1 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

5. Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor

curenţilor electrici

În acest capitol se vor prezenta unele dispozitive şi aparate pentru

măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari ale
acestora. Deoarece măsurarea curentului se reduce, adesea, la măsurarea
unei tensiuni, se va acorda un spaţiu mai însemnat acesteia din urmă.

5.1 Măsurarea tensiunilor continui

Întâlnim tensiuni continui înalte (kV, zeci de kV) la tuburile

cinescoape (postaccelerare), la megohmmetrele de înaltă tensiune,
precum şi la generatoarele electrostatice de uz tehnologic (vopsire,
pluşare, filtrarea gazelor de coş, etc.). La măsurarea unei asemenea
tensiuni se utilizează voltmetre electronice asociate cu divizoare de
tensiune sau cu senzori optoelectronici precum şi voltmetre electrostatice.

5.1.1 Noţiuni generale

Se va examina mai întâi influenţa impedanţei interne ZG a surselor
de înaltă tensiune continuă.
a) Eroarea datorată efectului de sarcină
Pe lângă erorile de aparat, la măsurarea unei tensiuni U x la o sursă
cu impedanţă ZG mare (fig.5.1), poate apărea şi o eroare sistematică de
forma (abstracţie făcând de semn):

s= ZG / ZV, (5.1)

relaţie în care ZV reprezintă impedanţa de intrare la dispozitivul de

măsurat a lui UX (voltmetru, divizor de tensiune). Această eroare se mai
numeşte eroare de efect de sarcină sau simplu : efect de sarcină.
Pentru ca să fie sub 1% , din (5.1) rezultă că:

ZV100ZG, (5.2)
2 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

condiţie care în cazul măsurării tensiunilor de c.c. devine:

RV  100RG . (5.2’)
Obiect de măsură Voltmetru electronic
ZG

G Ux ZV

Fig. 5.1 Efectul de sarcină la măsurarea tensiunilor

b) Clasificarea dispozitivelor voltmetrice după tensiunea

nominală
Prin tensiunea nominal Uxn a unui dispozitiv voltmetric (divizor
de tensiune, voltmetru) se înţelege valoarea lui Ux la cap de scară (c.s.).
În privinţa lui Uxn în prezent este acceptată următoarea clasificare :
 joasă tensiune: 100 – 1000 V;
 medie tensiune: 5 – 30 kV;
 înaltă tensiune: 50 – 300 kV;
 foarte înaltă tensiune : peste 300 kV
În cele ce urmează se au în vedere numai divizoarele (şi
voltmetrele) pentru medie şi înaltă tensiune.

5.1.2. Reductoare de medie tensiune

La măsurarea unor astfel de tensiuni (1-50 kV) se utilizează sonde
rezistive şi reductoare de tensiune cu modulare.
a) Sonde rezistive de medie tensiune
Au structura de divizor rezistiv cu raportul 1/1.000 sau 1/10.000,
ceea ce permite măsurarea tensiunilor de ordinul kV sau zecilor de kV,
pentru o ieşire de ordinul volţilor.
Schema unei astfel de sonde este arătată în fig 5.2. O atenţie
deosebită trebuie acordată rezistenţei de izolaţie la mâner, pentru a evita
pericolul electrocutării. Rezistenţa trebuie să suporte dublul tensiunii
nominale 2Uxn=40kV, ceea ce înseamnă că distanţa dintre terminale
trebuie să fie minim 10-12 cm. Rezistenţa R2 trebuie să fie mică în
comparaţie cu rezistenţa de intrare la voltmetrul asociat (tipic 10M),
pentru ca raportul de divizare a sondei să rămână independent de
3 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

voltmetrul utilizat. O fracţiune din R2 trebuie să fie reglabilă pentru a

permite ajustarea raportului de divizare la etalonarea sondei.

40 cm

Polietilenă Mâner
Cablu coaxial
R1=100MΩ±1% Voltmetru
R1=100 MΩ+1% electronic

R2 U2
Uk=0..20kV 100 kΩ 0-20 V

Fig. 5.2 Sondă rezistivă de medie tensiune 1/1000

Exemplu de realizare
Sonda 80K-40 Philips are următorii parametri de calitate:
tensiuni – Ux: 1–40 kV, R1=1000M, raport de divizare 1/1000, precizie
de bază 1%.
b) Reductoare de tensiune cu modulare
Spre deosebire de divizoarele de tensiune rezistive la care raportul
de divizare este constant, la reductoarele cu modulare acest raport poate
fi modificat pe cale electronică, ceea ce constituie un mare avantaj când e
necesară schimbarea automată a gamelor (voltmetre cu P, plăci de
achiziţie).
Schema de principiu a unui astfel de reductor de tensiune
continuă e prezentată în fig.5.3, a, unde K este un comutator electronic
(tranzistor de înaltă tensiune), iar FTJ filtru trece jos.
Funcţionarea este asemănătoare cu a surselor cu stabilizare prin
comutaţie. Comutatorul K, comandat de către semnalul y(t), conectează
periodic filtrul FTJ, pe durata , la tensiunea de măsurat (UX), iar pe
durata (T-) la masă; la ieşire se obţine o tensiune a cărei valoare medie
este de forma:

U2 = (/T)Ux, (5.3)

relaţie în care T reprezintă perioada de repetiţie a semnalului de

comandă y(t). Deoarece Ux poate fi variat continuu şi precis prin
4 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

modificarea lui , dispozitivul se mai numeşte şi divizor programabil sau

potenţiometru electronic.
+

y(t) u(t)

K +
Ux FTJ
U1

U2  Ux
T
U2 t
_ _ θ T
a)
Fig. 5.3 Reductor de tensiune de tip modulator : a) schema de principiu
b) tensiunea de ieşire

c) Divizoare pentru tensiuni înalte

Aceste divizoare au particularitatea că odată cu creşterea
tensiunii de intrare la divizor, creşte şi posibilitatea apariţiei efectului
corona precum şi a curenţilor de fugă pe corpul rezistoarelor
componente.
Pentru limitarea efectului corona, bornele de intrare se fac în
forma de sferă (fig.5.4, a), sub formă toroidală (fig.5.4, b) sau formă de
disc gros cu margini rotunjite (fig.5.4, c).

a) c)
b)
Fig. 5.4 Borne pentru divizoare de înaltă tensiune:
a) sferă b) toroidală c) disc gros
De asemenea, rezistoarele componente ale divizorului se fac de
valori egale între ele (fig.5.5, a), tipic R = 10 M, la un curent I = 10 A,
ceea ce asigură o cădere de tensiune de 100 V. Limitarea la 100 V e
necesară pentru a evita amorsarea corona. Rezultă că pentru Uxn=10kV
sunt necesare 100 rezistoare, iar pentru 100kV de zece ori mai multe.
Şirul de rezistoare se introduce într-un tub de polietilenă care este în
5 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

formă de elice. Elicele sunt plasate într-un tub de plexiglas (fig 5.5, b), ce
are rol de protecţie mecanică, împotriva umidităţii şi prafului. La tensiuni
nominale de peste 30kV, cilindrul se umple cu ulei de transformator.
Ieşirea (U2) se face, de regulă, printr-un amplificator de izolare (A) cu
impedanţa de intrare de 100-1000 M, care satisface condiţia (5.2). În
funcţie de calitatea rezistoarelor R (îmbătrânire, coeficient de
temperatură), precizia obţinută nu este mai bună de 2-3%.
O precizie mai bună (tipic 1%) se obţine utilizând rezistoare cu
peliculă metalică, prevăzute cu ecran de gardă (fig 5.5, c), însă divizorul
rezultă mai complicat şi mai scump (număr dublu de rezistoare R, EG).
+ Ux
Ux +
R I Ux
R R R
R = 10 MΩ Cilindru
R I = 10 μA plexiglas R R

R
U0 R U2 R R
A ≈ U2
R U2 R
R R

a) b) c)
Fig. 5.5 Divizor de înaltă tensiune rezistiv:
a) schemă b) construcţie c) variantă cu ecrane de gardă

Observaţie
Reductoarele de tensiune rezistive (sonde, divizoare) sunt simple,
relativ ieftine, însă au şi două neajunsuri:
 nu întotdeauna pot îndeplini condiţia (5.2), deoarece adesea au
R1<1000M.
 nu permit separarea galvanică între obiectul de înaltă tensiune şi
bornele de ieşire (U2), ceea ce prezintă un pericol pentru operatorul
uman.
Pentru evitarea acestor neajunsuri, unii constructori au început a
înlocui divizoarele rezistive cu senzori optoelectronici (Kerr, etc).
5.1.3 Senzori de înaltă tensiune optoelectronici
6 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Senzorii optoelectronici prezintă avantajul, că oferă izolare

galvanică totală faţă de obiectul de măsură de înaltă tensiune, ceea ce
asigură o foarte bună protecţie împotriva electrocutării operatorului
uman. Din rândul acestor senzori se vor prezenta pe scurt senzorii bazaţi
pe efecte electrooptice (cu efect Kerr şi cu efect Pockels) precum şi un
senzor cu fibre optice.
Senzor voltmetric cu efect Kerr
Senzorul cu efect Kerr (şi cel cu efect Pockels) se bazează pe
acţiunea câmpului electric asupra luminii polarizate.
E Polarizor Analizor
E E
E E β
P MU Φp=0
ΦP

H LN LP
a) b) c) d)
Fig. 5.6 Polarizarea luminii: a) componentele luminii b) lumina naturală c)
lumina polarizată d) dispozitiv polarizor-analizor
Se ştie că o rază de lumină monocromatică se propagă sub formă
de unde electromagnetice plane şi că o astfel de undă are două
componente: electrică şi magnetică care oscilează în plane perpendiculare
între ele (fig. 5.6, a), direcţia de propagare fiind dată de către vectorul
Poyting [4,5]:
  
