Sunteți pe pagina 1din 24

https://plagiarism-detector.

com 1/24

Detector de plagiat v. 1740 - Raportul originalității: 6/10/2020 11:08:05 PM

Document analizat: MOTIVAȚIA_FINALĂ-LICENTA-2.docx Licențiat la: Raport originalitate generat


de versiunea Demo neînregistrată!
Comparație presetată:Rescrie. Limba detectată:Romanian

Warning: Demo Version - reports are


incomplete!

To get full version, please order the


software:

Diagrama relațiilor:

Grafic de distribuție:

Surse de top ale plagiatului:


% 10 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
1703
%4 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
687
%4 Cuvinte#
https://plagiarism-detector.com/plagiarism-detector-buy-now.php
687
[Toggle alte surse:]
Detalii privind resursele procesate:
125 - O.K / 6 - A eșuat
[Toggle alte surse:]

Notite importante:
Wikipedia: Google Books: Servicii de ghostwriting: Anti-înșelăciune:
https://plagiarism-detector.com 2/24
GoogleBooks
[nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat]
Detectat!
Referințe active (URL-uri extrase din document):
Nu s-au detectat URL-uri

Adresele URL excluse::


Nu s-au detectat URL-uri

Adresele URL incluse:


Nu s-au detectat URL-uri

Analiza detaliată a documentului:


id: 1
Plagiatul detectat: 0.02% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 4
resurse!
UNIVERSITATEA DE VEST
Citate detectate: 0.01% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 2

"VASILE GOLDIȘ"
id: 3
Plagiatul detectat: 0.01% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 4 ARA
resurse!
D
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI SPORT
PROGRAM DE STUDIU :
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
LECT. UNIV. DR. MELINDA BREBAN
ABSOLVENT:
SAVA (SIPOS)
SMARANDA STELA-
id: 4
Plagiatul detectat: 0.02% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 4 2020
resurse! -
UNIVERSITATEA DE VEST
Citate detectate: 0.01% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 5

"VASILE GOLDIȘ"
id: 6
Plagiatul detectat: 0.01% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 4 ARA
resurse!
D
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI SPORT
PROGRAM DE STUDIU :
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
id: 7
Plagiatul detectat: 0.03% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! + 2 PREȘCOLAR
resurse! MOTIVAȚIA ÎN
ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
LECT. UNIV. DR. MELINDA BREBAN
ABSOLVENT:
SAVA(SIPOS)
SMARANDA STELA-2020
-CUPRINS
ARGUMENT
...4CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ 51.1.Învățarea școlară -
delimitări conceptuale 51.2.
https://plagiarism-detector.com 3/24
Tipuri și forme ale învățării61.3.Stilurile de învățare
81.4. Condiții și factori ai învățării eficiente 10CAРІТΟLUL ІІ. ASPECTE MOTIVAŢIONALE IMPLICATE
ÎN ACTUL ÎNVĂŢĂRII DE TIP ŞCOLAR122.1.Delimitări conceptuale ale motivaţiei: perspectivă
psihologică
122.2.Motivația învățării - noțiuni și abordări conceptuale 132.3.Forme ale motivației școlare
142.4.Teorii și concepte privind motivația învățării
152
.4.1.Teoria lui Maslow asupra motivaţie - abordarea umanistă152.4.2. Teoria atribuirii
162.4.3.Teoria scopurilor
172.4.
4.Teoria autoficacității 172.4.5.Teoria autodeterminării
182.4
.6.Teoria autoreglării învățării192
.4.7. Teoria lui David Ausubel192.
5. Raportul dintre motivaţiei și învăţării pentru obţinerea succesului şcolar 19CAРІТΟLUL ІІІ.
STRATEGII ȘI
Plagiatul detectat: 0.21% Mod demonstrativ: înregistrați software-ul! id: 8

TEHNICI DE STIMULARE A MOTIVAȚIEI PENTRU ÎNVĂȚARE LA ELEVI213.1.Principii de creștere a


motivației pentru învățare
213
.2.Factori în creșterea motivației pentru învățare223.3.Strategii și tehnici de stimulare a
motivației pentru învățare
Avertisment: versiunea demonstrativă - rapoartele sunt incomplete!

