Capitolul 03

1 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare
3. Convertoare de prelucrare pentru aparate

şi sisteme de măsurare
Convertoarele de prelucrare sunt accesorii sau componente care

produc modificarea semnalelor (ca mărime, formă, fază) sau realizează
diferite operaţii matematice asupra semnalelor (adunare, scădere,
înmulţire, împărţire, logaritmare, derivare, integrare), în scopul adaptării
lor la dispozitivele sau instrumentele de măsurat utilizate. Principalii
parametrii de calitate ai acestor dispozitive sunt: factorul de modificare,
precizia şi banda de frecvenţe.
3.1 Reductoare de tensiune

Au rolul de a micşora tensiunile la valori compatibile cu cele de
intrare ale aparatelor de măsurat (AM) sau a amplificatoarelor din AM.
Acestea pot fi divizoare sau transformatoare de tensiune.
3.1.1. Divizoare de tensiune

Din punct de vedere constructiv, divizoare de tensiune depind de
felul tensiunii utilizate (continue sau alternative).
3.1.1.1. Divizoare pentru tensiuni continue

Acestea se întâlnesc ca divizoare rezistive formate din rezistenţe
bobinate, ce pot atinge precizii foarte înalte, sau cel mai adesea, ca
rezistenţe de precizie cu peliculă metalică. Precizia acestora este mult
mai modestă (0,1-0,5%), dar suficient de bună pentru practica
instrumentaţiei electronice.
a) Divizoare fixe
Schema de principiu este dată în fig.3.1, în care R s reprezintă
rezistenţa de sarcină a divizorului (poate fi rezistenţa de intrare a
amplificatorului sau a voltmetrului conectat la ieşirea divizorului).
Raportul de divizare (m) este dat de relaţia:
1
U 1 R 1  pR 2
m  ; p= 1  R 2 , (3.1)
U2 pR 2
Rs
care pentru:
Rs >> R2 ; (Rs  103R2 ), (3.2)
devine:
U2 R2 1
  . (3.3)
U1 R 1  R 2 m
Precizia. Din relaţia (3.3) se deduce :
m R1  R 1 R 2 
   , (3.4)
m R1  R 2  R1 R 2 
care arată că eroarea de bază a divizorului poate atinge cel mult suma
erorilor rezistoarelor componente.
b) Divizoare reglabile
Divizoare reglabile obişnuite. Se R1
construiesc din rezistenţe cu peliculă metalică, U1
utilizate la prescrierea gamelor de tensiune la
voltmetrele electronice de c.c. (cu precizie de R2 U2 RS
0,1-0,5%) sau din rezistenţe bobinate, folosite la
intrarea voltmetrelor numerice de înaltă precizie
Fig.3.1 Divizor obişnuit
(precizia este mai bună de 0,05%).
Raportul de divizare (vezi fig.3.2) este dat de relaţia:
U 2 rk  rk 1    rp R2 1
   (3.5)
U1 r1  r2   rp R1  R 2 m
Divizoare reglabile speciale. Sunt dispozitive de înaltă precizie
cu utilizare mai restrânsă.
a) Divizorul cu autocalibrare
Are ca particularitate faptul că una dintre componente este de
înaltă precizie, servind şi la verificarea cu precizie (prin comparaţie) a
celorlalte rezistenţe ale divizorului. O altă particularitate o constituie
prezenţa grupurilor de rezistenţe cu valori nominale egale.
Autocalibrarea. Fie, de exemplu, divizorul din fig.3.3, unde
rezistenţa r1=1k, de înaltă precizie, serveşte ca etalon pentru verificarea
rezistenţelor r2 … r5. După aceea, cu grupul de rezistenţe r 1 ...r5=5k, luat

ca etalon, se verifică rezistenţa r6 (5k) şi aşa mai departe până la
verificarea întregului divizor. Acest tip de divizor prezintă avantajul că
pentru verificarea preciziei, nu necesită nici un etalon exterior, ci numai
un dispozitiv auxiliar de comparare (punte, compensator). Divizoarele cu
r8 10k
r1 r7 10k
r2 r6 5k
R1
r3
r5 1k
U1
r4 1k
rk U1
rk +1 r3 1k
R2 U2 R r2 1k
rk + 2 S
rp r1 1k U
2
Fig.3.2 Divizor reglabil Fig.3.3 Divizor cu autoreglare

obişnuit
autocalibrare se utilizează, mai ales, la extinderea limitei superioare de
măsură la compensatoarele de c.c. Precizia tipică este de 0,001%.
b) Divizorul Kelvin-Varley (fig.3.4).

Are avantajul că permite reglarea tensiunii cu menţinerea
constantă a rezistenţei de intrare, cu un număr mult mai mic de rezistenţe,
avantaj obţinut datorită utilizării decadelor în serie.
Principiul de funcţionare. Fiecare decadă este alcătuită din 11
rezistenţe identice care şuntează două rezistenţe ale decadei precedente.
Rezistenţa unei decade este astfel aleasă încât să fie egală cu două
rezistenţe ale decadei precedente, adică:
10R2=2R1; 10R3=2R2; 10R4=2R3 , etc.. (3.6)
În felul acesta rezistenţa echivalentă a celor două rezistenţe R 1

şuntate de către decada 11R2 devine egală cu R1 şi deci rezistenţa de
intrare a divizorului este de 10R1. La fel se petrec lucrurile şi cu cele
două rezistenţe R2 şuntate de către decada 11R3, precum şi de cele două
rezistenţe R3 şuntate de către decada 10R4. Aceasta din urmă, nemaifiind
şuntată decât de rezistenţa Rs – care trebuie să îndeplinească condiţia R s
>> 10R4, similară cu (3.2) – are numai 10 componente. Prin urmare,
oricare ar fi poziţia comutatoarelor K1…K4, rezistenţa de intrare a
divizorului rămâne riguros constantă şi egală cu 10R1.
Precizia divizoarelor Kelvin–Varley este foarte bună, iar rezoluţia
depinde de numărul decadelor, în cazul din fig.3.4 fiind 10-4R1 (V).
11 R 1 11 R 2 11 R 3
10R 4
K3 U 2 / U 1 = 0,5468
K1
K4
K2 U 1 / 1000
U1 U1 / 10
U1 / 100
U2 RS
R1 R2 R3 R4
R1 R2 R3 R4
Fig.3.4 Divizor Kelvin - Varley
Divizoarele Kelvin-Varley se utilizează la alcătuirea dispozitivu-

lui de reglare a tensiunii din compensatoarele Poggendorf şi de la
standardele de tensiune, precum şi ca dispozitiv independent, foarte util
la etalonarea şi verificarea voltmetrelor de precizie.
3.1.1.2. Divizoare pentru tensiuni alternative

Faţă de cele de curent continuu, acestea trebuie să îndeplinească
în plus condiţia de bandă de frecvenţă. Aceste divizoare pot fi
capacitive, inductive sau RC compensate în frecvenţă.
a) Divizoare capacitive (fig.3.5)
Raportul de divizare, la aceste divizoare este dat de relaţia:
U2 C1 1
  , (3.7)
U 1 C1  C 2 m
care arată că este independent de frecvenţă, însă atât impedanţa de intrare
cât şi cea de ieşire sunt dependente de frecvenţă.
Aceste divizoare sunt utilizate în general la măsurarea tensiunilor
înalte (kV–zeci de kV) într-un larg domeniu de frecvenţe (50Hz–
50MHz). În acest scop, divizorul se construieşte în varianta coaxială
(fig.3.5, b), cu dielectric aer sau vid.
Teflon Vid Cupru Teflon

C1
U1 U 1 n1
U2 U2
C2 n2
C1 C2
a) b)
Fig.3.5 Divizor Fig.3.6 Divizor
capacitiv inductiv
Precizia unor astfel de divizoare nu este mai bună ca 0,2-0,5%.
b) Divizoare inductive (fig.3.6)
Principiul de funcţionare al acestor divizoare este cel al
autotransformatorului coborâtor, iar raportul de divizare este dat de
relaţia:
U n
m 1  1 , (3.8)
U2 n2
în care n1 reprezintă numărul total de spire.
Sunt divizoare de înaltă precizie şi se construiesc atât ca divizoare
fixe cât şi reglabile, similare cu cele rezistive (simple şi Kevin–Varley).
Aceste divizoare pot funcţiona la frecvenţe de cel mult sute de KHz şi se
utilizează la măsurători de precizie în AF.
c) Divizoare RC compensate în frecvenţă
c1) Necesitatea compensării în frecvenţă
Când frecvenţele sunt de peste zeci de KHz, raportul de divizare

al unui dispozitiv rezistiv este influenţat de frecvenţă din cauza
capacităţii proprii (Cp) a aparatului conectat la ieşire. Pentru evitarea
acestei influenţei se şuntează cele două rezistenţe ale divizorului, cu
capacităţi adecvate (fig.3.7).
Raportul de divizare este dat de relaţia:
1 1  jR 1C1
 jC1
1 U2 R1 R1
   . (3.9)
m U1 1 1 1  jR 1C1 1  jR 2 C 2
 jC1   jC 2 
R1 R2 R1 R2
Din această relaţie rezultă că m nu depinde de frecvenţă, dacă este
îndeplinită condiţia:
R1C1=R2C2 (3.10)
Controlul compensării în frecvenţă. Controlul îndeplinirii
condiţiei (3.10) se face experimental. Se aplică la intrarea divizorului un
semnal dreptunghiular (fig.3.8, a) şi se controlează răspunsul (U2) pe un
osciloscop catodic, iar răspunsul poate avea formele: din fig.3.8, b, când
C1 este prea mare; din fig.3.8, c, când C 1 este prea mic, sau din fig.3.8, d
când R1C1= R2C2.
Explicaţie: Dacă C1 este
prea mare, divizorul (fig.3.7) se C1
transformă într-un circuit trece- R1
sus (derivator), deci semnalul va
fi ascuţit (fig.3.8, b), iar dacă C 1
U1
este prea mic circuitul devine
C2 CS
trece-jos (integrator) şi deci U
semnalul va fi rotunjit (fig.3.8, c). R2 2
Numai dacă este îndeplinită

condiţia (3.10) semnalul trece
nedeformat (fig.3.8, d). Fig.3.7 Divizor RC compensat
în frecvenţă
C1 > C1 < R 1C1 = R 2C 2
U2 U2 U2 U2
a) b) c) d)
Fig.3.8 Controlul compensării în frecvenţă
Domenii de utilizare. Divizoarele RC compensate în frecvenţă se