PExH.
Planul în care oscilează E se numeşte plan de oscilaţie, iar cel în
care oscilează H plan de polarizare. În fenomenele optice componenta H
nu este luată în considerare. La lumină naturală (LN) există mai multe
plane de oscilaţie (fig. 5.6, b), în timp ce la lumina polarizată există un
singur plan de oscilaţie (fig.5.6, c). Planul de oscilaţie poate fi rotit cu un
unghi , cu ajutorul unui câmp electric (efect Kerr, Pockels) sau cu
ajutorul unui câmp magnetic (efect Faraday). Prin măsurarea lui  se
obţin informaţii asupra intensităţii câmpurilor respective. Măsurarea lui 
se face cu ajutorul unui dispozitiv optic polarizor-analizor (fig 5.6, d).
Polarizorul (P), primind lumina naturală (LN) selectează din aceasta un
singur plan de oscilaţie, furnizând astfel o rază de lumină polarizată (LP).
Dacă analizorul A este în antifază cu P (adică rotit la 90 0 faţă de P), LP
7 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

nu poate trece dincolo de A şi, deci, la ieşirea acestuia, fluxul luminos

(x) prin intermediul căruia se măsoară  este 0. Relaţia dintre aceste
mărimi este de forma (m1=const.):

x=m1. (5.4)

Efectul Kerr constă în rotirea cu un unghi , a planului de

oscilaţie al unei raze de lumină polarizată liniar, rotire cu ajutorul unui
câmp electric perpendicular pe direcţia razei respective. Acest fenomen
este descris de ecuaţia [3]:

  2    l  K  E 2x (rad), (5.5)

în care l este lungimea celulei Kerr, iar K constanta lui Kerr.

Mărimea lui Ex este legată de tensiunea de măsurat prin relaţia cunoscută:
E x = Ux / d ,
în care d este distanţa dintre electrozii celulei (plan-paraleli).
Schema de principiu a unui senzor Kerr este prezentată în
fig 5.7. Aici DL este o sursă monocromatică (dioda laser), P şi A
dispozitivul polarizor-analizor, CK celula Kerr (cilindru de plexiglas
umplut cu nitrobenzen), LC lentilă de concentrare, FO fibră optică, iar
FD fotodioda.
Ecuaţia de funcţionare
În absenţa lui Ux, fluxul x care iese din analizor (A) este zero,
deoarece P şi A sunt în antifază. După aplicarea lui U x planul de
polarizare al luminii începe a se roti după ecuaţia (5.5), ceea ce conduce
la apariţia lui x care creşte după relaţia (5.4). Acest x este transportat la
FD prin intermediul unei fibre optice (FO) cu lungimea de 1…5 m care

P/A CK d 1-5 m FD
A
DL Φ Φp Nitrobenzen _
Φx FO
+
AO U2

Fig. 5.7
constituie Senzor deelectrică
o izolare tensiune cu efect Kerr:
sigură şi deDL -diodă
bună laser; CR
calitate. -celulă Kerr;
Ajungând la FD,
P/A -polarizor/analizor; FO -fibră optică; FD -fotodiodă
fluxul x este convertit într-o tensiune (m2=const.), după relaţia:
8 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

U2=m2x, (5.6)

cu ajutorul unui convertor curent-tensiune cu AO. Această relaţie în

asociere cu (5.4) şi (5.5) poate fi scrisă sub forma:

2  m1  m 2  l  K
U 2  q  U 2x ; q , (5.7)
d2

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a senzorului de tensiune cu efect

Kerr şi în care q este o constantă a acestuia.
Performanţe
Senzorul Kerr permite măsurarea tensiunilor continui (si
alternative) până la câteva sute de kV, cu precizie 0,5-1% c.s., sensibil
mai bună decât în cazul divizoarelor de tensiune. Însă este mai complicat
şi mai scump şi, în plus, nu permite detectarea polarităţii lui Ux.
Observaţii
1. Din (5.7) rezultă că senzorul Kerr poate funcţiona şi în c.a.,
deoarece are răspunsul dependent de pătratul tensiunii de măsurat (U x),
ceea ce constituie un avantaj, mai ales la măsurarea valorii efective la
înaltă tensiune şi înaltă frecvenţă (până la 500MHz ).
2. De asemenea, senzorul Kerr poate fi utilizat şi la măsurarea
impulsurilor de înaltă tensiune ( zeci de kV ) cu timp de creştere tC>1 ns,
adică foarte rapide, domeniu unde aproape că e de neînlocuit,
deocamdată. Evident la măsurarea impulsurilor, ca aparat de afişare se
utilizează un osciloscop de mare viteza tC < 0,5 ns.
3. Datorită timpului de răspuns optic foarte scurt (sub 1 ns), senzorul
Kerr poate fi utilizat şi la modularea de mare viteză a câmpului Ex.
4. Celula Kerr poate fi şi cu gaze (tipic CO 2) sub presiune, situaţie în
care tensiunea nominală (Uxn) poate atinge 1MV [3], însă construcţia este
gabaritică (cilindrul cu CO2) şi cu greutate mare (sute de kg).
b) Senzor voltmetric cu efect Pockels
Acest tip de senzor funcţionează asemănător cu senzorul Kerr şi
prezintă avantajul că are răspunsul liniar.
Schema de principiu a unui senzor voltmetric Pockels este
reprezentată în fig.5.8 unde CP este celula Pockels, ET electrozi
transparenţi, iar celelalte notaţii au semnificaţia din fig.5.7. Se observă că
aici, raza de lumină polarizată (P) are aceeaşi direcţie ca şi câmpul
electric Ex=Ux/l. Celula Pockels (CP) este formată dintr-un cristal uni-ax.
9 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Ecuaţia de funcţionare
Răspunsul CP este de forma [3]:

=p1Ex (5.8)

de unde, ţinând cont de expresiile (5.4) şi (5.6) se obţine relaţia:

m1m 2 p1
=pUx ; p , (5.9)
l

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a senzorului Pockels unde p este o

constantă a acestuia în care l şi p1 sunt ale CP.
Performanţe
Senzorul voltmetric Pockels oferă cam aceeaşi parametri de
calitate ca şi senzorul Kerr în ceea ce priveşte precizia (1%) şi viteza de
răspuns, cu dezavantajul ca tensiunea nominală (Uxn) este mai mică (zeci
de kV).
Ux d
P CP A 1-5 m FD
LC
DL Ex FO
Φ Φp Φ
FD
x

Ux x U2
a) SET ET SOD U2= kUx
ET l

Fig.
U 8 Pockels
6cu efect 3
4 5 5.8. Senzor
x
Ux
+
U2
c) Senzor voltmetric cu fibre optice P AD
-
Senzorii voltmetrici Kerr şi Pockels oferă
F o bună9 precizie şi o mare viteză
de răspuns, însă prezintă neajunsul că au cost Zeroridicat
UFD şi construcţie
LE - F
complicată şi gabaritică. O soluţie mai ieftină şi mai simplă o poate
D 1 1-5 m D
constitui senzorul de fibre optice.
2
Senzorul voltmetric bazat pe fibre optice, descris în continuare,
b) Ux
are la bază un senzor electrostatic de tip electroscop (SET), asociat cu un
senzor optic de deplasare (SOD) cu fibre7 optice Φ (fig.5.9,
x
a). În fig.5.9, b
este prezentată schema funcţională 1
a senzorului
Sx Si Φi voltmetric cu fibre
optice. d) 0,8
F
c) d
0,6
7
x x
0,4 d
0,2 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
10 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Fig. 5.9 Senzor voltmetric cu fibră optică: a) schemă de principiu;

b) schemă funcţională; c) detaliu; d) caracteristica optică de transfer

Senzorul electrostatic cu atracţie (SET)

Senzorul este montat pe un suport rigid din sticlotextolit (1),
plasat într-un recipient (2), umplut cu ulei (3). Pe suport este încastrată la
un capăt o lamă arcuitoare subţire din bronz fosforos (4), conectată la
pământ, la al cărei capăt liber se află un electrod semisferic (5). Acesta
împreună cu electrodul fix (6) formează un senzor (mecanism de măsură)
de tip electroscop. Sub acţiunea tensiunii de măsurat (Ux) electrodul (5)
este atras spre (6) cu o forţă:

F  k1  U 2x (5.10)

şi se deplasează către acesta pe distanţă foarte mică, x = k2· F1 , adică:

x  k1  k 2  U 2x , (5.10’)
11 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

relaţie în care k1 este o constantă ce depinde de geometria electrozilor (5)

şi (6), iar k2 un parametru al lamei (4) depinzând de modulul de
elasticitate al acesteia.
Senzorul optic de deplasare (SOD)
Are rolul de a măsura deplasarea x şi este alcătuit din două bucăţi
din aceeaşi fibră optică, dintre care una scurtă (7) ce este fixată pe lama
arcuitoare (4), şi alta lungă (8) având un capăt fixat pe suportul (1) şi
celălalt capăt scos în afara recipientului cu ulei, pe o lungime de 1-5 m,
(9), lungime ce formează distanţa de izolare întocmai ca la senzorii Kerr
şi Pockels (fig 5.7 şi 5.8). Poziţia reciprocă a fibrelor (7) şi (8) este astfel
încât în absenţa lui Ux ambele să fie pe acelaşi ax optic, iar distanţa dintre
capetele vecine să fie foarte mică (10-20m). O sursă LED trimite un
flux radiant (i) ce străbate ambele fibre (7) şi (8) şi care poate fi
modulat, devenind (x) prin deplasarea relativă pe distanţa x a capătului
liber al fibrei (7), provocată de către atracţia electrostatică Fx.
Datorită deplasării x secţiunea de trecere (Sx, fig.5.9, c) a fluxului
i se micşorează, ceea ce provoacă scăderea acestuia după relaţia
evidentă:

x/i =Sx/Si ; Si=·d2/4, (5.11)

în care Si reprezintă aria secţiunii transversale a miezului, comună

ambelor bucăţi de fibră optică. În fig 5.9, d se arată dependenţa raportului
x/i de raportul x/d. Se observă că pentru x/d 0,6, x depinde linear de
x, dependenţă ce poate fi exprimată în forma (k3=const.):

x=i(1-k3x), (5.12)

Acest x ajungând la fotodioda (FD) dă naştere unei tensiuni de

forma (5.6), adică
UFD=k4 x
care este aplicată la intrarea unui amplificator diferenţial (AD), împreună
cu o tensiune de referinţă (U r). Acest amplificator dă la ieşire o tensiune
de forma (A - amplificarea):

U2=A(Ur-UFD). (5.13)

Cu potenţiometrul P se reglează Ur astfel încât Ux=0 (ceea ce

înseamnă x=0) tensiunea de ieşire (U 2) să fie 0, condiţie din care rezultă
12 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

k4i=Ur. Substituind această expresie în (5.13) şi ţinând cont de (5.11) se

obţine în final relaţia:

U2=k5x; k5=k3AUr, (5.14)

ce reprezintă ecuaţia de transfer a senzorului optic (SOD).