Se suspectează un nivel ridicat de plagiat!

Obțineți raportul complet:

1. Rapoarte cele mai detaliate - completate cu funcții!

2. Procesarea instantanee a comenzilor - activare imediată!

3. Licențe pe viață! 24 ore suport!

la elevi 233.3.1.Organizarea optimă a condițiilor externe 233.3.2.Metode și tehnici


motivaționale în predare 263 .3.3.Valoarea motivaţională a evaluării303.3.4.Utilizarea
recompenselor în stimularea motivației pentru învățare 313.3.5. Valorificarea stilurilor de
învățare în procesul de motivare cognitivă323.3.6.Predarea integrată și creșterea motivației
pentru învățare 323.3.7.Utilizarea competiţiei, a întrecerilor ca situaţii didactice motivogene
333.3.8.Implicarea activităților extracurriculare în creșterea motivației pentru învățare la elevi
33CAРІТΟLUL І V. PREZENTAREA CERCETĂRII EXPERIMENTALE354.1.Tema și contextul
cercetării 354.2.Scopul și obiectivele cercetării 354.3.Ipoteza cercetării 354.4.Locul, perioada și
etapele cercetării 364.5 Eşantionului de paricipanți 364.6.Metode şi instrumente utilizate în
cercetare 374.7. Analiza şi interpretarea rezultatelor 394.7.1.Etapa inițială 394.7.2. Etapa
formativă 414 .7.3.Etapa finală53CONCLUZII GENERALE 54BIBLIOGRAFIE 55ANEXE
https://plagiarism-detector.com 4/24
57ARGUMENT Lucrarea de față este concepută din dorința de a aduce un aport în practica
didactică actuală, axându-mă pe factorul esențial în realizarea cu eficiență a demersului
educativ: motivația elevilor. Am folosit în abordarea temei o analiză bibliografică amănunțită,
îmbinând armonios argumentele bibliografice cu cele practice, prezentând pe tot parcursul
lucrării relației dintre motivație și învățare în scopul obținerii succesului școlar. Astfel, interesul
principal al lucrării focalizându-se pe motivație ca element esențial al stimulării învățării la
elevi. Motivația este un stimulator general al activității umane, ea contribuind la declanșarea
unor interese personale sau comune. Ea este susținător eficace al educației actuale, prin
stimularea activă a elevilor în procesul de învățare. Efectele motivației sunt puternic asociate
cu succesul școlar, randamentul școlar și eficiența procesului instructiv-educativ. Astfel,
influențează reușita școlară a celor implicați în educație. Motivaţia face ca învăţarea să se
producă şi să se autosusţină; este generatoare de energie şi stimulatoare pentru noi
experienţe de internalizare a valorilor. Motivaţia are nu numai un caracter energizator ori
activator asupra comportamentului, ci totodată, şi unul de direcţionare al comportamentelor
de învăţare. Un învățământ motivant este o soluție în contextul învățământului actual , în care
predomină societatea informațională și cea a tehnologiei, societate care l-a acaparat pe elev
prin variatele domenii incitante. Astfel, educația trebuie să țină pasul cu ceea ce le oferă
tehnologia și mass-media în general. Așadar, în ace astă lucrare dorim să prezentăm aspectele
motivaţionale implicate în actul învăţării de tip şcolar, precum și cele mai relevante strategii de
stimulare și creștere a motivației pentru învățare la elevi. O activitate didactică cu adevărat
motivantă trebuie să-i implice pe elevi în mod activ şi să le capteze interesul. Cadrul didactic
trebuie să fie capabil sa stârnească curiozitatea elevilor prin elemente de noutate, prin crearea
unor conflicte cognitive, prin utilizarea studiului de caz ori prin antrenarea elevilor în realizarea
unor proiecte de echipă. Dascălul trebuie să aibă în vedere faptul că modul în care îşi
desfăşoară demersurile la clasă, sistemul de evaluare şi chiar propria atitudine pot influența
