SISTEME, METODE ŞI TEHNICI DE

MANAGEMENT
CONCEPTUL DE SISTEM, METODE ŞI TEHNICI DE
MANAGEMENT
SISTEME ŞI METODE GENERALE DE
MANAGEMENT
SISTEME ŞI METODE SPECIALE DE
MANAGEMENT
 CONCEPTUL DE SISTEM
• Sistemul de management reuneşte într-un concept
unitar totalitatea metodelor, tehnicilor şi procedeelor
de management, care dispunând de surse
informaţionale adecvate adoptă deciziile
corespunzătoare şi urmăreşte îndeplinirea lor în scopul
realizării obiectivelor planificate. In esenţă, sistemul de
management se referă la conducerea întreprinderii şi
include totalitatea funcţiilor managementului.
 CONCEPTUL DE SISTEM
• Metodele de management reprezintă ansamblul
principiilor, tehnicilor, procedeelor şi instrumentelor
utilizate în activitatea de conducere, precum şi
regulile care stabilesc modul în care trebuie să se
deruleze funcţiile managementului în interesul
atingerii obiectivelor planificate.
• metode şi tehnici generale de management.
• metode şi tehnici specifice.
 CONCEPTUL DE SISTEM
• Tehnica de management are relativ aceleaşi
componente ca şi metodele de management, însă
aria acestora este mai redusă şi se referă la modul de
rezolvare a unor probleme concrete care se pun. Cu
alte cuvinte, tehnica de management reprezintă
modul de operaţionalizare a principiilor cuprinse în
structura metodelor de management, principii care
au o sferă de aplicabilitate mult mai largă.
 SISTEME ŞI METODE GENERALE DE
MANAGEMENT
• MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE
• MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE
• MANAGEMENTUL PE PRODUS
• MANAGEMENTUL PRIN EXCEPŢIE
• MANAGEMENTUL PRIN BUGETE
• MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
 MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE
• Metoda de conducere prin obiective s-a dezvoltat începând cu anii
1950
• Acest concept a fost elaborat în S.U.A.
• Managementul prin obiective este sistemul de management cel mai
frecvent utilizat.
• Succesul managementul prin obiective depinde de modul cum se
corelează obiectivele generale ale întreprinderii cu cele ale
subsistemelor organizatorice şi cu interesele lucrătorilor.
• Managementul prin obiective se defineşte ca un sistem de conducere
bazat pe planificarea riguroasă a obiectivelor, de la nivelul
întreprinderii până la nivelul executanţilor
• Obiectivele de bază după rolul şi conţinutul lor se subdivid în
obiective globale, obiectivul principal, obiective finale şi obiective
individuale.
 MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE
Etape:
• Elaborarea sistemului de obiective fundamentale ale întreprinderii.
• Formularea obiectivelor parţiale ale subdiviziunilor organizatorice şi
nominalizarea acestora pe persoanele competente din aparatul
managerial.
• Obiectivele parţiale îşi au originea în obiectivul principal al
întreprinderii, care se defalcă pe subsisteme şi persoane.
• Elaborarea programelor de acţiuni, a calendarelor de termen, a
bugetelor şi a listei de metode.
•Urmărirea şi controlul modului de realizare a obiectivelor formulate.
•Evaluarea realizării obiectivelor şi recompensarea personalului
 MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE
•Avantaje:
•creşterea realismului obiectivelor stabilite în concordanţă cu posibilităţile
întreprinderii şi ale subdiviziunilor ei organizatorice;
•concentrarea activităţii manageriale şi a executanţilor asupra căilor de atingere a
obiectivelor;
•creşterea nivelului de motivare în muncă a personalului muncitor;
•asigurarea unei corelări strânse între nivelul salarizării şi cel al rezultatelor obţinute;
•creşterea responsabilităţii de îndeplinire a obiectivelor atât a personalului de
conducere, cât şi de execuţie;
•crearea de condiţii optime pentru formarea managerilor. Cu toate avantajele pe
care le are, totuşi managementul prin obiective are unele limite datorate
dificultăţilor privind modificarea mentalităţii managerilor întreprinderii, aspect
deosebit de important mai ales în condiţiile actuale de tranziţie spre economia de
piaţă.
 MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE
• Proiectul cuprinde un ansamblu de activităţi specifice, care au ca
