
Acoperiri cu polimeri necoductori – polifenol
Schematic, oxidarea electrochimică a fenolului, decurge cu formarea radical cationilor
fenoxid în prima etapă. Aceştia sunt specii puternic acide, instabile care suferă o
deprotonare rapidă şi apoi cuplarea cu formarea unor dimeri, trimeri şi chiar structuri
polimerice care rămân adsorbite pe suprafaţa electrodului, blocându-l total (reactiile din
figura 4.3.1.)
 (1)

(2)

(3)
Fig. 4.3.1 Prezentarea schematică a mecanismului de oxidare a fenolului
Pentru procesul de oxidare a compuşilor fenolici pe electrozii metalici este propus
următorul mecanism de reacţie, prezentat in Fig. 4.3.2.
OH .OH
+ .O O O
.
- e- - H+
+ H+ .
re
eriza - e- +H O - e-
polim 2 +H2O
- H+ - H+
O OH OH

OH OH
- 2e- - 2e-
- 2H+ - 2H+
O
O O

O
O O

R R R
O

O
R R R n

A B
Fig. 4.3.2 Mecanismul propus pentru oxidarea electrochimică a fenolului
În prima etapă a mecanismului are loc oxidarea fenolului cu obţinerea radical
cationilor fenoxid, care sunt acizi foarte puternici şi care se deprotonează rapid cu formarea
radicalului neutru. Din această fază reacţia poate urma două căi:

• radicalii fenoxid adiacenţi adsorbiţi pe suprafaţa electrodului se pot cupla prin formare
de dimeri, trimeri sau chiar structuri polimerice care rămân adsorbiţi pe electrod blocându-i
astfel suprafaţa (figura 4.3.2 – varianta A);
• radicalii obţinuţi pot suferi o nouă oxidare cu formare de hidrochinonă şi apoi
benzochinonă (figura 4.3.2 varianta B).

Polimerizarea fenolului pe suprafaţa electrozilor metalici determină formarea unui

strat protector împotriva coroziunii.
Acoperiri cu polimeri conductori - polipirol
 Polimerizarea electrochimică a pirolului decurge după schema prezentata in figura
4.3.3. Polimerizarea pirolului duce la obţinerea unui sistem conjugat de electroni ce permite
deplasarea liberă a acestora determinând caracterul de polimer conductor al acestuia.

Fig. 4.3.3 Schema de polimerizarea electrochimică a pirolului

Metode de lucru utilizate pentru polimerizarea electrochimică:
Metoda polarizării potenţiostatice pentru trasarea curbelor de polarizare i = f(timp) (i
= densitate de curent).
Metoda galvanostatică pentru trasarea curbelor de polarizare E=f(timp) (E =
potenţial).
Metoda polarizării potenţiodinamice utilizată la trasarea voltamogramelor ciclice
(presupune variaţia ciclică a potenţialului şi înregistratrarea curentului corespunzător).
Atât curbele potenţiostatice cât şi voltamogramele permit determinarea principalilor
parametri electrochimici ce caracterizează procesul de coroziune şi anume: Ecor - potenţial
de coroziune; icr - curent critic (maxim) de coroziune; Ep - potenţial (primar) de pasivare; Epc
- potenţial de pasivare completă; Epitt - potenţial de pitting; Er,pitt - potenţial de repasivare a
pittingului; ET - potenţial de transpasivitate; ip - curent de pasivitate.
Metoda polarizării liniare constă în determinarea dependenţelor E-i pentru un
domeniu de polarizare de maximum 10[mV] în jurul potenţialului de coroziune, în scopul
determinării rezistenţei de polarizare.

Polimerizarea fenolului
Mod de lucru
1. Se curăţă suprafaţa piesei de oţel cu hârtie abrazivă, se spală în jet de apă;
 2. Se imersează câte 5 minute în soluţia de degresare, se spală în jet de apă;
3. Se imersează 5 minute în soluţia de decapare, se spală cu apă distilată şi se usucă cu
hârtie de filtru;
4. Se cântăreşte plăcuţa de oţel la balanţa analitică cu precizie de ± 0.0001 g şi se notează
masa iniţială, mi;
5. Se montează electrozii în suport, se conectează la bornele electrolizorului respectând
polarităţile şi se introduc în baia de electroliză;
6. Se conectează instalaţia de electroliză la reţea şi se pune în funcţiune;
7. Se realizează o curbă de polarizare la ±150 [mV] faţă de potenţialul OCP, la o viteză
de 2[mV/s] în clorură de sodiu 3%;
8. Se determină potenţialul de coroziune şi curentul de coroziune prin metoda Tafel;
9. Se scot electrozii şi se spală cu apă distilată;
10. Se curăţă suprafaţa piesei de oţel cu hârtie abrazivă, se spală în jet de apă;
11. Se imersează câte 5 minute în soluţia de degresare, se spală în jet de apă;
12. Se imersează 5 minute în soluţia de decapare, se spală cu apă distilată şi se usucă apoi
cu hârtie de filtru;
13. Se cântăreşte plăcuţa de oţel la balanţa analitică cu precizie de ± 0.0001 g şi se notează
masa iniţială, mi;
14. Se polimerizează galvanostatic la 0.1 [mA/cm2] timp de 30 minute în soluţia de fenol
0.1M în 1mM sulfat de sodiu;
15. Se scot electrozii, se spală cu apă distilată, apoi se usucă prin tamponare cu hârtie de
filtru;
16. Se cântăreşte plăcuţa de oţel la balanţa analitică cu precizie de ± 0.0001 g şi se notează
masa finală, mf.
Rezultate şi calcule
• Se calculează masa de fenol depusă electrochimic;
• Se realizează o curbă de polarizare la ±150 [mV] faţă de potenţialul de
echilibru în clorură de sodiu 3%;
• Se determină potenţialul de coroziune şi curentul de coroziune prin metoda
Tafel.
Interpretare rezultate: Se compară valorile cu cele obţinute pe electrodul netratat.