dinamica motivaţională a elevului, pe când o activitate didactică nemotivantă elimină nevoia
de a şti, de a înţelege a elevului, ducînd la manifestarea unui comportament deviant sau chiar
la absenteism şcolar.CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ
1.1.Învățarea școlară - delimitări conceptuale În paginile acestui subcapitol voi prezenta din
punct de vedere conceptual ceea ce e ste învățarea umană, dar în mod special voi explora
bibliografic ceea ce este învățarea școlară. În accepţiunea ei cea mai largă, învăţarea
reprezintă dobândirea de către subiect a unei achiziţii, a unei experienţe în sfera
comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetării situaţiilor sau
exersării. "Învăţarea, activitate umană fundamentală asociată atât cu domeniul funcţionării
cognitive, cât şi cu domeniul funcţionării metacognitive, este în general definită ca fiind o
schimbare (relativ stabilă) în comportamentul sau potenţialul comportamental al unui organism
ca urmare a interacţiunii cu mediul, datorată experienţei, care nu poate fi datorată unei stări
temporare a organismului şi care se traduce printr-o sporire a repertoriului Învățarea este
"acel proces de tip evolutiv, de esență informativ-formativă, constând în dobândirea
(recepționarea, stocarea precum și valorificarea internă) de către ființa vie, într-o manieră cât
mai activă, explorativă, a experienței proprii de viață și, pe această bază, în modificarea
selectivă precum și sistematică a conduitei, în ceea ce vizează ameliorarea precum și
perfecționarea sa controlată și continuă sub influența tuturor acțiunilor variabile ale mediului
ambiant" (Mihai Golu, 2000, p. 24) Învăţarea este un proces de adaptare a organismului la
mediu. învăţarea este răspândită în întreaga lume vie, dar sfera, conţinutul, complexitatea şi,
mai ales, semnificaţia ei pentru organism depind de treapta de evoluţie pe care se află
organismele care sunt supuse învăţării (Dorina Sălvăstru 2004, p. 13).În abordarea conceptuală
a termenului de învățare școlară voi utiliza prezentarea unor definiții ale autorilor actuali:. În
accepțiunea lui Bonchiș învățarea școlară este forma particulară a învățării umane întrucât în
conținutul ei găsim toate celelalte forme (Elena Bonchiș, 2004, p. 592).Învățarea școlară - spre
deosebire de învățarea în sens larg, care se referă la dobândirea experienței individuale de
comportare - este un proces care se conduce după un model, adică dup un plan sau program
concret de instruire și verificare, folosit de profesor. Acest model asigură dirijarea și controlul
acțiunilor elevului. "Învăţarea desfăşurată într-un sistem instituţionalizat - sistemul de
învăţământ - poartă numele de învăţare şcolară. Ea este forma dominantă de activitate pe
perioada şcolarităţii obligatorii, iar pentru cei ce continuă cu formele învăţământului de
profesionalizare, învăţarea rămâne activitatea dominantă până la vârste mai înaintate" (Dorina
Sălvăstru,2004, p.15): "Activitatea de învăţare şcolară prezintă o desfăşurare procesuală în
care distingem o serie de faze. Este vorba mai întâi de perceperea/receptarea materialului,
ceea ce înseamnă mai întâi inducerea unei stări de atenţie, de activare cerebrală. Pe fondul
https://plagiarism-detector.com 5/24
acesteia are loc înregistrarea, perceperea activă a datelor concrete şi verbale cuprinse în
oferta lecţiei sau activităţii practice" (Miron Ionescu, Mușata Bocoș, 2009, p. 78).Din cele
menționate anterior, vom concluziona prin caracteristicile generale date învățării școlare de
Dorina Sălvăstru, care ne leagă învățarea prin îndeplinirea a trei condiții esențiale: să existe o
