Sunteți pe pagina 1din 23

https://plagiarism-detector.

com 1/23

Detector de plagiat v. 1740 - Raportul originalității: 6/4/2020 12:30:46 AM

Document analizat: Lucrare-de-licenta-Zsoldos-Balazs-Ramona.docx Licențiat la: Raport


originalitate generat de versiunea Demo neînregistrată!
Comparație presetată:Rescrie. Limba detectată:Romanian

Warning: Demo Version - reports are


incomplete!

To get full version, please order the


software:

Diagrama relațiilor:

Grafic de distribuție:

Surse de top ale plagiatului:


%2 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
292
%2 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
292
% Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
0.7 157

[Toggle alte surse:]

Detalii privind resursele procesate:


82 - O.K / 4 - A eșuat
[Toggle alte surse:]
Notite importante:
Wikipedia: Google Books: Servicii de ghostwriting: Anti-înșelăciune:
https://plagiarism-detector.com 2/23

[nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat]
Referințe active (URL-uri extrase din document):
Nu s-au detectat URL-uri

Adresele URL excluse::


Nu s-au detectat URL-uri

Adresele URL incluse:


Nu s-au detectat URL-uri

Analiza detaliată a documentului:


id: 1
Plagiatul detectat: 0.02% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 3
resurse!
UNIVERSITATEA DE VEST
Citate detectate: 0.01% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 2

"VASILE GOLDIȘ"
id: 3
Plagiatul detectat: 0.03% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 3 ARAD
resurse! FACULTATEA
DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI SPO
RTPROGRAM DE STUDIU
: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Lect. univ. dr. Melinda BrebanABSOLVENTRamona Zsoldos (Balazs)
SATU MARE
20
id: 4
Plagiatul detectat: 0.02% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 3
resurse!
20UNIVERSITATEA DE VEST
Citate detectate: 0.01% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 5

"VASILE GOLDIȘ"
id: 6
Plagiatul detectat: 0.03% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 3 ARAD
resurse! FACULTATEA
DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI SPO
RTPROGRAM DE STUDIU
: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
DEZVOLTAREA, PRIN JOC, A LATURII SOCIO-EMOȚIONALE A PERSONALITĂȚII COPILULUI
PREȘCOLARCOORDONATOR ȘTIINȚIFIC Lect. univ. dr. Melinda BrebanABSOLVENTRamona Zsoldos
(Balazs) SATU MARE
20
20Declaraţie
Prin prezenta declar că Lucrarea de licenţă cu titlul
Citate detectate: 0.06% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 7

"DEZVOLTAREA, PRIN JOC, A LATURII SOCIO-EMOȚIONALE A PERSONALITĂȚII COPILULUI


PREȘCOLAR"
Avertisment: versiunea demonstrativă - rapoartele sunt incomplete!
https://plagiarism-detector.com 3/23

Se suspectează un nivel ridicat de plagiat!

Obțineți raportul complet:

1. Rapoarte cele mai detaliate - completate cu funcții!

2. Procesarea instantanee a comenzilor - activare imediată!

3. Licențe pe viață! 24 ore suport!

, este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de
învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate,
inclusiv cele de pe internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului:toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei; reformularea în cuvinte
proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă; rezumarea ideilor altor
autori deţine referinţa precisă la textul original. Satu Mare, Absolvent Prenume Nume Ramona
Zsoldos (Balazs)_________________________ (semnătura în original) CUPRINS INTRODUCERE
2Capitolul I . 4fazele c OPILĂRIei4Capitolul II . - JOCUL, FUNDAMENT AL COPILĂRIEI82.1.
CONTURAREA PRINCIPALELOR COMPONENTE ALE PERSONALITĂȚII LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ 82.
2. DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR ÎN CONTEXTUL JOCULUI ........102. 3. COMUNICAREA
CU CEILALȚI ÎN JOC ...................................................................21Capitolul I II. 24A SPECTE
METODICE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA ȘI OPTIMIZAREA COMPETENŢELOR EMOŢIONALE ŞI
SOCIALE LA PREŞCOLARI 24CONCLUZII 39BIBLIOGRAFIE 41INTRODUCERE Jocul şi jucăria sunt
tovarăşii nelipsiţi ai copilăriei. Fiecare copil manifestă nevoia de a se juca , nevoie explicată
prin tendinţa acestuia de a cunoaşte tot ceea ce îl înconjoară, de a-i imita pe adulții din jurul
său, de a se manifesta activ. Jocul, caracteristic vârstei preşcolare, este un mijloc specific de
însuşire a sentimentelor pe care le oferă viaţa, sentimente prin intermediul cărora sunt
satisfăcute cel mai bine trebuinţele copilului: de mişcare, de exprimare originală, de realizare a
dorinţelor pe care nu le poate satisface în plan real.În joc, mijloacele de exprimare sunt variate:
acţiunile copiilor, crearea imaginii prin intermediul mişcărilor, al gesturilor, al mimicii şi al
cuvintelor, folosirea diferitelor obiecte, realizarea unor construcţii. Jucăria ocupă locul de frunte
printre aceste mijloace, ea fiind necesară pentru a transforma acţiunile copiiilor în ceva real:
,,şoferul" are nevoie de un "automobil", "aviatorul" - de un ,,avion''. O particularitate
psihologică a jocului este aceea că în cadrul acestuia cele mai multe lucruei sunt imaginate,
dar trăirile celor care participă la acesta sunt întotdeauna adevarate, sincere, iar acţiunile lor
cât se poate de reale. Așa se ajunge de fapt la rolul fundamental al jucăriei - de a oferi copilului
posibilitatea să acţioneze activ, exprimându-şi ideile şi sentimentele.Sufletul şi inteligenţa
copilului devin "mari" prin joc. Tocmai această cuminţenie sau tăcere de care se bucură greșit
unii părinţi anunţă adesea la copilul mic deficienţe mintale grave. Copilăria fiind astfel ucenicia
necesară vârstei mature, nu putem să pierdem din vedere în cursul acesteia, pe lângă
creșterea și dezvoltarea funcțiilor, importanța jocului. Dacă nu am face nici un loc jocului, am
neglija impulsul căruia copilul nu poate sa-i reziste și prin care el îşi modelează singur propria
sa personalitate. Jocul este un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea,
buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, morală şi fizică a
copilului. Astfel că nu putem spune despre un copil că el doar crește, fără să spunem totodată
https://plagiarism-detector.com 4/23
că acesta se dezvoltă prin intermediul jocului. Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se
juca cu alți copii de vârstă asemănătoare rămân nedezvoltați din punct de vedere al
personalității.Jocul oferă copiilor o multitudine de impresii care-și dau aportul la îmbogățirea
cunoștințelor despre lume și viață și în același timp îi ajută să înțeleagă situații de viață mai
grele, le creează capacit ăți de reținere prin stimularea memoriei, de concentrare, de supunere
la reguli, de a lua decizii sau a rezolva unele probleme, adică le dezvoltă creativitatea.J ocul
este un mijloc foarte important de dezvoltare fizică și psihică a copilului, devenind pe parcurs o
formă de activitate tot mai complexă. La copii și, în special la cei foarte mici, rolul jocului este
esențial în detrimentul altor activități , iar orice impunere din exterior în sensul suspendării
jocului generează rezistență și neplăcere. Copiii se implică afectiv în joc, astfel că, reușitele
sunt mereu însoțite de manifestări de bucurie, în timp ce eșecurile pot produce suferințe
veritabile.Prin joc copiii își satisfac dorința firească de manifestare și independențaă. Jocul nu
constituie pentru copil o simplă distracție. Jucându-se, cunoaște și descoperă lumea și viața
într-o formă accesibilă și atractivă pentru el. Pe masură ce înaintează în vârstă și se dezvoltă,
conținutul jocurilor se extinde cuprinzând și relațiile sociale dintre oameni. În procesele de
interacțiune ale jocului au loc procese de învățare foarte importante pentru dezvoltarea
copilului pe plan social, cognitiv și psihomotor. La momentul începerii jocului se cunoaște un
scop, dar acesta fiind deschis oricărei modificări finalul este imprevizibil. Nivelul jocului indică
nivelul dezvoltării psihice a copilului, însă fiind de asemenea și stimulatorul de bază al acestei
dezvoltări psihice, se confirmă astfel locul fundamental al acestuia în viața
preșcolarului.Copilul în perioada preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare intensă, fizică
dar mai ales psihică. Au loc modificări calitative și cantitative atât de accentuate, încât acestea
nu mai pot fi egalate în perioadele copilăriei următoare. Dezvoltarea competen țelor sociale și
emoționale la această vârstă este extrem de importantă, ea contribuind semnificativ la
dezvoltarea altor abilități, care vor facilita adaptarea copilului la cerințele mediului.
Dezvoltarea socio-emoțională vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea de a stabili
și menține interacțiuni cu adulți și copii. Astfel, jocul are un rol primordial în viața copilului,
devine activitatea de bază a învățătii, influențându-i întreaga conduită și personalitate aflată în
plină formare și dezvoltare, motiv pentru care am și ales această temă.Lucrarea de faţă este
structurată pe trei capitole, după cum urmează: Capitolul I . prezintă cele patru faze ale
copilăriei : 1. faza infantilă - primul an de viață; 2. faza primei copilării - între 1 și 3 ani; 3. faza
celei de-a doua copilării - aproximativ de la 3 la 6,7 ani; 4. faza celei de-a treia copilării - într e
6,7 ani și pubertate.Capitolul II. cuprinde 3 subcapitole în care se aprofundează jocul, ca
fundament al copilăriei și a dezvoltării personalității copilului preșcolar. Sunt prezentate mai
multe tipuri de joc care contribuie la dezvoltarea personalității: jocul de limbaj, jocurile fizice,
jocurile dramatice, jocul de stimulare, jocul de rol, jocul de explorare, jocul de mișcare, jocurile
de manipulare, jocurile de socializare, jocurile de stimulare, jocul de soluționare.Capitolul III.
cuprinde aspecte metodice cu privire la dezvoltarea și optimizarea competențelor emoționale
și sociale la preșcolari. Sunt prezentate strategii prin a căror utilizare copiii sunt ajutați să-și
exprime în mod adecvat emoțiile, știind că în strânsă corelație cu conceptul de sine se
dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învăţare.La
finalul lucrării sunt prezentate Concluziile desprinse din analiza subiectului tratat şi bibliografia
consultată.capitolul I. fazele copilăriei "Cine spune joc spune, totodată, efor și libertate, și o
educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic, cât și de bucurie morală." (Chateau,
1972)Ființa umană se dezvoltă, așa cum spune și Ramona Răduț-Taciu, pe parcursul a trei
perioade: copilăria, pubertatea și adolescența. Fiecare dintre aceste perioade au fosat studiate
de psihologi și specialiști în științele educației sau alte domenii de cercetare, iar în ce privește
copilăria, aproape toți psihologii împart fazele acesteia astfel: 1. faza infantilă - primul an de
viață; 2. faza primei copilării - între 1 și 3 ani; 3. faza celei de-a doua copilării - aproximativ de
la 3 la 6,7 ani;4. faza celei de-a treia copilării - între 6,7 ani și pubertate.1. Perioada infantilă
începe din momentul nașterii până la împlinirea primului anișor, perioadă în care copilul este
totalmente supus intereselor sale organic-afective, adaptarea fiind un echilibru dintre însușire
și acomodare. Copilul trece în această perioadă prin 3 stadii: emotiv, senzorio-motor și
proiectiv. Copilul nu este capabil să facă deosebirea între sine și ceilalți, Wallon spunând că
psihismul infantil se prezintă ca un "sincretism nediferențiat". Absența acestei deosebiri se
manifestă la sfârșitul acestei perioade prin apariția imitației.2. Prima copilărie este perioada
cuprinsă între 1-3 ani, fiind o perioadă de trecere de la sincretismul perioadei infantile la
egocentrism. Acum copilul este supus modificărilor regimului alimentar; face primii pași și
învață să meargă; își formează diferite comportamente prin care explorează un teritoriu mai
mare; se creează progresiv limbajul articulat. Din starea de participare activă copilul trece la
https://plagiarism-detector.com 5/23
una de explorare și analizare, stare prin care va dobândi sentimentul propriei
persoane.Conform spuselor lui Ramona Răduț-Taciu, j ocurile care predomină această perioadă
sunt cele de urmărire, de mișcare, și în special cele senzoriale. Copiilor le plac senzațiile simple
de gust, miros, le place să producă diferite sunete pornoind de la cel mai banal, lovitul
creionului de masă, să analizeze culorile obiectelor din jurul lor, preferându-le pe cele vii,
pastelate.Tot în această perioadă se dezvoltă intens jocul de manipular e fiind influențat de
necesitatea copilului de a acționa și schimba lumea. Fiind o activitate efectuată spontan și din
plăcere, jocul cuprinde treptat evenimentele vieții umane. " Integrarea socială a copilului în joc
prezintă o componentă cognitivă importantă și totodată componente afective foarte subtile."
(Chiriță,1983). Jocul copiilor din prima copilărie este influențat de multe lucruri: structura
culturii și mediul social din care face parte, de anotimpul în care se află sau chiar de moda din
acea perioadă. Schemele simbolice din joc sunt supuse schimbărilor pline de energia intensă a
participării și fluctuează conform complexității, consistenței și antrenării psihice exprimate.
Jocurile se complică treptat, încep prin folosirea de obiecte și se termină cu însușirea unor
comportamente din viața adulților din jurul său, prin care copilul devine un personaj imaginat
de el. Jocul se transformă astfel din ceva simplu, singular și spontan, concentrat pe obiecte
într-unul concentrat pe subiectele acțiunilor umane.Relațiile din jocul copiilor mici au mai multe
funcții, iar în apropierea vârstei de 3 ani iau naștere jocurile colective cu roluri. Prin faptul că
interesul copilului pentru joc e ste din ce în ce mai mare, jucarea acestuia necesită atitudini și
forme de conduită noi.Georgeta Chirița spune că î n perioada primei copilării sunt obținute
progrese importante în dezvoltarea sociabilității, mai ales spre vârsta de doi ani
comportamentul copilului devenind mai legat de ceea ce solicită jocul în sine. În timpul jocului
copilul se oprește câteodată pentru a se odihni dar și ca să-i urmărească pe ceilalți în timpul
jocului. Pentru el, facând acest lucru, este ca și cum ar participa la jocul celorlalți, cu toate că
colaborarea cu ceilalți în timpul acestuia este încă dificilă.3. A doua copilărie (3-7 ani) este faza
în care copilul primește un sentiment mai complet despre ce înseamnă propria persoană și
unde egocentrismul este cel care îi dă un caracter unitar personalității sale. În această
perioadă sunt lărgite interesele emoționale, copiii intrând cu adevărat în contact unii cu
ceilalți.Jocurile preferate sunt cele motrice . Prin unele dintre acestea copiii învață cum să-și
coordoneze mișcările: jocuri cu bile, cu mingea, aruncarea de discuri la țintă; iar prin altele își
dezvoltă forța și rapiditatea: săritura, alergarea, aruncarea cu pietre. Această perioadă este
dominată de nevoia de joc, jocul devine activitatea fundamentală. În aceast joc acționează
îmbinări mintale, înfățișări de imaginație - jocurile simbolice și sunt concentrate forme
complexe de experiență. Acum apare socializarea, atât a subiectului jocului cât și a rolului
acestuia. Regulile jocului exprimă obligațiile pe care trebuie sa le aibă copilul în timpul
acestuia și comportamentul de rol. Pe măsură ce crește numărul participanților la joc se
deosebesc și conduitele acesora, în special după vârsta de 5 ani când crește și nivelul de
organizare al jocului. Chirița susține că în această perioadă, jocul primește un rol psihologic tot
complex, acesta având funcția de relaxare, de a-l ajuta pe copil să se adapteze mediului care îl
înconjoară, "de umanizare, de pregătire pentru viață.". Copilul, bazându-se pe intuiția sa, se
apropie prin intermediul jocului care este subjugat realității, de ipostaze și părți importante ale
acestuia. Simultan, jocul necesită coordonare oculo-motorie, audio-motorie și sensibilitate la
nivelul pielii. În timpul acestuia sunt solicitate și antrenate: forța fizică și energia copilului,
rapiditatea, flexibilitatea și coorodnarea, echilibrul, capacitatea de a evalua spațiul deschis,
îndemânarea când își folosește părți ale corpului, mâinile și picioarele."Activitatea de joc
contribuie substanțial la formarea personalității copilului datorită plăcerii pe care o provoacă."
(Chiriță, 1983).Din punctul de vedere al lui Chirița, j ocul copilului aflat la vârsta de 3 ani
cuprinde multe activități de folosire a mainilor fiind încă strâns legat de obiecte. Totuși apar și
elemente noi, copilul fiind tot mai interesat de conduita părinților, din a căror activitate zilnică
își alege momente interesante pentru el și le reproduce luând astfel proporție jocurile cu
subiect și cele de rol.La vârsta de 4 anișori copilul cere deja parteneri de joc, dar îi preferă pe
cei mai mici sau mai mari decât el. La 5 ani se atinge nivelul un nivel foarte înalt în dezvoltarea
jo cului cu subiect și cel de rol, tot acum făcându-și apariția și înțelegerile și proiectele în joc.
Devine evident faptul că copilul se adaptează la posibilitățile de rol ale partenerului de joc. El
are nevoie de acest partener iar acest lucru scoate în evidență stimularea socială
interrelaționară.Între 5-6 ani copiii joacă niște roluri profesionale interesante și o importanță tot
mai mare o primesc și jocurile cu reguli de mișcare, cu subiect sau cele în care dominante sunt
strategiile intelectuale.4. A treia copilărie este faza care începe atunci când copilul intră în
școală (6,7 ani) și ține până când acesta ajunge la pubertate. Acum au loc o serie de
modificări:- se schimbă sociabilitatea; - copilul este tot mai puțin dependent de ceilalți; - aspiră
https://plagiarism-detector.com 6/23
să fie inclus și în alte grupuri de joacă; - jocul colectiv ia locul celui individual; În această
perioadă modelul dat de părinți influențează tot mai mult activitatea ludică orientată înspre
obiecte, astfel că acesteia i se conturează un caracter de activitate tehnică, mecanică și
constructivă. Fiind prezentă în toate activitățile copilului, imaginația are un rol enorm în viața
copilului, practic totul se bazează pe aceasta.Dezvoltarea psihologică, spune E. Claparede, nu
este rezultatul decurgerii unor forțe moștenite de către copil, aceasta nu vine de la sine,
"copilul trebuie să se dezvolte el însuși". După Claparede, cele două instrumente, la care
copilul apelează din instinct pentru a face acest lucru sunt jocul și imitația. Prima activitate a
copilului, folosită chiar din momentul nașterii este jocul, în timp ce imitația apare doar după
câteva luni de la aceasta."Un copil este considerat copil nu pentru că nu are experiență, ci
pentru că simte nevoia naturală de a dobândi această experiență. Copilul este tânăr nu pentru
că nu este mare, ci pentru că un instinct tainic îl împinge să facă tot ceea ce trebuie ca să
crească." (Claparede, 1975).Co pilăria este forma însăși pe care o primește dezvoltarea
copilului, având scopul bine definit de-a întârzia cu cât mai mult posibil momentul acela când
acesta se transformă dintr-un candidat în "a deveni" într-o persoană imobilizată definitiv în