utilizează la intrarea aparatelor de măsurat de c.a. (voltmetre electronice,
osciloscoape, etc.), precum şi la sondele reductoare de capacitate utilizate
la osciloscoapele catodice.
c2) Divizoare RC reglabile
Se utilizează la prescrierea gamelor de tensiune la voltmetre
electronice şi osciloscoapele catodice. Au o precizie de 0,1-0,3%.
Un dezavantaj la proiectarea unui asemenea divizor constă în
alegerea celei mai potrivite scheme sub raportul performanţă/cost, dar
care să fie şi realizabilă tehnologic. Schema din fig.3.9, deşi este cea mai
simplă, nu este realizabilă tehnologic, deoarece numai un singur
condensator (C4) poate avea valoare fixă, toţi ceilalţi trebuie să fie
reglabili, iar valorile lor pot deveni exagerat de mari, imposibil de
realizat în practică.
R 1 + R 2 = 1M 1/1
C1 3 - 30pF
1/2
R 1 + R 2 + R 3 + R 4 = 1M
1/1 R 1 500k R2 C2
C1 500k
R1 10pF
3 - 30pF C 3 = C1
1/10 1/5
C2
U1 R C4
2 R 3 800k R4
300pF 1/100 200k 50pF
C3 C 5 = C1
R3 1/10
3nF U1
U2 U2
C4 1/1000 R 5 900k R6 C6
R4 100k 100pF
30nF
Fig.3.9 Divizor RC reglabil Fig.3.10 Divizor cu celule separate
Vom analiza în continuare schemele divizoarelor cu celule

separate şi cu secţiuni în serie.
Divizor cu celule separate (fig.3.10.). Are schema cea mai

convenabilă din punct de vedere tehnologic, deoarece permite reglajul
compensării în frecvenţă, separat pentru fiecare raport de divizare.
Această schemă necesită însă un număr dublu de rezistenţe de precizie
faţă de schema din fig.3.9. Se utilizează la osciloscoapele catodice pentru
tehnica impulsurilor, unde cerinţele faţă de decompensarea în frecvenţă
sunt deosebit de severe.
Divizor cu secţiuni în serie (fig.3.11). Permite reducerea la
jumătate a numărului componentelor, dar reglajul compensării în
frecvenţă este mai dificil (cele două secţiuni se influenţează reciproc), iar
comutatorul este mai complicat şi mai scump. Cu toate acestea, se
utilizează frecvent la osciloscoapele catodice şi la voltmetre electronice
de c.a.
În fig. 3.11 se prezintă un divizor cu 9 trepte, în secvenţa 1 - 2 - 5 -
1 0 (utilizat la osciloscoapele catodice), care funcţionează în felul
următor: prima secţiune, pusă în joc de către galeţii K1 şi K2 ai
comutatorului de game, furnizează rapoartele de divizare 1/1, 1/10 şi
1/100; acestea sunt repetate fiecare pe câte trei poziţii succesive. A doua
secţiune utilizează galeţii K3 şi K4 şi furnizează rapoartele 1/1, 1/2 şi 1/5.
K1 K2 K3 K4
1/1
1/2
C1 3 _ 30 pF C 5 = C1
1/5
100pF 10pF
1/10
R 1 900k R2 C2 R 5 500k R6 C6
100k 500k 1/20
1/50
C 3 = C1 C7 = C8
U1 47pF 1/100 U2
1000pF
R 3 990k R4 C4 R 7 800k R8 C8 1/200
10k 200k 1/500
Fig.3.11 Divizor cu secţiuni în serie
Valorile componentelor trecute pe schemă au fost calculate

pentru rezistenţa de intrare de l MΩ şi 10 pF pentru trimerii reglabili (3
- 30 pF).
Se observă că, pentru cele 9 trepte de divizare sunt necesare doar
opt rezistenţe de precizie în timp ce la divizorul din fig. 3.10 ar fi fost
necesare 16 asemenea rezistenţe; în schimb la divizorul serie sunt

necesare 36 de contacte de întrerupător (parametru de fiabilitate), iar la
cel din fig. 3.10 numai 18.
Observaţie. În literatura de specialitate, mai ales în cea de limbă
engleză, divizoarele de tensiune sunt denumite atenuatoare.
3.1.2. Transformatoare de tensiune

Se folosesc ca reductoare de tensiune pentru conectarea
voltmetrelor de tablou, precum şi a bobinelor de tensiune ale
wattmetrelor şi contoarelor de energie. Tensiunea primară nominală este
standardizată în seria: 1, 3, 10, 15, 30kV, iar cea secundară este
întotdeauna 100V.
Acestea au şi rolul de a izola electric aparatele de măsură în
raport cu tensiunea înaltă şi deci de a proteja operatorul. O bornă a
voltmetrului se leagă, obligatoriu, la pământ.
Schema de principiu este dată în fig.3.12, unde M reprezintă
miezul magnetic,  - fluxul magnetic creat de înfăşurarea primară, V -
voltmetru gradat direct în valori ale lui Ux, iar n1 şi n2 - numerele de spire
ale celor două înfăşurări.
Atunci când voltmetrul consumă un curent mic (2-10mA),
transformatorul de tensiune (TT) lucrează practic în gol.
Folosind schema din figură fig.3.12, se pot scrie următoarele
relaţii:
U x  E1  Z1 I1 ; E 2  U 2  Z2 I 2 ; (3.11-3.12)
E1  4,44  f  n 1   m ; E 2  4,44  f  n 2   m , (3.13-3.14)
cu ajutorul cărora se construieşte diagrama fazorială din fig.3.13.

Z1 I 1
~ Ux E1
n1 M
Ux U
_
U2


n2
U2
U2
V
  prop.U x Z2I2 E 2
Fig.3.12 Transformator de tensiune Fig.3.13 Diagrama fazorială
Din cauză că U2, nu este exact în antifază cu Ux apare eroarea δu

numită eroare de unghi. Iar din cauză că I1, şi I2, nu sunt nuli, ecuaţia de
funcţionare a TT se scrie cu aproximaţia I1 = I2 = 0, adică:
U x n1
= ,
U 2 n2
(3.15)
datorită căreia apare eroarea de raport (εu ).
Transformatoarele de tensiune se construiesc în clasele de precizie
0,02…3. Eroarea de raport (εu) este cel mult egală cu indicele de clasă,
iar eroarea de unghi δu  1΄(minut) la cele din clasele 0,02 şi 0,05 şi δu 
120΄ la celelalte până la clasa 3.
3.2. Reductoare de curent

Din această grupă fac parte şunturile şi transformatoarele de
curent (TC).
C1
3.2.1. Şunturi
  prop.U x
Se utilizează la măsurarea Ux
intensităţilor curenţilor de valori mari. U2
Căderea de tensiune (U) este de regulă V
standardizată (75mV).Şunturile au două C2
dezavantaje: T
- Consum important de putere;
- Instrumentul de măsură (μA) Fig.3.14 Montaj cu divizor
trebuie să lucreze la acelaşi potenţial capacitiv şi transformator
faţă de pământ ca şi conductorul prin
care circulă curentul de măsurat (I), ceea ce restrânge domeniul de
utilizare al şunturilor la reţele de joasă tensiune.
Şunturile se construiesc din manganină sub formă de dispozitive
cu patru borne (fig.3.15) pentru curenţi nominali 1, 3, 10…10 4A, în
clasele 0,01-1.
În fig.3.16 este prezentată schema şuntului Ayrton denumit şi
şunt universal care se găseşte de regulă încorporat în ampermetrele cu
sensibilităţi multiple.
Calculul rezistenţelor R1, R2, R3 se face cu ajutorul relaţiilor:
R R1  R  R1  R 2  R 
R1  R 2  R 3  ; R2  R3  ; R3  ,
m1  1 m2 1 m3  1
(3.16)
în care:
I x1 Ix2 I x3
m1  ; m2  ; m3  (3.17)
I I I
I
Ix R1
Cu Cu   prop.I x
Ix Manganină Ix
R 2 A
U
I
  prop.I x R3
A
Fig.3.15 Şunt Fig.3.16 Şunt Ayrton
3.2.2. Transformatoare de curent de joasă frecvenţă

a) Transformatoare de curent obişnuite. Acestea servesc atât la
reducerea curentului într-un anumit raport bine cunoscut, cât şi la
izolarea galvanică a ampermetrului de ieşire faţă de conductorul care
transportă pe Ix (fig.3.17).
Ix
_
M
n 2I2 
Ix n1I x
Ix i
n1 M n
n 1I 0
n2  I2
 r
I2 E   prop.I x
A mA
  prop.I x n 2I2
Fig.3.17 TC obişnuit Fig.3.18 Diagrama fazorială Fig.3.19 TC tip cleşte

Rapoartele de transformare sunt astfel concepute, încât, la trecerea

unui curent nominal prin înfăşurarea primară, în înfăşurarea secundară să
treacă un curent de 1A sau 5A, valori standardizate. Cum ampermetrele
au impedanţă foarte mică (sub 0,1-0,5  ) rezultă că transformatorul de
curent lucrează practic la scurtcircuit. Ecuaţia de amperspire este (I0 –
curentul magnetizant ):
n1Ix+n2I2 = n1I0 ; n1Ix= –n2 I2 + n1I0 , (3.18)
căreia îi corespunde diagrama fazorială din fig. 3.18. Se observă că, din
cauza curentului magnetizant I0 ecuaţia de transfer:
Ix n 2
 , (3.19)
I 2 n1
comportă aproximarea: I0 = 0, ceea ce duce la apariţia unei erori de raport
(εi). Tot datorită prezenţei lui I 0 fazorul n1Ix nu este exact în antifază cu
n2I2, adică apare şi o eroare de unghi δi.
Actualmente se construiesc TC în clasele 0,01-1 pentru aparate de
măsură (IAEM Timişoara) şi în clasele 2,5-10 pentru alimentarea releelor
din electroenergetică (Electroputere Craiova); curenţi nominali: 5 - 600
A.
Pentru creşterea preciziei se utilizează scheme electronice care
permit furnizarea curentului de magnetizare (I 0) pe cale electronică, din
exteriorul TC. Pe această cale s-a atins clasa 0,001.
Transformatoarele de curent cu miez din tole se utilizează mai
mult în electroenergetică (50Hz) la alimentarea aparatelor de tablou
(ampermetre, bobine amper la wattmetre şi contoare) precum şi a releelor
de curent.
Atenţie! Circuitul secundar al TC nu trebuie lăsat deschis,
deoarece pot apărea supratensiuni periculoase (E2) pentru operator
precum şi o încălzire exagerată a miezului.
b) Transformator de curent tip cleşte
Aceste aparate permit măsurarea curenţilor din instalaţii fără a
întrerupe alimentarea cu energie electrică. Miezul magnetic, realizat din
tole, formează fălcile cleştelui (fig.3.19). Are curenţi nominali, I n=5-
600A şi clasa de precizie 3-5%.
3.2.3. Transformatoare de curent de radio frecvenţă

a) Construcţie.
Au construcţia asemănătoare cu a celor de joasă frecvenţă cu
deosebirea că miezul este din ferită sau lipseşte uneori (fiind înlocuit cu
un inel de ceramică sau teflon, ce are rol de suport de susţinere pentru
înfăşurări), iar ieşirea se face pe un ampermetru cu termocuplu (fig.3.20)
sau pe un voltmetru de vârf (fig.3.21).
Ix M
Ferită D
a
n2 R f , Lf
+   prop.I x
2
I2 E mV R2 C b V
n1
Ix
R 2 , L2
  prop.Ixv / 2
Fig.3.20 TC cu ieşire pe Fig.3.21 TC cu ieşire pe voltmetru de vârf
ampermetru
b) Ecuaţia de funcţionare
Transformator de curent cu ieşirea pe termocuplu (fig.3.20).Din
schemă rezultă relaţia:
Ix  R 2  R f  2   L 2  L f  2 2
 , (3.20)
I2 M
iar pentru:
 L 2  L1   (R 2  R f ) , (3.21)
avem:
Ix L2  Lf
 m, (3.22)
I2 M
relaţie în care L2 şi Lf reprezintă inductivitatea proprie a înfăşurării n2 şi
respectiv a filamentului termocuplului, iar M - inductivitatea mutuală
dintre înfăşurările n1 şi n2. Relaţia (3.20) poate fi îndeplinită numai la
frecvenţe de peste câteva zeci de KHz. Tensiunea de ieşire din
termocuplu (E) este E=KI22, iar deviaţia milivoltmetrului α=S•E (K şi S
sunt constante). În acest caz ecuaţia de funcţionare este:
KS 2
  Ix (3.23)
m2
Din această ecuaţie rezultă că transformatorul de curent măsoară
corect şi în regim nesinusoidal.
Transformator de curent cu ieşire pe detector de vârf (fig.3.21).
Deviaţia voltmetrului de ieşire este dependentă de valoarea de vârf (
2 I x ) a lui Ix, fiind memorată de condensatorul C, dacă este îndeplinită
condiţia:
 2 
(a+b)C>>T ;  T   (3.24)
 
