Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXII, nr.

4 (772) 17-23 IANUARIE 2011

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXV) EU TE-AM BUCURIE ZILNICÃ ÎN CER


Ioan Botezãtorul PROSLÃVIT A mai trecut un an din curgerea timpului. Noaptea de Revelion a
PE PÃMÂNT
D
fost un bun prilej pentru un nou bilanţ duhovnicesc. Dumnezeu ne-a
eschid mai întâi dăruit timpul, peste care El este Stăpân, iar noi am început să-l
la capitolul 3 din
măsurăm, după pricepere, împărţindu-l în fragmente mai mari sau

Î
Evanghelia de la
n faţa ucenicilor Săi, mai mici. Ne-am obişnuit să privim mai atent la perioadele lungi de
Matei, unde se vorbește de-
pe care îi aducea a- timp, ca să le analizăm, nefiind preocupaţi de clipele care se scurg
spre Ioan Botezătorul. „Și a- cum înaintea Tatălui
cest Ioan avea îmbrăcămin- pe lângă noi cu grăbire neobservată.
spre binecuvântare, ca pe
tea lui din păr de cămilă, iar cea dintâi pârgă frumoasă şi
Atenţia pe care o acorda clipei de pocăinţă Sfântul Antonie cel Mare
hrana lui era acride și miere fericită a lucrării pe care o este uimitoare omului contemporan: „Nu-şi amintea de timpul trecut, ci,
sălbatică. Atunci ieșeau la săvârşise El, Mântuitorul Ii- fiecare zi socotind-o ca început al nevoinţei, se ostenea şi mai mult
dânsul tot Ierusalimul și sus Hristos Se ruga acum pentru înaintare” şi, „ca unul care pune pururi început, în fiecare zi se
toată Iudeea și toată latura pentru lucrarea pe care tre- silea să se înfăţişeze aşa cum trebuie lui Dumnezeu, cu inima curată şi
dimprejurul Iordanului și se buia să o înceapă ei: gata să asculte de voia Lui, şi de nimeni altul” (Sf. Atanasie cel Mare,
botezau în Iordan... și mus- „Eu Te-am proslăvit pe pă- Viaţa Cuviosului părintelui nostru Antonie, în PSB 16, EIBMBOR,
tra Ioan pe farisei și pe sa- mânt! Am sfârşit lucrarea pe
duchei...” (citiţi pe larg la Ma-
Bucureşti, 1988, pg. 197). Şi iarăşi: „Din cele ce le-am început, să nu
care Mi-ai dat-o s-o fac...”
tei, cap. 3). dăm înapoi, nici să descurajăm în osteneli, nici să zicem: «Ne nevoim
(Ioan 17, 4)
Stând aici, lângă Iordan, de multă vreme». Ci mai degrabă să ne sporim râvna, ca şi când am
parcă-l văd pe Ioan și aud Adevărata proslăvire a începe în fiecare zi. Căci viaţa omenească întreagă e foarte scurtă,
predica lui și mustrarea lui. lui Dumnezeu stă în împli- asemănată [în comparaţie] cu veacurile viitoare. De aceea, şi timpul
Ioan mustra fără cruţare pă- nirea lucrării pe care El ţi-a nostru e nimic faţă de viaţa veşnică” (idem, pg. 202).
catele vremilor și ale oame- dat-o s-o faci. Sunt mai multe motivele pentru care trebuie să socotim fiecare
nilor. Mă gândesc: Doamne, „Nu cel ce-Mi zice Doam- zi ca un început în viaţa noastră duhovnicească. Bogăţia nesfârşită a
multe năravuri urâte ar mai tezătorul. Ioan a fost o pildă ne-Doamne va intra în Îm- lui Dumnezeu ni se arată în fiecare zi ca o necontenită noutate: Îl
avea de mustrat Ioan și în zi- măreaţă despre înfrânare, de- părăţia cerurilor, ci cel ce
simţi altfel, Îl cugeţi altfel, mereu ca nou, cu sentimentul că de-abia
lele noastre! Un astfel de nă- face voia Tatălui Meu, Care
este în ceruri” – a spus Mân- acum eşti la începutul vremii tale de pocăinţă. Timpul vieţii noastre
rav urât este și datina păgână (continuare în pg. 5)
cum serbează creștinii de azi tuitorul (Mt 7, 21). pământeşti este infinit mai scurt în comparaţie cu veşnicia vieţii
ziua și amintirea Sf. Ioan Bo- Părintele Iosif TRIFA Cuvântul Adevărului spu- viitoare în Dumnezeu. În nota 12 la Viaţa citată mai sus, părintele
ne: „Căci noi... am fost zidiţi prof. Dumitru Stăniloae spune: „Toată viaţa de aici, adunată la un
în Hristos Iisus pentru fap- loc, e doar o clipă. Nici în toată viaţa luată la un loc nu izbutim să
tele bune pe care le-a pregătit punem un început în gustarea nesfârşitului dumnezeiesc. O zi din
Dumnezeu mai dinainte, ca clipa care e toată viaţa noastră pământească e a zecea mia parte
Sporirea rugăciunii să umblăm în ele” (Ef 2, 10).
În împlinirea aceasta cu
dintr-o clipă. Nu trebuie să ne legăm de ea!” (ibidem).
Şi totuşi, cu clipa viaţii noastre putem câştiga veşnicia! Dar trebuie
credincioşie a voii lui Dum-
Predică la Duminica a 31-a după Rusalii nezeu (Ef 1, 4-6) şi în umbla- să socoteşti fiecare clipă ca un început, ca şi când nu ai făcut nimic,
cu gândul că eşti într-un început continuu, într-o continuă pocăinţă.