forma sa. Copilul vine pe lumea aceasta cu anumite nevoi și dorințe care concordează cu
necesitatea dezvoltării, astfel că tot ceea ce este necesar pentru satisfacerea și realizarea
acestor nevoi și dorințe îl atrage în mod deosebit pe copil, jocul fiind chiar împlinirea acestor
activități.Ramona Răduț-Taciu spune astfel despre joc că: - învățarea copilului, a omului în
devenire, începe odată cu jocul; - prin joc copilul experimentează lumea ce-l înconjoară; - prin
joc copilul intră în contact și comunică cu cei din jurul lui; - comparativ cu ceva de care nu este
atras ș i pe care este nevoit să-l învețe forțat, ce învață prin intermediul jocului rămâne în
mintea copilului o vreme mult mai îndelungată;- acele activități, pentru care copilul simte o
atracție, îi trezesc acestuia interesul pentru joc, îl fac să evadeze în lumea ludicului. - jocul
presupune trecerea de la incertitudin ea fără de care acesta n-ar mai fi atrăgător pentru copil,
la certitudine;- jocul îl pune pe copil în fața unor situații nemaiîntâlnite de el, pe care va
încerca să le rezolve dând dovadă de proprie inițiativă, multă imaginație, sârguință și
spontaneitate;- prin joc, având un scop pe care poate nici nu-l conștientizează bine, copilul își
manifestă puterea, îndemânarea, întreaga personalitate , satisfăcându-și astfel nevoia internă
de afirmare.Jocul este forma de activitate umană care este prezentă pe tot parcursul vieții
noastre, formele acestuia modificându-se desigur o dată cu vârsta. Dacă în copilărie acesta
este principala activitate și chiar unica de cele mai multe ori, la tineri și adulți reprezintă de
fapt o prelungire a activității ludice din copilărie.capitolul iI. jocul, fundament al copilăriei 2.1.
CONTURAREA PRINCIPALELOR COMPONENTE ALE PERSONALITĂȚII LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Preșcolaritatea este perioada de formare inițială a personalității copilului, un nivel înalt de
organizare a vieții psihice a acestuia fiind ivirea primelor relații și atitudini. În componența
activității psihice se desfășoară modificări importante. Datorită acestor modificări este posibilă
desprinderea copilului preșcolar de câmpul perceptiv, astfel că comportamentele acestuia vor
deveni fixe și mai organizate. Trebuințele sociale iau locul celor biologice, raporturile dintre ele
fiind stârnite de propria interioritate a copilului aflat la vârsta preșcolară. Tot acum, motivele
sunt subjugate încet procesului de ierarhizare și se vor subordona unele altora. Toate acestea
își dau aportul la creșterea coerenței și a unității comportamentelor copilului preșcolar. "Una
dintre cele mai importante achiziții ale acestei perioade la nivelul personalității este extensia
eului." (Golu, 2009) În perioada preșcolară;- simțul corporal devine mai delicat;- separarea de
ceilalți capătă consistență;- datorită începerii unui proces de reciprocitate, copilul începe să
înțeleagă lumea și din punctele de vedere ale celorlalți;E xtensia eului, în opinia lui Golu, este
egală cu lărgirea sferei sale de cuprindere, devenind un criteriu de bază în determinarea
gradului de dezvoltare a personalității copilului. O altă față esențială a eului copilului preșcolar
o constituie imaginea de sine a acestuia. Copilul începe să înțeleagă care sunt așteptările lumii
față de el, astfel că se conturează un început de conștiință din partea lui. În strânsă legătură
cu imagi nea de sine este apariția conștiinței morale. Aceasta este constituită în realitate din
atitudinile, exigențele, interdicțiile și așteptările părinților, așa cum sunt înțelese de copil la
această vârstă. Tot la vârsta preșcolară își face apariția minciuna intenționată. Dacă până la
vârsta de 4 ani copilul nu poate face diferența între realitate, dorințe și intenții, de aici încolo el
va începe să folosească minciuna, de cele mai multe ori în mod natural, pentru a scăpa de vină
sau doar pentru a ieși din situații neplācute. Conștiința morală a copilului preșcolar este
nedezvoltată încă, aceasta nefiind controlată de valori proprii și rațiune, ci mai degrabă de
sentimente și valori împrumutate de la adulții din jurul său.Socializarea conduitei copiului
preșcolar are loc deci într-un context social, relațional unde sunt experimentate numeroase
conduite interrelaționale și trăite experiențe sociale noi.Deja în perioada preșcolară copilul
https://plagiarism-detector.com 7/23
caută să fie în prezența covârstnicilor, începe să fie mai emotiv la prezența altor oameni,
încercând să relaționeze tot mai mult cu aceștia. Astfel încep să apară unele trăsături și
deprinderi de conduită pe fondul interrelațional, dar acestea nu sunt încă incluse într-un
sisterm unitar.Aptitudinile copilului preșcolar se dezvoltă în funcție de activitatea desfășurată.
Una dintre aptitudinile formate acum este cea de a învăța. Modelele de viață și de
comportament preluate de copil sunt rezultatul diferitelor contacte pe care le are în această
perioadă, cu literatura, cu eroii din povestiri, precum și interrelaționarea cu ceilalți. În
încercarea de a-i copia pe eroii respectivi, deși copilul cunoaște deja trăsăturile și ce înseamnă
ele, nu va reuși întotdeauna să le pună pe acestea în propria conduită. Acest lucru se
datorează faptului că caracterul copilului preșcolar nu e destul de elaborat din aspectul
unificării. Golu se refă aici la unificarea cunoștințelor teoretice, a faptelor și cuvintelor, a
conduitei propriu-zise. Dezvoltarea trăsăturilor caracteriale și a caracterului, ca structură
psihică unitară, coerentă, este necesară și pentru a permite copilului să-și ia în stăpânire
propriul temperament. În conduita copilului aflat la vârsta preșcolară sunt exteriorizate însuşiri
tipologice și temperamentale prin intermediul jocului și a comunicării cu ceilalți. Marea
diversitate de temperament este vizibilă de la început încă din grădiniță. Astfel că, spune Golu,
unii copii sunt ageri, sociabili, comunicativi, pregătiți tot timpul să acționeze, iar alții exact
contrariul: timizi, retrași, domoli și cu greu îi convingi să acționeze sau să comunice cu ceilalți.
Unii sunt activi pe tot parcursul activităților, ridicând mâna mereu chiar dacă e posibil să nici
nu știe răspunsul mereu, iar alții chiar dacă știu nu ridică mâna, sunt retrași. Observația
cadrului didactic îi poate face pe unii să plângă iar pe alții îi lasă indiferenți. "Copiii se nasc cu
predispoziții temperamentale diferite. Unii sunt relaxați, liniştiți, alții sunt mai dramatici şi
serioși. Temperamentul este, de fapt, măsura formei de manifestare a stilului comportamental
al copilului." (Golu, 2009)Aceste deosebiri temperamentale sunt compensate în grădinița cu
ajutorul sarcinilor care le dă procesul de învățare. Conform Golu, prin intermediul acestora;- c
opiii colerici vor deveni tot mai siguri pe conduita lor, fapt datorat conduitei modelatoare a
cadrelor didactice, a colectivului, și a șansei de a-și consuma energia prin intermediul
studiului;- copiii cu temperament flegmatic vor începe să prindă un ritm mai rapid de lucru,
fapt datorat interacțiunilor și solicitărilor școlare sistematice;- m elancolicii, sensibili din fire,
prin încurajare și după ce vor obține mai multe reușite vor primi încredere în propriile puteri.
Deosebirile de temperament dintre copii nu trebuie nicidecum sufocate sau înlăturate prin
intermediul p rocesului educativ. Dimpotrivă, educatorul trebuie să găsească măsurile
educative care să-i ajute pe copii la cultivarea lor, prin domolirea unora și amplificarea
altora.Prin dezvoltarea aptitud inilor, competențelor, creativității, a diferitelor talente și
interese a copilului preșcolar se evidențiază expresivitatea personalității acestuia. "Jocul
debordează personalitatea copilului, este terenul pe care personalitatea și interesele sunt forțe
de dinamizare ale acestuia." (Şchiopu, Verza, 1981). O importanță foarte mare în formarea
personalității, conform Golu, o deține jocul "de-a familia" a copilului preșcolar. Familia îi oferă
copilului experiența cea mai expresivă și cea mai intens trăită de acesta.Necesitatea
preșcolarului de expresie creativă se dezvoltă tot acum, iar datorită faptului că copilul este
foarte atras de culori, după împlinirea vârstei de 4 ani încep să-l preocupe modelajul, desenul
și colajul. Legătura dintre desenului și latura afectivă a personalității preșcolarului este extrem
de importantă, desenul reprezentând expresia directă a sensibilității emoțional-afective a
copilului care l-a făcut. Astfel că desenul redă, prin tematică, structură, paleta de culori,
"trăirile afective ale preșcolarului, structura sa temperamentală, gusturile sale, dispoziția
tipică". (Golu, 2009) Desenul nu e ceva care se produce întâmplător, acesta e dirijat și sprijinit
de tendințele și instinctele personalității copilului. Prin faptul că activitatea de expresie plastică
este dezlănțuită de aceste tendințe și de dorința de a exprima în desen anumite trăiri sau
porniri individuale, desenul devine limbaj al personalității. Ca și limbaj al personalității, forma
desenului, dar și conținutul au un caracter autentic, unic, irepetabil. Desenul depășește deseori
limbajul ca posibilitate de exprimare datorită acestei particularități, redând conținuturi psihice
de care copilul nu este conștient și pe care încă nu e capabil sau pur și simplu nu știe încă să
le exprime în cuvinte. 2. 2. DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR ÎN CONTEXTUL JOCULUI "
Jocurile copiilor sunt mugurii întregii vieți a omului, căci acestea dezvoltându-se, prin ele
dezvăluie și însușirile cele mai ascunse ale ființei sale."(Șchiopu, 1970).Anne Bacus susține
faptul că personalitatea umană poate fi modelată, ideea conform căreia la unul, trei sau chiar
la șase ani totul este hotărât fiind demult învechită. Acum pediatrii și psihologii au revenit
asupra acestei idei, azi știindu-se că creierul uman rămâne maleabil pe tot parcursul vieții
noastre. Astfel că ne putem schimba la zece ani sau chiar la vârsta adultă. Cu toate acestea
însă este foarte adevărat că primii șase ani de viață au o importanță uriașă asupra viitorului
https://plagiarism-detector.com 8/23
fiecărui om, în oricare dintre domenii, dar mai ales în domeniul psihologic. Este foarte
important, din toate punctele de vedere, ca această perioadă să fie una pozitivă pentru copii.
Ca și părinte, știu și eu că toți ne dorim același lucru: să ne vedem copilul fericit și vesel tot
timpul, astfel fiind necesară cunoașterea dezvoltării acestuia, din toate punctele de vedere:
fizic, psihic, afectiv, social și intelectual. Anne ne reamintește că fiecare copil este unic.
Interesele lui sunt concentrate mai ales în jurul său, al casei în care locuiește - casă al cărei șef
este într-o oarecare măsură - și ai celor dragi lui, cu care locuiește." La trei ani, copilul este o
mică personalitate. El are un trecut, cunoștințe și experiențe proprii". (Bacus, 2007).Nevoile
copilului în cursul primilor ani de viață, sunt simple de tot: dragoste în primul rând, apoi
ascultare, securitate afectivă, fermitate, deschidere spre lumea din jur. Însă lucrurile pe care
copilul le va învăța în acești ani sunt destul de complexe: să cunoască și alte persoane înafara
celei care i-a dat viață - mama, să-și controleze comportamentul, să țină cont și de alții nu doar
de propria persoană, să-și identifice apartenența la un anumit sex, să-și dezvolte cunoștințele,
de fapt să se maturizeze. În anii care urmează, cei ai vârstei preșcolare (grădinița), spune
Anne Bacus, copilul va descoperi lumea exterioară, va învăța importanța compromisurilor și
cum să le facă alături de prietenii noi pe care și-i va face. La grădiniță va trăi o grămadă de
lucruri pe care nu va vrea să le povestească, va pune o mulțime de întrebări despre oamenii și
lumea care-l înconjoară, descoperind apoi că de fapt este un copil printre mulți alți copii.
Pentru toate acestea descoperiri, copilul preșcolar îşi va folosi energia sa revărsătoare, un
limbaj din ce în ce mai desăvârșit, iar dorința de cunoștințe noi și aventuri nu îi va fi niciodată
satisfăcută pe deplin. Florinda G olu susține că organismul copilului preșcolar este în plină
creștere și maturizare, astfel că amploarea acestei dezvoltări depinde în mare parte de gradul
de înflăcărare al copilului în activități stimulative. Învârtitul, alergarea, săritul, dansul,
cățăratul, mersul pe jos sunt forme de antrenare a copilului aflat la vârsta preșcolară, în
direcția dezvoltării sale. Copilul preșcolar va deveni capabil să-și îndrepte concentrarea asupra
mișcărilor, să-și dezvolte musculatura mâinilor, să-și coordoneze propriile mișcări, toate
acestea fiindu-i necesare în etapa viitoare, cea de învățare a scrierii, la vârsta școlară. Aici,
spune Florinda Golu, rolul educatoarei este foarte important, ea trebuind să antreneze copiii în
soluționarea sarcinilor în comun, sarcini prin care aceștia să se implice activ, să coopereze unii
cu ceilalți și să dea dovadă de proprie inițiativă. Toate acestea vor avea ca și consecință
stimularea independenței în deciziile luate și alegerile făcute de copii.La vârsta preșcolară
activitatea fundamentală a copilului este jocul. Prin joc, copilul învață noțiuni, idei generale;
învață să înțeleagă situații reale de viață ; își dezvoltă capacitatea de comunicare verbală sau
non-verbală, transmisă prin mimică, privire, gestică si prin elementele de paralimbaj; își
dezvoltă abilități fizice și sociale.Jean Chateau afirmă că : "un copil care nu vrea să se joace
este un copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se mulţumește să fie mic şi slab, o fiinţă
fără mândrie, o fiinţă fără viitor." (Chateau, 1972).Jocul este de fapt activitatea fundamentală a
oamenilor, nu doar a copilului, activitate prin care noi toți transformăm realitatea în direcția în
care se îndreaptă, sau am dori să se îndrepte, identitatea propriei noastre persoane. Dar cu
toate acestea, spune Florinda, jocul este dominant în copilărie, fiind acea activitate prin care
omul îşi satisface propriile dorințe, își creează o lume fictivă în care operează lucid și liber. Unii
autori consideră că jocul reproduce unele comportamente ori credințe culturale; alții spun însă
că acestea provin tocmai din el.Jean Piaget asociază jocului funcția de însușire de cunoștințe.
Prin joc, copilul aflat la vârsta preșcolară culege informații care-l vor ajuta în dezvoltarea din
punct de vedere cognitiv. Astfel, jocul capătă rolul de proces constructiv și creativ și îl va ajuta
pe copil în dezvoltarea competențelor.G. Morrison (1988) spune că jocul realizează socializarea
treptată a copilului, iar după tipul de relație dictat de îndeplinirea acestuia, Morrison distinge
următoarele tipuri:- jocul "fără ocupație" (copilul are rol de observator); - jocul solitar; - jocul de
observare; - jocul paralel ; - jocul asocia tiv; - jocul cooperativ. Există mai multe tipuri de joc:
copiii se joacă cu jucării, cu lucrurile și obiectele din casă, cu obiecte din natură, în grup cu alte
persoane, organizează jocuri fizice și inventează jocuri de simulare. Copiilor le place nespus de
mult să se joace cu obiectele, le utilizează pentru o largă varietate de scopuri, jocul devenind
unul din ce în ce mai complex pe măsură ce copilul se dezvoltă. Sylva, Roy și Painter , în 1980,
observând copiii în grupurile de joacă, au dezvoltat un sistem complex de codare pentru
observarea jocului acestora. De asemenea, tot ei, au făcut deosebirea între jocul complex şi cel
simplu. Astfel că, potrivit spuselor lui Sylva, Roy și Painter, copilul poate face un joc
provocator, cu un grad mare de complexitate, sau poate face același joc, simplu, fără ca acesta
să conțină provocări. De exemplu, jocul la groapa de nisip ar putea însemna pentru copii doar
construirea unor structuri simple sau ar putea să se transforme în construirea și împodobirea a
ceva măreț. Concluzia celor trei cercetători a fost că, pentru copii, este important ca activitățile
https://plagiarism-detector.com 9/23
să aibă un obiectiv bine precizat. Acest lucru le dă un sentiment de împlinire și îi ajută pe viitor
să se automotiveze în procesul de învățare.Categoria de joc Exemple de jocuri Mişcare
musculară largă Alergare, cățărare Manipulare Joc în apă sau în nisip, cusut, aranjare de
obiecte Trei R Citit, scris, aritmetică, privire atentă a cărților Construcții la scară mare
Construire de ascunzișuri , trenuriConstrucții la scară mică Utilizare Lego, Meccano Simulare
Transformarea obiectelor folosind imaginația Jucării la scară mică Aranjare de obiecte