Pe rezistenţa R2 apare căderea de tensiune: U2= R2 2 I2=
R2Ixmax/m, care după scalare în valori efective a regimului sinusoidal, prin
divizorul b/(a+b)=1/ 2 , devine R2Ixmax/ 2 m. Această tensiune aplicată
voltmetrului (V) produce deviaţia:
SR2  I x max 
α=  ; R2 << (a+b) (3.25)
m  2 
deci, pe scara instrumentului de ieşire se citeşte valoarea de vârf a lui
Ix împărţită la 2 , care coincide cu valoarea efectivă numai în regim
sinusoidal. Deci acest aparat măsoară corect numai în regim
sinusoidal.
Precizia celor două tipuri de TC este în jur de 2 – 5 %.
c) Comparaţie între cele două tipuri de transformatoare de
curent. Transformatorul cu ieşirea pe termocuplu măsoară corect şi în
regim nesinusoidal. El are un domeniu larg de frecvenţă şi o precizie mai
bună, însă este mai fragil la suprasarcini.
Transformatorul cu ieşirea pe valoare de vârf este mai simplu,
mai robust şi mai ieftin, însă măsoară corect numai în regim sinusoidal,
cu toate acestea domeniul de aplicare este din ce în ce mai larg.
3.3. Atenuatoare
3.3.1. Definiţie. Funcţionare

Atenuatoarele (AT), numite şi reductoare de putere, sunt
cuadripoli, care permit reducerea puterii de intrare (P i) cu menţinerea
constantă a rezistenţelor de intrare (Ri) şi de ieşire (Re) dacă debitează pe
o rezistenţă de sarcină egală cu impedanţa caracteristică (R c) a
cuadripolului respectiv (fig.3.22).
Faţă de divizoare de tensiune, atenuatoarele au particularităţile:

- permit reducerea puterii, în timp ce divizoarele de tensiune
permit reducerea numai a tensiunii.
- au impedanţa de intrare şi de ieşire constante şi egale între ele,
în timp ce divizoarele de tensiune nu.
Datorită acestor calităţi atenuatoarele permit lucrul la impedanţă
constantă, standardizată.
I1 I2
0 50 0 30 0 20
10x1 10x0,1
P1 P2
U1 AT U2 RC
U1 U2
dB
Ri Ri = Re = Rc Re an=111dB
Fig.3.22 Atenuator Fig.3.23 Atenuator

independent
Atenuatoarele se utilizează ca dispozitive de reglare a puterii , dar
şi ca dispozitive independente (fig.3.23).
Funcţionarea unui atenuator este descrisă de ecuaţiile:
P2 U2
a =10log [dB] ; a =20log [dB], (3.26)
P1 U1
P2 U2
k= ; m= ; k=m2 (3.27)
P1 U1
Ri=Re=Rc , (3.28)
în care a este atenuarea, iar Rc= impedanţa caracteristică.

Cuadripolul atenuator trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie perfect liniar şi să realizeze o atenuare precis definită, atât
fixă cât şi reglabilă;
atenuarea să nu depindă de frecvenţă în limite largi de variaţie a
acesteia;
să aibă Ri, Re şi Rc constante şi independente de frecvenţă şi
atenuare.
3.3.2. Atenuatoare fixe

Se utilizează ca elemente de adaptare şi ca elemente componente
ale atenuatoarelor reglabile. Atenuarea maximă, pentru a reduce influenţa
zgomotelor, trebuie să fie cuprinsă între 40 şi 50 dB.
a) Configuraţii de bază
Cele mai răspândite sunt circuitele în T,  şi T şuntat.
Atenuator în T (fig.3.24.a). Sunt valabile relaţiile:
(R  R c )  R 2 I1 R 1  R c  R 2
R c  R1  1 ;  m, (3.29)
R1  R c  R 2 I2 R2
din care rezultă:
m 1 2m
R1  R c ; R2  Rc 2 (3.30)
m 1 m 1
Atenuator în (fig.3.24.b). Este utilă o transformare triunghi-

stea, cu relaţiile:
R R R22
Ra  Rb  1 2 ; Rd  (3.31)
R1  2R2 R1  2R2
din care se obţin în final:
m2 1 m 1
R1  R c ; R2  Rc (3.32)
2m m 1
I1 R1 I2
I1 R1 R1 I2
a b
Ra Rb
U2 R2 R2 U2 Rc
U1
R2 Rc
Rd
d
a) b)
Fig.3.24 Atenuatoare fixe: a) – în T b) – în π
Atenuator în T şuntat (fig.3.25). Aplicând o transformare
triunghi-stea (pe ochiul Rc – R1 – Rc ) se obţin relaţiile:
1
R1=Rc(m-1); R 2  R c . (3.33)
m 1
Faţă de celelalte două, schema acestui atenuator prezintă avantajul
că reglarea atenuării, se face prin două rezistenţe şi nu prin trei (fig.3.26).
b) Precizia
Eroarea de bază a unui atenuator depinde de erorile de bază:
R 1 R 1 şi R 2 R 2 (toleranţe, coeficienţi termici etc.) ale rezistenţelor
componente şi se exprimă cel mai adesea, ca eroare absolută, adică în dB.
3.3.3. Atenuatoare reglabile

a) Tipuri constructive
Atenuatoare cu reglare continuă. Cel mai utilizat circuit este cel în T
şuntat, rezistenţele reglabile R1 şi R2 fiind realizate sub formă a două
potenţiometre cilindrice cuplate mecanic, în contratimp, fig.3.26 (la
creşterea lui R1, R2 scade şi invers).
Precizia acestora este 0,2 – 0,5 % în AF şi 1 – 3 % în RF, iar
a=0,05–30dB. Se utilizează la reglarea fină a puterii de ieşire la
generatoarele de semnal.
R1
R1
Rc Rc
Rc Rc
U1 R2 U2 Rc
R2
Fig.3.25 Atenuator cu reglare continuă Fig.3.26 Schema de funcţionare a

atenuatorului cu reglare continuă
Atenuatoare cu reglare în trepte. Acestea sunt alcătuite din înserierea

mai multor celule identice în T sau . Se obţine astfel o atenuare totală:
an= n  a, unde n este numărul de celule, iar a – atenuarea produsă de o
celulă.
Un dezavantaj care apare la realizarea atenuatoarelor reglabile
este acela al comutării celulelor în aşa fel încât impedanţa de intrare să
fie mereu egală cu Rc.
Rc / 2
a=a1+a2+a3+…+an U2/U1=10a/20
K
b1 b2 b3 b4 bn bn1
U1
.....
a1 a2 a3 an
Rc
..... U2
Fig.3.27 Atenuator cu reglare în trepte
Având în vedere că fiecare din celulele a1 – an (fig.3.27) este

echivalentă cu o rezistenţă Rc şi că indiferent de poziţia cursorului K, atât
în dreapta cât şi în stânga acestuia se află câte o rezistenţă R c (rezistenţa
între K şi masă este mereu egală cu R c /2), pentru ca rezistenţa de intrare
să fie mereu egală cu Rc, este necesar ca în serie cu K să fie legată o
rezistenţă egală cu Rc/2, iar intrarea şi ieşirea să fie şuntate cu o rezistenţă
Rc
Rc / 2
K
b3
b1 b2 b4 b10 b11
U1 R1 R1 R1 R1 R1 R1
..... R1 R1
Rc R2 R2 R2 R2 Rc U2
.....
Fig.3.28 Atenuator cu cu celule în T
Un exemplu de atenuator reglabil este cel din fig.3.28, cu celule în
T. Se observă că are 10 celule şi că intrarea la prima şi ieşirea la ultima
celulă sunt şuntate cu câte o rezistenţă de valoare Rc. Astfel între priza b1
şi masă există două rezistenţe Rc legate în paralel, de fapt ca şi între
celelalte prize şi masă. În practică se utilizează mult şi configuraţia de
celule în π, numită şi atenuator în scară.
Cutii de atenuatoare. Se construiesc pentru atenuarea nominală de
100dB sau 111dB, cu rezoluţia 0,1dB şi sunt alcătuite din înserierea unor
secţiuni cu atenuare fixă şi a unor secţiuni în scară.
Cutiile de atenuatoare se folosesc la măsurări pe amplificatoare, la

măsurarea puterilor şi mai ales la măsurarea atenuării şi a altor mărimi în
domeniul telecomunicaţiilor. Cutiile de atenuatoare au fost elaborate, în
special, pentru măsurări pe linii de telecomunicaţii. Ele permit modelarea
completă a unui tronson de linie, fapt pentru care, mai sunt numite şi linii
artificiale.
b) Adaptarea la circuitul de măsură
Etalonarea atenuatoarelor este valabilă numai atunci când
rezistenţa sarcinii Rs este egală cu rezistenţa caracteristică (R c). Când Rs
 Rc trebuie efectuată o adaptare.
Rc  Rs
U1 U2 Rs U '2 U1 U2 Rs R s'
AT AT
a) b)
Fig.3.29 Adaptarea la circuitul de măsură

Dacă Rs<Rc se conectează în serie o rezistenţă egală cu (Rc-Rs). În acest
fel atenuarea totală existentă până la utilizare, va fi atenuarea citită la
atenuatoare plus atenuarea produsă de divizorul (Rc-Rs)/Rs şi care este:
U2 U2 R
 20 log  20 log c
20log U '2 U 2R s R s , (3.34)
Rc  Rs  Rs
adică:
Rc
a=acitit+20log (3.35)
Rs
Dacă Rs>Rc se conectează în paralel o rezistenţă R’s (fig.3.29, b)
R s  R s'
care se ajustează până când  R c , situaţie în care a=acitit.
R s  R s'
3.3.4. Alte utilizări ale atenuatoarelor