schimbare în comportament; schimbarea să fie rezultat al experienţei și schimbarea să fie
durabilă (Dorina Sălvăstru, 2008, p.265):1.2. Tipuri și forme ale învățăriiVariatele tipuri și
forme de învățare au loc în condiții diferite și produc rezultate diferite, în sensul că elevul își
formează capacități diferite. Astfel de diferențe sunt importante în conducerea învățării.
Cunoașterea tipurilor de învățare este utilă și necesară, deoarece fiecare dintre ele necesită
condiții oarecum diferite de instruire pentru cea mai eficientă învățare. Identificăm prezentate
la autorii de specialitate pedagogică diferite tipuri și forme de învățare Astfel, tipurile învățării
sunt (Maria Palicica, 2000, p.44):Didactică: Urmărește fo rmarea dimensiuni intelectual-
cognitive a personalității;poate avea loc în condiții individual-solitare; are scop instrumental-
operațional; Socială: -urmărește formarea dimensiunii moral axiologice, motivaționale, social
comportamentale; -are loc numai în contexte interpersonale și de grup, apare ca reînvățare; -
are scopuri umaniste, pregătește pentru viața socială. c. Din experința altora (indusă,
reînvățarea); d. Din experința proprie (autoînvățarea) Psihologul R. Gagn é menționează în
cărțile lui de specialitate opt tipuri de învățare (Dorina Sălvăstru, 2008, pp.266-268):învăţarea
de semnale; învăţarea stimul - răspuns; învăţarea prin înlănţuire; învăţarea prin asociaţii
verbale; învăţarea prin discriminare;învăţarea noţiunilor; învăţarea regulilor; rezolvarea de
probleme. Dacă ţinem cont de procesele implicate, predominante în învăţare, atunci vom
putea distinge două tipuri de învăţare (Ioan Nicola, 2000, pp. 143-147): a) învăţarea senzo-
motorie în cadrul căreia se formează priceperi şi deprinderi motorii (învăţarea patinajului, a
scrisului, a șofatului etc.), acte în care esenţial este răspunsul prompt şi adecvat la anumiţi
stimuli. b) învăţarea verbală, care include în sine însuşirea de cunoştinţe şi priceperi
intelectuale (memorarea de formule, legi şi date, exercitarea posibilităţii de a soluţiona variate
probleme etc.). Mai sunt adăugate și învățarea logică și învățarea mecanică, precum și
învățarea creatoare. În şcoli predomină învăţarea verbală, dar e prezentă şi cea senzomotorie
(învăţarea scrisului, a desenului, a priceperilor atletice, sportive, cântatul la instrumente
muzicale etc.). Mihai Golu, prin aplicarea unor criterii de conținut, prezintă următoarele forme
ale de învățării (Dorina Sălvăstru 2004, p.16): : habituarea sau învăţarea prin obişnuire, care se
manifestă fie în cadrul adaptării senzoriale, fie în plan psihoafectiv, ca atenuare sau estompare
treptată a efectului iniţial al unui stimul, ca urmare a prelungirii în timp a acţiunii lui sau a
creşterii frecvenţei lui în câmpul nostru perceptiv; : învăţarea prin condiţionare de tip clasic
(pavlovian) , care se realizează fie în planul primului sistem de semnalizare (legătură
temporară între stimuli fizici), fie în planul celui de-al doilea sistem de semnalizare (legătură
între stimuli fizici concreţi şi denumirile lor verbale, aşa cum se întâmplă în formarea
conceptelor sau în învăţarea discriminatorie a formelor, sau legătură între doi stimuli verbali în
baza căreia se stabilesc raporturi semantice între cuvinte); : învăţarea prin condiţionare
instrumentală (de tip skinnerian), care constă în stabilirea unei legături adaptative între
secvenţele comportamentale şi elementele situaţiei externe potrivit distribuţiei întăririlor
(recompensă sau pedeapsă); : învăţarea perceptivă, importantă atât sub aspect cognitiv, ea
fiind implicată în însuşirea sistemelor de semne, simboluri şi forme care se utilizează în