miniaturale (casă de păpuși, soldăței, gospodărie) Jocuri informale Activități spontane
împărtășite de doi sau mai mulți copii Jocuri cu reguli Popice, ,Nu te supăra, frate" Muzică
Ascultare, interpretare instrumentală și vocală, dans Drumeție Mişcare activă, căutare în jur
pentru a face cev aMişcare cu scop Mers deliberat spre un obiect, persoană sau loc ori
căutarea unui obiect sau a cuiva Privire Urmărirea altor persoane sau evenimente Sylva a
demonstrat prin cercetările sale că un aspect deosebit de important este de asemenea
implicarea persoanelor adulte (educatori, părinți, bunici) sau a copiilor mai mari, aceștia, prin
aportul lor, ajutând copilul preșcolar să progreseze făcând lucrurile mai greoaie sau furnizând
provocări complementare. Lowe în 1975 a făcut și el cercetări asupra jocului cu obiectele la
copiii cu vârste de la 9 luni și până la 3 ani și a constatat că există un tipar al dezvoltării
acestora.Vârsta Activitate 9 luni Apucă lucrurile, le duce la gură, se uită la ele 12 luni Privește
lucrurile atent, le agită, le bagă în gură sau le trântește, poate face mișcări familiare 15 luni
Inspectează lucrurile de aproape, repetă activitățile cu lucruri familiare. De exemplu,
simulează că bea dintr-un pahar 21de luni Utilizează două sau trei obiecte concomitent,
folosind, de exemplu, o jucărie pe post de călător într-un autobuz de jucărie 24 de luni Jocul cu
obiecte devine mai realist; copilul exprimă prin gesturi experiențele proprii și pe cele ale
membrilor apropiați ai familiei 30-36 de luni Jocul de simulare se dezvoltă în continuare; copilul
obligă jucăriile să "joace teatru singure" Copiii se nasc cu temperamente diferite, iar
experiențele pe care aceștia le trăiesc în timpul activităților de joc, precum și cele sociale duc
la modelarea și structurarea tipologiilor temperamentale. În 1966, Corinne Hunt a cercetat
diferențele de temperament ale copiilor în timpul unui joc. Ea i-a observat pe copii când aceștia
explorează un obiect nou. Obiectul era format dintr-o cutie din lemn care avea roți, claxoane,
clopote, contoare, pedale și pârghii. Jucăria a fost considerată atractivă de cei mai mulți copii,
dar câțiva au fost enervați de aceasta și nu s-au jucat cu ea. După patru ani s-a constatat că
acești copii aveau personalităţi diferite de ale celorlalți. Băieții erau lipsiți curiozitate și spiritul
aventurii, iar fetele erau rușinoase și retrase din punct de vedere social. În stabilirea legăturii
între comportamentul pe care-l are copilul în primii ani de viață și tipul de personalitate de mai
târziu, Florinda Golu spune că studiul lui Corinne Hunt este unul dintre puținele făcute, iar
cercetarea ei nu demonstrează însă și cum se produce această legatură.Alte studii au urmărit
modul în care copiii, prin simplul fapt că se joacă cu alți copii, progresează. Pe măsură ce se
dezvoltă, copilul devine mai sociabil și mai capabil să coopereze cu alți copii. Parten (1933,
apud Hayes, Orrell, 2003) a analizat jocul a 42 de preșcolari. În urma acestei analize el a a
identificat cinci stadii care au loc între vârstele de 2 ani și 4 ani și jumătate : 1. Jocul solitar
Copilul se joacă singur, aparent neconștientizând prezența celorlalți 2. Jocul de spectator
Copilul se joacă singur, dar privește alți copii și uneori reacționează 3. Jocul paralel Doi copii
joacă același tip de joc, deseori unul lângă altul, aparent fără a interacționa direct 4. Jocul
asociativ Doi sau mai mulți copii interacționează prin intermediul conversației sau împart între
ei ceva, dar nu joacă același joc 5. Jocul de cooperare Copiii joacă același joc sau pe o aceeași
temăUn alt tip de joc care este foarte preferat de copii este jocul de limbaj, în rândul
preșcolarilor cele mai obișnuite fiind rimele. "Copiilor le place sonoritatea rimelor, acestea
având un rol important în învățare, ajutându-i să devină mai sensibili la diferențele dintre
cuvinte". (Golu, 2009). Studii făcute de cercetătorii Bradley și Bryant (1983, apud Hayes, Orrell,
2003) au demonstrat faptul că acei preșcolari care au făcut multe jocuri de rimă au știut să
citească mult mai repede decât cei la care nu s-a insistat pe partea aceasta.Jocurile de limbaj
se întind pe toată perioada creșterii copilului. Prin practicarea acestora, copilului preșcolar i se
dezvoltă capacitatea de exprimare. Mulți copii, jucându-se împreună, își formează propriile
jocuri de cuvinte, având chiar un limbaj specific, personal, pe care-l folosesc între ei. Aceste
jocuri sunt moștenite din timpuri, multe au trecut de la un copil la altul, fără ca părinții lor să-i
fi învățat vreodată. Acest lucru a fost constatat de cercetători, tot ei ajungând la ideea că
jocurile de cuvinte sunt parte a unei culturi tradiționale a celor mici, acestea având propria lor
continuitate, și că această cultură s-a dezvoltat și a persistat de-a lungul timpului separat de
cultura adulților. Jocurile fizice pot porni de la o simplă alergare și până la cele care necesită o
formă fizică ridicată a copiilor și o coordonare a mișcărilor fină și armonioasă. Acestea, în cazul
adolescenților și adulților, sunt cele din categoria sportului de performanță. La copiii aflați la
https://plagiarism-detector.com 10/23
vârsta preșcolară însă este vorba de realizarea unei activități doar de dragul acesteia. Copiii
debordează de energie, ei au tendința de a fi activi, astfel că activități ca și cățărarea,
alergatul, săriturile, par a fi înnăscute, ei făcându-le spontan, fără a le fi învățat vreodată."
Jocul fizic activ ajută copiii să-și dezvolte musculatura și sistemul cardiovascular, iar însoțit de
o dietă potrivită, pune bazele unei bune forme fizice la vârsta adultă." (Golu, 2009). Totodată,
activitatea fizică este necesară pentru cei mici, mai ales că, în ultimul timp, copiii au început să
se confrunte cu probleme de obezitate. Jocul în aer liber permite preșcolarilor să își păstreze
starea de sănătate și să învețe o mulțime de lucruri importante despre lumea înconjurătoare .
Cunoscând toate acestea, educatorii, de câte ori au posibilitatea, trebuie să realizeze activități
sau jocuri în aer liber, asumându-și rolul de ghid sau arbitru în acestea. Micile evadări în natură,
la aer curat, la care participă întregul efectiv al grupei de preșcolari, și care de cele mai multe
ori depășește 25 de copii, devin o adevărată provocare pentru educatori. Atitudinea copiiilor nu
este prevăzătoare iar eventualele accidente nu sunt prevenibile, educatorii fiind nevoiți să-și
asume orice incident neplăcut. Tocmai de aceea, este necesar, înainte de începerea unor
activități de acest gen, discuția cu copiii privind tema activității, regulamentul, care trebuie să
fie simplu, pe înțelesul tuturor copiiilor și respectat de aceștia pe tot parcursul activității în aer
liber: ne jucăm împreună, rămânem în grup, nu escaladăm aparatele de joc doar sub
supravegherea unui adult, cerem ajutorul acestuia în caz de nevoie, etc.Astfel că aceste tipuri
de jocuri, care se desfășoară cu un număr mare de copii, trebuie alese cu foarte mare grijă
pentru ca eventualele accidente să fie cât mai ușoare. Despre jocurile dramatice, Florinda Golu
ne prezintă studiul lui Garvey (1977, apud Hayes, Orrell, 2003), care, urmărindu-i pe preșcolari
a constatat că aceștia se pot implica într-un joc dramatic, interpretând scene sau povești
familiare, basme sau fantezii. Copiii mai mici interpretează des povești despre roluri bine
cunoscute din familie sau activitățile casnice pe care le văd, copiii mai mari fiind capabili să
joace roluri sociale mai largi, cum ar fi cele de educatoare, doctori, polițiști sau asistente. Toate
aceste interpretări, pentru copil, constituie o parte importantă din dezvoltarea înțelegerii lumii.
Prin acestea "copilul exersează aplicarea cunoașterii sale sociale" - adulții care îl urmăresc pe
furiș având parte de o sursă sigură de amuzament.Jocul de simulare , spune Florinda, implică
de multe ori, în desfăsurarea activităților imaginate de copil, folosirea unor obiecte pe post de
sprijin. În mintea copilului aceste obiecte sunt transformate în timp ce se joacă, batista
devenind cearceaful pentru pătuțul păpușei sau poate chiar fața de masă necesară la servitul
picnicului. Golumb (1977, apud Hayes, Orrell, 2003), cercetând aceste transformări, a realizat
totuși faptul că obiectul transformat trebuie să fie potrivit cu cunoștințele despre lume ale
copilului. Ca de exemplu, pe parcursul cercetărilor, un copil nu a vrut să-și hrănească păpușa
cu un stilou, deoarece aflase deja că acestea sunt otrăvitoare. Golumb a ajuns astfel la
concluzia că jocul de simulare, chiar dacă solicită folosirea imaginației, acesta este însă strâns
legat de cunoștințele pe care copilul le are deja despre lumea înconjurătoare, fiind absolut
necesară potrivirea lor în acel context. Prin analizele și observările lor, cei mai mulți cercetători
au ajuns la concluzia că "în joc, copilul învață, își utilizează creativitatea și depune efortul
necesar unei activități de muncă. S-a demonstrat că jocul este esențial pentru dezvoltarea
personalității copilului iar prin joc se dezvoltă competențele și capacitățile de bază." (Hayes,
Orrell, 2003). Astfel că elemente ca: alegerea făcută, propria inițiativă, decizia modului în care
va acționa și va continua, modul de joc și suportul acestuia, inițiativa copilului, alegerea,
decizia în ceea ce priveşte actiunea și continuarea ei, modul și suportul jocului, toate acestea
provoacă dezvoltarea copilului preșcolar. Creându-și o lume doar a lui, în care se simte și se
mișcă în siguranță și satisfăcut, copilul preșcolar învață foarte multe lucruri, inclusiv lucruri
abstracte, pe care nu le-ar putea înțelege dacă nu ar fi experimentate multisenzorial și mai
ales prin intermediul jocului. Experiența directă cu obiectele îi ajută pe copii să le cunoască,
recunoască și să știe la ce sunt întrebuințate. Copilul are nevoie de această experiență, el
interacționează cu lucrurile și realitatea care-l înconjoară, analizează aceste lucruri, pune o
sumedenie de întrebări pentru a le înțelege, activitatea sa principală fiind cea de joc. Florinda
Golu susține astfel că p rin activitatea de joc, copiii : - își desfășoară activitățile în sensul
identității personale, urmând necesitățile și determinările de bază ale ființei lor; - rezolvă
problemele de viață apărute în mediul ce-i înconjoară; - experimentează posibilități de
adaptare, devin mai flexibili în gândire și în rezolvarea problemelor; - creează soluții diferite, își
exprimă experiențele în simboluri, ceea ce îi va ajuta să gândească abstract; - comunică cu
ceilalți și/sau cu sine; - folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create (învață
astfel la ce sunt acestea utile), dar şi în alte scopuri (dezvoltându-și astfel creativitatea); - se
concentrează în activitățile lor, devin atenți, interesați și motivați.Copilul de 3-6 ani își ocupă
cea mai mare parte a timpului jucându-se. Jocul îi stimulează capacitatea intelectuală și pe cea
https://plagiarism-detector.com 11/23
motrică, copilul învățând să-și concentreze atenția pe o singură activitate, să-i acorde un timp
mai îndelungat acesteia pentru a o putea realiza cu succes. Îndemânarea și coordonarea
mişcărilor progresează datorită manipulării obiectelor și jucăriilor.Când ajunge la s fârșitul
perioadei preșcolare, copilul este capabil sa-și folosească mâinile și degetele la fel ca și un
adult, și cam cu aceeași forță. Aceste achiziții îi permit copilului să învețe să danseze, să
picteze, să practice un sport preferat de el sau să cânte la un instrument. În opinia Florindei
Golu, jocurile se împart în patru tipuri, d upă modul în care acestea contribuie la dezvoltarea
copilului:- jocul funcțional este jocul în care copiii cercetează obiectele și materialele din
mediul ce-i înconjoară, descoperind funcțiile și proprietățile acestora; - jocul de construcții îi
încurajează pe copii să folosească acele obiecte explorate prin jocul funcțional pentru a
construi case, drumuri, obiecte complexe; - jocul cu reguli este jocul care nu se poate
desfășura fără reguli simple, dar concrete, cunoscute, respectate și acceptate de toți cei care
participă la el; - jocul de rol este acel joc unde copiii se prefac că sunt o persoană anume.Jocul
de rol (denumit și joc dramatic) îl ajută pe copilul preșcolar să recunoască emoțiile și
sentimentele, și să fie capabil să le exprime. În acest joc de fapt copilul își pregătește propriul
rol pe care-l va avea în comunitate, prin simpla imitare a comportamentelor sociale pe care le
vede la adulții din jurul său. " În jocul dramatic, copilul se joacă singur sau cu alții și
interpretează rolurile care i se par mai interesante și pe care dorește să le învețe." (Vrășmaş,
1999). Jocul de rol reprezintă c ea mai sigură cale de acces spre sufletul copilului, spre
minunata lume de gânduri şi vise a acestuia. Sub aparenţa divertismentului, copiii descoperă
lumea înconjurătoare şi-şi însuşesc experienţa de viaţă a adulţilor. Jocul de rol sau jocul
dramatic s e bazează pe o seriozitate organizatorică şi pe câteva reguli şi caracteristici
stimulative şi îmbietoare. Prin intermediul lui copiii devin ,,actori" ai vieţii sociale pentru care
se pregătesc, acest joc urmărind formarea comportamentului uman, pornind de la simularea
interacţiunii ce caracterizează o situaţie socială de grup, prin distribuirea în rândul preşcolarilor
a unui set de statusuri bine precizate şi relaţionate între ele.Copilul se adaptează la
posibilităţile de rol ale partenerului, face noi proiecte de joc şi face diferenţe între comportam
ente sociale: pozitive/negative. Prin întreţinerea caracterului plăcut şi al unor relaţii afective
fără frustrare şi tensiune, jocul de rol devine cadrul prielnic al socializării preşcolarilor. Este
importantă dezvoltarea spiritului cooperării, competiţiei şi înlăturarea efectelor negative ale
participanţilor, întreţinerea unei atmosfere echilibrate, cu cerinţe gradate, cu reguli, convenţii,
norme ce se respectă de către toţi. Un aspect paricular al jocului de rol este dramatizarea, o
metodă stimulativă care preluează o parte din efectele spectaculoase ale jocului pus în scenă.
Dramatizarea dezvoltă expresivitatea vorbirii, capacitatea de a duce la bun sfârșit o activitate
care a fost începută, exersând totodată deprinderi a modului de comportare în societate, de
împărtășire a stărilor afective cu cei din jur.Jocul dramatic îl ajută pe copil să-și dezvolte
imaginația, fluența și corectitudinea limbajului, să-și îmbogățească vocabularul, să-și dezvolte
deprinderile sociale și să-și asume roluri ale unor membri ai familiei ori ai comunității, să-și
însușească și să-și clarifice concepte, să practice și să dezvolte noi deprinderi, să-și exprime
emoțiile și sentimentele negative într-o manieră dezirabilă. Jocul de explorare cuprinde toate
încercările și tentativele copilului de a cunoaște și de a descoperi lucruri noi. Explorarea, una
dintre acțiunile de bază în dezvoltarea copilului, permite cunoașterea lumii ce-l înconjoară și îi
stimulează copilului motivația de a cunoaște. Astfel explorarea oferă bazele dezvoltării
potențialului psihofizic și aptitudinal al copilului.Jocul de mișcare implică folosirea corpului în
activități care solicită competențele fizice ale copilului. Mişcarea este foarte importantă,
aceasta determinând dezvoltarea psihică. Tot ea permite activismul în explorarea lumii și un
bun control asupra corpului. Jocurile de mișcare sunt foarte îndrăgite de preșcolari, ele
satisfăcând în cel mai înalt grad nevoia acestora de mișcare. Din punctul de vedere al
elementului "mișcare", acestea alungă efectele sedentarismului și consolidează deprinderile
motrice. Pornind de la faptul că presupun roluri și reguli, nu doar executarea unor exerciții
simple, jocurile de mișcare:- dezvoltă curajul, stăpânire de sine, cooperare, perseverență,
comportament disciplinat; - stimulează spiritul competitiv și cultivă acceptarea loială a
regulilor (acel "fair-play");- creează o bună dispoziție. Jocul de manipulare este cel care
antrenează capacitățile de coordonare, adică controlul și aptitudinile necesare lor. Antrenarea
musculaturii fine este premisa de bază pentru formarea deprinderilor de scris. Prin faptul că
manipulează obiectele din mediul înconjurător, copilul începe de fapt să controleze posibilitățile
proprii de cunoaștere, schimbare și stăpânire a realității. În acest sens consecința cea mai