Ecuaţia de funcţionare a senzorului voltmetric
Asociind expresia (5.10) cu (5.14) se obţine relaţia:

U 2  k  U 2x k=k1k2k3AUr , (5.15)

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a senzorului voltmetric cu fibre

optice.
Performanţe
Senzorul prezentat are cam aceiaşi parametri de calitate (limite de
măsură, precizie, distanţă de izolare) ca şi senzorii electrooptici (Kerr şi
Pockels), fiind în acelaşi timp mai simplu şi mai ieftin, însă are viteza de
răspuns foarte redusă (inerţie mecanică) şi cere o tehnologie mai
pretenţioasă la alinierea optică.
Observaţie
În realitate, k3 depinde şi de modulul de elasticitate al fibrei optice
(7); însă la tensiuni mari (50-100 kV c.s.), Fx este destul de mare pentru a
permite neglijarea acestuia în raport cu modulul de elasticitate al lamei
(4). La tensiuni joase (kV) se poate renunţa la lama (4), lăsând numai
fibra (7) pe al cărui capăt mobil se fixează electrodul (5). În acest caz
fibra (7) trebuie să fie metalizată şi legată la pământ (la fel ca lama 4).
d) Avantajele şi dezavantajele senzorilor voltmetrici
optoelectronici
Avantajul esenţial al acestor senzori în raport cu divizoarele de
tensiune îl constituie izolarea galvanică prin fibră optică a aparaturii de
ieşire şi deci a operatorului, ceea ce permite o protecţie sigură
împotriva electrocutării. Însă prezintă neajunsul ca au fiabilitate mai
scăzută (componentele electronice) şi uneori costul mai ridicat.

5.1.4 Voltmetre electrostatice

Faţă de divizoare de tensiune şi senzori voltmetrici, voltmetrele
electrostatice prezintă avantajele:
13 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

 indică direct tensiunea de măsurat fără a mai necesita instrument

de afişare;
 lucrează în circuit deschis, deci oferă o impedanţă de
intrare foarte mare (ZI=1012—1014  în c.c.), ceea ce permite satisfacerea
condiţiei (5.2’) pentru aproape toate cazurile de măsurări pe obiecte cu
RG foarte mare.
Dar şi dezavantajele:
 gabarit mare, deci, portabilitate redusă;
 nu permit izolare galvanică faţă de obiectul de măsură.

5.1.4.1 Voltmetre electrostatice de medie tensiune

Acestea pot fi cu ac indicator sau cu indicator optic
a) Voltmetrul cu ac indicator cu schimbarea gamelor sub
tensiune
În varianta clasică voltmetrele electrostatice de medie tensiune cu
ac indicator sunt aproape identice cu cele de joasă tensiune şi au acelaşi
mare neajuns: o singură tensiune nominală (gamă). De aceea în cele ce
urmează prezentăm numai o variantă ce permite schimbarea gamelor
sub tensiune.
Existenţa mai multor tensiuni nominale (Uxn) permite acoperirea
unui domeniu mai larg de măsură cu unul şi acelaşi aparat, ceea ce
permite ieftinirea operaţiei de măsurare. La voltmetrele electrostatice, din
motive legate de energetica mecanismului de măsură, schimbarea
gamelor se face, de regulă, prin modificarea distanţei dintre electrozii
activi.
Principiul schimbării gamelor sub tensiune
Schema funcţională a unui voltmetru electrostatic clasic este
arătată în fig.5.10, a, în care l este electrodul mobil, 2 electrodul fix, 3
resortul antagonist, iar 4 acul indicator.
Ecuaţia de funcţionare a acestui voltmetru este de forma:

k
  U 2x , (5.16)
2D
în care D este constanta resortului 3, iar k un parametru geometric ce
depinde de distanţa (d) dintre electrozii activi (fig. 510, b) şi este de
forma (m=const.): k=m/d. La cap de scară (=n, Uxn=Uxn) relaţia (5.16)
poate fi transcrisă în forma:
14 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

2  n D
U 2xn  M  d ; M   const , (5.17)
m
din care rezultă că principala cale de modificare a tensiunii nominale Uxn
o constituie modificarea distanţei dintre electrozii activi. Pe acest
principiu se bazează voltmetrele cu schimbarea gamelor sub tensiune,
prezentate în cele ce urmează.

4 α0 4
α 1
3 2
1 d 3
Ux d
Rp
Ux
a) b)
2

Fig. 5.10 Voltmetru electrostatic clasic

Observaţii
1. Distanţa d trebuie să fie aleasă astfel încât intensitatea câmpului
electric dintre electrozi, Uxn/d, să fie sensibil mai mică decât rigiditatea
dielectrică a aerului (1kV/mm), condiţie îndeplinită dacă se respectă
relaţia:
Uxn/d  0,5 kV/mm. (5.18)

O valoare pentru d mai mare decât cea din (5.18) (pentru mai
multă siguranţă împotriva străpungerii spaţiului dintre electrozii activi 1
şi 2 nu e recomandată deoarece conduce la un cuplu activ insuficient.
Chiar şi în situaţia respectării condiţiei (5.18) poate apărea străpungerea
între 1 şi 2, datorită unor eventuale vârfuri de tensiune mai mari decât U xn
(tranziţii). Pentru limitarea curentului de scurtcircuit într-o
atare situaţie se înseriază o rezistenţă de protecţie (Rp), componentă ce
există la orice voltmetru electrostatic (fig 5.10, a)
Exemplu de kilovoltmetru cu schimbarea gamelor sub
tensiune
În fig 5.11, a se arată schema funcţională a unui kilovoltmetru cu
3 game: 2,5-5-10kV care pot fi schimbate în timpul lucrului, fără a mai fi
necesară deconectarea aparatului de la tensiunea de măsurat (U x).
Comutarea între cele 3 game de tensiune (sensibilităţi) ale
kilovoltmetrului se realizează prin modificarea distanţei dintre electrozii
15 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

activi (d), cu ajutorul unui sistem de 3 electrozi de tensiune plan-paraleli

(1,1’,1’’) fixaţi pe un ax electroizolant (2), cu o bucşă de bronz (3). La
rotirea acestui ax, cu un buton (4) electrozii menţionaţi se pot afla
succesiv în zona de lucru a electrodului mobil (5), realizând succesiv
distanţele: d, d’ şi d’’ (d<d’<d’’) corespunzătoare gamelor Uxn=2,5kV,
Uxn=5kV, Uxn=10kV. Aceste game sunt legate de distanţele respective
prin relaţii de forma (5.17).
7
U1 U
0 Ux 10 ° 11
x
α0
α 9
4 1 6

2 5 6
5
U 4
°
°
Rp
1' 2,5 10
7 k
3 8
1 a) b)
"
Fig. 5.11 Kilovoltmetru cu schimbarea gamelor sub tensiune
În fig 5.11,b se arată forma exterioară a acestui kilovoltmetru,
unde 6 este borna de masă, 7 borna de tensiune, 10 izolator, iar 11
carcasa (aluminiu 2mm grosime).
Parametri de calitate:
 game (Uxn) comutabile sub tensiune: 2,5-5-10kV;
 precizie: 2,5% c.s;
 banda de frecvenţe: 0-2 MHz;
 dimensiuni: 350x220x130 mm, masă 2Kg.
b) Voltmetru electrostatic cu indicator optic şi schimbarea
gamelor sub tensiune
Utilizarea indicatorului optic în locul celui cu ac la voltmetrele
electrostatice permite o mai eficientă ecranare a organului mobil, precum
şi o anumită îmbunătăţire a preciziei (organ mobil pe benzi de întindere ).
De asemenea permite şi o mai uşoară schimbare a gamelor de măsură.
Neajunsul voltmetrelor clasice cu indicator optic: gamele de
măsură nu pot fi schimbate sub tensiune.
16 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Pentru exemplificare utilizăm kilovoltmetrul rusesc C-96 (7,15,30 kV)

La acesta schimbare gamelor se face în felul următor: se
deconectează Ux, se alege gama (Uxn) necesară precum şi scara
corespunzătoare pentru afişarea acesteia, după care se reconectează Ux
pentru continuarea măsurării. Acest mod de schimbare a gamelor
prezintă două neajunsuri importante:
 necesitatea deconectării aparatului pe timpul schimbării gamelor,
ceea ce înseamnă viteză de lucru coborâtă, precum şi posibilitatea
apariţiei unor erori suplimentare;
 pericol de electrocutare pentru operator (acesta e obligat să pună
mâna pe electrodul de tensiune).
La voltmetrul prezentat în cele ce urmează ambele neajunsuri
dispar deoarece schimbare gamelor se face fără a deconecta aparatul, iar
manevrarea electrozilor se face cu un ax electroizolant prevăzut cu buton.