scop precizarea parametrilor unor faze de execuţie a unui produs sau
a unui serviciu.
• Caracteristici esenţiale:
– în comparaţie cu producţia de masă un proiect conduce la un număr
mic de unităţi de produs;
– proiectul are de regulă un singur cumpărător sau beneficiar;
complexitatea problemelor ridicate de un proiect implică necesitatea
participării unui număr de cadre cu diferite specialităţi; desfăşurarea
în timp a unui proiect, spre deosebire de producţia de serie, este
limitată, unul din obiectivele majore fiind reducerea duratei
proiectului;
– proiectul presupune stabilirea în avans a operaţiunilor şi a termenelor
de executare.
MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE
•Conducerea prin proiecte poate fi definită ca un sistem de
management cu o durată limitată în timp, întocmit în scopul
soluţionării unor probleme complexe, care au un caracter
inovator, creator şi care necesită participarea unei game largi
de specialişti.
•Succesul utilizării managementului prin proiect depinde în
primul rând de calitatile conducătorului de proiect:
– calităţile profesionale, acesta trebuind să posede atât
cunoştinţe de management, cât şi de specialitate.
– capacitate decizională deosebită,
– să se adapteze rapid la schimbările alerte care apar şi la stilul
de muncă în echipă.
– bun specialist în toate fazele şi operaţiile pe care le cuprinde
un proiect.
MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE
•Variante ale managementului prin proiect:
» managementul prin proiect cu responsabilitate individuală – care
presupune întreaga responsabilitate în sarcina unei singure
persoane;
» managementul prin proiecte cu stat major. In acest caz
responsabilitatea unui proiect este dată unui responsabil de proiect,
ajutat de un colectiv care se ocupă numai de această problemă.
Responsabilul de proiect împreună cu colectivul de specialişti
formează statul major;
» managementul pe bază de proiect mixt reprezintă o îmbinare a
primelor două tipuri de management prin proiect. Cumulează
avantajele acestora şi caută pe cât posibil să elimine dezavantajele.
 MANAGEMENTUL PE PRODUS
• A apărut in ultimele 4 decenii ca sistem de management impus de
perfecţionările continue ale tehnologiilor de producţie şi mai ales ca
urmare a complexării acestora.
• Etape:
– precizarea obiectivelor întreprinderii, concretizată în numărul de produse şi
cantitatea care urmează a fi livrată pieţei. (Dintre acestea se precizează care sunt
produsele care urmează a face obiectul managementului pe produs);
– desemnarea managerilor care vor coordona activitatea la produsele unde
urmează a se aplica managementul pe produs.
– elaborarea de variante de strategii, respectiv de tehnologii de producţie
pentru obţinerea produselor desemnate;
– derularea proceselor operaţionale care conduc la obţinerea produsului
respectiv sub directa îndrumare a managerului specialist;
– controlul periodic al producţiei la produsele supuse managementului pe
produs, evaluarea eficienţei economice prin comparaţie cu curba de viaţă a
produselor respective.
 MANAGEMENTUL PE PRODUS
• Avantaje:
– creşterea competenţei profesionale a managerilor şi elaborarea de decizii
temeinic fundamentate tehnic şi economic. In acest mod se ajunge la
perfecţionarea tehnologiilor de producţie şi creşterea eficienţei economice la
produsul respectiv şi pe ansamblul întreprinderii;
– producţia este coordonată unitar;
– posibilitatea orientării mai accentuate spre cerinţele pieţei pe o perioadă mai
lungă de timp, dat fiind faptul că în acest sistem uzura morală a produsului este
mult limitată;
– managementul pe produs contribuie la creşterea calităţii produselor, ceea ce
determină sporirea prestigiului întreprinderii producătoare pe piaţă.
• Dezavantaj - limitele managementului pe produs decurg din dificultăţile privind
asigurarea autonomiei necesare managerilor specialişti şi din lipsă de armonizare
dintre managementul pe produs şi sistemul de management general al întreprinderi.
 MANAGEMENTUL PRIN EXCEPŢIE
• Scop: simplificarea procesului de conducere prin degrevarea
managerilor de informaţii inutile şi reţinerea numai a acelora
care au un caracter de excepţie.