importantă este cea de a-și câștiga independența de acțiune și a autocontrolului. Jocul de
socializare presupune interacțiunile copilului cu ceilalți, prin acțiunea în care copilul dă și ia,
înțelegând faptul că nu e singur în tot ceea ce face. Socializarea prin intermediul jocului este
https://plagiarism-detector.com 12/23
dimensiunea de bază a jocului; Jocul de socializare încurajează: - imitația;- dezvoltarea
aptitudinilor de comunicare socială și de interacțiune cu alți copii de aceeași vârstă și cu
adulții. Jocul de simulare implică folosirea de către copil a imaginației și transformarea
obiectelor și lucrurilor cu care acesta se joacă în simboluri ale lumii care-l înconjoară. Jocul de
simulare: - dă copilului repere în experiențele de viață, mai mult sau mai puțin dificile; - susține
învățarea rolurilor sociale;- sprijină manifestarea creativității. Jocurile de soluționare a
problemelor se caracterizează prin:- efort de gândire;- căutarea soluțiilor la diverse probleme.
Acest tip de joc dezvoltă:- găsirea de către copil a soluțiilor și a explicațiilor despre lumea ce-l
înconjoară;- încrederea în propriile forțe;- curiozitatea copilului;- luarea unor decizii cu maximă
responsabilitate.Copilul învață p rin joc să își fixeze parteneri de joc și să împartă cu aceștia.
Apar, pe măsură ce copilul se dezvoltă, rolurile, copilul însușindu-și modele din viața socială în
joc. El se joacă "de-a mama și de-a tata", "de-a școala", este învățător, doctor, polițist,
pompier, etc. N umărul copiilor care sunt capabili să se joace împreună este egal, în general,
cu numărul anilor împliniți de copil, iar aceștia rămân adunați în jurul unui obiect comun cam
20 de minute. Copiii izolați, la grădiniță, sunt din ce în ce mai puțini: 4-10% la 3 ani; 0% la 6-7
ani. La vârsta aceasta copilul care preferă totuși să stea izolat are o trăsătură patologică.Golu
consideră că, în preșcolaritate, copiii devin mai degrabă afectuoşi și nu agresivi, această
agresivitate transformându-se în cazul lor în competiție. Încă din etapa antepreșcolară pot
apărea rivalități și competiții între copii, acestea prezintă însă o creștere începând cu vârsta de
4 ani. Printre expresiile folosite de ei se numără: "Eu sunt mai mare", ,,Tatăl meu este mai
înalt", ,Pot sări mai departe" etc. De la 4 la 7 ani, copiii își fac parcă provizii ca să-și poată
întrece partenerii de joc, competiția devinind astfel forma naturală a relațiilor dintre ei.Conform
lui Piaget tipul de joc al copilului se modifică fiind în strânsă legătură cu stadiul dezvoltării sale
cognitive. Astfel, utilizând principiul stadialității, el împarte jocul în trei stadii:- jocul de
stăpânire; - jocul simbolic; - jocul cu reguli. J ocul de stăpânire, desfășurat în primii doi ani de
viață ai copilului, țintește doar controlul mediului său. Copilul învață cum reacționează
obiectele și oamenii la activitatea fizică și, mai ales cum reacționează la cuvinte sau comenzi. J
ocul simbolic este jocul specific vârstei preșcolare, în timpul căruia, copilul explorează modul
în care pot fi folosite obiectele și articolele în așa fel încât acestea să reprezentinte alte lucruri.
Jocurile de limbaj înfățișează modul în care cuvintele sau numerele pot fi utilizate și ca niște
simboluri.J ocurile de simulare îi permit copilului să-și formeze o idee despre cum e viața pentru
ceilalți oameni, în alte împrejurări. Piaget consideră că acest stadiu al jocului simbolic este
specific vârstei cuprinse între 2-7 ani, adică perioada preoperațională a dezvoltării cognitive.
Jocul simbolic se bazează pe exercițiu, simbolism și ficțiune, pe capacitatea de reprezentare a
realităților care nu sunt actuale. Acesta are funcția de a sistematiza gândirea copilului, de a
permite manipularea și producerea de imagini mentale și de a-l ajuta pe copil să asimileze
situații noi prin repetarea acestora. J ocul cu reguli, specific în apropierea vârstei de 7 ani, când
copiii încep să joace jocuri de cooperare bine structurate și cu reguli foarte clare. Simultan cu
dezvoltarea copilului, importanța acestui joc crește considerabil, acest lucru oglindind
dezvoltarea copilului de-a lungul celor trei stadii operaționale.Este nevoie de o perioadă lungă
de timp p ână când copilul începe să înțeleagă faptul că două activități care seamănă pot fi
puse într-o activitate comună. Aceast lucru nu se întâmplă înainte de împlinirea vârstei de 5
ani, fiind de fapt unul dintre avantajele importante obținute de copil la grădiniță. Copilul are
nevoie de mult timp ca să poată înțelege jocurile ce implică schimbul reciproc. Acesta este
încăpățânat, nu vrea să-i dea mingea partenerului de joc păstrând-o doar pentru el. Până când
copilul nu depășește acest stadiu, nu pot fi fixa te jocuri colective și relații sociale adevărate.
Pentru copilul mic colegii de joacă sunt dintr-o altă lume, exterioară, și aceștia nu sunt altceva
decât niște accesorii necesare în activitatea sa, doar pentru a se putea el afirma. Doar când
apar jocurile colective, pe la vârsta de 6 ani, el începe să-și vadă partenerii de joc ca și
individualități proprii atribuindu-le în jocul lor un rol complementar față de cel jucat de el.Odată
cu intrarea în grădiniță, copilul se întâlnește cu o lume necunoscută, spații și obiecte noi,
cadrul didactic, alți copii. Totodată copilul ar putea să fie timid sau speriat, sau ambele, din
cauza schimbării mediului de acasă, cunoscut, cu unul total nou pentru el. Dar el se va adapta
pe măsură ce se va obișnui cu mediul nou din grădiniță, cu toate jocurile și jucăriile de acolo, și
va participa încet la activități, implicându-se în acestea. În acest sens este foarte important să i
se creeze copilului un mediu sigur, care să-i ușureze procesul de învățare, asumarea de
responsabilități și luarea deciziilor.Raporturile copilului cu activitat ea de joc exprimă atât
nivelul dezvoltării intelectuale atinse de copil în anumite momente ale devenirii sale, cất si
nivelul de dezvoltare psihocomportamentală, de socializare. 2 .3. Comunicarea cu ceilalți în joc
Copilul se naște cu abilitatea de a comunica, astfel că atunci când începe grădinița c opilul mic
https://plagiarism-detector.com 13/23
intră în aceasta cu aptitudinea de a-și însuși limbajele complexe. Preșcolarii posedă un
vocabular de mii de cuvinte și sunt în stare să folosească structuri sintactice complexe în
conversațiile purtate cu adulții.Medierea are o importanță enormă. În jurul vârstei de 3 ani
copilul învață să folosească comunicarea și în relaționarea cu ceilalți copii. Structurile verbale
se complică pe la vârsta de 6 ani, când se apropie sfârșitul stadiului preșcolarității. Acestea
devin tot mai perfecte: volumul vocabularului se mărește; cerința internă de utilizare a
cuvintelor noi se dezvoltă, la fel și creațiile și fanteziile verbale; construcția propozițiilor este
tot mai bogată, apare expresivitatea comunicării, cu nuanțele ei caracteristice. În mod normal,
la copii se dezvoltă abilitățile limbajului de bază în perioada preșcolarității, acest lucru
implicând mai mult comunicarea verbală decât cea scrisă. La sfârșitul perioadei preșcolare
copilul folosește și pricepe un număr enorm de propoziții fiind capabil să poarte o conversație,
deoarece abilitățile verbale se configurezează foarte devreme, chiar începând cu vârsta de 3
ani. Dezvoltarea limbajului verbal presupune:- învățarea cuvintelor;- însuşirea regulilor de bază
a construcției de cuvinte și propoziții;- formarea unor funcții;- dobândirea unor cunoștințe. C
apacitățile de simbolizare sunt specifice inteligenței umane, iar în timp ce acestea se dezvoltă
treptat la copilul preșcolar, acesta va afla că realitatea ce-l înconjoară poate să fie redată și
comunicată. Acest lucru este posibil mulțumită funcției simbolice prin intermediul căreia
copilul preșcolar are acces la sensurile comunicării adultului. Evoluția achizițiilor psihice la
copilul preșcolar, conform lui Slavin, este stimulată de comunicare în asociere cu influențele
externe ale mediului înconjurător.Conform lui Golu stimularea funcțiilor de comunicare se
realizează cel mai bine prin joc. Jocul este cel care ocupă cel mai mult din timpul copilului, fiind
astfel tipul de fundamental de activitate desfășurată de acesta. În opinia lui Golu putem vorbi
astfel de o categorie de jocuri care ajută cel mai mult la dezvoltarea educației limbajului, și
anume jocurile didactice.J ocurile didactice:- sunt jocuri colective sau pe grupe; - se desfăşoară
sub formă de concurs;- concurenții, adică copiii, se ajută între ei;- sarcinile sunt rezolvate în
comun de copii; - copiii se sfătuiesc unul pe altul; - sunt date sugestii reciproc; - concurenții se
încurajează reciproc.La vârsta școlară păstrarea copilului interesat de activitate și stimularea
lui sunt făcute prin cuprinsul științific al predării acesteia sau prin motivația socială a activității
de învățare. La copilul preșcolar însă toate acestea lipsesc, cunoștințele noi, priceperile și
deprinderile asimilate datorându-se caracterului atractiv al activității. Din acest motiv, spune
Golu, este obligatoriu ca la această vârstă să fie îmbinate elementele de învățare cu cele din
joc, și așa apare forma specifică preșcolară - jocul didactic. Jocul didactic poate să fie format
din: ghicitori, elemente surpriză, concursuri, jocuri de mișcare, etc. Toate acestea oferă
copilului buna dispoziție și distracția necesară pentru ca el să poată asimila mult mai ușor
cunoștințele și deprinderile care îi sunt transmise. Rolul principal al jocurilor didactice este cel
de-a transmite o bună parte din informațiile cuprinse în programa grădiniței pentru ca mai apoi
acestea să fie fixate cu ajutorul jocului didactic .Dezvoltarea comunicării orale are ca prim scop
dobândirea unor deprinderi de vorbire corectă, dar și asimilarea regulilor necesare comunicării
sociale, în relații de colaborare, în situația jocului. Astfel că trebuie acordată o deosebită
atenție expresivității vorbirii. Sunt necesare efectuarea exercițiilor de dezvoltare a exprimării
orale, a celor de redare a conținutului unei povești sau a unor fragmente din povestiri. Pentru
ca participarea verbală activă a copiilor preșcolari să fie sigură trebuie ca aceștia să fie
stimulați pentru a deveni subiecți activi în tot acest proces instructiv. Ei trebuie să ia parte,
atât prin acțiune cât și mental, la toate activităţile și elementele incluse în joc. Astfel, în opinia
lui Debesse, este necesar ca accentul să fie pus pe mobilizarea copiilor înspre soluționarea
sarcinilor de joc și verbalizarea acestora. În acest sens aspectul cel mai important îl reprezintă
puterea exemplului, dat de conduita verbală a educatoarei și a membrilor grupului. Se știe că
în perioada preșcolară copiii nu beneficiază încă de o experiență personală, fapt pentru care ei
imită modelele comportamentale din jur, aplicând în toate aspectele jocului lor, mai ales în
ceea ce ține de exprimarea verbală, tot ceea ce au văzut la aceste modele." Achiziția
abilităților de comunicare este în strânsă legătură cu apariția și perfecționarea treptată a
posibilităților de analiză, sinteză și înțelegere a relațiilor care apar și se dezvoltă în cadrul
jocului." (Golu, 2009). Având în vedere că rapiditatea cu care este însușit limbajul diferă de la
un copil la altul, ca și consecință a nivelului de dezvoltare a capacităților mentale a copilului
cât și a nivelului cultural din cadrul familiei, este necesar ca, în grădiniță, să se pună accentul
pe importanța condițiilor sociale și educative. Simultan cu intrarea copilului într-un mediu
școlar nou, dezvoltarea și perfecționarea limbajului sunt influențate de mediul social. După
atingerea vârstei de 6 ani, copilul, datorită faptului că va avea deja însușite elemente de bază
în ceea ce privește cititul și scrisul, va dobândi "conștiința limbajului, ca o nouă realitate care
se pretează la analiză și raționament". Acest lucru reprezintă punctul de plecare în evoluția
https://plagiarism-detector.com 14/23
copilului, acesta fiind influențat totodată de modalități de exprimare noi ca urmare a evoluției
experienței și a cunoștințelor. Dobândirea abilității de comunicare prin limbaj a copilului se
realizează în urma formării mecanismelor gândirii, a memoriei și imaginației, a dezvoltării
intelectuale propriu-zise. Cogniția preșcolarului este în mare parte intuitivă, iar pe baza
comunicării cu adultul se realizează apoi comunicarea cu sine, cu glas tare și în minte a
copilului. Activitatea din grădiniță a copilului trebuie plănuită și făcută în așa fel încât aceasta
să stimuleze trecerea, în cogniția copilului, de la semnalele concrete la cele verbale, și invers. I
nteracţiunea plină de succes a copilului cu celelalte persoane depinde de abilitatea lui de a
înţelege o situaţie emoţională dată, cât şi de abilitatea de a acţiona adecvat la aceasta.Din p
erspectiva dezvoltării sociale a copilului preșcolar este necesară abilitatea acestuia de a
manifesta comportamente adecvate și acceptate din punct de vedere social, care au
consecințe pozitive asupra persoanelor implicate și permit atingerea unor scopuri.capitolul iI I.
A SPECTE METODICE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA ȘI OPTIMIZAREA COMPETENŢELOR
EMOŢIONALE ŞI SOCIALE LA PREŞCOLARIFactorii cei mai cunoscuți de către cadrele didactice,
ca fiind cei care stau la baza succesului școlar, sunt achizițiile cognitive ale copilului. Se
urmărește astfel preponderent pregătirea lui secvenţiala pe domenii de activitate şi
cunostinţele acumulate și deseori se ignoră armonizarea laturii cognitive cu cea afectivă,
atitudinală şi comportamentală.Astfel aș dori să scot în evidență faptul că se poate lucra nu
doar cu dimensiunea rațional-intelectivă a copilului dar şi cu cea afectivă, motivaţională,
atitudinală şi socială, acestea fiind competenţele cheie în adaptarea cu succes la noua treaptă
de şcolarizare, și anume şcoala. C opiii preşcolari pot oferi un tablou bogat în potenţialităţi şi
disponibilităţi dacă sunt puşi în fața unor condiţii de joc și învățare special create şi
semidirijate, de activare intelectuală şi emoţională mai intensă. Dacă vom crea la preșcolari
mai multe ocazii de dezvoltare în sfera competenţelor sociale şi emoţionale, prin tehnici de
abordare noi, mai atrăgătoare și provocative, neconstrângătoare, care să-i provoace plăcere
copilului, îi vom ajuta pe aceștia să-şi mărească indicele de competenţă socio-emoţională
pentru adaptarea şcolară.U n tablou complet al indicatorilor relaţionării sociale şi emoţionale
presupune mai multe lucruri: autocontrol, recunoaşterea şi capacitatea de exprimare a
emoţiilor, stăpânirea de sine, motivaţie, acesta fiind un sprijin real pentru optimizarea
activităţilor instructiv-educative şi formative din grădiniţă.COMPETEN ȚA SOCIALĂ constituie
abilitatea de a manifesta comportamente adecvate și acceptate din punct de vedere social,
acestea având consecințe pozitive asupra persoanelor implicate si permit atingerea unor
scopuri.COMPETEN ȚA EMOȚIONALĂ este capacitatea de a recunoaște și interpreta emoțiile
proprii și ale celor din jur, și totodată abilitatea de a stăpâni corespunzător situațiile cu
încărcătură emoțională.Dezvoltarea competen țelor sociale și emoționale la vârsta preșcolară
este foarte importantă pentru că această dezvoltare contribuie semnificativ la dezvoltarea
altor abilități, care vor face mai ușoară adaptarea copilului la cerințele mediului ce-l
înconjoară.DEZVOLTAREA SOCIO-EMO ȚIONALĂ vizează debutul vieții sociale a copilului
preșcolar, este acea capacitate prin care acesta stabilește și menține interacțiuni cu adulții și
copiii din jurul său. Modul în care copiii se văd pe ei înșiși și lumea din jurul lor este mijlocit de
interacțiunile sociale. Dezvoltarea copilului din punct de vedere emoțional vizează mai ales
capacitatea acestora de a-și înțelege și mai apoi exprima propriile emoții, apoi de a le înțelege
pe ale celor din jurul său și a răspunde acestora, precum și dezvoltarea conceptului de sine, un
aspect deosebit de important în acest domeniu. Imaginea despre sine a copilului preșcolar se
dezvoltă în strănsă legătură cu acest concept dse sine, acest lucru influențând în mod
hotărâtor procesul de învățare.Am considerat util ă prezentarea acestor exemple de activități
deoarece dezvoltarea competenţelor emoţionale la copii preșcolari este extrem de importantă,
din mai multe motive:- în procesul de interacţiune şi formarea relaţiilor cu persoanele din jurul