2 3
Ux
05 10 15 20 25 30
1 
1"  

d 10 kV
2' 6 4 9
a) 7 30 ° 7,5
L 5 7,5
15
00 9 Uxn b)


1  8
0
0 2 3 4 5 6 7 7,5

c) 0 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
0 5 10 15 20 25 30

Fig.5.12 Kilovoltmetru electrostatic cu schimbarea gamelor sub tensiune:

a) schemă funcţională; b) panou; c) scări gradate

Kilovoltmetru cu indicator optic şi schimbarea gamelor sub tensiune

În fig 5.12, a se arată schema funcţională a unui kilovoltmetru de
7,5-15-30 kV, cu schimbarea gamelor sub tensiune şi indicator optic. Ca
şi în cazul kilovoltmetrului cu ac indicator (fig 5.11) schimbarea gamelor
(Uxn) se face prin modificarea distanţei (D) dintre electrozii activi, cu
17 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

ajutorul4 unui sistem cu trei electrozi de tip ciupercă (1, 1’, 1’’), fixaţi pe
un ax metalic (2) şi puşi la tensiunea de măsurat (Ux) prin intermediul
unei perii (3). Electrodul mobil (4), împreună cu oglinda (5) sunt fixate
pe un ax (6) care la rându-i este fixat pe şasiu cu bentiţe de întindere (7)
ce dau cuplul antagonist şi fac legătura la masă a organului mobil.
Oglinda (5) primeşte raza de lumină de la lampa L, pe care o reflectă pe
scara gradată translucidă (8), formând spotul indicator (9).
Ca şi la kilovoltmetru din fig 5.11, sunt necesare scări gradate
separate pentru fiecare dintre cele 3 game. Aceste scări: 8, 8’, 8’’ (fig
5.12, c) sunt aduse în zona spotului (9) cu ajutorul unei came (nefigurate)
fixată pe partea electroizolantă (2’) a axului (2) parte de care este fixat şi
butonul comutatorului de game (10).
În fig. 5.12, b se prezintă vederea din faţă a kilovoltmetrului din
fig. 5.12, a
Performanţe:
 game de tensiune: 7,5-15-30 kV;
 precizie: 2,5% cs;
 banda: 0-5 MHz;
 dimensiuni: 600x280x300 mm; masă 5Kg.

5.1.4.2 Voltmetre electrostatice de înaltă tensiune (50-300 kV)

a) Voltmetre electrostatice clasice
Din mulţimea acestora [3] vom prezenta numai tipul cu atracţie,
deoarece este cel mai răspândit în laboratoarele de tehnica tensiunilor
înalte.
Schema de alcătuire
Schema unui voltmetru electrostatic de tipul cu atracţie este
prezentată în fig 5.13, a. Tensiunea de măsurat (U x) este aplicată unui
electrod fix (1), montat pe un suport electroizolant (2), care exercită o
forţă de atracţie:

F1  k1  U 2x (5.19)
asupra unui electrod mobil (3) prevăzut cu inel de gardă (4). Datorită
forţei F1, electrodul mobil se deplasează către (1) pe o distanţă foarte
mică x; acesteia i se opune forţa:

F2=k2x (5.20)
18 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

ce ia naştere în resortul antagonist (5), iar echilibrul se stabileşte când

F1=F2, condiţie din care rezultă relaţia:

k1 2
x  Ux . (5.21)
k2

7
5
C13 1 4 3 F2
α 6 Ux
x
3
F1 C13 F1 d
b)
5
Ux 1
d 2
89
a) 4 Uxn
50 100 kV
25

10 12
Fig. 5.13 Voltmetru electrostatic atracţie
a) structură b) principiu

Deplasarea x este convertită într-o deviaţie () a unui dispozitiv

de afişare cu ac indicator (6), cu ajutorul unui mecanism cu pârghii, între
 şi x existând relaţia evidentă:

=k3x , (5.22)

în care k3 este o constantă a acestui mecanism. Sistemul de electrozi 3-4

şi mecanismul 5-6 sunt plasate într-o cutie ecran (7), montată pe un
suport (8), fixat pe un batiu (9) ca şi sistemul 1-2.
Ecuaţia de funcţionare
Din asocierea expresiei (5.21) cu (5.22) rezultă relaţia:

k1k 3
  k  U 2x ; k , (5.23)
k2

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a voltmetrului analizat, în care k e un

parametru al acestuia.
19 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Demonstraţia expresiei (5.19)

În fig. 5.13, b se arată schema de principiu a voltmetrului din fig.
5.13, a. Datorită tensiunii de măsurat (Ux) în condensatorul cu aer C13 se
înmagazinează energia:
1  S
W  C13  U 2x  0  U 2x ,
2 2(d  x )
(S- suprafaţa electrodului 3, 0- permitivitatea aerului), care dă naştere
forţei de atracţie:
W 0  S  S
F1    U 2x  0 2  U 2x (x<<d), (5.24)
x 2(d  x ) 2
2d

expresie identică cu (5.19) dacă se utilizează substituţia:

k1=0S/2d2 (5.25)

Schimbarea gamelor (Uxn)

Ţinând cont de (5.25), ecuaţia de funcţionare (5.23) poate fi
transcrisă în forma:
k   S
  3 0 2  U 2x (5.26)
2k 2d

care pentru =n devine:

 n U 2xn A  k 3   0  S  const.
 2 ; (5.27)
A d 2k 2

ceea ce arată că schimbarea lui Uxn se poate face prin modificarea

distanţei (d) dintre electrozii activi (1 şi 3). Operaţia se realizează prin
deplasarea suportului (2) spre electrodul (3), poziţia lui (2) pe batiu (9)
fiind precizată cu ajutorul unui index (10) şi a unei rigle gradate (11)
fixată pe batiu (9). Evident distanţa (d) trebuie să respecte şi condiţia
(5.18).
Atenţie ! La schimbarea gamelor unui astfel de voltmetru trebuie
luate precauţiile menţionate la observaţia anterioară la voltmetrul C-96.
Exemplu de construcţie
Kilovoltmetrul rusesc C-100 cu următoarele performanţe:
 game (Uxn): 25 – 50 – 75 kV;
20 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

 precizie : 1,5 % c.s.;

 banda: 0 – 500 kHz.
b) Voltmetrul electrostatic de înaltă tensiune cu afişare la
distanţă
Instalaţiile de măsură de înaltă tensiune sunt plasate într-un
perimetru împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, cu rol de protecţie a
operatorului uman împotriva electrocutării. În această situaţie voltmetrul
electrostatic se află la o distanţă relativ mare faţă de operator, ceea ce
poate cauza erori de citire importante. Voltmetrul prezentat în cele ce
urmează înlătură acest neajuns, deoarece informaţia despre (Ux) este
transmisă în exteriorul perimetrului împrejmuit şi afişată pe un
instrument separat.
Schema funcţională
Schema unui voltmetrul electrostatic cu afişare la distanţă este
prezentată în fig 5.14. Se observă că este de tip comparator c.a./c.c.
electrostatic/magnetoelectric cu echilibrare automată. Spre deosebire de
mecanismul pe benzi de întindere, aici axul organului mobil (3) este
susţinut pe benzi (4) de tipul fără cuplu, iar cuplul antagonist este creat de
către bobina (B) a unui mecanism magnetoelectric, fixată pe acelaşi ax cu
electrodul mobil (2). Acesta din urmă este prevăzut cu o aripioară (5) în
care e practicată o mică fantă (6) ce permite trecerea unui flux luminos
(), trimis de o lampă cu lentilă (L) spre două fotorezistenţe (7,8),
montate într-o punte împreună cu două rezistenţe (9,10), puncte care în
absenţa lui Ux se află în echilibru.
Funcţionare. La aplicarea tensiunii de măsurat Ux ia naştere
cuplul direct (k1= const): M1  k1  U 2x , care tinde să rotească organul
mobil, ceea ce face ca fotorezistenţele să nu mai fie iluminate în mod
egal şi ca urmare puntea se echilibrează, iar curentul de dezechilibru (I)
este trimis în bobina (B) care produce cuplul antagonist (k2=const),
M2=k2I. Organul mobil se echilibrează când M1=M2, deci: k1  U 2x  k 2  I
relaţie ce poate fi transcrisă în forma:
k
I  1 U 2x ,
k2
ce reprezintă ecuaţia de transfer c.a./c.c. a comparatorului.
Dispozitivul de afişare la distanţă
Curentul I este trecut printr-o rezistenţă calibrată (R), iar căderea
de tensiune RI, este trecută printr-un extractor de radical (11) ce dă la
ieşire o tensiune (k3= const):
21 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

U2  k3  R  I .

În fine, U2 este măsurată cu un voltmetru numeric, VN, ce

afişează un număr (k4=const): N=k4U2, adică:

k1  R
N=kUx k  k3  k4 ,
k2
relaţie ce constituie ecuaţia de funcţionare a voltmetrului prezentat.

4 C
1M 2
1
3 °5 1
° 2
Ux 6
U
M2
x N 7
S 8
1
0

B 9
E
4
HA B
A 10 …20m
I 1,99
R√RI U2 9kV

Fig.5.14 Kilovoltmetru electrostatic cu afişare la distanţă

Voltmetrul VN poate fi montat la o distanţă de 10-20 m faţă de

carcasa voltmetrului (12), deoarece rezistenţa de ieşire a blocului (11),
R0, poate fi aleasă astfel încât rezistenţa legăturii AB, RAB, să fie
neglijabil de mică faţă de R0. Rezistenţa R şi blocul (11) sunt plasate în
interiorul carcasei (12).
Performanţe
 Uxn=60kV (o singură gamă în loc de trei: 15-30-60kV);
 precizie: 0,5 % c.s. (îmbunătăţirea preciziei se datorează lui VN);
 banda: 0 – 2 MHz.
22 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Principalul neajuns: fiabilitate redusă, din cauza suspensiei pe

benzi „fără cuplu” (4), ceea ce îl recomandă ca aparat staţionar nu
portabil.