• Important - stabilirea corectă a excepţiilor şi a deciziilor de

corecţie.
 MANAGEMENTUL PRIN EXCEPŢIE
• Etape:
– precizarea obiectivelor care trebuie realizate în perioada
următoare şi a parametrilor specifici de apreciere a acestor
obiective.
– desfăşurarea propriu-zisă a proceselor de muncă componente
ale producţiei la produsul supus conducerii prin excepţie;
– colectarea, înregistrarea, prelucrarea informaţiilor brute privind
procesul de producţie şi transmiterea concluziilor managerilor
responsabili.
– adoptarea deciziilor de corecţie de managerul în cauză şi
transmiterea acestora atât spre executanţi, cât şi spre informare
la managerii de rang superior
 M ANAGEM ENTUL PRI N
EXCEPŢI E
– Avantaje:
• utilizarea mai bună a timpului de muncă a managerilor de la
nivelurile superioare;
• întărirea responsabilităţii în activitatea desfăşurată de manageri
de la nivelul ierarhic mediu;
• creşterea delegării de autoritate;
• simplificarea sistemului operaţional;
• evidenţierea cauzelor negative şi urmărirea cu prioritate a
obiectivelor importante ale întreprinderii.
– Dezavantaje - riscul anulării abaterilor de sens opus,
nesemnalizarea acestor abateri, ceea ce poate crea managerilor
impresia falsă a unor activităţi desfăşurate normal.
 MANAGEMENTUL PRIN BUGETE
• Apărut la început în SUA, apoi în Europa,
• Constă în fundamentarea costurilor necesare realizării unui produs şi
urmărirea încadrării cheltuielilor efective cu nivelul proiectat.
• Bugetul, ca instrument tipic de urmărire a eficienţei economice în
cadrul economiei de piaţă este strict dependent de calitatea
managementului.
• Condiţii care trebuie indeplinite:
– existenţa, atât la nivelul întreprinderii, cât şi a subdiviziunilor ei a
unui sistem riguros de programare, evidentă şi urmărire a
costurilor;
– structura organizatorică de producţie şi de conducere să faciliteze
realizarea unor relaţii de colaborare în urmărirea costurilor reale
 MANAGEMENTUL
Bugetele pot fi clasificate după mai multe criterii:
PRIN BUGETE
• după sfera de cuprindere, deosebim:
– bugete generale, care se elaborează pentru obiectivele fundamentale ale firmei;
– bugete parţiale, care se elaborează pentru obiective mai mici, deduse din
obiectivul fundamental.
• după capacitatea de adaptare, deosebim:
– bugete fixe, caracterizate printr-un singur nivel al cheltuielilor planificate;
– bugete flexibile, caracterizate prin corelarea mai multor niveluri ale cheltuielilor,
dintre care
• devine efectiv cel care corespunde cel mai bine situaţiei concrete.
• după nivelul la care sunt stabilite deosebim:
– bugete stabilite la nivel de întreprindere;
– bugete pe compartimente sau posturi de conducere;
– bugete pe produs care se referă la perioada de realizare a produsului şi include
numai cheltuieli solicitate de produsul respectiv.
• după gradul de periodicitate, deosebim:
– bugete periodice, care se întocmesc pentru o anumită perioadă (lună, trimestru,
an);
– bugete continue, care se întocmesc tot pentru o anumită perioadă, însă acestea
pot fi prelungite pentru o nouă perioadă de timp.
 MANAGEMENTUL PRIN BUGETE
• Etape:
– formularea obiectivelor şi stabilirea setului de indicatori financiari de
exprimare a acestora, începând de la nivelul întreprinderii şi
continuând în jos, în măsura în care există posibilitatea asigurării şi
prelucrării informaţiilor;
– elaborarea şi ordonarea sistemului de bugete în raport de structura
organizatorică a întreprinderii sau pe principalele domenii de
activitate;
– asigurarea sistemului informaţional necesar completării bugetelor,
pornindu-se de la nivelurile inferioare unde indicatorii financiari au o
bază de calculaţie;
– asigurarea coordonării dintre bugetele întreprinderii în vederea
eliminării unor eventuale discrepanţe;
– controlul şi evaluarea abaterilor. Se stabilesc cauzele care au generat
aceste abateri şi se elaborează deciziile de corecţie pentru eliminarea
abaterilor.
 MANAGEMENTUL PRIN BUGETE

• Avantaj - posibilitatea exprimării obiectivelor

întreprinderii în termeni financiari, ceea ce
permite conducerii
• exercitarea unui control permanent asupra consumului
de resurse financiare şi materiale,
• reducerea costurilor de producţie şi
• creşterea eficienţei economice.
• Dezavantaj - cere un volum mare de muncă
pentru completarea formularelor şi are o
operativitate redusă.
 MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
• Deciziile importante sunt adoptate în cadrul unor
organe colective de conducere, prin participarea şi
consultarea colaboratorilor.
• Pe lângă complexarea activităţii întreprinderilor,
managementul participativ este reclamat şi de
necesitatea satisfacerii nevoilor psiho-sociale ale
salariaţilor.
• Astfel, managementul participativ apare ca un sistem
managerial bazat pe atragerea salariaţilor la procesul
conducerii, în scopul folosirii autorităţii autentice a
acestora.
 MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
Forme:
• managementul participativ de natură consultativă
– se practică în toate compartimentele întreprinderii şi la
toate nivelurile ierarhice,
– scop soluţionarea diferitelor probleme decizionale.
– presupune consultarea cu subalternii, dar deciziile se
adoptă fie individual, fie în grup numai de organele
decizionale abilitate.
• managementul participativ de natură deliberativă
– constă în adoptarea în grup a deciziilor, în condiţiile
respectării anumitor cerinţe tehnice, economice,
organizatorice, juridice şi psiho-sociale.
 MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
• Avantaje:
– creşterea calităţii deciziilor ca urmare a fundamentării
tehnico-economice complexe a acestora prin utilizarea
unui număr mare de specialişti;
– asigură creşterea gradului de motivaţie a personalului
salariat în realizarea deciziilor;
– creşterea gradului de colaborare în interesul întreprinderii
prin atragerea personalului în activităţile decizionale;
– creşterea responsabilităţii personalului salariat in ceea ce
priveşte activitatea decizională.
 MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
• Dezavantaje:
– cadrele de conducere superioare îşi consumă o parte din
timpul de muncă cu consultarea colaboratorilor;
– scade operativitatea în elaborarea unor decizii;
– conducătorii de la nivelurile inferioare au o pregătire
managerială mai îngustă, racordată strict la domeniul pe
care-l conduc.