Programarea Calculatoarelor M7

Universitatea “Politehnica” din Bucureşti
Facultatea de Electronică, TelecomunicaŃii şi

Tehnologia InformaŃiei
Cuprins
7.1. FuncŃii
Programarea Calculatoarelor
7.2. Recursivitate
(limbajul C)
Curs 7 – FuncŃii şi Recursivitate
Ş.l. Bogdan IONESCU

Prof. Dragoş BURILEANU
Prof. Claudius DAN
2
2010-2011 Curs Programarea Calculatoarelor, Ş.l. Bogdan IONESCU, 2010-2011 1/36
Definirea funcŃiilor
> Pentru rezolvarea unor probleme complexe de calcul,

acestea trebuie descompuse în sub-probleme mai simple.
“divide et impera” ar spune romanii.
7.1. FuncŃii
> Descompunerea fizică a codului în porŃiuni, ce realizează
anumite sub-probleme de calcul, se face cu ajutorul funcŃiilor.
modulare program (fiecare modul se ocupă de
anumite operaŃii).
> Pe lângă structurarea programului, funcŃia are avantajul de a

fi scrisă o singură dată, dar folosită de câte ori este nevoie,
evitând astfel rescrierea codului aferent de fiecare dată.
Curs Programarea Calculatoarelor, Ş.l. Bogdan IONESCU, 2010-2011 2/36 Curs Programarea Calculatoarelor, Ş.l. Bogdan IONESCU, 2010-2011 3/36
Subprograme – funcŃii (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

> Ce înseamnă o funcŃie ? > Astfel, în limbajul C, funcŃiile îşi păstrează sensul
matematic:
> Din punct de vedere matematic:
corpul funcŃiei Formă generală:
valoarea (calculul realizat) <tip_dată> <nume>(<var1>,...,<varN>)
returnată {
f(x,y) = sin(x*y) <secvenŃă instrucŃiuni 1>;
<secvenŃă instrucŃiuni 2>;
...
numele argumente <secvenŃă instrucŃiuni M>;
funcŃiei funcŃie (variabile) [return <expresie>;]
} [ ] = opŃional
> Din punct de vedere al programării în C, funcŃia îşi • <tip_dată>: reprezintă tipul datelor returnate de funcŃie,
păstrează sensul matematic (programare funcŃională). AtenŃie: o funcŃie nu poate returna decât o singură valoare.
5 6
Definirea funcŃiilor <tip_dată> <nume>(<var1>,...,<varN>) Definirea funcŃiilor <tip_dată> <nume>(<var1>,...,<varN>)
{ {
(continuare) <secvenŃă instrucŃiuni 1>; (continuare) <secvenŃă instrucŃiuni 1>;
<secvenŃă instrucŃiuni 2>; <secvenŃă instrucŃiuni 2>;
• <tip_dată>: dacă funcŃia > ObservaŃie: o funcŃie chiar
... ...
nu returnează nici o valoare <secvenŃă instrucŃiuni M>; dacă nu primeşte variabile, <secvenŃă instrucŃiuni M>;
atunci se specifică tipul [return <expresie>;] aceasta poate interacŃiona [return <expresie>;]
} }
void procedură. cu programul pe baza
• <nume>: reprezintă identificatorul funcŃiei pe baza căruia variabilelor globale din program (vizibile pentru orice funcŃie)
aceasta va fi apelată pe parcursul rulării programului. de evitat, deoarece funcŃia nu mai este independentă
• (var1,...,varN): reprezintă variabilele de intrare, pe care le de program, portabilitatea într-un alt program fiind redusă.
primeşte funcŃia din programul, sau sub-programul în care este
apelată. Este posibil ca funcŃia să nu primească date de intrare, • { secvenŃe instrucŃiuni }: corpul funcŃiei (ceea ce se execută)
caz în care lista este vidă: <nume>(), sau se poate folosi este specificat între “{” şi “}”. Acesta poate fi văzut, el însuşi ca
tipul void: <nume>(void). un program.
7
Definirea funcŃiilor <tip_dată> <nume>(<var1>,...,<varN>) Definirea funcŃiilor (continuare)