5.1.5 Voltmetre electrostatice de tip generator

Spre deosebire de voltmetrele electrostatice clasice (VES) bazate
pe efecte electromagnetice ale tensiunii de măsurat (U x), voltmetrele
electrostatice de tip generator (VEG) măsoară Ux prin intermediul
câmpului electric (Ex) produs de către obiectul de măsură (OM) de înaltă
tensiune, ceea ce permite izolarea galvanică faţă de OM şi deci protecţia
operatorului împotriva electrocutării. În plus, la egală tensiune
nominală (Uxn), voltmetrele generatoare au gabarit mult mai redus decât
al VES (sub 10%), adică sunt mult mai portabile şi mai comode în
exploatare, însă nu sunt potrivite pentru măsurarea tensiunilor alternative,
decât cu anumite modificări.
Ca principiu, voltmetrele generatoare se bazează pe modularea
lui Ex, operaţie din care rezultă un curent, de unde şi denumirea de
voltmetre generatoare, iar după felul modulatorului pot fi cu condensator
vibrant sau de tip morişcă. Dintre acestea, cel mai utilizat în prezent, este
ultimul.

5.1.5.1. Prezentarea unui voltmetru electrostatic generator

La voltmetrele electrostatice generatoare (VEG) tip morişcă,
modularea lui Ex se face cu ajutorul unui rotor cu palete, de unde şi
denumirea de “morişcă”, denumire provenită din limbile germană
(Feldmühle) şi engleză (Field Mill).
a) Schema de principiu
Schema de principiu a unui VEG, în varianta Kleinwächter uşor
modificată este prezentată în fig 5.15, a. Se poate observa că aparatul se
compune dintr-un modulator, un condiţionor de semnal, un detector
sensibil la fază şi un instrument de ieşire, întocmai ca la voltmetrele
electronice de c.c. cu modulare-demodulare.
Modulator de câmp (MC)
Tensiunea de măsurat (Ux) se aplică pe un electrodt izolat (1) care
împreună cu un electrod rotitor (2) (pus la masă cu o perie P, şi rotit de
un motor M) şi cu un electrod fix (3) (de aceeaşi formă cu 2), formează
modulatorul MC. Acesta generează un curent alternativ (i) care
închizându-se pe o rezistenţă (R) dă naştere unei tensiuni alternative:
23 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

8
6 3
Game
2
Ur Ur N~Ux
1
DT U2 U3 +2.999
9 DSF
A kV
Ux P Ur
Ex M
8
2 9

i
R Ua
n
d
a) b)
MC
Fig. 5.15 Voltmetru generator: a) schemă de principiu; b) electrod rotitor

ua  2  U  sin(  t  ) , (5.28)

în care U (valoarea efectivă) e definită de expresia:

 b  R
U  U x  m1  U x , (5.29)
d 2

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a modulatorului de câmp (MC).

În expresia (5.28), , reprezintă defazajul (0 sau ) a tensiunii
generate în raport cu o tensiune de referinţa (U r), iar =2f pulsaţia,
unde:
f=np/60 , (5.30)

reprezintă frecvenţa expresiei în care n este turaţia motorului M iar p

numărul de palete al rotorului (2, fig 5.15, b), egal cu cel al statorului (3).
În cazul prezentat, turaţia n=2000 rot/min, p=6 şi deci f=200 Hz. În fine,
termenii b şi d din (5.29) sunt parametri legaţi de capacitatea electrică
dintre electrozii 1 şi 3.
Construcţie
Electrodul indus (3) şi cel de gardă (4) sunt realizaţi din cupru
placat pe suport de sticlotextolit (5), iar inelul de gardă (6, fig 5.16, a)
24 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

este din aluminiu şi este prevăzut cu o coroană ce serveşte la fixarea

capului

6 6
3 Ua(mV)
7 57 4 500
3
4 50

0,5
7 R I
Ux(kV)
0,03 0,3 3 30
a) b) c)

Fig. 5.16 Modulatorul de câmp: a,b) partea mecanică c) caracteristica

voltmetric (CT, fig. 5.17, a). Rezistenţa de izolaţie a canalului (7) care
separa electrozii 3 şi 4 (fig 5.16, b) şi care hotărăşte rezistenţa de intrare
(Rv) a voltmetrului generator este întărită cu lac siliconic asigurând
Rv>1014.
Precizie
Eroarea de bază a modulatorului, m1/m1 (eroare ce include
instabilitatea turaţiei n/n şi eroarea de neliniaritate a caracteristicii de
transfer) este sub 0,2-0,5% c.s., adică MC are precizie suficient de bună
pentru un senzor de câmp electric.
În fig 5.16, c se prezintă caracteristica de transfer a lui MC,
ridicată experimental; se observă că are o liniaritate foarte bună.

Condiţionorul de semnal (DT/A)

Este format dintr-un divizor de tensiune (DT) şi un amplificator
(A) şi are rolul de a prescrie gamele (Uxn ) în aşa fel încât : U2 < 50 mV
c.s. (condiţie impusă de către DSF). Blocul DT/A răspunde la ecuaţia:

U2=m2U, (5.31)

în care m2 este parametrul de gamă (scară).

25 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

După cum s-a arătat într-un capitol anterior eroarea de bază a unui
bloc DT/A de construcţie obişnuită (cost scăzut) este m2/m2<0,2-0,5%
c.s.
Detectorul sensibil la fază (DSF)
Are rolul de a detecta polaritatea lui U x şi, în cazul de faţă, e de
tip multiplicator XR2208. Dacă valoarea efectivă Ur a tensiunii de
referinţa depăşeşte 60 mV, răspunsul acestuia devine independent de Ur
şi satisface ecuaţia (m3=const):

U3=m3U2 (U2 <50mV , Ur>60mV). (5.32)

Tensiunea de referinţă, Ur, este generată tot cu ajutorul

electrodului rotitor (2) (realizat din material feromagnetic). Acesta,
împreună cu o bobina (8) înfăşurată pe un magnet permanent (9)
formează un fel de alternator (fig 5.15, b) care dă la ieşire o tensiune de
forma:

u r  U r 2  sin(  t ) (Ur= ct.). (5.33)

La circuitele DSF de tipul utilizat în schemă (fig. 5.19), în

condiţiile unei alinieri îngrijite, eroarea de bază, m3/m3 este sub 1% c.s.
Voltmetrul numeric (VN)
Voltmetru de faţă cu tensiunea nominală U3n=300mV, răspunde la
ecuaţia (m4=const):
N=m4U3 , (5.34)

în care N reprezintă numărul afişat.

Eroarea de bază a unui astfel de voltmetru numeric VN, m4/m4
este sub 0,2% c.s.

b) Ecuaţia de funcţionare a VEG

Din asocierea expresiilor 5.29, 5.31, 5.32, 5.34 rezultă relaţia:

N=mUx , (5.35)

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a voltmetrului analizat, în care

m=m1m2m3m4=const . (5.36)
26 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Eroarea de bază
Din (5.36) rezultă că eroarea de bază a VEG poate fi exprimată în
forma:

m m1 m 2 m3 m 4
    , (5.37)
m m1 m2 m3 m4

expresie din care, ţinând cont de valorile componentelor sale menţionate

mai înainte, rezultă: m/m=1,5-2,2 % c.s. ceea ce arată că voltmetrul
analizat se poate încadra în clasa de precizie 2,5.

13 CT CP 10 0,03
3 0,3 BAT
30 P/O

M
+ 2,999
kV

d N ~ Ux VN
14
11
12
a) b)

Fig.5.17 Forma fizică a voltmetrului generator portabil:

a) corpul principal b) panoul de comandă
c) Forma de bază a VEG
Forma constructiva tipică a VEG-urilor portabile alimentate la
baterii este cea de pistol. Forma VEG-ului analizat este prezentată în fig.
5.17, unde CP reprezintă corpul principal al aparatului, iar CT capul de
măsură a tensiunii.
Corpul principal (10)
Este realizat din ţeavă de aluminiu şi găzduieşte modulatorul de
câmp precum şi schema electronică. La partea inferioară a CP-ului se află
tocul bateriilor de alimentare (11), care formează şi mânerul “pistolului”,
precum şi borna de masă (12), bornă care (cel mai adesea) trebuie legată
la pământ. Pe partea frontală (fig 5.17, b) se află fereastra voltmetrului
27 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

numeric (VN), butoanele de comandă: pornit/oprit (P/O), control baterii

(BAT) şi butoanele comutatorului de game: 0,03-0,3-3-30 kV.
Capul de măsură a tensiunii (CT)
Are rolul de a converti tensiunea Ux în câmp electric, după
ecuaţia:

Ex=Ux/d (kV/m), (5.38)

în care d este distanţa dintre electrodul statoric (3) şi cel de înaltă

tensiune (1). Acesta din urmă este susţinut pe un izolator din teflon (13)
care închide etanş mufa (14) din aluminiu, mufă ce serveşte şi la fixarea
CT-ului pe CP (fig 5.17, a). Dacă se demontează CT de pe CP aparatul
rămâne ca măsurător de câmp electric (Ex).
d) Parametri de calitate
Voltmetrul electrostatic generator prezentat are următorii
parametri de calitate:
 game: 30, 300, 3kV şi 30kV;
 precizie:  2,5% c.s.;
 rezistenţa de intrare: Rv=1015;
 tensiunea de alimentare: 6V (4xR14);
 consum: max. 50mA;
 dimensiuni: 220x80 mm (orizontal) x 160mm (vertical);
 masă: 1,3 Kg (cu baterii).