lor, această interacțiune fiind plină de succes dacă copilul este capabil să înțeleagă o anumită
situație emoțională și să reacționeze corect la aceasta;- în adaptarea copiilor la mediul din
grădiniţă şi apoi la cel din şcoală, și totodată și în relaționarea cu colegii de gupă, această
dezvoltare are implicații pe termen lung; copiii care înţeleg emoţiile şi modul în care acestea
sunt exprimate vor reuși să empatizeze cu acei copii care exprimă emoţii negative şi să le
comunice ceea ce simt; copiii care sunt competenţi din punct de vedere emoţional sunt văzuți
de ceilalți copii ca și niște parteneri mai buni și mai distractivi în joc, aceștia pot utiliza
expresivitatea lor în atingerea scopurilor sociale, pot să răspundă corespunzător emoţiilor
colegilor în timpul jocului şi astfel vor reuși să se adapteze mult mai uşor la mediul din
grădiniță;- dereglările care apar în dezvoltarea emoţională reprezintă un precursor al
problemelor de comportament apărute în copilăria timpurie şi mijlocie.Sunt mai multe strategii
care pot fi încercate și prin utilizarea cărora se pot ide ntifica corect emoţiilor copiilor aflați la
https://plagiarism-detector.com 15/23
vârsta preșcolară, printre care: - recompensarea copilului, adică copilul trebuie consolat când
e trist, este necesar să empatizăm cu el când este furios și să-l ajutăm când îi e frică; - trebuie
să evităm să ne arătăm dezaprobarea atunci când copilul este trist, ori să-i transmitem cumva
un mesaj că ar trebui să fie rușinat sau sa-l ironizăm când își exprimă furia, deoarece în acest
mod îl vom pedepsi;- să nu minimalizăm emoţiile copiilor, de exemplu, dacă acesta exprimă
tristeţe să nu-i spunem să fie vesel, dacă exprimă furie să nu încercăm să-l convingem că
lucrurile nu sunt de fapt aşa grave precum crede el, iar dacă exprimă frică să nu îi spunem să
nu îi fie frică;- emoțiile exprimate de copil nu trebuie neglijate ori ignorate;- nu trebuie să
reacţionăm exagerat la emoţiile exprimate de copil.GRUP ŢINTĂ: Preşcolarii din grupele mari
COMPETENȚE GENERALE :- Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții/ copiii de vârstă
apropiată;- Dezvoltarea comportamentelor prosociale;- Dezvoltarea conceptului de sine;-
Dezvoltarea controlului emoțional;- Dezvoltarea expresivității emoționale;- Stimularea copiilor
pe direcţia unei exprimări emoţionale deschise, autentice, spontane şi descoperirea abilităţilor
empatice;OBIECTIVE OPERAŢIONALE: - Să recunoască şi să exprime diferite stări emoţionale;-
Să dobândească strategii adecvate de reglare emoţionala şi ulterior de relaţionare optimă cu
ceilalţi;- Să identifice semnificaţia unor trăiri emoţionale exprimate mimic şi pantomimic;- S ă
experimenteze diferite trăiri emoţionale prin exprimarea deschisă a acestora în faţa celorlalţi;-
Să exerseze manifestarea empatiei; - Să dezvolte maleabilitate faţă de reguli şi mai apoi să
înţeleagă că orice comportament are consecinţe și că este responsabil faţă de propriul
comportament;- Să identifice comportamentele care ușurează stabilirea şi menţinerea relaţiilor
de prietenie;- Să exerseze conduite de rol şi de socializare;- Să exerseze comportamentele de
cooperare și prosociale, importante în dezvoltarea implicării în joc.A CIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: -
exerciţii de exprimare emoţională spontană; - depăşirea inhibiţiilor şi blocajelor emoţionale; -
exerciţii de exprimare emoţională; - jocuri şi tehnici de exprimare senzorial-emoţională; -
poveşti terapeutice; - completarea desenului;- jocuri de întrajutorare şi colegialitate; - jocuri de
rol.E VALUAREA: Ca şi evaluare iniţială a abilităţilor emoţionale, înainte de începerea
activităţilor se va completa o grilă de observaţie. Aceasta va conţine indicatorii
comportamentali corespunzători factorilor competenţei emoţionale.Evaluarea competenței
emoționale la vârsta preșcolarăDate personale: Elev _____________________________ ______ Grupa
___________________Data ______________ Cadru didactic ___________________________ Legenda
Valori Nivel atins Punctaj obtinut 0 Obiectiv nerealizat 0 1 Obiectiv partial realizat 1 2 Obiectiv
realizat 2 TABLOU REZUMATIV Arii Total punctaj/ arieConștientizarea Stăpânirea Motivația
Empatia Abilități socio-relaționale TOTAL GENERAL ______ / 34CONȘTIENTIZAREA :
recunoașterea emoțiilor trăite și a legăturilor dintre acestea și evenimentele care le
determină.Obiective 0 1 2 1.Identifică emoțiile de fericire, tristețe, furie, frică, dezgust.
2.Identifică efectele și cauzele acestor emoții. 3.Distinge stările emoționale proprii de cele ale
celorlalți. 4.Face diferența între manifestarea emoției (cu expresii ale feței și corpului) și
emoția trăită. 5.Știe să utilizeze cuvinte potrivite pentru a defini propriile trăiri emoționale.
Total _______ / 10STĂPÂNIREA : capacitatea de gestionare a emoțiilor cu ajutorul strategiilor de
reglare.Obiective 0 1 2 1.Își exprimă și comunică emoțiile într-un mod corespunzător social.
2.Controlează expresia propriilor emoții. 3.Folosește strategii comportamentale pentru
controlarea reacțiilor emoționale. 4.Reușește să accpete insuccesele și să înfrunte experiențele
frustrante. Total _______ / 8MOTIVAREA : existența înclinațiilor emoționale care ajută la
atingerea obiectivelor.Obiective 0 1 2 1.Prezintă interes față de activitățile propuse. 2.Este
entuziasmat în timpul acestora. Total _______ / 4EMPATIA : conștientizarea sentimentelor,
pretențiilor și a intereselor altora.Obiective 0 1 2 1.Înțelege și respectă pretențiile altora. 2.Știe
să-i asculte pe cei din jur. 3.Îi ajută pe ceilalți să depășească greutățile. Total _______ /
6ABILITĂȚI SOCIO-RELAȚIONALE : abilitatea de răspunsuri dezirabile.Obiective 0 1 2 1.Folosește
comunicarea verbală și non-verbală (postură, gest, mișcare) corespunzătoare comunicării unui
mesaj sau nevoi emoționale. 2.Poate să lucreze cu ceilalți în cadrul aceleiași activități. 3.Are
sentimentul de apartenență la un grup social (clasa). Total _______ / 6T ipul evaluării continue:
frontală şi individualăM odalităţi de evaluare: - aprecieri verbale ale activităţii proprii şi a
celorlalţi; - convorbiri; - discuţii individuale cu copiii;- desene individuale şi de grup; - fişe de
lucru;- concursuri;- aprecierea rezultatelor prin: laude, încurajări, premii, ecusoane,
etc.INVENTAR DE ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA SI OPTIMIZAREA COMPETENŢELOR
EMOŢIONALE :Tema/ Denumirea activităţii Obiective Procedura/ Sarcina de lucru1.Harta
emoţiilor -să identifice emoţiile de bucurie, furie, tristeţe, teamă, surprindere -să exprime
corect emoţia observată -să mimeze emoţiile de bază -să înveţe să asocieze corect eticheta
verbală cu exprimarea facială a emoţiei respective a). Se citeşte copiilor o poveste, una pe
care copiii o cunosc : Albă ca zăpada, Frumoasa din pădurea adormită, Scufița Roșie, etc. La
https://plagiarism-detector.com 16/23
părțile unde pot fi identificate reacţii emotionale ale personajelor, se cere copiilor să le indice
cu ajutorul " hărţii emoţiilor" (Anexa 1):-Cum s-a simţit? Se poate repeta această ac tivitate în
mai multe situaţii și povești diferite.b). Se anunţă copiii că se vor juca cu oglinzile. Li se arată
una dintre emoţiile de pe "harta emoţiilor" (Anexa 1) cerându-le să o denumească, apoi să
mimeze emoţia respectivă.Dacă este nevoie se poate oferi exemplu copiilor. Se pot utiliza
materiale ajutătoare, de exemplu un ursuleţ "supărat": - Cum se simte ursuleţul? / - De unde
ştim noi?2.Cutii magice cu emoţii-să identifice şi s ă conştientizeze emoţiile prin care a trecut-
să asocieze emoţiei din desen o etichetă verbală -să lege trăirile emoţionale de un context
anume-să facă diferenta dintre emoţiile pozitive şi cele negative-să -și dea seama în care
situaţii trăite de ei au resimţit acele emoţii prezentateSe pun î ntr-o cutie cartonașele cu emoții
pozitive iar în altă cutie cele cu emoții negative.Se cere copiilor s ă scoată câte un cartonaș din
fiecare cutie în așa fel încât să aibă în mână un cartonaș reprezentând o emoție pozitivă și una
negativă. Se cere copiilor s ă denumească cele două emoții și să-și amintească o situație
personală în care au simțit bucurie (emoție pozitivă), respectiv una în care au simțit tristețe/
furie/ teamă (emoție negativă).3. Cum mă simt eu azi?-să recunoască emoțiile trăite şi să fie
conștienți de acestea- să asocieze emoţiei din desen o etichetă verbală -să se familiarizeze cu
posibilele cauze ale emoţiilor Se împart copiilor coli de hârtie și creioane colorate.Se cere
copiilor s ă deseneze cum se simt, având voie să folosească orice culoare doresc.La final
fiecare copil arat ă desenul colegilor lui denumind emoția desenată.Se î ncurajează copilul să
povestească despre o situație în care a trăit o emoţie asemănătoare celei desenate.4. Ce se
întâmplă cu mine când mă simt...-să fie conştient care reacţii însoţesc diferite stări emoţionale
(bucurie, tristeţe, teamă, furie, surprindere, ruşine, mândrie)-să-şi diversifice repertoriul de
strategii de reglare emoţională Se arat ă copiilor una dintre emoțiile de pe "harta emoțiilor"
(Anexa 1) cerându-le să denumească emoția respectivă.Copiii au sarcina de a descrie ce reac
ții au (ce simt, ce fac). Se identifică împreună cu copiii aspectele pozitive și negative ale
reacțiilor lor prin identificarea posibilelor consecințe.Se poate crea o grilă de monitorizare a
stărilor emoţionale, care să cuprindă întrebări de genul:- Ce emoţie am simţit?- Ce s-a
întâmplat?- De unde şi-ar da seama cei din jurul meu cum m-am simţit?5. Să ne gândim și la
emoţiile celor din jur-să învețe să recunoască trăirile emoționale ale celor din jur-să exerseze
comportamente prin care se manifestă empatia Se citesc situa țiile copiilor (Anexa 2),
întrebându-i cum se simte cealaltă persoană şi cum s-ar simţi ei dacă ar fi în locul acelei
persoane. Dupa identificarea emoțiilor se cere copiilor să arate cu ajutorul unei jucării (păpușă,
ursuleț) cum s-ar comporta:- Ce faci?6. Detectivul emoţiilor 1-să identifice şi să eticheteze
corect reacţiile emoţionale proprii şi ale celorlalţi şi să le poată exprima non-verbal pe acestea-
să exerseze manifestarea empatiei Se citeşte copiilor povestea (Anexa 3) şi se împart în 2
grupe.Copiii din prima grupă au sarcina de a identifica reacţiile emoţional e ale personajelor din
poveste:- Cum s-a simţit...?Copiii din a doua grupa vor avea sarcina de-a mima și identifica pe
"harta emoțiilor" (Anexa 1) emoțiile identificate de copiii din prima grupă.Se identifică în ce
măsură personajele din poveste au avut reacţii diferite faţă de ace eaşi situaţie. Se stabileşte
care ar fi fost reacţiile lor emoţionale în locul personajelor şi ce ar fi făcut pentru a le face să se
simtă mai bine:- Tu cum te-ai fi simţit în locul lui? - Ce ai fi făcut ca să-l ajuţi să se simtă mai
bine?Se discută împreună reacţiile emoţionale adecvate în situaţiile respective .7. Detectivul
emoţiilor 2-să dob ândească și să exerseze strategii de reglare emoţională- să identifice şi să
eticheteze corect reacţiile emoţionale proprii şi ale celorlalţi-să înveţe că nu toți reacționăm în
același fel într-o situaţie anumeSe prezinta copiilor fiecare sc enariu (Anexa 3) cu ajutorul
păpuşilor, cerându-le să identifice emoţiile personajelor. La final se discută dacă
comportamentul personajelor a fost sau nu adecvat.Doi copii vor participa la jocul de rol prin
care vor exersa reglarea emoţională. Se ajută copiii să identifice modalităţi adecvate de
manifestare emoţională.Se d iscută cu copiii şi alte soluţii pe care colegii lor nu le-au identificat
pe parcursul jocului de rol.8. Cum te-ai simţi dacă... -să asocieze situaţii cu anumite reacţii
emoţionale (inclusiv emoţii sociale: m ândrie, ruşine)-să înţeleagă faptul că două persoane pot
reacționa diferit la aceeaşi situaţie-să identifice cauzele şi consecinţele reacţiilor emoţionale Se
întreabă copiii cum s-ar simţi în situaţiile date (Anexa 4). Unde este cazul se pot identifica mai
multe emoţii:- Care dintre voi s-ar simţi altfel în această situaţie?Se cere copiilor să identifice
care ar putea fi cauzele respectivelor reacţii emoţionale :- De ce credeţi că se simt...?Se
încurajează copiii să spună care ar putea fi consecinţele faptului că trăiesc acele reacţii
emoţionale:- Ce credeţi voi că s-ar putea întâmpla după aceea?9. Bruno si Bruni ne învaţă cum
să ne exprimăm emoţiile -s ă facă diferența între reacțiile emoționale adecvate și cele
inadecvate-s ă-si diversifice repertoriul de strategii de reglare emotionala-s ă exerseze
modalități adecvate de gestionare a emoțiilor negativeSe interpreteaz ă scenariile date cu
https://plagiarism-detector.com 17/23
ajutorul păpușilor sau ursuleților de pluș (Anexa 5). Dupa fiecare pereche de scenete se cere
copiilor să identifice reacțiile emoționale ale personajelor.Se i dentifică posibilele reacții
emoționale ale personajelor. Se prezintă printr-un joc de rol reacțiile comportamentale aferente
emoțiilor identificate: a). se prezintă copiilor reacția inadecvată cu ajutorul păpușilor.b). copiii
prezintă printr-un joc de rol soluția adecvată ( cât mai multe alternative).Se propune a începe
jocul de rol cu acei copii ale căror abilități sunt bine dezvoltate pentru ca aceștia să constituie
un exemplu pentru ceilalți.10. Puterea monologului pozitiv-să înveţe să recunoască monologul
negativ-să poată înlocui monologul negativ cu unul pozitivSe prezintă copiilor s ituațiile (Anexa
6). Se i dentifică alte variante de monolog pozitiv.Se c ere copiilor să înlocuiască monologul
negativ cu unul pozitiv.11. Micul actor - să stimuleze exprimarea emoţională deschisă,
apontană şi descoperirea abilităţilor empaticeCopiii vor trebui s ă adapteze inflexiunile vocii și
postura la mesajul transmis prin rostirea unor propoziţii pe diferite intonaţii/ voci.Exemple de
propoziţii :- M-am sculat de dimineaţă și-am plecat la grădiniţă.- În vacanţă am fost la bunici.-
Seara mă culc devreme. - La masă mănânc tot din farfurie.Tipuri de intonaţie: veselă, tristă,
oboseală , nemulţumire .Întrebări: - De ce eşti vesel atunci când...? - Ce te face să fii
nemulţumit atunci când...?Este important ca atunci când copiii îşi joacă rolul, întreg corpul să
exprime conţinutul celor rostite .12. Pictura sentimentelor - să învețe să se relaxeze, prin
angajare tactil-kinestezică- să faciliteze exprimarea sentimentelorSe cere copiilor să realizeze o
dactilopictură reprezentând diferite stări emoţionale, ca de exemplu: veselie, tristeţe, fericire,
supărare, mirare, îngrijorare.Culorile alese, fluiditatea mişcării, tonurile şi consistenţa petelor
de culoare oferă indicii interesante privind interioritatea copilului.Li se cere apoi copiilor să
exprime, printr-un alt desen, exact ceea ce simt în acel moment.13. Cum să fac să nu-mi fie
frică-să descopere că unele frici sunt normale -să identifice modul în care personajul poveştii a
făcut faţă fricii -să împărtăşească frici personale cu colegii de grupă -să identifice atât
modalităţi personale de adaptare la situaţii aversive (frica) cât şi modalităţi prin care ar putea
să-şi ajute colegii să facă faţă fricilor personaleSe citeşte copiilor povestea cu caracter
terapeutic "Îmi este frică" creată de Vernon. Este vorba despre un băieţel Jason, căruia îi este
frică să iasă afară în curtea casei atunci când este singur. Mai exact îi este frică de omul negru.
Considerat băiat mare de către bunici şi având o soră mai mică, Ann, care nu are această
problemă, Jason nu ştie cum să-şi înfrunte frica şi preferă să se joace în casă. Cu ajutorul
mamei, care îşi dă seama ce problemă are fiul ei, Jason va reuşi să se joace afară
singur.INVENTAR DE ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA SI OPTIMIZAREA COMPETENŢELOR
SOCIALE :Tema/ Denumirea activităţii Obiective Procedura de lucru 1. Ami ne învaţă despre
reguli -să se obișnuiască cu regulile-să știe comportamentele care le revin regulilor-să
cunoască ce consecinţe sunt în caz de respectare sau nerespectare a regulilorCopiii se aşează
în cerc şi li se prezintă posterul cu reguli. Li se cere să descrie regulile pornind de la desenele
prezentate.Se cite ște povestea (Anexa 7) pentru a le reaminti regulile sau pentru a-i
familiariza cu cele noi. Se discută împreună cu copiii conţinutul poveştii:- Credeţi că lui Ami i-a
plăcut?- Ce credeți că nu i-a plăcut?- Ce credeți, care ar trebui să fie comportamentul copiiilor?
La finalul poveştii se reactualizează regulile prezentate în contexte diferite, pentru a ajuta la