{
(continuare) <secvenŃă instrucŃiuni 1>; Exemplu de funcŃie:
• return <expresie>: <secvenŃă instrucŃiuni 2>; int adunare((int a, int b) -am definit funcŃia adunare care
... primeşte două numere întregi şi
funcŃia return este folosită <secvenŃă instrucŃiuni M>;
{
int r; returnează un număr întreg,
pentru a returna valoarea [return <expresie>;]
} r=a+b;
dorită. -calculează suma în variabila r
return r;
şi returnează valoarea lui r.
> Efect: funcŃia se încheie în momentul în care se execută }
comanda return, iar <expresia> specificată este returnată ca
> Cum se poate rescrie funcŃia mai eficient ???
dată de ieşire a funcŃiei.
dacă aceasta nu corespunde tipului specificat (<tip_dată>), Optimizare:
conversie la acesta, dacă nu este posibilă, atunci eroare. int adunare((int a, int b)
{ -funcŃia return poate primi o
> ObservaŃie: folosirea funcŃiei return este opŃională chiar dacă return a+b; expresie şi nu neapărat o singură
s-a specificat că funcŃia trebuie să returneze ceva (warning). } variabilă.
9 10
Definirea funcŃiilor (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

> Unde se definesc funcŃiile. > Unde se definesc funcŃiile (continuare).
Formă generală program: Formă generală program:
comenzi de comenzi de
#include<stdio.h> preprocesare #include<stdio.h> preprocesare
... ...
Varianta 1: funcŃiile pot fi definite int adunare((int a, int b);
b)
int adunare((int a, int b)
{ înaintea funcŃiei main, acestea int main()
{ programul
return a+b; fiind scrise integral.
} … principal (main)
}
int main() int adunare((int a, int b) Varianta 2: funcŃiile pot fi
{ programul { anunŃate înaintea funcŃiei main,
… principal (main) return a+b; (prototip), acestea fiind descrise
} }
integral după funcŃia main.
11 12
> Unde se definesc funcŃiile (continuare). > Unde se definesc funcŃiile (continuare).
Exemplu: -am definit funcŃia factorial care Altă variantă: -am anunŃat funcŃia şi am
calculează factorialul unui număr #include<stdio.h> specificat prototipul acesteia.
#include<stdio.h>
întreg n şi returnează această #include<stdlib.h>
#include<stdlib.h>
valoare sub forma unui double ? double factorial(int n); -corpul funcŃiei este detaliat după
double factorial(int n)
int main()
{ programul principal.
int i; double fact=n;
-funcŃiile se apelează în mod {
identic cu modul de apelare al printf(“20!=%lf”, factorial(20) );
for (i=n-1; i>0; i--)
}
fact=fact*i; funcŃiilor disponibile în C. -în cazul în care funcŃiile nu sunt
return fact; double factorial(int n)
{
evidente (complexe), iar
} factorial(20) int i; double fact=n; conceperea lor necesită un timp
int main() -n=20, for (i=n-1; i>0; i--) semnificativ, putem scrie mai
{
-se efectuează calculele, fact=fact*i; întâi programul principal, ca şi
printf(“20!=%lf”, factorial(20) );
-factorial(20) devine val. return fact; cum funcŃiile există deja.
}
specificată de return. }
13 14

> Vizibilitatea variabilelor în cadrul funcŃiilor > Vizibilitatea variabilelor în cadrul funcŃiilor
• variabilele declarate în corpul unei funcŃii sunt valabile doar • variabilele declarate în afara programului principal main(),
în acesta, şi doar pe parcursul execuŃiei funcŃiei respective. în secŃiunea de variabile globale, sunt vizibile peste tot în
program: în funcŃia main(), în toate funcŃiile definite, etc.
Exemplu: -variabila i este o variabilă locală
double factorial(int n) a funcŃiei factorial ce va fi Exemplu: -variabila offset este definită
{ alocată în memorie doar când #include<stdio.h> după comenzile de preprocesare,
int i; double fact=n; funcŃia este apelată. int offset=3;
for (i=n-1; i>0; i--)
dar înaintea definirii funcŃiilor
float produs(float a, float b) programului,
fact=fact*i;
- variabila i şi fact nu există în {
return fact;
} cadrul celorlalte funcŃii, inclusiv
return a*b+offset; -aceasta este astfel vizibilă atât
} în procedura produs cât şi în
int main() main(). int main()
{ main.
{
printf(“%d, %lf”, i, factorial(20) );
eroare! printf(“%d, %f”, offset, produs(5,6) ); >3, 5*6+3=33
}
}
15 16