5.1.5.2 Măsurări ce pot fi efectuate cu VEG

a) Măsurarea tensiunilor de c.c.
Din datele de mai înainte rezultă că VEG-ul are 3 calităţi
preţioase: Rv mare, izolare galvanică şi domeniu de măsură larg.
Rezistenţa de intrare foarte mare Rv=1015 permite măsurarea
lui Ux pe surse de înaltă tensiune şi cu mare rezistenţă internă (R G=109-
1013) cum sunt, de exemplu, sursele de postaccelerare de la tuburile
cinescoape sau situaţiile de măsurare a căderii de tensiune pe rezistenţe
foarte mari. Tot datorită lui Rv foarte mare, VEG-ul poate fi folosit şi la
măsurări de tensiuni în tehnologia electrostatică.
Izolarea galvanică faţă de obiectul de măsură, asigură o protecţie
totală împotriva electrocutării operatorului. În plus, datorită izolării
galvanice, aparatul permite măsurarea tensiunii pe obiecte flotante (fără
28 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

punct de masă), cum ar fi, de exemplu măsurarea căderii de tensiune pe o

rezistenţă de protecţie la ionizatoarele alimentate în c.c.
Domeniu de măsură foarte larg: 30 V-30 kV c.s., adică 60 dB
în timp ce la voltmetrele electrostatice clasice acesta nu depăşeşte 20dB.
Datorită acestei calităţi, VEG-ul poate fi utilizat, pe gama de 30 V, la
măsurări electronice (pH-metre, etc.) oferind o soluţie mai simplă şi mai
sigură decât utilizarea electrometrelor electronice clasice.
Observaţie
Cu unele mici modificări (creşterea turaţiei, adaptarea detecţiei)
VEG-ul poate fi utilizat şi la măsurarea tensiunilor în c.a. de joasă
frecvenţă (sub 50-100 Hz) [10], cu avantajul că oferă o impedanţă de
intrare (Zv) foarte mare.
b) Alte posibilităţi de măsurare
Măsurarea unor rezistenţe (Rx) foarte mari (până la 1014), prin
metoda legii lui Ohm, sau prin metoda descărcării condensatorului.
Măsurarea curenţilor foarte mici. Pe gama cea mai mică (30 V
în cazul de faţă), VEG-ul poate fi utilizat la măsurarea curenţilor foarte
mici (10-9-10-10 A), prin metoda legii lui Ohm. Soluţia este, tehnologic şi
economic, mult mai avantajoasă decât cea oferită de electrometrul clasic.
Măsurarea intensităţii câmpului electrostatic. Dacă se
demontează capul voltmetric aparatul poate fi utilizat la măsurarea lui E x
în domeniul 1-1000 kV/m c.s., prin intermediul relaţiei (5.38).
De asemenea, prin intermediul lui Ex poate fi utilizat şi la
măsurarea sarcinii electrice. Ambele probleme vor fi prezentate într-un
capitol viitor.

5.1.6 Kilovoltmetrul de precizie cu amplificator de sarcină

Pentru cerinţe de calibrare, tensiunea înaltă trebuie măsurată cu o
precizie mai bună ca 0,5-1%. O asemenea precizie la măsurarea lui Ux se
poate atinge cu unele voltmetre electrostatice, ca de exemplu, cele
produse de către firma TETEX-Zürich (clasa 0,2-0,5), însă astfel de
voltmetre se găsesc din ce în ce mai rar şi ca urmare metrologia
electronică a căutat noi soluţii. Una dintre acestea o constituie voltmetrul
cu amplificator de sarcină.
Schema de principiu
Schema de principiu a unui astfel de voltmetru este prezentată în
fig 5.18. Condensatoarele C1 şi C2 (C2>>C1) sunt de bună calitate, iar
amplificatorul operaţional (AO) este de tipul cu impedanţă mare de
29 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

intrare (A 740). Rezistenţa R nu are rol metrologic ci serveşte numai la

limitarea curentului de încărcare şi a celui de descărcare, limitare
necesară pentru protejarea comutatorului K.
Funcţionare
C2 fiind descărcat complet (U2=0) se pune K pe poziţia a, situaţie
în care C1 se încarcă cu sarcina qx=C1Ux . Apoi se comută K pe poziţia b,
situaţie în care qx este transferată lui C2 şi deci: qx=C2U2=C1Ux, relaţie din
care rezultă ecuaţia de funcţionare a amplificatorului de sarcină:

C1
U2 
 U X  m1  U X . (5.39)
C2
Asociind acum (5.39) cu ecuaţia de funcţionare a voltmetrului
numeric: N=m2U2 se obţine ecuaţia de funcţionare a kilovoltmetrului:

N=mUx, (5.40)
C2 VN
N ~ U3
+ a K b _

AO + 15,88
Ux C1 U2 kV
+
R R

Fig.5.18 Voltmetru electronic de înaltă tensiune cu amplificator de sarcină

în care N este numărul afişat, iar

m=m1m2 (5.41)

este sensibilitatea acestuia.

Limite de măsură. Pentru C1=100 pF, C2=1 F şi U2n=2 V rezultă
tensiunea nominală U=20 kV. Tensiuni nominale mai mici se pot obţine
prin creşterea lui C1, iar mai mari prin creşterea lui C2 în acord cu (5.39).
Precizie
Din (5.41) rezultă că eroarea de bază a kilovoltmetrului (m/m)
este:
m C1 C 2 m 2
   , (5.42)
m C1 C2 m2
30 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

relaţie din care m2/m2 reprezintă eroarea de bază a lui VN. Considerând
că acesta este de tip 7106 (m2/m2=0,2% c.s.), iar C1/C1=C2/C2=0,1%
(valori uşor de obţinut în practică) rezultă că m/m=0,1+0,1+0,2=0,4%
c.s., ceea ce arată că acest kilovoltmetru se încadrează în clasa 0,5 mult
mai bună decât la kilovoltmetrele electrostatice obişnuite (c=1,5-2,5).

5.2 Măsurarea tensiunilor înalte de c.a.

Măsurarea tensiunilor variabile în timp este sensibil mai

complicată decât cea a tensiunilor continui, atât din cauză că apar noi
parametri (forma de undă, frecvenţă, fază) cât şi din cauză că influenţa
impurităţii componentelor precum şi cea a cuplajelor parazite (capacitiv,
inductiv etc.) se manifestă mult mai puternic. Ca aparate de măsură la
joasă şi medie tensiune (0,2-20kV) se folosesc multimetrele numerice
echipate cu sonde pentru valorile efectivă, medie şi de vârf. În medie şi
înaltă tensiune se folosesc divizoare de înaltă tensiune asociate cu
multimetre numerice sau cu osciloscoape catodice, precum şi voltmetre
electrostatice.

5.2.1 Forme de undă utilizate în tehnica tensiunilor înalte

În tehnica tensiunilor înalte (TTI) se folosesc două forme

principale de tensiune: sinusoidală şi impulsională.

a) Tensiunea sinusoidală
La tensiunea sinusoidală (fig 5.19, a), există 3 parametri de bază
care pot fi măsuraţi: valoarea de vârf (U V), valoarea medie (Umed) şi
valoarea efectivă (U), parametri legaţi prin relaţii cunoscute:

Uv  2 U ; U=1,11Umed. (5.43)

Dintre aceste 3 valori, pentru tehnica tensiunilor înalte prezintă

importanţă:
- valoarea de vârf (Uv), deoarece de aceasta depinde străpungerea
electrică a izolaţiei (aer, dielectric), străpungere caracterizată prin
rigiditatea dielectrică, Estr (kV/m), parametru important al oricărei
31 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

izolaţii electrice. De exemplu la aer, Estr=1kV/mm, iar la polietilenă:

Estr=30kV/mm.
- valoarea efectivă (U), deoarece este singurul parametru
metrologic de tensiune trasabil (aliniabil) în c.c., adică la etaloanele de
tensiune. Ca parametru de timp, evident, se utilizează perioada (T) şi
frecvenţa f=1/T.
b) Tensiuni impulsionale
Impulsurile respective de înaltă tensiune (fig 5.19, b) se
utilizează la radar precum şi la testarea unor componente electronice. La
astfel de tensiuni parametrul de amplitudine măsurabil este valoarea de
vârf, iar ca parametri de timp se măsoară durata impulsului () şi
frecvenţa de repetiţie F=1/T.
90%

Umed U Uv Uv
0 t Uv
10%
T θ T tc td
DT t
a) b) c)

Fig. 5.19 Forme de undă utilizate în T.T.I.: a) sinusoidală

b) impuls
c) parametrii de timp ai impulsului

Impulsul singular este impulsul cel mai utilizat la testarea

izolaţiei electrice la cabluri, transformatoare, întrerupătoare etc. De
asemenea, este utilizat şi la testarea rezistenţelor electronice la descărcări
electrostatice, domeniu de mare interes pentru industria electronică
actuală. La impulsurile singulare se măsoară valoarea de vârf precum şi
parametrii de timp: timpul de creştere (tc), de descreştere (td) şi durata
totală (DT). Cum informaţiile despre obiectul testat sunt conţinute în
modul de deformare a impulsului la ieşire, evident, aparatul de măsură
cel mai potrivit este osciloscopul catodic, asociat cu un divizor de
tensiune de c.a. sau un traductor Kerr.

5.2.2 Dispozitive şi aparate pentru măsurarea tensiunilor înalte

de c.a.
32 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Ca şi în c.c. şi la măsurarea tensiunilor înalte de c.a. se utilizează

divizoare de tensiune, senzori electrooptici şi voltmetre electrostatice.

a) Divizoare de înaltă tensiune

Se utilizează divizoare capacitive şi de tip RC compensate în
frecvenţă.
Divizoare capacitive
Acestea (fig 5.20, a) prezintă avantajul că raportul de divizare:

C2
U2  Ux (5.44)
C1  C 2

este independent de frecvenţă. Se construiesc în geometrie coaxială, cu

dielectric aer sau gaz sub presiune şi au borna de intrare ca în fig.5.4. Se
construiesc şi în geometrie plan paralelă cu garda activă ca în fig 5.20, b;
aici se observă că inelul de gardă este menţinut la potenţialul
electrodului central, cu ajutorul unui AO în repetor de tensiune.