Atenuatoarele mai pot fi utilizate la: micşorarea zgomotelor din
semnale; adaptarea impedanţelor sursă-sarcină; micşorarea diafoniei şi la
separarea a două receptoare de semnale.
3.4. Amplificatoare de măsură
3.4.1. Clasificare
După mărimea pe care o amplifică, amplificatoarele pot fi: de

tensiune, curent, putere sau cu destinaţie specială. Amplificatoare de
măsură sunt utilizate în aparatele de măsură electronice, dar pot fi
întâlnite şi ca dispozitive independente.
Amplificatoare de tensiune. Acestea au rolul de amplifica o
tensiune păstrându-i forma cât mai fidel posibil.
Amplificatoare de curent. Acestea dau la ieşire un curent
superior celui de intrare şi de aceeaşi formă. Se utilizează la măsurarea
curenţilor foarte mici, cum sunt: curenţii de ionizare; curenţii
fotoelectrici; curenţii utilizaţi la măsurarea rezistenţelor foarte mari.
Amplificatoare de putere. Sunt folosite pentru a furniza puteri
mai mari (waţi), nedisponibile la bornele generatoarelor uzuale de măsură
(zeci de MW). Sunt utilizate la testarea comportării în frecvenţă a
ampermetrelor în AF şi RF, în măsurări electroacustice, la instalaţii de
măsurare şi reglare automată etc.
Amplificatoare speciale. Dintre acestea se pot menţiona:
amplificatoarele logaritmice; selective; cu autocorelaţie; de izolaţie.
Amplificatoare logaritmice. Sunt utilizate în electrometrie, pH-
metrie, electroacustică precum şi în alte domenii unde mărimea de
măsură variază în limite foarte largi.
Amplificatoare selective. Au bandă foarte îngustă, pe o singură
frecvenţă, ceea ce permite selectarea unei tensiuni de o anumită
frecvenţă. Se utilizează la voltmetre selective şi la analizoare de
armonici.
Amplificatoare de izolare. La acestea ieşirea este izolată galvanic
(prin transformatoare, optocuploare), faţă de intrare, calitate ce permite o
tensiune de mod comun (Umc) mult mai mare decât la cele obişnuite. Se
întâlnesc în instrumentaţia industrială şi mai ales cea biomedicală.
3.4.2. Amplificatoare de măsură de c.c.

Se vor analiza pe scurt doar amplificatoarele: operaţionale, cu
modulare-demodulare şi diferenţiale.
3.4.2.1. Amplificatoarele operaţionale

Acestea au intrare diferenţială (fig.3.30, a) şi alimentarea, de
regulă simetrică (fig.3.30, b). Sunt utilizate la aparatele de măsură
electronice.
a) Caracteristici de bază
Aceste amplificatoare au amplificarea în buclă deschisă (Ad)
foarte mare (Ad=104-106), impedanţă de intrare diferenţială (Rd) mare
(Rd>1-10M  ) şi impedanţă de ieşire (Re) foarte mică (zeci de  ).
Amplificatoarele operaţionale se caracterizează printr-o tensiune
diferenţială de intrare (Ud ) foarte mică (0,1-2 mV), fapt pentru care
bornele de intrare (fig.3.31, a) pot fi considerate la acelaşi potenţial.
V Capsulă
V

 11
Rd
Rc  b)
Ud Ad U d U2
 12
RS

Rc
V
-V
a) b)
Fig.3.30 Amplificator operaţional
Caracteristica de transfer la un amplificator operaţional este

liniară:
U2 = Ad (U12-U11) = AdUd , (3.36)
unde:
Ud= U12-U11. (3.37)
Însă, datorită amplificării foarte mari intră rapid în saturaţie la numai:
Ud  1-3mV tensiune de intrare (fig.3.31, b).
Ecuaţia de transfer este afectată în special de tensiunea şi curentul
de decalaj şi amplificarea parazită de mod comun.
Tensiunea de decalaj sau offset reprezintă tensiunea care trebuie
aplicată la una din cele două borne de intrare, pentru ca, în absenţa
tensiunii diferenţiale de intrare (Ud), tensiunea de ieşire (U2) să fie nulă.
U2 Rc
A d
U d (mV ) Ud Rd U2

U 2  Ad U d 1 2
U11 U12 Rc
a) b) c)
Fig.3.31 Amplificator operaţional
Amplificarea parazită de mod comun (Amc) se datorează unor

nesimetrii în etajele diferenţiale în special celui de la intrare din structura
amplificatorului operaţional. Aceasta se manifestă prin aceea că, aplicând
pe ambele terminale de intrare, aceeaşi tensiune (U11=U12=Umc), tensiunea
de ieşire U2 nu este zero, ci are o anumită valoare ΔU2=Amc•Umc numită
tensiune de eroare. Pentru a caracteriza imunitatea amplificatorului
operaţional la tensiunea de mod comun s-a introdus parametrul: rejecţia
de mod comun.
U mc A
RMC=20log (dB) ; RMC=20log d (dB) (3.38)
Vi A mc
în care Vi =ΔU2/Ad reprezintă acea tensiune, care aplicată (singură) la
intrarea AO, produce aceeaşi tensiune de eroare (ΔU2) ca şi Umc.
Parametrul RMC, este dat de regulă în foia de catalog, având valorile
tipice 80 – 100dB (în cc.). Pentru măsurări, un AO trebuie să aibă RMC
mai mare cu cel puţin 10 – 20 dB decât Ad.
Rezistenţa de intrare. La un amplificator operaţional se disting:
rezistenţa diferenţială de intrare (Rd) şi rezistenţa de mod comun R c
(fig.3.31, c).
Rezistenţa diferenţială de intrare la un amplificator operaţional
este rezistenţa văzută de pe terminalele 11 şi 12. Valoarea acesteia
depinde de tipul etajului de intrare: 0,1 ... 0,5 MΩ la AO cu intrare pe
tranzistoare bipolare; 10 ... 50 MΩ la cele cu intrare pe superbeta; 109...
1010 Ω la cele cu intrare pe TEC-J; 1011 ... 1012 Ω la cele cu intrare pe TEC-
MOS (AO electrometrice).
Rezistenţa de mod comun (Rc) reprezintă rezistenţa dintre o
intrare şi masă, depinde de sursa de curent a etajului de intrare sau de
tranzistor. Aceasta este de aproximativ 10 – 100 ori mai mare decât Rd,
ajungând la 1013 - 1014Ω pentru AO electrometrice.
Tensiuni de lucru. Tensiunea de alimentare tipică este  9..15
V, tensiunea maximă de intrare este în jur de 10 V, iar cea de ieşire, cu
un volt mai puţin decât tensiunea de alimentare.
b) Amplificatoare operaţionale cu reacţie negativă
Se utilizează trei configuraţii de bază: inversoare, neinversoare şi
repetoare.
b1) Configuraţia inversoare. Această configuraţie are tensiunea
U1 aplicată pe intrarea (-), situaţie în care tensiunea de ieşire (U 2) rezultă
în opoziţie de fază, adică inversată ca semn. Are o impedanţă de
intrare mică, însă este o configuraţie stabilă. Se utilizează ca etaj de
ieşire precum şi la alcătuirea unor convertoare cum ar fi: convertoare
curent - tensiune, integratoare, derivatoare şi amplificatoare de sarcină.
Punctul M în fig.3.32, a se bucură de proprietatea de masă virtuală
(datorită valorii mici a tensiunii diferenţiale de intrare U d<=1- 2mV,
potenţialul M este practic egal cu cel al masei).
I2 R2 R2 R2
I1 I1 9V Ix
R1

R1
U1 M
A740 U1 741 R
 U2 d
 R 
U2   2 U1 P
R1 U 2  R 2 I x
R'  9V
a) b) c)
Fig.3.32 Configuraţii inversoare
Ecuaţia de funcţionare. Scriind că suma curenţilor în punctul M este

nulă (curentul de intrare in AO este neglijabil de mic faţă de I 1 si I2) adică
:
U1 U 2
 0 , (3.39)
R1 R 2
R R
U 2   2 U1 ; A  2 ;Ri=R1 , (3.40)
R1 R1
în care Ri - reprezintă rezistenţa de intrare văzută de curentul Ix, iar A -
amplificarea.
Precizia depinde numai de rezistenţele R1 şi R2 şi este cuprinsă
între 0,1-0,3%
Convertoare curent – tensiune. Schema din fig.3.32, c satisface

ecuaţia U2 = -R2Ix (dacă Rd >> R2) şi se utilizează la măsurarea curenţilor
mici (A).
Pentru a măsura curenţi mari (zeci de mA, A) se şuntează la masă
intrarea amplificatorului (fig. 3.32, a) cu rezistenţa r (1-10Ω) prin care se
trece curentul de măsurat, rezultând ecuaţia de funcţionare:
U2=-r R2Ix/R1.
Circuit integrator (fig. 3.33, a). Dacă neglijăm curentul de
intrare în amplificatorul operaţional rezultă că I1 este utilizat numai la
încărcarea condensatorului C2, adică –C2dU2/dt=U1/R1, relaţie din care
rezultă
1 t U1
ecuaţia de funcţionare: U2= -
R 1C 2 0
U1dt  
R 1C 2
t
I2 C2 I2 C2
C2
F qx
I1

U1
R1

A740

C1
I1
qx


TP
C1

U2  
qx
C2
1 qx
U2   U1 U2  
R 1C1 C2
a) b) c)
Fig.3.33
Este utilizat ca bloc de intrare la convertoare analog-numerice de
tipul cu integrare în dublă pantă sau de tipul tensiune-frecvenţă şi în
componenţa generatoarelor de tensiune liniar variabilă de tip Miller
(utilizate ca bază de timp pentru osciloscoape),.
Amplificatoare de sarcină (fig. 3.33b). Dacă printr-un mijloc
oarecare se transmite condensatorului C1 o sarcină electrică necunoscută
qN, aceasta dă naştere la un curent i x=dq/dt, care fiind integrat de către C2
(curentul de intrare la AO este neglijabil de mic) produce la bornele
acestuia o tensiune:
1 qx
U2 = UC2 = -
C2 i x dt  
C2
(3.41)
proporţională cu sarcina de măsurat (qN).

Amplificatorul de sarcină se utilizează în electrometrie

(coulombmetre), în dozimetrie (măsurarea radiaţiilor) şi mai ales la
accelerometre piezoelectrice (fig. 3.33c).
b2) Configuraţia neinversoare (fig.3.34a). Aici tensiunea de
ieşire (U2) este în fază cu cea de intrare (U 1). Se caracterizează printr-o
impedanţă mare şi stabilitate bună la amplificări nu prea mari (A  50-
100).
Amplificarea (A). Se poate scrie că tensiunea de intrare trebuie
să acopere tensiunea diferenţială Ud = U2 /Ad şi tensiunea de reacţie U2R1/
(R1+R2) adică:
R1  1 R1 
U1=Ud+ U 2  U 2    (3.42)
R1  R 2 A
 d R 1  R 2
Relaţii din care rezultă amplificarea cu reacţie:
U 2 R1  R 2
A=  ; Ad>>1 (3.43)
U1 R1
R2
R1
K
R
I1
R d

d
U2
Ri 
Ux
R1  R 2
U2  U1
R1 b)
a)
R d
 U 2  U1
U1
c)
Fig.3.34 Configuraţii neinversoare şi repetoare de tensiune
Amplificarea poate fi schimbată prin simpla modificare a

raportului R2/R1 (fig.3.34b), fiind utilizat astfel la realizarea gamelor de
măsură ale milivoltmetrelor electronice de c.c.