reţinerea acestora.S e poate stabili un sistem de recompense, individuale sau de grup, pentru
copiii care respectă regulile.Se pot identifica î mpreună cu copiii consecințele nerespectării
regulilor așa cum reiese din poveste.2. La ce să ne aşteptăm cand nu respectăm regulile-să
cunoască consecințele în cazul în care nu respectă regulile, o consecință fiind excluderea din
joc-să se familiarizeze cu procedura de excludere Se reactualizează regulile utilizând posterul
discutând consecinţele nerespectării regulilor. Se a vertizează copiii asupra faptului că dacă nu
respectă regulile jocului vor fi excluși din acesta. Se m odelează excluderea pe baza scenariului
propus utilizând o păpuşă şi un ceas de alarmă care să indice expirarea timpului de excludere.
Copiii arată cu ajutorul păpuşii cum se desfăşoară excluderea.3. Acelaşi -diferit -să înţeleagă
faptul că o problemă poate fi rezolvată prin modalităţi diferite-să înţeleagă faptul că în aceeaşi
situaţie persoanele pot avea puncte de vedere diferiteScenariul este următorul: Culoarea
puloverului meu este ... .... (educatoarea arată către ea însăși) __________ poartă un pulover
___________ . _________ poartă un pulover de ACEEAȘI culoare. Acum căut ăm un pulover de
culoare DIFERITĂ.________ are un pulover albastru. (arătați către respectivul copil) Albastru este
DIFERIT de verde. Se continuă jocul schimbând instrucțiunile (copiii spun ce au mâncat
dimineață, cu ce s-au jucat, care este povestea preferată, etc.). C ine s-a jucat ACELAŞI lucru
ca și __________?Cine s-a jucat cu ceva DIFERIT? 4. Bruno şi Bruni au nevoie de ajutor-să
înţeleagă că într-o situaţie problemă pot exista mai multe soluţii-să antic ipeze posibilele
consecinţe ale soluţiilor propuseSe prezintă copiilor povestea (Anexa 8), identificând
problemele cu care se confruntă personajele.Se stabileşte ce ar putea să facă personajele în
https://plagiarism-detector.com 18/23
situaţia în care se află.Se c ompară soluţiile pe care la dau copiii cu cele din poveste.5. Acum
sau mai târziu-să înţeleagă că de multe ori este nevoie să știm doar momentul potrivit ca să
putem rezolva o problemă-să-și dea seama care sunt soluțiile posibile în caz de probleme Se
prezintă copiilor 4 planșe reprezentând : doi adulți care vorbesc, un copil plânge și este
consolat de d-na educatoare, un copil s-a lovit la picior, d-na educatoare scrie ceva în caiet.Se
identifică împreună cu copiii momentele potrivite sau nepotrivite pentru a realiza anumite
comportamente: cînd este momentul potrivit să îi întrerupi pe cei doi adulți care vorbesc sau
pe d-na educatoare care îl consolează pe copilul ce plânge, dacă este un momemnt bun să-i
spui copilului care este accidentat la picior să se joace cu tine sau să o întrerupi pe d-na
educatoare când tocmai notează ceva?Se i dentifică împreună cu copiii care sunt posibilele
soluţii în situaţiile respective.6. A avea sau a nu avea o problemă-să identifice care sunt
situaţiile problemă-să lege de situații problemă anumite stări emoţionale -să găsească cât mai
multe soluţii la o situaţie problemă-să poată stabili care sunt consecinţele fiecărei soluţii
propuse de eiSe presupun unele situații problematice (un copil îți promite ceva dar nu se ține
de cuvânt, ai vărsat din greșeală un pahar cu apă, ai căzut și ceilalți râd de tine, un copil mai
mic decât tine te-a lovit, ceilalți copii râd de tine pentru că nu știi încă sa-ți legi șireturile, etc.)
identificând reacţiile emoţionale din acele situaţii presupuse:- Tu c um te-ai simţi dacă...?Se
discută reacţii față de situaţiile respective:- Ce faci în această situaţie?Se stabilește în ce
măsură reacţiile propuse sunt adecvate sau nu:- Credeţi că aceasta este o idee bună?- Ce
altceva putem face în astfel de situaţii?Li se dă c opiilor sarcina de a găsi cât mai multe soluţii
posibile pentru situaţia respectivă.7. Pălăria magică pentru soluţiiPălăria magică -soluţii de
rezervă -să înţeleagă că orice comportament are anumite efecte asupra emoţiilor persoanelor
implicate-să identifice posibile cauze ale reacţiilor emoţionale -să știe să anticipeze problemele
care ar putea apărea chiar dacă au rezolvat situația corespunzător-să aibă strategii alternative
pentru rezolvarea corectă a situaţiilor problemă-să antreneze strategiile de reglare emoţională-
să știe să adopte și perspectiva altei persoane asupra unei problemeSe i nterpretează sceneta
(Anexa 9) cu ajutorul păpuşilor iar pornind de la conţinutul acesteia li se pun copiilor întrebări
pentru a identifica consecinţele comportamentelor.Se amestecă ilustraţiile , copiii având
sarcina de a pune pălăria magică pentru a se gândi la ordinea corectă a imaginilor. Li s e cere
copiilor să se gândească la alte situaţii în care copiii ar putea să ajungă să se simtă furioşi:- De
ce ar mai putea fi copiii furioşi?Se prezintă copiilor scenariile (Anexa 9) cu privire la posibile
situaţii în care deşi s-a adoptat o strategie corectă nu s-a produs rezultatul așteptat. Se
identific ă ce reacţii emoţionale sunt posibile în situaţiile respective și felul în care acestea pot
fi stăpânite, controlate în mod corespunzător.Se cere copiilor să identifice posibilele cauze ale
reacţiei neadecvate a celuilalt precum şi reacţiile emoţionale ale acelei persoane :- De ce
credeţi că s-a comportat aşa?- Cum credeţi că s-a simţit? Se î ncurajează copiii să propună
soluţii prin intermediul jocului de rol.8 . Să învăţăm cum să fim prieteni-să găsească modalităţi
de a se juca împreună cu ceilalți copii-să -și exerseze abilităţile de cooperare în joc-să
recunoască comportamentele prietenoase la cei din jurSe citeşte povestea copiilor identificând
pe parcurs comportamentele prietenoase sau neprietenoase ale personajelor din poveste .
(Anexa 10)Se poartă o discuţie asupra temei "Cum se comportă prietenii".Se cere copiilor să
demonstreze prin joc de rol anumite comportamente oferind soluţ ii în cazul în care este
nevoie.Se pune accent pe comportamente cum ar fi oferirea/ cererea aj utorului, împărţirea
jucăriilor, aşteptarea rândului, atitudinile politicoase.9 . Obiectul misterios-să-şi dezvolte
abilităţile de conversaţie -să exerseze abilităţile de interrelaţionare prin intermediul dialogului
Educatoarea anunţă copiii că s-a gândit la un obiect din sală. Copii pun întrebări pentru a afla
care este obiectul respectiv, respectănd următoarele reguli:- se pot pune maxim 10 întrebări; -
la întrebări se poate răspunde cu "da" sau "nu".1 0. Modele din plastelină /Turnul din cuburi-să
interacţioneze într-o situaţie de joc exersând oferirea ajutorului şi cooperarea în joc Se fac
echipe de câte doi copii sau grupuri de câte 4-5 având următoarele sarcini :-să modeleze
împreună cât mai multe obiecte ; - să colaboreze pentru a construi turnul din cuburi; - să
construiască un castel, negociind rolul fiecăruia formând grupuri de câte 4-5;-să deseneze ceva
despre prietenie pe coli de hârtie şi să lipească desenele pe poster .Se î ncurajează copiii să
discute şi să coopereze pentru a realiza tema, să împartă, să-şi aştepte rândul, să ofere sau să
ceară ajutor.1 1. Să ne jucăm de-a ascultatul-să învețe să asculte ce spun cei din jur fără a-i
întrerupeSe așează c opiii în cerc, doi dintre ei fiind rugaţi să vină în faţă. Unul dintre cei doi
copii povestește pe scurt despre o activitate sau orice altă preferinţă. Copilul care l-a ascultat
va trebui să descrie ceea ce a spus celălalt. Apoi se schimbă rolurile.1 2. Cum să încep să mă
joc cu altcineva-să achiziţioneze strategii de implicare în jocuri care se află deja în desfăşurare
-să exerseze strategii de relaţionare-să tolereze situaţiile în care nu este acceptată implicare a
https://plagiarism-detector.com 19/23
în jocul celorlalţiP rin intermediul jocului de rol copiii trebuie să demonstreze modul în care ar
putea să înceapă să se implice din mers în jocul celorlalţi. Se pregătesc copiii şi pentru situaţia
în care sunt refuzaţi .1 3. Desenul grupuluiRotaţia desenelor -construirea identităţii copiilor -
îmbunătăţirea imaginii de sine -creşterea capacităţii de a coopera cu alţi copii în cadrul unor
activităţi organizate şi de a-şi aştepta rândul la activităţile de grup -creşterea toleranţei copiilor
în situaţii frustrante, şi implicit creşterea autocontroluluiS e împart copiii în grupuri mici (5
copii).Instrucţiuni date grupului: Aveţi o coală de hârtie şi creioane colorate. Va trebui să
desenaţi toţi pe această coală, fiecare poate desena ce doreşte. Singura regulă este să
desenaţi pe rând. În timp ce un coleg desenează, ceilalţi trebuie să stea în jurul foii şi să
privească, încercând să ghicească ce desenează colegul. Dupa care fiecare copil îşi descrie
propriul desen sau se creează mici povestiri.În final se poate cere copiilor să dea o denumire
desenului în ansamblu .Instrucţiunea dată: Fiecare poate să deseneze ce doreşte pe coala lui.
Regula jocului este următoarea: atunci când se spune "STOP! SCHIMBĂ!" să schimbe desenele
între ei. Astfel fiecare va desena pe toate cele cinci coli. Vom obţine astfel cinci tablouri
colective, la realizarea cărora au contribuit toți.Fiecare copil descrie desenul pe care îl
începuse.Pot să descrie sentimentele l egate de desenul lor.CONCLUZII Dezvoltarea optimă a
copiilor, emoțional și social, se datorează în mare parte influențelor provenite din relația cu
adulții din jurul lor, în special părinții si educatorii. Astfel că învățarea de către copii a unor
comportamente depinde nu numai de capacitățile acestora, ci și de măsura în care adulții ajută
sau blochează dezvoltarea emoțională și socială. Comportamentele, atitudinile, valorile care
sunt promovate în mediul din care copilul provine sunt cele de care depinde învățarea și
repetarea comportamentelor.Dezvoltarea insuficientă a competențelor emoționale și sociale a
copilului preșcolar va duce la efecte negative în adaptarea și funcționarea acestuia ca și
adolescent sau adult. Ca și consecință a adaptării, dezvoltarea emoțională optimă este
indispensabilă pentru a menține starea de sănătate mentală influențând totodată și
dezvoltarea relațiilor sociale, precum și menținerea acestora.Fenomenul de conștientizare a
emoțiilor este baza pentru capacitatea copiilor de a identifica și a le înțelege pe acestea.
Această conștientizare la copiii de vârstă preșcolară este însă foarte greu de analizat deoarece
aceștia nu devin conștienți de toate trăirile lor emoționale. Dar dacă reacțiile lor fiziologce și
cele comportamentale sunt monitorizate în această perioadă se pot observa ușor semnele
acestor trăiri emoționale. Când sunt observate modificări de acest gen se poate spune că e
vorba de existența acelei componente în lipsa căreia nu se prduce fenomenul de
conștientizare. Dacă unui copil i se ia jucăria preferată în acel moment, el se înfurie, iar ca
modalitate, neconștientizată de el, prin care își exprimă această emoție este agresivitatea sau
plânsul. Pentru a ușura conștientizarea acestor stări emoționale se folosește etichetarea
lingvistică.Copiii de 5-6 ani deja înțeleg legătura dintre reactiile lor emoționale și gândurile
care le au în astfel de situații. Ei își pot da seama deja că acea așa numită "strângere de
stomac" pe care o simt atunci când doresc să se joace cu un grup de copii este din cauza fricii
de a nu fi respinși de aceștia. După ce acest lucru e conștientizat de copil, el va fi capabil să -și
controleze emoția respectivă (frica) și să înceapă interacțiunea cu copiii. Astfel că dacă el va
decide să-și controleze această frică de a nu fi respins prin confruntarea cu ea, adică își va lua
curaj și va cere voie celorlalți copii să se joace și el, mai mult ca sigur că această frică, teamă
de respingere, se va diminua. Această frică va ramâne însă și probabil va fi și mai intensă dacă
copilul decide s-o gestioneze prin evitarea confruntării. Se observă așa deci că această
capacitate adecvată de a gestiona emoțiile este strâns legată de conștientizarea acestora,
componenta de bază în obținerea tuturor celorlalte abilități emoționale și respectiv sursa
adaptării sociale.Dacă o persoană nu reușește să își conștientizeze propriile emoții, aceasta nu
va reuși nici să le recunoască și să le exprime corespunzător. Toate acestea duc la reglarea
emoțională deficitară, care, în timp, poate să producă o adaptare socială instabilă.La această
vârstă, a preșcolarității, copiii încep să înțeleagă faptul că emoțiile manifestate au consecințe
asupra lor dar și a a celorlalți. Acest lucru obține prin discuțiile purtate în famile și grădiniță,
discuții prin care trebuie încurajată reflectarea asupra consecințelor care se pot produce prin
exprimarea acestor emoții: - "Ce s-a întâmplat cînd te-ai înfuriat?" ;- "L-am împins pe Alex și el
a început să plângă." ;- "M-am jucat împreună cu Alexa și ea a fost tare bucuroasă. Și eu m-am
simțit bine." .O bținerea mult mai ușor a strategiilor corecte pentru reglarea emoțională se
produce la acei copii care sunt capabili să reflecte asupra propriilor emoții și consecințele
acestora asupra lor înșiși și a celor din jur. Astfel de copii sunt mai de puține ori implicați în
conflicte, având mai puține reacții emoționale negative gestionate necorespunzător și astfel și
probleme de comportament mai puține.Competențele emoționale au o influență mare asupra
dezvoltării celor sociale pentru că fără de acestea nu poate fi vorba de inițierea sau menținerea
https://plagiarism-detector.com 20/23
relațiilor cu cei din jur. În acest context, jocul, pentru copilul aflat la vârsta preșcolară, este cea
mai importantă sursă pentru ca acesta să poată învăța despre relațiile cu ceilalți .Jocurile
didactice, prin faptul că conțin elemente problematizate, adică situații de joc de genul:
căutarea metodei corespunzătoare pentr a realiza acțiunea jocului, respectarea regulilor
jocului și realizarea de relații interpersonale bune, căutarea de organizare a jocului pe etape
diferite, etc., sunt cel mai bun mijloc de dezvoltare emoțională a copiilor . Leontiev sublinia și
el importanța jocului în dezvoltarea sentimentelor copilului preșcolar: " se prea poate ca la
baza originii, în însăși izvoarele sale jocul să aibă motive emoționale." (Leontiev, 1964)B
IBLIOGRAFIE:1. Bacus Anne, Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, București, 2007;2. Catrinel
A. Ștefan, Kallay Eva, Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari: ghid
practic pentru educatori - Ediția a doua, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2010; 3. Chateau J., Copilul
și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972;4. Chiriță Gergeta, Educație prin
jocuri de mișcare, Ed. Sport-Turism, Galați, 1983;5. Claparede Edouard, Psihologia copilului și
pedagogia experimentală, Întreprinderea Poligrafică "Banat", Timișoara, 1975;6. Debesse M.,
Psihologia copilului de la naștere la adolescență, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1970;7. Golu Florinda, Pregătirea psihologică a copilului pentru școală, Editura Polirom, Iași,
2009;8. Hayes N., S. Orrell, Introducere în psihologie, Editura All, București, 2003;9. Leontiev A.
N., Probleme ale dezvoltării psihicului, Editura Științifică, București, 1964;10. Morrison G., Early
Childhood Education Today, ediția a IV-a, Merril publishing Company, Toronto, 1988;11. Piaget
J., Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;12.
Piaget J., B. Inhelder, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968;13.
Răduț-Taciu Ramona, Pedagogia jocului de la teorie la aplicații, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca, 2004;14. Slavin R.E., Educational Psychology, Prentice Hall, Eglewood Cliffs, New york,
1991;15. Șchiopu U., Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1970;15. Șchiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor - ciclurile vieții,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981;16. Vincent Rose, Cunoașterea copilului,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972;17. Vrășmaș E., Educația copilului preșcolar,
Editura Pro Humanitate, București, 1999.ANEXE (Ca trinel, Kallay, 2010)Anexa 1 Harta
emoțiilor Anexa 2Să ne gândim și la emoțiile celor din jur Situații: -Î ți doreşti o jucărie şi o iei
fără să ceri voie. - Te iei la întrecere cu un prieten şi câștigi. -Un copil îți strică jucăria și î ți
spune că-i pare rău. Tu strigi la el. - Ai uitat s-o ajuți pe mama să pună masa. - Ai umblat în
calculatorul tatălui tău, deşi nu ai voie. El vine să te întrebe dacă ai umblat în calculator. - Unul
dintre prietenii tăi desenează foarte urât. Începi să râzi de el. - Prietenul tău a căzut şi s-a julit.