> Vizibilitatea variabilelor în cadrul funcŃiilor > Vizibilitatea variabilelor în cadrul funcŃiilor
Exemplu: -ce valoare va returna funcŃia
-variabila offset este definită Exemplu: produs ???
#include<stdio.h>
float produs(float a, float b)
după definirea procedurii
produs, ce se întâmplă ??? #include<stdio.h> >3, 30+4=34.00
{ float produs(float a, float b)
return a*b+offset; -în funcŃie, variabila offset este
eroare! {
}
int offset=3;
int offset
offset=4; definită local şi are valoarea 4.
variabila offset este vizibilă de offset
return a*b+offset;
int main() aici în jos. } -în main(), variabila offset este
{ int offset
offset=3; cea definită global, cea din
printf(“%d, %f”, offset, produs(5,6) ); funcŃie neexistând decât în
} int main() interiorul fcŃ. produs (execuŃie).
{
> Principiu: o declaraŃie de variabile sau de funcŃii este vizibilă printf(“%d, %f”, offset,
offset produs(5,6) );
pentru toate funcŃiile ce sunt definite după aceasta. }
17 18
> Vizibilitatea variabilelor în cadrul funcŃiilor
EnunŃ: să se realizeze o funcŃie care permite
Exemplu: -ce valoare va returna funcŃia P afişarea pe ecran a unei matrice pătratice de numere
produs ???
#include<stdio.h> întregi. Matricea se va afişa pe linii şi coloane.
>3, 2*3+4=10.00, 3
int offset=3;
offset
program principal
float produs(float a, float b) main()
-cu toate că variabila offset Variabile de intrare/lucru:
{
int offset=4;
offset este definită global şi este int M[100][100]; definiŃie funcŃie
offset
return a*b+offset; vizibilă şi în funcŃia produs, int dim; AfisareM()
} redefinirea ei local, duce la int i, j;
int main() ignorarea variabilei globale . void AfisareM(int dim, int M[100][100]);
{
offset produs(2,3), offset );
printf(“%d, %f, %d”, offset, Variabile de ieşire:
} nu
19 20
#include<stdio.h> int main()

#include<stdlib.h> {
/* procedura este definita inaintea funcŃiei main */
int M[100][100], i, j, dim;
void AfisareM(int dim, int M[100][100])
{ printf("dim="); scanf("%d",&dim);
int i,j; for (i=0; i<dim; i++)
printf("\n"); for (j=0; j<dim; j++)
for (i=0; i<dim; i++) // parcurgere linii { -în felul acesta funcŃia
{ printf("M[%d][%d]=",i,j); AfisareM poate fi folosită ori
for (j=0; j<dim; j++) // parcurgere elemente de pe scanf("%d",&M[i][j]); de câte ori avem nevoie să
printf("%8d",M[i][j]); // coloane } afişăm pe ecran o matrice
printf("\n"); pătratică.
} AfisareM(dim, M);
} }
21 22
FuncŃii recursive
> Recursivitatea unei funcŃii în programare, reprezintă
procesul prin care funcŃia se autoapelează.
> Pentru ca procesul să nu se repete la infinit, autoapelarea
7.2. Recursivitate se încheie de regulă pe baza unei condiŃii de oprire.
Efectul Droste: Sierpinski triangle:
etc.
23 24
FuncŃii recursive (continuare) FuncŃii recursive (continuare)
> Astfel, un obiect sau un fenomen se defineşte în mod > O funcŃie recursivă trebuie să fie bine formată:
recursiv dacă în definiŃia sa există o referire la el însuşi. - o funcŃie nu se poate defini doar în funcŃie de sine
Exemple: însăşi,
definirea numerelor întregi: definirea funcŃiei factorial: exemplu: f(n) =2+f(n) greşit, se execută la ∞
0∈N  1 dacă n = 0 - o funcŃie recursivă se poate folosi numai de noŃiuni deja

n!= 
dacă i∈N atunci i+1∈N n ⋅ (n − 1)! dacă n > 0 definite anterior,
exemplu: f(n)=f(n+1)-2 greşit (valoare inexistentă f(n+1)),
definirea şirului Fibonacci:
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, ... - orice şir de apeluri de funcŃii recursive trebuie să se
 0 dacă n = 0 oprească (nu va genera un calcul infinit).