Ux C1 Ux

C1 R2
gardă (n-1)C1 n 1
ecran C1 1
(n-1)C j
Ux Z1=R1+
_ C1
electric R2
C2 C2 +AO
U2 (n-1)cel. n 1
U2 U2
C2 R2 j
Z2=R2+
C 2
a) b) c)
Fig. 5.20 Divizor de tensiune capacitiv: a) schema de principiu
b) configuraţie cu inel de gardă c) configuraţie RC compensată în frecvenţă

Divizoare RC compensate în frecvenţă

Ca şi în cazul divizoarelor RC de joasă tensiune şi aici condiţia de
compensare în frecvenţă este:

R1C1=R2C2. (5.45)
33 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

În fig.5.20, c se prezintă schema unui divizor RC de înaltă

tensiune compensat în frecvenţă. Acesta este format din n celule de tip
RC, dintre care (n-1) înseriate formează impedanţa Z1, iar ultima celulă
formează impedanţa de ieşire Z2. Cele (n-1) celule identice fiind înseriate
rezultă ca: Z1  R1  j /   C1 şi cum Z2  R 2  j /   C2 se obţine raportul
de divizare:
U2

Z2

Y1

1  j  R1C1  / R1
U1 Z1  Z2 Y1  Y 2 1  j  R 1C1  / R 1  1  j  R 2C 2  / R 2
şi ţinând cont de (5.45) se ajunge la expresia :

U2 R2
 (5.46)
U1 R 1  R 2

care arată că raportul de divizare este independent de frecvenţă.

b) Senzori voltmetrici şi voltmetre
După cum s-a arătat în 5.1.3. atât senzorii cu efecte electrooptice
(Kerr şi Pockels) cât şi senzorii voltmetrici cu fibre optice pot fi utilizaţi
şi la măsurarea tensiunilor înalte de c.a. De asemenea, toate tipurile de
voltmetre electrostatice prezentate în 5.1.4. pot fi utilizate şi la măsurarea
tensiunilor înalte de c.a.

5.2.3 Măsurarea parametrilor de undă

După cum s-a arătat mai înainte, dintre parametrii U med, U şi Uv,
în tehnica tensiunilor înalte (TTI) prezintă interes în special valoarea
efectivă U şi valoarea de vârf Uv.

5.2.3.1 Măsurarea valorilor efective (U) la înaltă tensiune

Măsurarea lui U se poate face indirect, cu ajutorul divizoarelor de
tensiune având la ieşire (U2) un voltmetru electronic de valoare efectivă
cu termocuplu sau cu termistoare.
Măsurarea lui U se poate face şi direct, cu ajutorul voltmetrelor
electrostatice clasice, deoarece acestea răspund la valoarea efectivă a
tensiunii.
În fine, U mai poate fi măsurat tot în mod direct şi cu ajutorul
senzorilor tip Kerr sau cu ajutorul senzorului cu fibre optice, deoarece
ambele au răspunsul dependent de valoarea efectivă.
34 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

5.2.3.2. Măsurarea valorii de vârf (Uv)

Tensiunea de vârf ( U v  2 U în sinusoidal) poate fi măsurată cu:

 divizoare de tensiune (capacitive sau RC compensate) prevăzute
la ieşire cu detector de vârf sau, cel mai adesea, cu un osciloscop;
 eclatoare cu sfere;
 voltmetre electronice de vârf.

a) Eclatorul cu sfere
Eclatorul cu sfere este cel mai simplu şi mai economic dispozitiv
de măsură a valorii de vârf şi de aceea foarte răspândit în laboratoarele de
TTI. Este standardizat şi recunoscut de către CEI.
Schema de principiu a unui eclator cu sfere este prezentată în fig
5.21, a. Electrodul de tensiune (1) este fix, iar electrodul de masa (2)
poate fi deplasat pe batiul (3). Înainte de aplicarea lui Ux, electrodul (2)
se deplasează la distanţa (d) maximă faţă de (1); după aplicarea lui Ux, se
micşorează d până când între 1 şi 2 apare o scânteie, situaţie în care pe
scara (4) se citeşte tensiunea de străpungere (Ustr).
Valoarea da vârf a lui Ux se determină cu relaţia:

Uxv=mUx str , (5.47)

în care m este un factor de corecţie ce ţine seama de influenţa

temperaturii (t în C) şi presiunii (p în milibari) ale aerului din încăperea
respectivă, influenţă cuantificată prin relaţia [10]:

p( milibari)
m  0,29  , (5.48)
273  t (C)
U x 1 D d 2 m
1,2punct de vedere fizic, m
al cărei grafic este prezentat în fig.5.21, b. Din
reprezintă densitatea relativă a aerului la umiditate normală.
1.0

Cupru 0,9
izolator
metal
4
0,8
0 10 20 30
0,7 p
0,7 0,8 0,9 1,0 1,1

a) b)
Fig. 5.21 Eclator cu sfere a) dispozitiv b) factor de corecţie
35 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Precizia măsurării
Dacă: 0,05D<d<0,5D şi se fac cel puţin
3 citiri, eroarea asupra lui Uxv este în jur de 5-
7%, valoarea satisfăcătoare pentru mai multe C1
cazuri din practică.
α – Uxv
Ux
b) Voltmetre electronice de vârf
Din mulţimea voltmetrelor destinate C2 U2 VE
măsurării lui Uxv la tensiuni înalte [3, 9, 10], în
domeniul electronicii s-a impus voltmetrul
electronic de vârf cu divizor încorporat.
Schema de principiu a unui voltmetru
Fig. 5.22 Voltmetru de
electronic de vârf de înaltă tensiune cu divizor vârf cu divizor încorporat
încorporat este prezentată în fig.5.22, unde C1
şi C2 formează divizorul capacitiv de tensiune, iar VEV este un voltmetru
de vârf de joasă tensiune cu detector de derivaţie.
Ecuaţia de funcţionare a VEV-ului este de forma (m1=const):

=m1U2, (5.49)

de unde ţinând cont de (5.44), scrisă în forma (C1<<C2):

C1
U2v   U xv  m 2  U xv , (5.50)
C2
ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a acestui tip de voltmetru.
Dacă C1 şi C2 sunt în vid (sau într-un gaz sub presiune) gabaritul
divizorului de tensiune se reduce la dimensiuni compatibile cu cele ale
unui voltmetru electronic, chiar la tensiuni de ordinul zecilor de kV.
36 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Exemplu de realizare
Prezentăm kilovoltmetrul de înaltă frecvenţă al firmei JENNINGS
model J-1005. Se observă că este echipat cu două divizoare capacitive de
tensiune în vid, ceea ce permite măsurarea unor tensiuni de vârf de până
la 50kV faţă de masă şi până la 100kV între intrările celor două divizoare
(măsurări pe obiecte flotante). Comutarea divizoarelor pentru măsurări
faţă de masă sau flotante se face cu ajutorul comutatorul K1, iar
schimbarea gamelor cu ajutorul lui K2. Pornirea şi oprirea precum şi
selectarea alimentării (acumulator sau reţea) se face de la K 3. Pe panou se
mai observă: instrumentul de afişare (IA), borna de ieşire pentru
osciloscop (OC, tensiune Uxv/600) şi borna de masă. Borna OC poate fi
utilizată numai când se fac măsurări faţă de M. În fine, este de remarcat şi
forma sferică a bornelor de intrare pentru UX, forma menită a limita
efectul corona.
Ecuaţia de funcţionare
Ecuaţia =f(Uxv) este de forma (5.50), adică lineară.
Divizoarele DT+ şi DT- reduc tensiunea de măsurat (U x) în
raportul (C1=1,4pF, C2=825pF):

C1 C 1
 1 (C1<<C2) . (5.51)
C1  C2 C2 600

Performanţe
Kilovoltmetru J-1005 permite măsurarea valorilor de vârf Uxv+ şi
Uxv- pânăAla 50kV şi a valorii vârf B(Uxvv) până la 100kV, în banda 10Hz -
30MHz, cu o precizie IA
vidde bază de 3% c.s. kV α ~ U
Uxv+ U
Alte posibilităţi
sticlă xv- xv

 măsurarea sumei şi diferenţei a două tensiuni recurente,

măsurare
C1 utilă la determinarea
DT+ indicelui de modulaţie în amplitudine; AD
+ -
C21  măsurarea amplitudinilor pozitivă şi negativă la trenurile de
impulsuri, etc. DT- game
K2
Caracteristici de bază K
IA
 game:2,5 – 5 – 10 – 25 – 50 kV 1
tensiuni
K2 de b)
vârf şi 5 – 10 – 20 –
50 – 100 kV vârf la vârf;funcţiuni game
 bandă de frecvenţă: 10 Hz 10 – 30
25
50 MHz; K3 K1
kV +
a)  precizie de bază: 3 % din gamă;
5 100

- 2,5 M DT DT-
OC
+
JENINGS J-1005 M B
A
Uxv+ Uxv-
Fig. 5.23 Kilovoltmetru de vârf de înaltă tensiune a) panou frontal
b) schemă bloc
37 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

 impedanţa de intrare: 1012 /4 pF (intrările A sau B faţă de masă);

 rejecţia de mod comun (numai în regim simetric): 40 dB;
 ieşirea pentru osciloscop: tensiune Ux/600, impedanţă de ieşire
800 pF;
 alimentare autonomă la 2,5V (acumulator) sau reţea (220V
consum sub 10W);
 dimensiuni: 407mm, 270230mm;
 masa: 6 kg.

5.3 Măsurarea curenţilor la tensiuni mari

Pentru măsurarea curenţilor la înaltă tensiune se folosesc, de

regulă, dispozitive şi senzori care permit izolarea galvanică faţă de
conductorul prin care circulă curentul de măsurat (I x), cum sunt
transformatoarelor de curent (închise sau de tip cleşte), de joasă sau de
înaltă frecvenţă, apoi senzorii cu efect Hall şi cu efect Faraday.