S
rea conştiincioasă şi plină
finţii Părinţi dau întâm- Domnul nostru Iisus Hris- de iubire în toate faptele Lucrarea Oastei Domnului, o mişcare de pocăinţă prin ex-
plării pe care ne-o isto- tos, ne povesteşte Evanghelia, Se bune pe care Dumnezeu le-a celenţă, a fost semănată în Biserica noastră şi în poporul nostru într-
riseşte Evanghelia de apropia de cetatea Ierihonului. pregătit mai dinainte, ca noi o noapte de An Nou, la un bilanţ al Părintelui Iosif Trifa făcut, la
astăzi un înţeles de taină. Ei văd În urma Lui mergeau ucenicii cu să le împlinim întocmai şi rugăciune, în faţa lui Dumnezeu, la examinarea timpului trecut şi la
în orbul ce şi-a atras luare-aminte mulţime de popor. În drum şedea la timp, stă adevărata pro- atenţia ce trebuie acordată timpului ce urmează să vină. Ne-am
şi mila Dumnezeu-Omului prin un orb, cerând de la trecători mi- slăvire a Tatălui Ceresc.
rugăminţile şi plângerea sa stăru- Domnul Iisus arătase, pocăit cândva, printr-o hotărâre statornică şi printr-un puternic
lostenie. Auzind zarva mulţimii
itoare chipul păcătosului ce se roa- numeroase, a iscodit: care să fie prin toate cuvintele Sale şi legământ cu Domnul, dar trebuie să punem început pocăinţei noastre
gă neobosit şi cu plângere, care pri- pricina pentru care s-a strâns o prin toate lucrările Lui, de- în fiecare zi, ca şi când până atunci nu am făcut nimic, urmărind ca
meşte prin mijlocirea acestei rugă- mulţime atât de mare? I s-a răs- plina Sa ascultare de voia în fiecare zi să ne naştem din nou printr-o tainică şi profundă aplecare
ciuni iertarea păcatelor şi înnoi- puns că trece Iisus pe acolo, că Tatălui, deplina supunere la picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit.
rea sufletului de către Dumnezeu. asta a atras o asemenea mulţime. faţă de poruncile primite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus trei pilde cu privire la bucuria
Cu toţii suntem păcătoşi; tuturor Orbul a prins atunci să strige cu la Tatăl, deplina împlinire a Cerului pentru un păcătos care se pocăieşte. S-a rătăcit o oaie din
ne trebuie nespus de mult mila glas mare: Iisuse, Fiul lui David, lucrării de mântuire pe care cele o sută ale păstorului şi, după ce o găseşte, cheamă prietenii şi
lui Dumnezeu. Păcătoşilor! Să cer- miluieşte-mă! Cei ce mergeau îna- Dumnezeu-Tatăl I-o dăduse
cetăm cu luare-aminte în ce fel pri- să o facă pentru omenirea
vecinii şi se bucură că a găsit oaia cea pierdută. O femeie care avea
meşte păcătosul, prin mijlocirea
(continuare în pg. 5)
întreagă. Acum putea să zece drahme a pierdut una dintre ele prin casă şi, după ce o găseşte,
rugăciunii, mila lui Dumnezeu. Sf. Ignatie BRIANCIANINOV spună, în faţa Tatălui şi în cheamă prietenele şi vecinele sale şi se bucură că a găsit drahma pe
faţa tuturor alor Săi, că lu- care o pierduse. A plecat de acasă fiul cel mic al unui om care avea
Din sumar crarea Lui este proslăvirea
lui Dumnezeu.
doi fii, a cheltuit în destrăbălări averea primită în dar şi, după ce s-a
întors acasă pocăit şi cu părere de rău, tatăl a poruncit să înceapă
• „Dumnezeu îngăduie ca ţărâna să devină Cât de strălucite erau a- bucuria, căci fiul acesta „mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”. Iar
coastă de cer” / Pr. Constantin NECULA, pg. 2 ceste adevăruri pe care le Mântuitorul a concluzionat de fiecare dată: „Aşa şi în cer va fi mai
• Iisus Hristos – sărbătoarea vieţii noastre / rostea acum rugăciunea lui
Hristos, Domnul nostru
multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte...” (Lc 15, 7.10.32).
Elisei RONCEA, pg. 2 Preaiubit! Fiul şi Trimisul Dacă se face mare bucurie în cer pentru un păcătos care se
• Mărturii. Fratele Sandu Pop: „Nu mai avem ce face. Tatălui Se înfăţişa la sfâr- întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă, să facem şi noi bucurie în cer în
fiecare zi, în fiecare clipă, prin pocăinţa noastră continuă. Aşa să ne
Ori îl omorâm, ori renunţăm” / R. PETRAŞCIUC, pg. 3 (continuare în pg. 6) ajute Dumnezeu!
• Ce avem de făcut? / Constantin STANCU, pg. 4 Traian DORZ Aurel MATEI