fib(n) =  1 dacă n = 1 exemplu: f(0)=1, f(n)=f(n-1)+3,
 fib(n − 1) + fib(n − 2) dacă n > 1 f(3)=f(2)+3=f(1)+3+3=f(0)+3+3+3=1+3+3+3=10

25 26
FuncŃii recursive (continuare)

FuncŃii recursive (continuare)
> În general distingem:
Exemplu: funcŃia factorial
- funcŃia primeşte valoarea n şi
- un caz de bază: pentru care funcŃia este definită direct, int Factorial(int n) returnează valoarea calculată a
de exemplu: f(0)=1 { factorialului.
if (n==0) - condiŃia de oprire a recursivităŃii:
- un pas inductiv (recursivitatea propriu-zisă): funcŃia return 1; dacă n a ajuns la valoarea 0, se
este definită folosind aceeaşi funcŃie, dar pe un caz mai else returnează 1 (0!)
simplu, de exemplu: f(n+1)=f(n)*PI return n*Factorial(n-1);
} - pasul inductiv: relaŃia de calcul
> În limbajul C crearea de funcŃii recursive nu necesită o recursiv ce depinde de valorile
de rang inferior ale funcŃiei:
anumită sintaxă sau folosirea unui anumit cuvânt cheie,
Factorial(n-1), Factorial(n-2) …
aceasta reiese automat din modul de definire al funcŃiei.
27
FuncŃii recursive (continuare) int Factorial(int n) FuncŃii recursive (continuare)

{
Modul de execuŃie if (n==0) Exemplu: o funcŃie recursivă care numără de la a la b în sens
return 1; crescător, şi invers.
int main() else - funcŃia primeşte valoarea a şi
{ return n*Factorial(n-1); respectiv b şi nu returnează nimic
printf(“%d”, Factorial(2) ); } void printnum(int a, int b) (rezultatul este afişat pe ecran)
} {
printf("%d ",a);
- se afişează valoarea lui a şi apoi
Factorial(2) Factorial(1) Factorial(0) if (a<b)
se apelează recursiv funcŃia pentru a
printnum(a+1,b);
n=2 n=1 n=0 afişa în ordine crescătoare valorile.
2==0 Fals 1==0 Fals 0==0 Adevărat printf("%d ",a);
return 2*Factorial(2-1) return 1*Factorial(1-1) return 1 } - profită de închiderea în sens
invers a procedurilor lansate
iteraŃia 1 iteraŃia 2 iteraŃia 3
pentru diverse valori ale lui a
> FuncŃia returnează valoarea: 2 * 1 * 1 pentru afişarea în ordine inversă.
30
FuncŃii recursive (continuare) void printnum(int a, int b) FuncŃii recursive (continuare)
{
Se dă o imagine binară (valori 0 şi 1) sub forma unei
Mod de execuŃie: printf("%d ",a); P
if (a<b) matrice bidimensionale. În aceasta, obiectele sunt
int main()
printnum(a+1,b); reprezentate cu valori de 1, iar fundalul cu valori de 0.
{
printf("%d ",a); Să se realizeze o funcŃie recursivă care permite calculul
printnum(2,4); }
} suprafeŃei unui obiect (metoda “flood fill”).
Exemplu: 0 0 0 1 obiect de suprafaŃă 1

printnum(2,4) printnum(3,4) printnum(4,4)
suprafaŃă ~ număr valori de 1
printf("%d ",2); printf("%d ",3); printf("%d ",4);
0 1 0 0 obiect = mulŃime de valori
if (2<4) if (3<4) if (4<4) Fals
printf("%d ",2); printf("%d ",3); printf("%d ",4);
1 1 1 0 de 1 vecine (conexe).
iteraŃia 1 iteraŃia 2 iteraŃia 3 0 0 1 1