5.3.1. Transformatoare de curent

38 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

a) Transformatoare de curent cu miez din tole

Sunt cele mai precise şi mai utilizate dispozitive pentru măsurarea
lui Ix în reţelele de joasă, medie şi înaltă tensiune. La acestea problema
critică o constituie izolaţia dintre primar şi secundar. Pentru tensiuni
medii (6, 30, 60 kV) izolaţia e construită din răşini epoxidice, iar la
tensiuni înalte (110, 220, 400 kV) din ulei.
Principalul neajuns al acestor transformatoare îl constituie
gabaritul şi masa, la care trebuie adăugat şi viteza de răspuns foarte
redusă.

b) Transformatoare de curent de înaltă frecvenţă

Se construiesc pe tor de ferită, tor bucşat cu un izolator din teflon
şi ecranat electromagnetic. Conductorul purtător de curent, care
constituie primarul, este trecut prin bucşa de teflon.
Performanţe:
 curenţi nominali: 10, 30, 100 A;
 tensiuni: 1 – 30 kV;
 banda: 50 kHz – 50 MHz.

5.3.2. Senzori de curent magnetooptici

Se bazează pe efectul Faraday şi prezintă avantajul că permit

măsurarea curentului (Ix) fără contact cu firul de transport de înaltă
tensiune, iar distanţa de izolare faţă de acest fir poate fi de ordinul
metrilor (1-10 m), adică mult mai mare decât în cazul ampermetrelor cu
efect Hall. Exista două variante de bază: cu bobină sau cu bază şi se mai
numesc şi senzori Faraday.

a) Senzori Faraday cu bobină

Schema de principiu a unui astfel de senzor este foarte
asemănătoare cu cea a senzorului de tensiune cu efect Kerr, aşa cum se
arată în fig.5.24, unde CF reprezintă celula Faraday. Aceasta este un
cilindru din material transparent şi izotrop pe care se află bobina parcursă
de curentul de măsurat (Ix), bobină ce produce un câmp magnetic având
inducţia B paralelă cu axul optic al cilindrului.
Efectul Faraday
Un corp transparent şi izotrop aflat într-un câmp magnetic ce are
inducţia B paralelă cu axul optic al corpului respectiv, provoacă o rotire a
39 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

planului de polarizare al unei raze de lumină monocromatică polarizată

liniar (p), cu un unghi (m3=const):

=lB=m3B, (5.52)

relaţie în care  este constanta lui Verdet (în rad/Tm), l lungimea

drumului optic (m), iar B inducţia (T). Sensul de rotire depinde de sensul
vectorului inducţiei B, dar este independent de sensul razei de lumină.

P CK A 3-10 m FD R
l CF
DL _
Φ Φp Φx FO
AO
+
U2= mIx

Ix B Ix HP582-4207

Fig. 5.24 Ampermetru Faraday: DL – diodă laser, CF – celula Faraday, P/A –

polarizor/analizor, FO – fibră optică, FD - fotodiodă
Funcţionare
Curentul măsurat (Ix), trecând prin bobina celulei Faraday (CF),
produce un câmp magnetic a cărui inducţie (m4=const):

B=m4Ix , (5.53)

este coliniară cu direcţia lui . Acest câmp magnetic roteşte planul de
polarizare al razei , după (5.52), relaţie care asociată cu (5.4), (5.6) şi
(5.53) conduce la expresia (m=const):

U2=mIx ; m=m1m2m3m4, (5.54)

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a senzorului Faraday.

Observaţie
După cum s-a menţionat la relaţia (5.52), polaritatea tensiunii U 2
depinde numai de sensul lui Ix şi este independentă de sensul razei de
lumină .
Parametri de calitate
1. Distanţa de izolare
40 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

Este principalul parametru de calitate al senzorului Faraday. Este

asigurată de către fibra optică (FO) şi poate fi d=3 – 10 m şi chiar mai
mare, asigurând astfel o izolare foarte bună, sigură şi ieftină.
2. Limita superioară de măsură (Ixn)
Este hotărâtă de către diametrul conductorului bobinei, care din
motive tehnologice, trebuie să fie sub 5 – 8 mm diametru, ceea ce
conduce, admiţând o densitate de curent de 2A/mm 2, la Ixn<10 – 30 A,
adică acest tip de ampermetru este pentru curenţi mici.
3. Domenii de frecvenţe
Efectul Faraday, ca şi efectul Kerr, este, practic, fără inerţie, ceea
ce ar permite lucrul până la frecvenţe foarte înalte. În realitate, limita
superioară a benzii la acest tip de senzor se opreşte la ordinul sutelor de
kHz, din cauza bobinei CF.
4. Precizie
Se poate arăta că eroarea de bază a senzorului Faraday cu bobină
(fig.5.27):

m m1 m 2 m3 m 4
    , (5.55)
m m1 m2 m3 m4

este în jur de 1,5 – 2,5 % c.s., ceea ce asigură o precizie suficient de bună
pentru măsurări obişnuite de curenţi la înaltă tensiune, insuficientă pentru
operaţii de etalonare. O precizie sensibil mai bună se poate obţine prin
metoda compensării cu urmărire, metodă utilizată, de exemplu, şi la
cleştele ampermetric cu efect Hall.

b) Ampermetru Faraday pe principiu compensării

Schema de principiu a unui astfel de ampermetru este prezentată
în fig.5.25. Se observă că are două celule Faraday (CF x şi CF2) formate
pe acelaşi miez optic (MO). Prima celula (CFx) dezvoltă tensiunea
magnetomotoare n1Ix şi care roteşte planul de polarizare cu unghiul x, iar
CF2 tensiunea magnetomotoare n2I2 care roteşte planul de polarizare cu
unghiul 2 de semn contrar. Echilibrul se stabileşte când x+2=0, ceea ce
înseamnă ca x=-2 şi deci n1Ix =n2I2, relaţie în care n1 şi n2 reprezintă
numărul de spire ale bobinelor CFx şi respectiv CF2. Această relaţie poate
fi scrisă în forma:
n
Ix  2  I2 , (5.56)
n1
41 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

care arată că se pot măsura curenţi Ix de ordinul zecilor de A cu ajutorul

unui curent de compensare I2 de ordinul zecilor de mA (n2/n1=1000).
Însă principalul avantaj al aparatului îl constituie precizia de
măsurare mult mai bună, deoarece aici eroarea de bază se reduce, practic,
la eroarea de bază a milivoltmetrului (mA). Această eroare este 1 – 1,5 %
c.s. în cazul mA analogic şi coboară la 0,2 – 0,3 % în cazul unui mA

P A I2
CFx M0 CF2
I2
DL
Φ Φp Φx
A mA
D α - Ix
FD
Ix Bx I1 B2

Fig. 5.25 Ampermetrul Faraday cu compensare: CFx şi CF2 – celule Fraday de măsură
de compensare, AD – amplificator diferenţial

numeric. O precizie de 0,5 % este suficient de bună pentru operaţii de

etalonare sau verificare a senzorilor Faraday direcţi.
Observaţie
Expresia (5.56) reprezintă şi ecuaţia de funcţionare a unui
transformator ideal de curent. La o astfel de ecuaţie se poate ajunge şi pe
calea compensării electronice a curentului de magnetizare al
transformatoarelor de curent cu tole. Însă faţă de această soluţie,
ampermetrul Faraday compensat prezintă avantajul de a oferi şi o izolare
galvanică mult mai bună, mai simplă şi mai sigură decât la
transformatoarele de curent.

c) Senzori Faraday cu bară

Constructiv forma acestora se aseamănă cu a transformatorului de
curent de înaltă frecvenţă la care primarul îl constituie conductorul ce
transportă curentul măsurat.
Schema de principiu a unui astfel de senzor este prezentată în
fig.5.26, a unde Cu reprezintă bara de cupru prin care trece curentul de
42 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

măsurat (Ix), IFO este o înfăşurare din fibră optică, iar restul notaţiilor au
semnificaţia din fig.5.24.
Datorită conductorului tip bară curentul nominal (Ixn) poate fi
mult mai mare decât la cel cu bobină, ceea ce constituie principalul
avantaj al acestui tip de senzor.
Funcţionare
Ix creează în jurul conductorului Cu un câmp magnetic (Hx) a
cărui inducţie la nivelul axei fibrei optice (FO) are expresia:

Ix
Bx  0   q1  I x , (5.57)
2r

în care r este raza IFO. Vectorul lui Bx fiind tangent la axa fibrei optice,
roteşte planul de polarizare al razei de lumină (p), cu un unghi

IF
220 kV Cu FO
Hx

r
Ix
Bx

3–10 m b)
FO R
Φp
a) A –
P AO
Φx +
FD
DL U2 ~ Ix

Fig. 5.26 Senzor Fraday tip bară: Cu – conductor de cupru, IFO – înfăşurare din
fibră optică

dat de relaţia (5.52) care aici devine:

=2rnBx=q2Bx, (5.58)
43 Măsurarea tensiunilor şi intensităţilor curenţilor electrici la valori mari

relaţie în care n este numărul de spire al IFO, iar 2rn=l lungimea totală
a fibrei optice înfăşurate. Asociind această relaţie cu (5.4), (5.6) şi (5.57)
se obţine expresia:

U2=qIx q=m1m2q1q2 , (5.59)

ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a acestui tip de senzor.

Parametri de calitate
Calităţile senzorului cu bară sunt cam aceleaşi cu cele ale
senzorului cu bobină cu excepţia curentului nominal (Ixn) care este mai
mare, 1-10 kA.
Exemplu de realizare
Senzorul SIEMENS cu următorii parametri:
curent nominal Ixn: 0,2 – 2 kA, bandă de frecvenţă: 0 – 3 kHz, precizie:
0,5 % c.s.
Acest tip de senzor înlocuieşte competitiv transformatoarele de
curent din reţelele de înaltă tensiune (220 – 400 kV) de c.c. şi de c.a..