Precizia este la fel de bună ca şi la configuraţia invertoare.
Rezistenţa de intrare. Dacă scriem că Ri=Ux/Ix şi admiţând că
Rd=Ud/Ix rezultă relaţia:
U U A d U d R1  A  A
Ri  x  d   R d 1  d   d  R d (3.44)
Ix I x I x (R 1  R 2 )  A  A
care arată că această configuraţie oferă o mare rezistenţă de intrare.

b3) Configuraţia repetoare de tensiune (fig.3.34c). Se caracteri-
zează prin amplificare unitară şi rezistenţă de intrare foarte mare (Ri 
Rc) şi este un caz particular al configuraţiei neinversoare. Se utilizează ca
etaje de intrare în aparatele electronice de măsură.
3.4.2.2. Amplificatoare cu modulare-demodulare

Amplificatorul cu modulare–demodulare atenuează mult erorile
care apar în cazul AO la măsurarea unor tensiuni foarte mici (sub 1 -
3mV), din cauza zgomotului propriu şi a derivei termice. Modulatorul
poate fi cu diode, tranzistoare, fotodiode, cu diode varicap sau cu
condensator vibrant. Frecvenţa de modulare dată de generatorul G este de
ordinul zecilor de KHz (tipic 60KHz). Detectorul sincron poate fi de tipul
cu diode cu tranzistoare sau de tip multiplicator analogic integrat.
Semnalul de referinţă pentru detectorul sincron este dat tot de către
generator.
Amplificatoarele cu modulare-demodulare se utilizează la
măsurarea tensiunilor foarte mici (V) pe surse cu rezistenţă internă mare
cum ar fi pH-metre, la memorii analogice şi integratoare pe termen lung.
DS
U1 Modu- Detector U2
A
lator sincron
G
Fig.3.35 Amplificator cu modulare – demodulare – schema de principiu
3.4.2.3. Amplificatoare diferenţiale (AD)

Au avantajul că permit amplificarea precisă a unei diferenţe de
tensiuni, (fig.3.36, a) după ecuaţia: U2=Ad(U12-U11)
Aceste amplificatoare au valori foarte mari pentru rezistenţa de
intrare pe mod diferenţial (Rid) şi pe cea de mod comun (Rc). Totodată
AD permit şi rejectarea directă a tensiunilor de mod comun, atât a celor
provenite din perturbaţii cât şi a celor rezultate din circuitul de măsură.
AD se mai numesc şi amplificatoare de instrumentaţie
a) Amplificatoare diferenţiale discrete
Deşi AO au o intrare diferenţială ele nu pot funcţiona satisfăcător
ca AD deoarece nu permit realizarea de impedanţe suficient de mari pe
ambele intrări. În configuraţia diferenţială din fig. 3.36, b rezistenţa de
I1 Ad U11 R1
+ U2
AD R1d AO
I2 R1
U2=Ad(U12-U11) - U2=Ad(U12-U11)
U12
R1d=2R1
U11 U12
a) b)
Fig. 3.36 Amplificatoare diferenţiale discrete
intrare pe mod diferenţial este R1d. Întrucât R1 trebuie să fie mic în
comparaţie cu Rd (Rd=1MΩ) , pentru a micşora influenţa curentului de
intrare, rezultă că la AO obişnuite R1 poate fi cel mult de ordinul zecilor
de KΩ, valoare complet nesatisfăcătoare în cazul când este utilizat ca etaj
de intrare. În plus această valoare mică a rezistenţei de intrare provoacă şi
o micşorare importantă a RMC, în cazul unei surse nesimetrice. Dar chiar
şi în cazul utilizării unui AO cu intrare pe TEC unde condiţia R 1<<Rd
poate fi satisfăcută pentru R1 de ordinul MΩ, nu este convenabil de pus
valori mari pentru R1 deoarece creşte nivelul de zgomot şi se micşorează
banda din cauza capacităţii parazite.
Ecuaţia de funcţionare a acestui AD poate fi dedusă simplu, prin
metoda suprapunerii efectelor. Dacă U12=0, amplificatorul lucrează ca un
AO inversor şi dă la ieşire tensiunea U2’=-R2U11/R1, iar dacă U11=0, va
lucra ca un AO neinversor cu tensiunea de intrare U 12R2/(R1+R2) şi va da:
U2’’=[U12R2/(R1+R2)]( R1+R2)/R1=U12R2/R1. Cum tensiunea de ieşire este
U2=U2’+U2’’ rezultă că:
U2=(U12-U11)R2/R1 (3.45)
Pentru eliminarea acestor neajunsuri amplificatoarele diferenţiale

se construiesc cu două sau trei AO.
Amplificatoare diferenţiale cu trei AO(fig.3.37, a). Se observă
că este alcătuit din două repetoare (AO 1 şi AO2) care atacă un etaj final
de tipul celui din fig. 3.36, b. Acest tip de AD răspunde la ecuaţia de
funcţionare (3.45), asigură impedanţă de intrare foarte mare, rezistenţă de
ieşire foarte mică. Ca neajunsuri trebuie menţionat că pentru modificarea
amplificării, trebuie reglate simultan, două rezistenţe.
Variantă cu reglarea amplificării printr-o singură rezistenţă. Schema
(fig.3.37b) este uşor integrabilă în CI.
A.O.1
R2 U11 R2
R1

A.O.1 R1
R3
 
A.O.3


U11 R id R4
U2
A.O.3
 U2
A.O.2 R3 R1
A.O.2 R1
U12

R2

R2
U12
b)
a)
Fig.3.37 Amplificatoare diferenţiale discrete
Funcţionarea. Dacă AO1 şi AO2 sunt ideale rezultă că prin rezistenţele
R3, R4 şi R3 circulă acelaşi curent
U 21  U11 U11  U12 U12  U 22

I2    (3.46)
R3 R4 R3
relaţie din care se deduce:
 R  R  R  R
U 21  U11 1  3   U12 3 ; U 22  U12 1  3   U11 3 (3.47)
 R4  R4  R4  R4
şi deci:
 R 
U 21  U 22  ( U11  U12 )  1  2 3  (3.48)
 R4 
Prin urmare etajul de intrare (AO1 şi AO2) are amplificare de

mod comun egală cu unitatea, însă amplificarea diferenţială este mult
peste unitate (1+2R3/R4) şi deci, rejecţia de mod comun (RMC) este mai
bună. Din cele arătate rezultă că ecuaţia de funcţionare a acestui
amplificator este:
R2  R 
U2  1  2  3  U12  U11 
R1  R4 
(3.49)
relaţie ce arată că amplificarea totală poate fi reglată numai cu o singură

rezistenţă (R4).
Amplificatoare diferenţiale integrate
Realizarea unui amplificator diferenţial din componente discrete
comportă unele dificultăţi în privinţa amplificatoarelor operaţionale
(sortare, derive etc.) precum şi a rezistenţelor din reacţii (reglaje,
toleranţe strânse etc.). La amplificatoarele diferenţiale integrate aceste
probleme sunt rezolvate de către constructor.
Un exemplu de realizare a amplificatoarelor diferenţiale este
amplificatorul de instrumentaţie BB 3620. Schema funcţională a acestuia
este prezentată în fig. 3.38 . Se observă că acesta este similar cu cel din
fig. 3.37, b cu deosebirea că are un etaj de ieşire suplimentar (pentru
compensare în frecvenţă şi creşterea RMC). Ecuaţia de funcţionare este
de forma (3.48) şi care, ţinând cont de valorile rezistenţelor din reacţie
precum şi de prezenţa etajului suplimentar (ceea ce înseamnă o inversare
de polaritate), devine:
 25k 
U2  1 
12,5k    U11  U12  (3.50)
 R  BB3620
Parametrii de -calitate. Amplificarea (reglabilă prin R): 1-1000,
liniaritate: 0,01% (de la 25k A=100),25kcoeficientul termic al amplificării:
o 25k
0,01%/ C, Rid=300MΩ, Rc=1000MΩ, rezistenţa de ieşire (Re) ≤0,1Ω,
+ 25k
RMC≥70dB, dimensiuni: 50x50x20 - mm (construcţie
- hibridă, în răşină
epoxidică,R
cu 28 de pini),
12,5k masa 57g.
+ +
- 25k
U12
+ U2
+15V -15V
U11 + -
Sursă
Masa Masa
sursei sistemului
Fig. 3.38 Amplificatorul de instrumentaţie BB 3620

3.4.3. Amplificatoare logaritmice
Se utilizează la măsurători raţiometrice (voltmetre logaritmice)

precum şi la operaţii de liniarizare a caracteristicii de transfer la senzorii
cu ecuaţie de funcţionare exponenţială cum sunt senzorii rezistivi de
umiditate.
3.4.3.1. Consideraţii de bază

Atunci când este utilizat, logaritmul impune ca, la descrierea unui
fenomen fizic, argumentul să fie fără dimensiuni. Amplificatorul
logaritmic trebuie să efectueze calculul logaritmului raportului a două
mărimi la care numărătorul să fie mărimea de măsurat, iar numitorul -
o mărime de aceeaşi natură purtând numele de mărime de referinţă.
Ecuaţia de funcţionare a unui amplificator logaritmic este de
forma:
Ux Ix
U2=Klog ; U2=Klog (3.51)
Ur Ir
în care K este o constantă ce se numeşte factor de scară şi se exprimă în

V/decadă.
3.4.3.2. Tranzistorul bipolar ca element logaritmic

La tranzistorul bipolar npn (ideal), în BC, curenţii de colector (IC)

şi emitor (IE) sunt daţi de relaţiile (fig. 3.39):
Ic
UBE
IC IE Ix
R
- X RE
UBE Ux AO
UBC + U2
IB
Fig. 3.39 Fig.3.40
IC=  N I ES e U BE VT
 
 1  I CS e U BC VT

1 (3.52)

IE=  I ES e U BE VT

 1  1I CS e U BC  VT
1  (3.53)
în care IES şi ICS sunt curenţii de conducţie inversă de emitor şi colector,

N (0,95-0,99) şi 1 (0,3-0,4) - rapoarte de transfer de curent în sens
normal (direct) şi respectiv invers, iar VT (26 mV la 25ºC) reprezintă
tensiunea termică.
3.4.3.3. Amplificator logaritmic cu transdiodă
a) Ecuaţia de funcţionare
Tranzistorul de logaritmare este conectat la masă (fig. 3.40) şi
amplificatorul operaţional menţine colectorul acestuia la potenţialul
bazei, adică UBC=0, o asemenea conexiune numindu-se transdiodă.
Funcţionarea amplificatorului logaritmic este următoarea: deoarece
UBC=0, curentul de colector devine:
IC=  N I ES e  U BE VT
1 
(3.54)
relaţie în care pentru UBE>>VT poate fi scrisă în forma:

IC
UBE=VTln ;(I >>I ) (3.55)
 N I ES C ES
de unde ţinând cont de relaţiile: Ic=Ix=Ux/R şi UBE=-U2 se obţine ecuaţia

de funcţionare:
Ix Ux
U2=-VTln ; U2=-VTln ;(N  1) (3.56)
 N I ES RI ES
care transcrisă în logaritmi zecimali capătă forma:
Ux
U2=-Klog ;K=VTln10. (3.57)
RI ES
unde k reprezintă factorul de scară.

b) Parametrii specifici la amplificatoarele logaritmice
Dintre parametrii specifici cei mai importanţi sunt: conformitatea
logaritmică, gama dinamică şi factorul de scară.
Conformitatea logaritmică. Se apreciază prin eroarea de
conformitate logaritmică care reprezintă abaterea caracteristicii reale faţă
de cea teoretică.
Gama dinamică reprezintă intervalul de valabilitate a ecuaţiei de
funcţionare şi se exprimă în decade sau în dB.
Factorul de scară (K) se defineşte drept variaţia tensiunii de
ieşire (U2) corespunzătoare variaţiei de o decadă (10/1) a tensiunii de
intrare (Ux). K se exprimă în V/decadă, deoarece log(U x/RIES) este un
termen adimensional. În cazul (3.57), cum VT=26mV la (25oC) şi
ln10=2,3 rezultă K≈60mV/dec la (25oC). De regulă se prevede şi o reţea
de multiplicare cu 16,7 astfel încât să se obţină K=1 V/dec. O schemă
prevăzută cu o asemenea reţea de multiplicare este arătată în fig. 3.41, a.
În acest caz UBE=-U2RT/(R3+RT) şi ca urmare (3.57) capătă forma:
R3=16k RT=1k±0,3%/oC
 R  751N U
U 2 T1  3   VT ln 10  log x ; (3.58)
U RT  RI ES RT
+ R E
- R3 15k
T1 T2
şi deci
U factorul
S AOde scară devine:
x
+ U2 R3
1k
RT
a) b)
Fig. 3.41 Amplificator logaritmic

 R 
K  1  3   VT ln 10 (3.59)
 RT 
de unde impunând condiţia (1+R3/RT)=16,7 rezultă K=1 V/dec. Din

aceiaşi condiţie, impunând RT=1kΩ rezultă R3≈15kΩ. O fracţiune a lui R3
serveşte simultan şi ca rezistenţă de limitare a supraîncărcării AO.
Rezistenţa RT se alege cu coeficient termic pozitiv (0,3%/oC) pentru a
permite compensarea dependenţei de temperatură a lui VT. Adesea RT şi
R3 sunt incluse în circuitul integrat format de cele două tranzistoare log.
(fig. 3.41, b), circuit care uşurează mult operaţia de alegere a
tranzistoarelor logaritmice. De asemenea, uşurează şi alinierea lui K la
valoarea de 1mV/dec., menţionată mai înainte.
c) Erori specifice la amplificatoarele logaritmice
În afară de erorile proprii amplificatoarelor operaţionale, la
amplificatoarele logaritmice mai apar şi unele erori specifice: eroarea de
conformitate logaritmică şi erorile datorate variaţiei cu temperatura.
Erori datorate variaţiei temperaturii. Eroarea datorată lui VT se
compensează, iar cea datorată lui IES este exagerat de mare şi se combate,
printr-un artificiu de schemă care permite eliminarea lui I ES din ecuaţia de
funcţionare.
3.4.3.4. Amplificatoare logaritmice compensate termic

Schemele AL de acest tip sunt alcătuite în aşa fel încât I ES este
eliminat din ecuaţia de funcţionare, eliminarea făcându-se printr-o
scădere logaritmică de forma:
Ix I I
ln  ln r  ln x (3.60)
I ES I ES Ir
unde Ir este un curent de referinţă procesat printr-un al doilea bloc de

logaritmare.
Schema de principiu este dată în figura 3.42.
751N
I c1 I c2
E1 P E2
T1 T2
U BE1 U BE 2
Cc R Ir
Ix
Cc Re 
AO 2 Ur

D 

Ux
R
AO 1
R3 V2

U2 RT
Fig.3.42 Metoda scăderii pe emitoarele tranzistoarelor logaritmice
Se observă că tensiunea colector-bază la ambele tranzistoare este

nulă UCB1=0, deoarece colectorul lui T1 este la masă, iar UCB2=0, deoarece
baza şi colectorul lui T2 sunt menţinute la acelaşi potenţial de către AO2.
Potenţialul bazei lui T2 este:
RT
V2= U2 (3.61)
R3  RT
Din această constatare (UCB1= UCB2=0) rezultă că IC1 şi IC2 sunt de

forma (3.52) şi deci (IC1=Ix şi IC2=Ir):
Ix Ir
U BE1  VT ln ; U BE2  VT ln (3.62)
 N I ES1  N I ES2
De asemenea, se observă că emitoarele E 1 şi E2 sunt la acelaşi
potenţial, adică UE1=UBE1 şi UE2=V2+UEB2; rezultă:
Ix Ir RT
 VT ln V2  VT ln ; V2  U2 (3.63)
 N I ES1  N I ES2 RT  R3
relaţie din care, ţinând cont de (3.61) se obţin ecuaţiile de funcţionare în

curent şi tensiune (IES1=IES2):
Ix  R 
U 2   K log ; K  1  3 VT ln 100 (3.64)
Ir  RT 
Ux
U 2   K log (3.65)
Ur
independente de IES1 şi IES2.
Rezistenţele R3 şi RT (luate din circuitul 751 N, fig.3.42) servesc
la ajustarea şi compensarea termică a lui K, în maniera arătată la relaţia
(3.59.). Dioda D protejează emitoarele lui T 1 şi T2 împotriva eventualelor
supratensiuni ce pot apărea la schimbarea polarităţii lui U x în c.c., în
regim tranzitoriu şi în c.a. Condensatorul Cc asigură stabilitatea
amplificatorului în regim dinamic (scurtcircuitează rezistenţa variabilă a
emitoarelor T1 şi T2. Schema analizată (fig. 3.42) este simplă (numai
două AO), versatilă (cu unele mici modificări poate fi utilizată şi ca
amplificator exponenţial) şi uşor integrabilă în monocip.
Observaţie:
Amplificatoarele logaritmice cu două intrări (fig. 3.42) se mai
numesc şi amplificatoare logaritmice de raport sau logometre
electronice.
3.4.4. Amplificatoare exponenţiale

Schema de principiu a unui amplificator exponenţial este arătată
în figura 3.44. Din schemă rezultă relaţiile:
RT
UE1=UBE1; UE1=UE2; UE2= U x  U BE 2 (3.66)
RT  R3
din care se obţine ecuaţia de funcţionare:
Ux
U2=Ur  10 K
IC2
751N
I C1 R
R3 T2 T1
(3.67) R
Ix
Ux
T - RT
-
A1
Ux
 U2  U2
R RE
Ur
-
Ir A2

a) b)
Fig.3.43 Amplificator exponenţial: a) – simplu b) – compensat termic
3.4.5. Particularităţi la amplificatoarele de măsură de c.a.

La aceste amplificatoare apar unele limitări în frecvenţă şi în
putere. Limitarea în frecvenţă este descrisă prin banda de frecvenţă, iar
cea de putere - prin coeficientul de distorsiune de neliniaritate.
3.4.5.1. Banda de frecvenţe

Banda de frecvenţe la un amplificator se defineşte ca intervalul de
frecvenţe B=f2-f1, în afara căruia amplificarea scade cu 3 dB. Frecvenţele
f1 şi f2 se mai numesc şi frecvenţe de tăiere.
a) Caracteristica de frecvenţă
În vecinătatea lui f1 un amplificator poate fi modelat ca un circuit RC
trece-sus, iar în cea a lui f2 ca un circuit RC trece-jos.
C1 R2
90%
a U1 C2 U2
U1 R1 U2 U2
U2 10%
a)
a) U2 U1
U2
 tc
 U1
c) b) U2 c)
b)
Fig.3.44 Răspunsul la frecvenţe Fig.3.45 Răspunsul la frecvenţe
joase înalte
Răspunsul la frecvenţe joase (f1). Din fig.3.44, a, decurg relaţiile:
U 22 2 12
 ; tg   1 (3.68)
U12 1  2 12
în care  1  R1C1 reprezintă constanta de timp iar  - defazajul dintre

tensiunea de intrare şi cea de ieşire. Pentru U2/U1=1/ 2 rezultă:
1 1
1  ; f1  ;  =45º (3.69)
1 2    1
Constanta 1 poate fi determinată experimental aplicând la

intrare un semnal dreptunghiular de frecvenţă joasă şi vizualizând
răspunsul (U2) pe ecranul unui osciloscop. Măsurând supracreşterea a
(fig.3.44, c) se poate calcula τ1 şi deci determina f1:
2F  a 
f1    (3.70)
  U 2 
Răspunsul la frecvenţe înalte. Din fig.3.45, a decurg relaţiile:
U2 1
 ; tg    2 ;  2  R 2 C 2 (3.71)
U1 1   2 12
din care, impunând condiţia U2/U1=1/ 2 rezultă:
1 1
2  ; f2  ;  = -45º (3.72)
2 2    2
Măsurând timpul de creştere (tc) al unui semnal dreptunghiular

trecut prin circuitul R2C2 (fig. 3.45, c) se poate determina constanta de
timp τ2=tc/2,2 şi deci:
1
f2  (3.73)
3t c
În fig.3.46 se arată caracteristica de frecvenţă şi cea de fază
trasate cu relaţia (3.70) şi (3.71). Se observă că în vecinătatea lui f 1, U2
este în avans iar în cea a lui f 2 – în întârziere faţă de U1 şi că pe parcursul
palierului, φ=0.
A/Am U1
1
3dB
0,7 A
Am a)
f1 f2 f
U2
90o
45o
0o 0o b)
45o 45o
90o 90o
Fig.3.46 Fig.3.47
3.4.5.1. Distorsiuni de neliniaritate

În regimul de semnal mare, semnalul sinusoidal de la intrare poate
fi deformat de către amplificator în maniera din fig. 3.47, b. Abaterea lui
U2 faţă de forma sinusoidală pură se exprimă cantitativ prin factorul de
distorsiuni de neliniaritate:
A22  A32  ...  An2

D (3.74)
A12  A22  ...  An2
în care A1 reprezintă armonica fundamentală iar A2,…An – armonicile
tensiunilor respective. Valorile admisibile pentru D la amplificatoarele de
măsură sunt cuprinse intre 0,01-0,1%.
3.5. Redresoare de măsurare
În prelucrarea semnalelor variabile în timp, aproape întotdeauna

se impune prezenţa unui redresor de măsurare, care să asigure la ieşirea
sa o tensiune (curent) de o polaritate dată, reprezentând o valoare
caracteristică a mărimii variabile (valoare medie, valoare de vârf, valoare
medie dependentă de fază ş.a.). Redresoarele de măsurare trebuie să
asigure precizie şi liniaritate cât mai bună în transferul de informaţie. În
acest scop redresoarele de măsurare utilizate în aparatele de măsurare
electronice sunt realizate în general cu amplificatoare operaţionale.
3.5.1. Redresoare de măsurare pentru valori medii