diferitele ştiinţe, cât şi comportamental, prin identificarea şi interpretarea stimulilor şi codurilor
figurale prin prisma stărilor de necesitate şi a sarcinilor de reglare aflate în faţa subiectului; :
învăţarea motorie, care se concretizează în articularea mişcărilor simple, singulare, în sisteme
funcţionale unitare integrate, fie cu valoare instrumentală, subordonate rezolvării unor sarcini
de muncă, fie cu valoare finalistă în sine, cum este cazul sistemelor motorii din activitatea
sportivă şi din balet; : învăţarea verbală, care, pe de o parte, înlesneşte formarea şi
îmbogăţirea în timp a vocabularului intern, iar pe de altă parte, asigură dezvăluirea şi fixarea
legăturilor semantice şi sintactice între cuvinte.1.3.Stilurile de învățare Stilul de învățare este
"un complex de caracteristici umane intercorelate şi stabilizate în timp şi spaţiu, un model (o
formă) care combină operaţiile interne şi externe rezultate din comportamentul,
personalitatea, atenţionalitatea, cogniţia, reactivitatea specifică şi orientarea preferinţelor/
opţiunilor, toate exprimând nivelul de dezvoltare al subiectului şi reflectate în conduita sa
specifică" (Ioan Neacșu, 2006).Stilurile de învăţare reprezintă modalitatea preferată de
receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informaţiei şi se formează prin educaţie. Deşi
există variate clasificări ale stilurilor de învăţare, o voi prezenta p e cea mai întâlnită în cărțile
de specialitate:a) După modalitatea senzorială implicată, există trei stiluri de învăţare
principale: auditiv, vizual şi kinestezic. b) În funcţie de emisfera cerebrală cea mai activată în
https://plagiarism-detector.com 6/24
învăţare există două stiluri cognitive: stilul global (dominanţă dreaptă) şi stilul analitic sau
secvenţial (dominanţă stângă). Copiii care utilizează un stil global în învăţare preferă să aibă
mai întâi o viziune de ansamblu asupra materialului pentru a putea trata mai apoi fiecare
componentă în manieră analitică. Ei vor prefera schemele care integrează informaţiile ca mod
de pornire în studiul unui material sau vor citi un text în întregime şi nu se vor opri, pentru
fixarea unor idei, până la terminarea textului. Copiii care utilizează stilul analitic de învăţare
preferă împărţirea materialului în părţi componente, prezentate pas cu pas şi în ordine logică.
Ei vor prefera fixarea unor idei pe măsura citirii textului şi refacerea ulterioară a întregii
structuri.În funcție de modalitățile de învățare, astfel sunt următoarele stiluri de învățare
(Viorel Mih, 2014, p. 82):a.Stilul auditiv învaţă vorbind şi ascultând; este eficient în discuţiile de
grup; învaţă din explicaţiile profesorului / celui care prezintă materialul ; verbalizează acţiunea
întreprinsă pentru a-şi depăşi dificultăţile de învăţare; îşi manifestă verbal entuziasmul;
zgomotul este distractor, dar în acelaşi timp reprezintă şi mediul în care se simte bine suportă
greu liniştea în timpul învăţării; b.Stilul vizual preferă să vadă lucrurile sau desfăşurarea
procesel or pe care le învaţă;învaţă pe bază de ilustra ţii, hărţi, imagini, diagrame;este i
mportant să vadă textul scris;are nevoie să aibă control as upra ambianţei în care învaţă;îşi
decorează singur mediul; recitirea sau rescrierea materialului sunt metodele cele mai frecvent
utilizate pentru fixar ;c. Stilul kinestezicare nevoie să atingă şi să se implice fiz ic în activitatea
de învăţare;învaţă din situaţiile î n care poate să experimenteze;a lua notiţe înseamnă mai
mult un act fizic şi nu un suport vizual pentru învăţare; de multe ori nu revizuiesc notiţele ;îşi