31 32

0 1
Problemă obiecte (continuare) Problemă obiecte (continuare)
Strategie: “flood fill”
> Pentru a determina care valori de 1 sunt vecine, şi astfel
aparŃin obiectului curent, se va folosi conectivitatea cu 4 vecini: int matrice[20][20];
int dim;
int suprafata; (var.globală)
4 connectivity câte obiecte sunt
1 0 0 1 în imagine ?
V
0 1 0 0 void SuprafataObiect(int matrice[20][20], int dim, int x, int y)
V V V
V
1 1 1 0 nu returnează primeşte matricea primeşte dim (x,y) indică
nimic,suprafaŃa pentru a verifica pentru a nu ieşi poziŃia curentă
0 0 1 1 este stocată valorile din matrice la analizată din
global calcul matrice
33 34

Problemă obiecte (continuare) int Suprafata;
Problemă obiecte (continuare) …
void SuprafataObiect(int matrice[20][20], int dim, int x, int y) int main()
{
Mod de execuŃie:
condiŃie de oprire: {
if ((matrice[x][y]==0) || (matrice[x][y]==-1)) return;
(x,y) fundal sau 0 0 0 0 int dim, matrice[20][20];
suprafata++; matrice[x][y]=-1; …
if (x+1<dim) (x,y) a fost deja 0 1 0 0 Suprafata=0;
if (matrice[x+1][y]==1) luat în calcul (-1) SuprafataObiect(matrice, dim, 1,1);
SuprafataObiect(matrice, dim, x+1,y); 1 1 1 0 }
if (y+1<dim) (x,y) este luat în
if (matrice[x][y+1]==1) calcul la suprafaŃă 0 0 1 0
SuprafataObiect(matrice, dim, x,y+1); şi apoi marcat,
if (x-1>=0) x=1, y=1 x=2, y=1 x=2, y=2 x=3, y=2 x=2, y=0
if (matrice[x-1][y]==1) vecin Sud Suprafata=1 Suprafata=2 Suprafata=3 Suprafata=4 Suprafata=5
SuprafataObiect(matrice, dim, x-1,y); lansare Sud lansare Sud lansare Sud lansare Sud lansare Sud
if (y-1>=0) vecin Est lansare Est lansare Est lansare Est lansare Est lansare Est
if (matrice[x][y-1]==1) lansare Nord lansare Nord lansare Nord lansare Nord lansare Nord
vecin Nord lansare Vest lansare Vest lansare Vest lansare Vest lansare Vest
SuprafataObiect(matrice, dim, x,y-1);
} vecin Vest
35 36
Sfârşitul Cursului 7
37
Curs Programarea Calculatoarelor, Ş.l. Bogdan IONESCU, 2010-2011 36/36

Programarea Calculatoarelor M7

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Programarea Calculatoarelor M7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea “Politehnica” din Bucureşti

Facultatea de Electronică, TelecomunicaŃii şi

Curs 7 – FuncŃii şi Recursivitate

Ş.l. Bogdan IONESCU

> Pentru rezolvarea unor probleme complexe de calcul,

> Pe lângă structurarea programului, funcŃia are avantajul de a

Subprograme – funcŃii (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

Definirea funcŃiilor <tip_dată> <nume>(<var1>,...,<varN>) Definirea funcŃiilor (continuare)

Definirea funcŃiilor (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

Definirea funcŃiilor (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

Definirea funcŃiilor (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

Definirea funcŃiilor (continuare) Definirea funcŃiilor (continuare)

#include<stdio.h> int main()

0∈N  1 dacă n = 0 - o funcŃie recursivă se poate folosi numai de noŃiuni deja

FuncŃii recursive (continuare)

FuncŃii recursive (continuare) int Factorial(int n) FuncŃii recursive (continuare)

Exemplu: 0 0 0 1 obiect de suprafaŃă 1

iteraŃia 1 iteraŃia 2 iteraŃia 3 0 0 1 1

FuncŃii recursive (continuare) FuncŃii recursive (continuare)

FuncŃii recursive (continuare) FuncŃii recursive (continuare)

S-ar putea să vă placă și