Redresoarele de măsurare pentru valori medii (absolute) asigură

la ieşirea lor o tensiune electrică proporţională cu valoarea
t 0 T
1
U med 
T  u ( t ) dt ,
t0
(3.75)
a tensiunii periodice u(t) cu perioada T.
Schemele de redresare utilizate la aparatele de măsurare
magnetoelectrice cu redresor au caracteristica de transfer neliniară la
tensiuni mici (sub 0.3 – 0.7 V – pragul de deschidere al diodelor). Dacă
scara aparatelor analogice permite luarea în considerare a acestei
neliniarităţi aparatele de măsurare digitale nu pot compensa neliniarităţile
redresorului. Redresoarele cu AO stabilesc o relaţie liniară între mărimea
de ieşire şi de intrare în întregul interval de măsurare.
Elementele redresoare sunt introduse în reacţia negativă a AO.
Sarcina redresorului are rezistenţa foarte mare, încât curentul absorbit de
aceasta se poate neglija. La alternanţa pozitivă a tensiunii ui (redresorul
monoalternanţă fig.3.48, a), până când u0 nu depăşeşte tensiunea prag de
deschidere a diodei D2, amplificatorul funcţionează în buclă deschisă.
Amplificarea fiind mare, u0 atinge valoarea tensiunii prag la valori mici
ale lui ui (de ex. dacă tensiunea prag este de 0.7 V, amplificarea
A0=25000, dioda se va deschide la tensiunea ui =0.7/25000=28 V).
După deschiderea diodei D2 amplificatorul funcţionează cu reacţie
negativă; întrucât R2=R1 şi R2>>Rd (Rd – rezistenţa diodei în conducţie)
rezultă u0=-ui, dar la ieşire tensiunea este nulă, u e=0. La alternanţa
negativă a lui ui se deschide dioda D1 şi se culege tensiunea ue=u0-Rdi2.
Dar considerând AO ideal, se poate scrie:
ui=R1i1 ; u0=(R2+Rd)i2 ; i1+i2=0;
de unde rezultă
ue=R2i2=-ui (3.76)
adică tensiunea de la ieşire este independentă de rezistenţa neliniară a

diodei.
Cea mai utilizată schemă de redresare bialternanţă este cea din
fig.3.48, b cu ieşire flotantă. Similar cu cazul precedent, se poate
demonstra şi în acest caz relaţia (3.68), valabilă în ambele alternanţe.
Schema asigură precizie ridicată şi neliniaritate mică (sub 0.01%).
Precizia redresoarelor prezentate este determinată de precizia
rezistenţelor, tensiunii şi curentului de decalaj al AO. La frecvenţe mari
precizia redresoarelor de măsurare pentru valori medii scade datorită
scăderii amplitudinii AO în buclă deschisă, a capacităţii diodelor, etc.
Redresoarele de măsurare pentru valori medii sunt utilizate frecvent între
frecvenţele de 20 Hz şi 100 KHz, iar în execuţii speciale (cu AO de
calitate) limita de frecvenţă se poate extinde până la 10 MHz.
R2 R2 
D1 D1 ue
i2 i2 D2
ui R1 R2 D2 ui R1 R2 -
- -
i1  i1
 
u0 ue u0
R3 R3
-
a) b)
Fig.3.48 Redresoare de măsurare pentru valori medii cu AO:
a) – schemă monoalternanţă (R1=R2; R3=R1||R2); b) – redresor
bialternanţă cu ieşire flotantă
3.5.2. Redresoare de măsurare pentru valori de vârf
Redresoarele de măsurare pentru valori de vârf (detectoare de

vârf) sunt utilizate în voltmetrele electronice de valori de vârf şi în
sisteme de măsurare (urmărire) cu eşantionare-memorare. Ele convertesc
tensiunea variabilă în timp, în tensiune continuă egală cu valoarea de vârf
( U m ), negativă ( U m ) sau vârf-vârf ( U VV ) a tensiunii de intrare.
Schemele de bază ale detectoarelor de vârf se realizează în
variantă serie, paralel sau serie-paralel (fig.3.49). Curbele tensiunilor din
diferite puncte ale schemelor sunt desenate pornind din starea iniţială
nulă.
Detectorul de vârf serie (fig.3.49, a) are dioda D deschisă numai
în alternanţe pozitive, dar numai în intervalele de timp cât u t>u0. Prin
diodă condensatorul C se încarcă, iar în timpul alternanţelor negative se
descarcă prin rezistenţa R (de regulă rezistenţa de intrare a voltmetrului
electronic de c.c). Dacă constanta de timp =RC este mult mai mare decât
perioada tensiunii de intrare, tensiunea de ieşire u 0 se stabileşte la
valoarea de vârf a lui ui (u0= U m , iar dacă dioda D s-ar conecta
invers, ar rezulta u0= - U m ).
Tensiunea maximă pe diodă este Uvv, iar rezistenţa de intrare în
redresor Ri=R/2. Detectorul de vârf serie are dezavantajul că transmite la
ieşire şiUcomponenta continuăU ca tensiunii de intrare.
C1 D2
(fig.3.49,- b)dioda D conduce numai
d
- 
La detectorul de vârf paralel
înu timpul
D 
alternanţelor
R u 0 unegative,
C cât utimpu |ui|>uc. Dacă =RC>>T, u0
i C - D R 0 i D1 - C 2 R
valoarea medie a tensiunii de ieşire (u 0 trebuie filtrat cu un filtru trece-
i
jos) este egală cu valoarea de vârf a lui ui (în figură U0 med= U m ,

a) b)
inversând dioda, se va obţine U0 med= - U m ). Condensatorul de intrare C
u 0 permite trecerea componentei ucontinue
nu i a tensiunii de intrare.
Tensiunea maximă pe diodă u vv este U vv, iarT rezistenţa de intrare a
detectorului Ri=R/3. t t
Ambele tipuri de detectoare de vârf pot funcţiona până la
u vv
frecvenţe foartec)mari (fmax=100 MHz – 1GHz), dar datorită tensiunii prag
de
u i deschidere a diodei de peste 0.1 V,u ilimita minimă c) de funcţionare este
peste 0.1 V.
Înseriind un udetector
 de vârf pozitiv cu unul de vârf negativ se
m t
obţine un detector de valori vârf-vârf (fig.3.49, c). t

Detectoarele de vârf de mare precizie şi sensibilitateuridicată m
se
realizează cu amplificatoare
a) operaţionale. Un detector b) de vârf cu AO
(fig.3.50)
u0 cuprinde schema redresoare u c în bucla de reacţie. Dioda
detectoare D se deschide la o tensiune de intrare de A 0 ori mai mică decât
u
tensiunea prag a diodei, iarm influenţa
t căderii de tensiune a diodei u m t se
reduce la fel de A0 ori. Sensibilitatea acestui tip de detector creşte
a) b)
(limitele
ud de măsurare 1 mV –t 1V) dar se reduce substanţial frecvenţa
maximă la care se poate utiliza. u0
u vv
u vv t
a)
b)
Fig. 3.49 Schema redresoarelor de măsurare pentru valori de vârf şi curbele
de variaţie ale tensiunilor :
a – schema serie; b – schema paralel; c – schema serie-paralel
U0
U cm
t
U0
 0 U im
U im U 0med 

U0
 Uim 
 U0med   cos
3  3
U0

 U 0med  0
2
U0
Uc 2
 D
 Uim 
ui
k
u0 - 3 U0med   cos
Ui U0  3
C R
U0
 
Fig.3.50 Detector de vârf cu amplificator operaţional
a) b) U im
U 0med  

Fig.3.51 Principiul detecţiei sincrone: a - schema de principiu; b - tensiunea

redresată la diferite relaţii de fază între tensiunea de comandă uc şi tensiunea de
intrare sinusoidală ui.
3.5.3. Redresoare de măsurare sincrone

În lanţul de măsurare adesea este necesară redresarea unei
tensiuni periodice astfel încât valoarea tensiunii continue să reflecte şi
relaţia de fază faţă de o tensiune de referinţă. În schema de principiu a
unui redresor (detector) sincron (sensibil la fază) monoalternanţă
(fig.3.51, a) comutatorul K se închide sincron cu tensiunea de comandă

uc.
În starea închisă a lui K la ieşire se transferă tensiunea de intrare,
valoarea medie U0 med depinzând de defazajul tensiunii de intrare faţă de
cea de comandă.
Dacă la intrare se aplică o tensiune sinusoidală u i=Uimsin(t+),
valoarea medie a tensiunii de ieşire este :
T/2
1 1
U0 med=
T  u i dt =  Uim cos  (3.77)
0
În figura 3.52, a şi b se observă “Principiul detecţiei sincrone” astfel: a)

schema de principiu; b) tensiunea redresată la diferite relaţii de fază între
tensiunea de comandă uc şi tensiunea de intrare sinusoidală ui.
n
Dacă tensiunea de intrare este nesinusoidală ui=  U imk sin(kt   k ) ,
k 1
valoarea medie a tensiunii de ieşire este:
U0med=
1 n U imk cos  k

 k 1 k
 
1    1 k =
1 U U 
 U im1 cos 1  im3 cos  3  im 5 cos  5  ... (3.78)
 3 5 
Se constată că armonicile pare au un efect nul asupra tensiunii redresate,

iar faptul că armonicile superioare impare afectează valoarea medie
constituie un neajuns al detectorului sincron, care se poate elimina prin
utilizarea unui amplificator selectiv înaintea detectorului sincron. În cele
mai multe lanţuri de măsurare redresoarele sincrone efectuează
redresarea tensiunii de măsurat în cazul defazajului =0 şi =, când se
obţine valoarea medie absolută cu semn plus respectiv minus.
În figura 3.52 se prezintă câteva scheme de redresoare sensibile la
fază cu diode şi tranzistoare. La schemele cu diode, datorită condiţiei de
funcţionare | uc | > | ui |, deschiderea diodelor este impusă de tensiunea de
comandă uc, independent de valoarea instantanee a lui ui.
O caracteristică importantă a detectoarelor sincrone este

capacitatea de supraîncărcare, exprimată prin factorul de supraîncărcare
KS, care este raportul dintre semnalul maxim de intrare pentru răspuns
liniar şi semnalul nominal de intrare. Supraîncărcarea detectorului se
produce când semnalul util slab este însoţit de perturbaţii de amplitudine
mare. Factorul KS are valori cuprinse între 3 şi 1000.
Intervalul frecvenţelor de lucru este cuprins între 1 Hz şi 100
KHz.
U0
Uc R U0 Uc Ui
R
a) b)
Ui
R1
Ui 1
Ui R U0 4
Uc U0
R2
c) d)
Uc
Fig. 3.52 Scheme de redresare sensibile la fază:

a – detector în inel cu diode; b – detector monoalternanţă cu diode; c – detector
monoalternanţă
cu tranzistor bipolar; d – detector bialternanţă cu TEC-MOS.
3.6. Multiplicatoare analogice