manifestă entuziasmul sărind;lipsa de activitate determină manifestări kinestezice, fiind de
multe ori confundaţi cu copiii cu tulburări de comportament ;Elevii care folosesc alte simţuri:
deşi asemenea cazuri sunt rare, există şi elevi care se bazează pe gust şi pipăit, indivizii
respectivi au un acut simţ olfactiv sau gustativ, sunt sensibili la arome sau gusturi şi pot învăţa
excelent, implicând simţurile amintite. 1.4.Condiții și factori ai învățării eficiente Eficiența
învățării este strâns legată de motivația pentru a învăța, motivația îi provoacă pe elevi să se
transpună în procesul de cunoaștere și explorare. Învățarea este eficientă atunci când
dobândim o satisfacție în procesul de acumulare și asimilare a informațiilor, deprinderilor sau
în dezvoltarea unor competențe. În esenţa ei, eficienţa se defineşte în raport cu satisfacţia
intrinsecă a celui care învaţă. Cele mai importante aspecte ale învățării eficiente sunt axate
modul de abordare didactică, dar și pe gradul de pregătire a profesorului în proiectarea unor
activități, dar și în derularea lor. Învățarea trebuie să fie activă, să aibă un scop bine stabilit și
orientat spre realizarea lui, iar obiectivele să fie măsurabile. Implicarea elevilor în atingerea
unor scopuri comune conduce la realizarea unui demers educativ eficient. Pentru atingerea
acestor scopuri, cadrul didactic are menirea de a alege cu atenție strategiile de învățare,
precum și obiectivele învățării. Utilizarea cu atenție a unor strategii didactice interactive poate
realiza o învățare eficientă, cu rezultate ale învățării pozitive. Învățarea de calitate este
asociată cu gradul de pregătire a cadrului didactic, care, prin capacitățile lui conduce efectivul
de elevi spre o reușită internă și externă. Astfel, pentru a atinge aceste obiective, trebuie
stabilite reguli și pași spre reușită. Acești pași sunt coordonați de profesor, care are
capacitatea de a stabili un scop comun. Un alt pas este cunoașterea elevilor, a capacităților și
a aptitudinilor fiecărui elev în parte, astfel pentru a stabili modul de lucru cu fiecare elev,
promovând învățarea diferențiată, dar și adoptarea unor principii didactice ale inteligențelor
multiple. Un alt demers în parcurgerea unor pași spre eficiență este spațiul de desfășurare a
activității didactice, unde îl putem activa pe elev în amenajarea și realizarea lui. După
preferința elevilor se pot realiza colțuri tematice cu diferite teme de cercetare și
experimentare. Profesorul trebuie să se preocupe de realizarea cu exactitate a transferului de
informații și deprinderi, priceperi. Prin asigurarea acestui trasfer se produce un feedback prin
care se confirmă eficiența învățării. Eficiența în învățare și stârnirea interesului pentru a
descoperii ceea ce este nou are o legătură puternică cu abordarea propriului stil de învățare.
Așadar, pentru a trezi interesul faţă de obiect se recomandă ca profesorul să determine stilul
de învăţare al fiecărui elev, să-şi înceapă activitatea cu evaluări predictive pentru a se
convinge de nivelul de pregătire, să cunoască facultăţile mentale ale elevilor, astfel ca pe
parcursul lecţiilor să găsească căi optime de instruire pentru fiecare elev în parte pentru a-i
trezi interesul faţă de învăţare/disciplină Motivarea totală a elevilor către educaţie este direct
dependentă de acomodarea stilurilor de predare al profesorilor la stilurile de învăţare a elevilor.
Acest aspect creează un mediu de învăţare confortabil şi interesant, plăcut şi atractiv ce
conduce la creşterea remarcabilă a nivelului de performanţă educaţională dând realmente
elevilor o a doua şansă de reintegrare în sistem. Un alt factor în stimularea interesului pentru