- Te-ai jucat cu mingea în casă şi ai spart o vază. Dai vina pe fratele tău. -Ți -ai lăsat hainele și
jucăriile în dezordine.Anexa 3Detectivul emoțiilor Scenariul I Ami: Dă-mi-o înapoi. E jucăr ia
mea! (Puşu ia jucăria fără să ceară voie) Puşu: Ha! Ha! Te-am păcălit. Dacă vre i s-o primeşti
înapoi vino s-o iei. (Puşu o necăjește pe Ami) Ami: Eşti un prost. (Ami il face pe Puşu
"prost")Cereți copiilor să identifice reacțiile emoționale ale personajelor, comportamentele
inadecvate şi să propună modalități prin care cele d ouă personaje ar putea să se
înțeleagă.Scenariul II Ami: Ai trişat! Aşa că oricum eu am câștigat. Puşu: Nu e adevărat! Minți!
(Puşu ştie că Ami a mințit) Ami: Ba da. Sâc! Sâc! (Ami îl necăjește pe Pușu) Puşu aruncă cu o
jucărie după Ami.Proc edați la fel ca în cazul scenariului anterior.Scenariul III Puşu: Nu mai
avem loc şi pentru tine în echip ă. Ami: Nu e drept. Nu m ai sunteți prietenii mei. (Ami nu
acceptă ideea de a nu fi implicată în joc)Procedați la fel ca în cazul scenar iului
anterior.Scenariul IV Ami: Haide odată! Mi-ai promis demult că mă laşi și pe mine pe leag ăn.
Puşu: Mai vreau să mă dau. (încalcă promisiunea) Ami îi pune piedică lui Puşu după ce el
coboară de pe leagăn. (Ami se comportă inadecvat)Procedați la fel ca în cazul scenar iului
anterior.Anexa 4Cum te-ai simți dacă ...Situații: - Părinții te-ar trimite la grădinită. (bucurie,
tristețe)-Nu ai fi invitat la zi ua celui mai bun prieten al tău/celei mai bune prietene a ta.
(tristețe, furie) - Mama ta/tatăl tău ți-ar spune că nu ai voie să te uiți la televizor. (tristețe,
furie) - Doamna educatoare te-ar lăuda pentru desenul pe care l-ai făcut. (bucurie) - Ai pierde o
piesă din jocul pe care l-ai primit cadou. (tristețe, teamă) - Ai merge la bazin să înveți să înoți.
(bucurie, teamă) - Un coleg te-ar împinge și ti-ar lua jucăria din mână. (furie, tristețe). - Un
coleg nu ar vrea să se joace cu tine. (furie, tristete) -Ai mâ nca spanac. (bucurie, dezgust) - Ai
primi un cadou deşi nu este ziua ta. (bucurie, surprindere) - Doamna educatoare ar pune
desenul tău pe panou. (bucuros, mândru)- Ai sparge vaza preferată a mamei tale. (tristețe,
ruşine, frică)Anexa 5Bruno și Bruni ne învață cum să ne exprimăm emoțiile Scenariul I. Bruno şi
Bruni se joacă împreună. Bruno îi smulge jucăria din mână lui Bruni. Bruni: Dă-mi jucări a
înapoi. Bruno: Nu ți-o dau. E a mea. Bruni: Ba nu, e a mea. Bruno î l împinge pe Bruni.Scenariu
alternativ : Bruno și Bruni se joacă împreună. Bruno îi smulge jucăria din mână lui Bruni. Bruni:
https://plagiarism-detector.com 21/23
Te rog să-mi dai jucări a. Bruno: Nu ți-o dau. E a mea. Bruni îl intoarce spatele lui Bruno şi se
gândește "Treaba lui. Mă pot juca şi cu altceva!" și merge să-şi aleagă altă jucărie.Scenariul II.
Bruno râde de Bruni pentru că a desenat urât. Bruno: Uite ce urât ai desenat! Bruni: Ba nu este
adevărat. Bruno: Desenul meu e mult mai frumos! Bruni rupe foa ia pe care a desenat
Bruno.Scenariu alternativ : Bruno râde de Bruni pentru că a desenat urât. Bruno: Uite ce urât ai
desenat! Bruni: Ba nu este adevărat. Bruno: Desenul meu e mult mai frumos! Bruni: Şi mie î mi
place desenul tău. Bruno: Chiar iti place? Bruni: Da. Mă ajuți și pe mine să desenez?Bruno: Da.
Scenariul III. Bruno se joacă cu maşinile de curse. Bruni: Vreau și eu să mă joc cu maşinile de
curse. Bruno: Nu ți le dau. Sunt ale mele. Bruno îl lovește pe Bruni.Scenariu altermativ : Bruno
se joacă cu maşinile de curse. Bruni: Vreau și eu să mă joc cu maşinile de curse. Bruno: Bine,
tu poți să fi i copilotul. s au Bruno se joacă cu maşinile de curse. Bruni: Vreau și eu să mă jo c
cu maşinile de curse. Bruno: Bine atunci facem schimb: eu îți dau maşinile şi tu imi dai
roboții.Anexa 6Puterea m onologului pozitivSituații :- Eşti supărat pentru că un coleg nu te-a
invitat la ziua lui. Te gândeşti că nimeni nu te place. Ce altceva ai putea să faci? (var iante
posibile: îți spui că mai ai şi alți prieteni). -Un grup de copii se joacă. Vrei să te joci şi tu cu ei,
dar îți spun că nu te primesc în echipă pentru că nu joci fotbal la fel de bine. Te gândeşti că eşti
un jucător slab şi că nu faci nimic cum trebuie. Ce altceva a i putea să faci? (variante posibile:
te gândești că ești bun la alte lucruri, te uiți la felul cum joacă ca să înveți de la ei, îți propui să
cauți altceva cu care să te poți juca).- Unul dintre colegi te lovește. Eşti furios şi vrei sa-l
loveşti şi tu. Ce altceva a i putea să faci? (variante posibile: te gândeşti că nu face bine, dar ştii
că nu e bine să lovești pe cineva, te gândești că doamna educatoare îl va trimite la colț).Anexa
7Cățeluşa Ami îi vizitează pe copiii de la grădiniță Î ntr-o zi, Ami s-a gândit să le facă o vizită
prietenilor ei, copiii de la grădiniță. Când a ajuns acolo Ami a salutat dar nimeni nu a băgat de
seamă faptul că a venit. Toți copiii vorbeau tare şi strigau unii la alții. Zgomotul acoperea totul
şi nimeni nu se putea înțelege cu nimeni. Ami se gândi: "Cum să se audă unii pe alții şi să se
înțeleagă dacă strigă aşa de tare?" Ami a încercat să le spună ceva, dar nu a reuşit. Atunci s-a
gândit să ia fluierul de pe masă şi a suflat tare de tot. Toti copiii au întors capul către ea. - Î n
sfârşit, spuse Ami. Acum ne putem auzi. - Ami, ce bine că ai venit! au zis copiii bucuroşi. - Şi eu
mă bucur să vă văd din nou. Am venit de ceva vreme, dar voi nu m-ați auzit pentru că era
zgomot mare. - Ne pare rău, au spus copiii. - Vă propun un joc. De acum încolo atunci când
sunteți la grădiniță să vorbiți încet. (Regula: vorbiți încet) Aşa sigur o să auziți ce spune fiecare.
Bucuroasă Ami s-a gândit să se joace şi ea împreună cu copi ii, mai ales că îi plăcea foarte mult
să construiască tot felul de obiecte. Dar ceea ce a văzut a întristat-o. Copiii nu vroiau să-şi
împartă jucăriile. Alții luau jucăriile fără să ceară voie, iar câțiva copii s-au apucat chiar să
arunce cu ele. Ami s-a hotărât să le spună că ceea ce fac nu este bine.- Văd că astăzi nu
sunteți deloc prietenoşi unii cu alții. Credeți că aşa se comportă prietenii adevărați? - Nu, au
răspuns copiii. - Atunci trebuie să ştiți că pri etenii adevărați îşi împart jucăriile. (Regula:
împărțiți jucăriile) Iar dacă vreți să vă jucați cu altă jucărie cereți voie aşa cum fac eu acum:
"Dana, pot să mă joc și eu cu tine? (Regula: cereți voie pentru a vă juca cu jucăria altuia) Dar
nici nu a terminat bine să le spună despre cum se comportă prietenii că a început să se uite cu
mai multă atenție la felul în care arăta sala. Toate jucăriile copiilor erau împrăștiate pe jos,
cutiile cu jucării erau răsturnate şi ei călcau peste ele. Nici nu şi-au dat seama când jucăriile au
început să se strice din cauza neatenției lor. Văzând cât de dezordonați şi de neatenți sunt,
Ami le-a spus: - Dacă vreți să nu vi se strice jucăriile va trebui să aveți grijă de ele. După ce
terminați să vă jucați puneți toate jucăriile la locul lor. (Regula: adunați jucăriile) Copi ii au
ascultat de Ami şi s-au apucat să strângă jucăriile. - Bravo! a spus Ami. Sunt mândră de toți
pentru că ați reuşit să adunați jucăriile atât de repede. După ce au terminat cu adunatul
jucăriilor copiii s-au aşezat la măsuțe pentru ca doamna educatoare să le citească o poveste.
Numai că toți copiii erau ocupați să vorbească unii cu alții. Ami s-a gândit un pic şi apoi le-a
spus: - Atunci când altcineva vorbeşte este important să fiți ochi şi urechi. (Regula: ascultați
atunci când vorbeşte altcineva) Altfel doamna educatoare nu o să vă mai citească povestea.
Dacă vreți să o întrebați ceva, atunci ridicați mâna. (Regula: ridicați mâna când vreți să spuneți
ceva) Doamna educatoare le-a citit povestea, în timp ce copi ii au stat cuminți să o asculte.
După aceea, copiii au întrebat-o pe Ami: - Vii cu noi la teatrul de păpuşi? - Da, mi-ar plăcea tare
mult să vin cu voi. Atunci când ar fi trebuit să facă rândul pentru a pleca la teatru l de păpuşi,
în loc să stea ordonați în rând, copiii au început să se împingă şi să alerge pentru a vedea cine
ajunge mai repede. Câțiva copii au căzut şi s-au lovit. Văzând ce se întâmplă Ami le-a atras
atenția: - Dacă alergați, vă puteți lovi. De aceea, trebuie să mergem încet ca să nu ne lovim.
(Regula: mergem încet) - Dar nu e drept! Unii copii se bagă în față și îi împing pe ceilalți! a
spus unul dintre copii. Alex are dreptate: trebu ie să învățăm să ne așteptăm rândul. (Regula:
https://plagiarism-detector.com 22/23
așteptați-vă rândul) Toți ajungem la teatrul de păpuşi, nu contează dacă suntem primii sau
ultimii din rând. Atât cop iilor, cât şi lui Ami, le-a plăcut foarte mult teatrul de păpuşi. La sfârşit,
Ami şi copiii au mers fiecare către casă şi s-au înțeles să se mai întâlnească şi în altă zi.Anexa
8Aventurile lui Bruno și Bruni prin nămeți Iarna a fost foarte grea pentru toate animalele din
pădure. A nins mult şi zăpada a acoperit totul. Dar într-o zi soarele a ieşit dintre norii cenuşii,
aşa că Bruno și Bruni au pornit prin pădure să caute mâncare în locul în care şi-au ascuns
proviziile în toamnă. Ascunzătoarea era plină de nuci, ghinde, mere uscate şi alte bunătăti, pe
care ursuletii de-abia aşteptau să le mănânce. Au adunat în rucsace cât mai multe bunătăți și
au pornit înapoi către casă. Deodată de pe munte s-a auzit un zgomot ter ibil şi s-a pornit o
avalanşă. Într-o clipă totul s-a făcut alb în jur şi nici una dintre poteci nu se mai vedea. Acum,
Bruno și Brunt erau speriați pentru că nu mai recunoşteau drumul către casă. - Ce ne facem
aici în pădure singuri? a întrebat Bruni. - Nu ştiu. Dar mi e mi-e tare frică, a răspuns Bruno
aproape plângând. - Nu mai putem ajunge acasă ! Se întunecă imediat şi vom rămâne aici in
frig. Bruno şi Bruni se gâ ndeau că vor rămâne în frig şi în întuneric. Soarele începuse să apună
şi frigul se făcea din ce în ce mai bine simțit. Deodată fața lui Bruni s-a luminat de un zâmbet şi
a spus: - Eu cred că nu e o ideea bună să ne speriem. Dacă suntem speriați nu rezolvăm nimic.
Haide să ne gândim cum putem să găsim drumul. O soluție găsim sigur. - Dar nu vedem nimic,
a spus Bruno oftând. - Da, aşa este, de aici nu se vede nimlc, a încuviințat Bruni. Ce ai spune
dacă m-aş cățăra în bradul de acolo? De acolo sigur aş putea să văd în ce direcție să mergem.
- Aşa este ! Asta e o idee bună. Bruni s-a cățărat î n copac şi a văzut că dinspre casele de
peste coama dealului ieşea fum din hornuri.- Bruno, cred că știu pe unde putem ajunge acasă,
dar e tare greu să ajungem... zăpada e prea mare.- Atunci haide să ne construim un adăpost
din crengile astea căzute. Dacă este nevoie, vom rămâne aici peste noapte. - Sau am putea să
facem din ele schiuri cu care am putea merge mai uşor prin zăpada. Avem nevoie doar de un
briceag ca să le tăiem.Bruno și Bruni s-au apucat de treabă şi au făcut nişte schiuri, cu care au
reuşit să pornească fără să se afunde în zăpadă. Ei au reuşit să traverseze pădurea şi au ajuns
acasă înainte de lăsarea nopții. Bucuroşi că au scăpat cu bine, ei au împărțit cu ceilalți urşi
bunătățile aduse din pădure.Anexa 9Pălăria magică pentru soluții Scenariul I 1. Radu smulge
jucăria din mâna lui Alex. 2. Alex î ncepe să plângă. Cum se simte Alex? (identificați emoția de
tristete) 3. Pentru că nu vrea să rămână fără jucărie, Alex începe să-l lovească pe Radu pentru
a-şi lua jucăria înapoi. Ce fac Radu şi Alex? Cum se simte Radu? Dar Alex? (identificați
consecința comportamentală legată de faptul că amândoi au început să se bată și reacțiile
emoționale - furie, ale celor doi)Acum avem nevoie de pălăria magică. Acum p ălăria magică
merge la ____________. (numiți unul dintre copiii din grupă) Priviți cu atenție ilustrațiile.
__________, vino şi arată-ne ce s-a întâmplat mai întâi. (încurajati copilul să spună ce s-
aîntâmplat) __________, ce s-a întâmplat după aceea? Ce se întâmplă aici? Cum se simte
băiatul? __________, spune-ne ce s-a întâmplat după aceea? Cum se simt Radu și Alex?Ce ar
putea s ă facă Radu şi Alex ca să nu se mai certe?Scenariul II 1. Andreea strică desenul
Mirunei.2. Miruna î ncepe să plângă. Cum se simte Miruna? (identificați emoția de tristețe) 3.
Miruna i a desenul Andreei şi îl mâzgăleşte. Ce face Andreea? Cum se simte Andreea? Dar
Miruna? (identificați consecința comportamentală, mâzgălirea desenului și pe cea emoțională,
furia)Procedați la fel ca și în cazul Scenariului I. Anexa 1 0 Cum să fim prieteni Pisicuța Puf i s-a
trezit într-o dimineață şi a pornit la plimbare hotărâtă să-și găsească ceva de mâncare.
Deodată a văzut un măr roşu, mare, exact aşa cum îi plăcea ei. "Cu mărul asta o să mă satur
sigur şi o să-l pot mânca singură pe tot", şi-a spus ea. S-a tot învârtit în jurul pomului încercând
să-şi dea seama cum ar putea să ajungă la măr. Era chiar aproape de vârful pomului şi nu avea
curaj să se cațere până acolo. - Of ! a exclamat ea. O să fie tare greu, dar nu merg să cer
ajutor nimănui. S-a cățărat în copac hotărâtă să ajungă în vârful pomulu i, dar nicicum nu
părea să poată să urce atât de sus. - E i, na! Nu pot să cred. Sunt aşa de aproape şi nu
reuşesc! a bombănit ea. Puşu, motanul, tocma i a trecut pe acolo. Auzindu-i bombănelile, a
întrebat-o: - Ai nevoie de ajutor? (comportament prietenos: oferă ajutor) - Hmmm! a spus Pufi.
Nu am nevoie de ajutorul nimănui, cu atât mai puțin de la un motan bleg ca tine.
(comportament neprietenos: îi spune motanului că este "bleg") - Eu am vrut doar să te ajut, a
răspuns Puşu. Sunt mai mare şi mai puternic decât tine. Eu mă pot cățăra cu uşurință până în
vârf. - Nu am nevoie de niciun ajutor. Am să-l culeg singură şi am să-l mănânc tot singură!
(comportament neprietenos: nu vrea să împartă) - Bine, cum vrei! a spus Puşu şi a pornit mai
departe. S-a făcut dup ă-amiază şi oricât ar fi încercat Pufi nu a reuşit să ajungă la măr. Tocmai
când tot încerca ea să-şi culeagă mărul, au trecut pe acolo Alfi şi Ami, cei doi câini. - Ai nevoie
de ajutor să ajungi la mărul acela? a întrebat Alfi. (comportament prietenos: oferirea ajutorului)
- Eu n-am nevoie de ajutorul vostru. Nici de-al unui motan bleg, nici de-al unor câini. Auzi, să
https://plagiarism-detector.com 23/23
primesc ajutor de la unii care stau pe lângă stăpâni și se gudură pe lângă ei. (comportament
neprietenos: îi jignește pe Ami și Alfi) - Cum vrei, a spus Ami. Și amândoi au pornit mai
departe, lăsând-o pe Pufi să se chinuie în continuare să culeagă mărul. Î ncăpățânată, Pufi a
sărit hotărâtă pe ultima cracă, a înaintat încet, încet și a prins mărul. L-a cules fericită şi și-a
spus "Am reuşit!". Dar cum a vrut să coboare şi-a dat seama că nu mai poate. Dacă încerca să
coboare, ar fi scăpat mărul dintre labuțe. Mai mult, dacă ar fi dat drumul mărului, tot n-ar fi
putut coborî; îi era prea frică de înălțime. - Ah, nu se poate! Eram atâ t de aproape și e deja
seară, toate animalele dorm deja şi nimeni nu mă mai poate ajuta. Dacă Puşu, Alfi şi Ami ar fi
aici sigur m-ar ajuta. Toată noaptea şi-a petrecut-o în copac. Imediat cum s-a făcut dimineață,
Ami şi Afli au ieşit ca de obicei în plimbare. - Bună dimineața! a strigat Pufi din vârful copacului
(comportament prietenos: salută). Vă rog să mă ajutați. (comportament prietenos: cere ajutor)
- Dar unde eşti? a întrebat Ami. - Sunt aici sus în copac şi nu pot coborî. - Ha! Ha! a râ s Alfi.
Parcă nu aveai nevoie de ajutorul nostru pentru că vroiai să mănânci mărul numai tu.- Da, ştiu!
Dar uite ce mi s-a întâmplat. Am nevoie de ajutorul vostru. Îmi pare rău că am fost aşa de rea
cu voi. (comportament prietenos: îşi cere scuze) - Alfi, mergi te rog şi cheamă-l pe Puşu, i-a
spus Ami. Noi doi nu ne putem cățăra în copac. Î n scurt timp, Alfi s-a întors cu Puşu. Motanul s-
a cățărat repede în copac. A luat mărul și l-a aruncat lui Alfi care l-a prins cu îndemânare.
(comportament prietenos: соорerează) - Urcă-te pe spatele meu! a spus Puşu. Te ajut să
cobori. ( comportament prietenos: oferirea ajutorului) După ce au coborât Pufi a spus: -
Mulțumesc că m-ați ajutat. (comportament prietenos: mulțumește) Haideți să împărțim mărul
acesta. (comportament prietenos: împarte mărul) - Am o idee şi mai bună. Haide să adunăm
mai multe mere împreună. (comportament prietenos: colaborează) Î mpreună, cei patru
prieteni au reuşit să adune multe mere. Apoi, s-au aşezat şi au mâncat cu poftă merele culese.
De atunci, Pufi a învățat să împartă și să-şi ajute noii prieteni.1

Detector de plagiat
Dreptul tău de a cunoaște autenticitatea!