Multiplicatoarele analogice utilizate în lanţurile de măsurare

realizează funcţia:
u0 = k · u1 ·u2 (3.79)
Produsul a două tensiuni se obţine prin folosirea unor proprietăţi

intrinseci ale elementelor semiconductoare (tranzistoare, diode,
traductoare Hall) sau prin sinteza unor scheme de calcul electronic,
realizându-se multiplicatoare cu reţele de ridicare la pătrat,
multiplicatoare cu transconductanţă variabilă, multiplicatoare cu
logaritmare, multiplicatoare cu modulaţie în amplitudine şi durată.
Cele mai precise multiplicatoare analogice sunt multiplicatoarele
cu modulaţie în amplitudine şi durată.
U U med

T
Fig. 3.53 Principiul modulaţiei în amplitudine şi durată

CE 
U1 A2 - U U0
T
t
GTT 
 
- Comp
-
U2
Fig. 3.54 Schema funcţională a unui multiplicator cu modulaţie

în amplitudine şi durată a impulsurilor
Principiul lor de funcţionare se bazează pe faptul că valoarea

medie a unui şir de impulsuri de frecvenţă constantă (f=1/T) este

proporţională cu produsul dintre amplitudinea U şi durata  a
impulsurilor (fig.3.53) :
T 
1 1 U
U med 
T  udt  T  Udt  T
(3.80)
Dacă amplitudinea este proporţională cu o tensiune u1, iar durata

impulsului proporţională cu o altă tensiune u2 va rezulta: Umed=K·u1·u2.
În schema din fig.3.54 tensiunea generatorului de tensiune
triunghiulară GTT se însumează cu tensiunea de intrare u 2. Tensiunea
sumă se aplică unui comparator (cu referinţa la masă). Pe durata
intervalelor t comutatorul electronic (CE) este închis, la ieşirea celui de-
al doilea sumator fiind tensiunea –u1. În intervalele T - t, CE este
deschis, tensiunea la sumator este +u1. Trecând tensiunea rezultantă
printr-un filtru trece-jos se obţine tensiunea de ieşire medie u 0=Umed
proporţională cu produsul u1·u2. Demonstraţia este evidentă dacă se ţine
T
cont de relaţia  t  k 1u 2 :
2
t
1  u
T T
1 2k
u0   udt      u 1  dt   u 1 dt  = 1  T  2t   1 u 1 u 2 (3.81)
T0 T  0 t  T T
Prin alegerea convenabilă a frecvenţei tensiunii triunghiulare şi a

constantei de proporţionalitate k1 (de ex. 2k1/T=1/10) se obţine o relaţie
simplă: u0 = u1 u2 / 10.
Multiplicatoarele cu modulaţia amplitudinii şi duratei
impulsurilor ating precizii de 0.1% sau 0.2% şi banda de frecvenţă până
la 100 KHz (limitarea în frecvenţă se datorează purtătoarei şi filtrului
trece-jos). La frecvenţe joase s-au realizat multiplicatoare cu erori
maxime de 0.02 şi 0.05%.
Acest tip de multiplicator intră în componenţa wattmetrelor
digitale şi a contoarelor statice.
3.7. Formatoare de impulsuri

Sarcina formatoarelor de impulsuri este de a transforma

semnalele de intrare de formă oarecare în semnale dreptunghiulare cu
nivele logice zero şi unu, compatibile cu circuitele digitale ale lanţurilor
de măsurare.
Conversia semnalelor la forma dreptunghiulară se realizează prin
compararea nivelului acestora cu o referinţă stabilită după necesitate.
Formatoarele de impulsuri sunt circuite electronice, de ex.:
comparatorul de nivel, triggerul Schmitt, circuite de diferenţiere urmate
de circuite logice cu nivel de semnal standard, detectorul de nul, ş.a.
U ref
R1 U ref
U0
U OM
R3
 0 U i2 U i1 Ui
R2
- U0 V
Ui
- U Om
a) b)
Fig. 3.55 Trigger Schmitt de precizie mărită:

a – schema electrică; b – caracteristica de transfer
Comparatorul este un circuit specializat sau construit cu AO, a
cărei ieşire are numai stările logice 0 şi 1, care depinde de relaţia dintre
tensiunea de referinţă Ur şi nivelul semnalului ui (de ex. pentru ui<Ur
stare 0, pentru ui>Ur stare 1). Histerezisul comparatorului este mic, de
ordinul milivolţilor.
Deseori semnalul este neregulat, caz în care, este avantajos un
formator de impulsuri cu histerezis reglabil. Circuitul tipic este triggerul
Schmitt. La schema de bază histerezisul V se poate regla prin
modificarea rezistenţei de intrare R1. Nivelele de basculare u+i1 şi u+i2 nu
sunt stabile.
O schemă cu precizie ridicată, cu histerezisul controlabil în limite
rigide, este indicată în figura 3.56, a. Tensiunile U 0M şi U0m reprezintă
tensiunea de ieşire maximă de saturaţie pozitivă respectiv negativă a AO.
Valorile tensiunilor prag de basculare se pot determina cu

expresiile:
R2 R 2R 3
ui1= U ref ; ui2= U ref ; (3.82)
R1  R 2 R 1R 2  R 1 R 3  R 2 R 3
Până când ui<ui1 ieşirea are nivelul jos u0= - U0m. La depăşirea
pragului (ui>ui1) circuitul trece în cealaltă stare de saturaţie u 0= - U0M. La
revenirea tensiunii de intrare, triggerul revine la starea iniţială u 0= - U0m
numai la scăderea tensiunii la valoarea ui<ui2 (ui1>ui2). Nivelele de
basculare şi lăţimea histerezisului se pot regla din rezistenţa R2.
Utilitatea histerezisului se poate exemplifica la formarea
impulsurilor pentru un frecvenţmetru, semnalul fiind însoţit de zgomot
(fig.3.56). Scopul formatorului este de a înregistra un salt de nivel al
impulsului pe o perioadă a semnalului. Dacă amplitudinea zgomotului
depăşeşte histerezisul formatorului atunci se formează impulsuri false
(fig.3.56, a). Impulsurile sunt formate corect dacă zgomotul are
amplitudinea mult mai mică decât “fereastra” de histerezis şi dacă nivelul
de basculare este corect situat pe semnalul studiat (fig.3.56, b).
U i1
U i2
U i1
U i2
a) b)
Fig.La
3.56măsurarea
Interdependenţa
cu dintre nivelul
precizie a de zgomot şi histerezisul
intervalelor de timp,triggerului:
a perioadei,
a – formarea de impulsuri false; b – formarea corectă a impulsurilor
histerezisul introduce erori suplimentare, motiv pentru care în asemenea
T
cazuri se utilizează scheme
T speciale pentru diminuarea
C (chiar eliminarea)
D
histerezisului detectoruluiUde nivel. R

E
R R3
Ux S A.O. R3 Ux S A.O.

 U2
U2
RT RT
a) b)
Fig.3.38 Amplificator cu transdiodă: a) – cu reţea de multiplicare b) – şuntat

Capitolul 03

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 03

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare

3. Convertoare de prelucrare pentru aparate

Convertoarele de prelucrare sunt accesorii sau componente care

3.1 Reductoare de tensiune

3.1.1. Divizoare de tensiune

3.1.1.1. Divizoare pentru tensiuni continue

rezistenţelor r2 … r5. După aceea, cu grupul de rezistenţe r 1 ...r5=5k, luat

Fig.3.2 Divizor reglabil Fig.3.3 Divizor cu autoreglare

b) Divizorul Kelvin-Varley (fig.3.4).

În felul acesta rezistenţa echivalentă a celor două rezistenţe R 1

Fig.3.4 Divizor Kelvin - Varley

Divizoarele Kelvin-Varley se utilizează la alcătuirea dispozitivu-

3.1.1.2. Divizoare pentru tensiuni alternative

Teflon Vid Cupru Teflon

Când frecvenţele sunt de peste zeci de KHz, raportul de divizare

Numai dacă este îndeplinită

C1 > C1 < R 1C1 = R 2C 2

Domenii de utilizare. Divizoarele RC compensate în frecvenţă se

Fig.3.9 Divizor RC reglabil Fig.3.10 Divizor cu celule separate

Vom analiza în continuare schemele divizoarelor cu celule

Divizor cu celule separate (fig.3.10.). Are schema cea mai

Fig.3.11 Divizor cu secţiuni în serie

Valorile componentelor trecute pe schemă au fost calculate

necesare 16 asemenea rezistenţe; în schimb la divizorul serie sunt

3.1.2. Transformatoare de tensiune

E1  4,44  f  n 1   m ; E 2  4,44  f  n 2   m , (3.13-3.14)

cu ajutorul cărora se construieşte diagrama fazorială din fig.3.13.

Din cauză că U2, nu este exact în antifază cu Ux apare eroarea δu

3.2. Reductoare de curent

Fig.3.15 Şunt Fig.3.16 Şunt Ayrton

3.2.2. Transformatoare de curent de joasă frecvenţă

Fig.3.17 TC obişnuit Fig.3.18 Diagrama fazorială Fig.3.19 TC tip cleşte

Rapoartele de transformare sunt astfel concepute, încât, la trecerea

n1Ix+n2I2 = n1I0 ; n1Ix= –n2 I2 + n1I0 , (3.18)

3.2.3. Transformatoare de curent de radio frecvenţă

3.3.1. Definiţie. Funcţionare

Faţă de divizoare de tensiune, atenuatoarele au particularităţile:

Fig.3.22 Atenuator Fig.3.23 Atenuator

în care a este atenuarea, iar Rc= impedanţa caracteristică.

3.3.2. Atenuatoare fixe

Atenuator în (fig.3.24.b). Este utilă o transformare triunghi-

3.3.3. Atenuatoare reglabile

Fig.3.25 Atenuator cu reglare continuă Fig.3.26 Schema de funcţionare a

Atenuatoare cu reglare în trepte. Acestea sunt alcătuite din înserierea

Fig.3.27 Atenuator cu reglare în trepte

Având în vedere că fiecare din celulele a1 – an (fig.3.27) este

Cutiile de atenuatoare se folosesc la măsurări pe amplificatoare, la

Fig.3.29 Adaptarea la circuitul de măsură

3.3.4. Alte utilizări ale atenuatoarelor

3.4. Amplificatoare de măsură

După mărimea pe care o amplifică, amplificatoarele pot fi: de

3.4.2. Amplificatoare de măsură de c.c.

3.4.2.1. Amplificatoarele operaţionale

Caracteristica de transfer la un amplificator operaţional este

Fig.3.31 Amplificator operaţional

Amplificarea parazită de mod comun (Amc) se datorează unor

Fig.3.32 Configuraţii inversoare

Ecuaţia de funcţionare. Scriind că suma curenţilor în punctul M este

Convertoare curent – tensiune. Schema din fig.3.32, c satisface

proporţională cu sarcina de măsurat (qN).

Amplificatorul de sarcină se utilizează în electrometrie

Relaţii din care rezultă amplificarea cu reacţie:

Fig.3.34 Configuraţii neinversoare şi repetoare de tensiune