învățare este pedagogia interactivă. Procesul instructiv-educativ actual adoptă o abordare
https://plagiarism-detector.com 7/24
activă și interactivă, centrarea fiind pe cel care învață, pe elev și nu pe volumul de cunoștințe
predate. Această abordare s-a demonstrat în numeroase studii ca fiind de o eficiență majoră,
contribuind la îmbunătățirea procesului de învățământ și la rezultatele școlareFolosind
strategiile interactive de predare, învăţare şi evaluare educatorii pot să propună elevilor
alternative metodologice centrate pe stimularea diferitelor tipuri de inteligenţe dominante,
asigurând tratarea diferenţiată a acestora în procesul instructiveducativ. Plecând de la premisa
că performanţele în învăţare depind de motivaţie şi de gradul de stimulare în activitate, elevilor
trebuie să le oferim o gamă variată de experienţe printre care să se regăsească şi cele menite
să le asigure o învăţare eficientă, corespunzătoare inteligenţei sau inteligenţelor dominante.
CAPITOLUL II. ASPECTE MOTIVAŢIONALE IMPLICATE ÎN ACTUL ÎNVĂŢĂRII DE TIP ŞCOLAR
Motivația este declanșarea automată a unor dorințe de participare și implicare activă în
procesul de învățare și cunoaștere. Prin motivație se declanșează un ansamblu de acțiuni care
conduc la atingerea unor ob iective comune sau individuale. Motivația participă la
impulsionarea elevilor de a atinge și de a realiza anumite obiective, fiind factorul principal în
procesul de reușită a învățarii. Pornind de la afirmația de mai sus putem preciza faptul că
motivația este elementul esențial în actul educațional, fiind cheia succesului în reușita școlară
și educațională, având o importanță majoră de abordare în toate domeniile educaționale și
școlare. 2.1.Delimitări conceptuale ale motivaţiei: perspectivă psihologică O trăsătură comună
a oricărei activităţi a omului este motivaţia, concept cu largă rezonanţă în istoria
comportamentului uman, ce exprimă faptul că "la baza conduitei omului se află întotdeauna un
ansamblu de mobiluri - trebuinţe, atracţii, emoţii, acţiuni, fapte, atitudini", ansamblul acestora
fiind numit de psihologi "motivaţie", de la latinescul "motivus-care pune în mişcare". A
cunoaşte motivaţia unei persoane echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de ce''
înteprinde o activitate (Abraham Maslow, 2008, p.510) Dintre toate noţiunile utilizate în
psihologie pentru descrierea şi explicarea momentelor de stimulare în comportamentul omului,
cele mai generale şi de bază sunt noţiunile "motivaţia" şi "motivul". Cuvântul "motivaţie" este
utilizat în psihologia modernă şi are o desemnare dublă: ca un ansamblu de factori care
declanşează activitatea omului, ca o caracteristică a procesului care stimulează şi menţine
activitatea comportamentală la un anumit nivel. Studiul motivaţiei are în vedere explorarea
aspectelor care stau la baza acţiunilor noastre: cum ajungem să acţionăm şi ce gen de factori
ne influenţează acţiunile. În accepţiunea cea mai largă, termenul de motivaţie se referă la
"ansamblul factorilor dinamici care determină conduita unui individ". Alexandru Roşca
defineşte motivaţia ca fiind " totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute
sau dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri
abstracte" (Alexandru Roşca, 1976, p.3)În Dicționarul de psihologie coordonat de Ursula
Șchiopu identificăm afirmația care ne precizează că motivația este ,, o structură de factori care
determină declanșarea conduitei personalității" (Ursula Șchiopu, 1997, p. 464) Pentru M. Zalet
motivaţia "reprezintă aspectul dinamic al intrării în relaţie a subiectului cu lumea, orientarea
activă a comportamentului său spre o categorie preferenţială de situaţii sau de obiecte" (Mielu
Zlate, 2000, pp.151-152)G. Albu susţine că motivaţia are, în principiu, următoarele funcţii:
"funcţia de mobil sau de factor declanşator; funcţia de orientare-direcţionare; funcţia de
susţinere şi energizare;funcţia de autoreglare a conduitei" (Gabriel Albu, 2005, pp.12-13)Aș
adar, motivația este esențială în dezvoltarea personalității și a structurilor psihice, având o
importanță majoră în activitatea psihică și fizică. Această afirmație ne-o confirmă și autorul
Barbu, care aduce caracteristici importante ale motivației în relație cu activitatea umană și în
special cu ativitatea psihică a omului (Alina Barbu, 2012, p. 12)" Este primul element al
orientării activității, cauza ei internă;Semnalizează deficituri fiziologice și psihologice (ex:
foamea este semnalizată de scăderea procentului de zahăr din sânge sub o anumită limită, în
vreme ce trebuința de afiliere este semnalizată de sentimentul de singurătate); Selectează și
declanșează activitățile corespunzătoare propriei satisfaceri și le susține energetic (trebuința
de afirmare a unui elev declanșează activități de învățare, participare la concursuri);
Contribuie, prin repetarea unor activitați și evitarea altora, la formarea și consolidarea unor
însușiri ale personalității (interesul pentru muzică favorizează capacitatea de execuție a unei
lucrări muzicale) "Motivația este un factor delcanșator al activității umane, o caracteristică a
personalității umane care orientează coordonatele activității umane spre succes și reușite. Prin
motivație ne organizăm comportamentele interioare, având un aspect stimulator intens. A fi
motivat în general în activitatea umană înseamnă a fi impulsionat spre dobândi satisfacție și
succes. 2.2.Motivația învățării - noțiuni și abordări conceptuale Motivația învățării este
subordonată motivației, la modul general, în mod particular acesta referindu-se la multitudinea
de factori care mobilizează elevul în activitatea de învățare, acesta simțindu-se energizat să
https://plagiarism-detector.com 8/24
asimileze noi cunoștințe, să își formeze priceperi și deprinderi etc., motivația învățării facilitând
procesul de învățare prin sporirea efortului, prin concentrarea atenției individului, prin crearea
unei stări specifice, favorabile activității de învățare. Întâlnim definit conc eptul de motivație
pentru învățare la mai mulți autori de specialitate. Astfel, în rândurile acestui subcapitol voi
prezenta cele mai relevante și mai compexe definiții atribuie conceptului de motivație pentru
învățare; motivația învățării. P. Golu şi I. Golu consideră motivația învățării ca fiind "totalitatea
mobilurilor care susţin energetic, activează şi direcţionează desfăşurarea activităţilor de
învăţare" (Pantelimon Golu, Ioana Golu, 2003, p.353).În cartea autoarelor Elean Truţa și Sorina
Mardar Elena, identificăm definită motivaţia învăţării ca fiind "totalitatea motivelor care, în
calitatea lor de condiţii interne ale personalităţii, determină, orientează, organizează şi
potenţează intensitatea efortului în învăţare" (Elean Truţa, Sorina Mardar Elena, 2007).
Învățarea motivantă sau motivația învățării este un concept care relevă drept principale
caracteristici invocate de noile abordări paradigmatice (Ioan Neacșu, 2015): dinamicitate,
contextualizare, conexiune cu scopurile activității; modelarea înțelesurilor esențiale prin
medierea realizată de jocul metaforelor explicative;2.3 .Forme ale motivației școlareÎn
literatura de specialitate identificăm diferite forme ale motivației școlare. Așadar, există
motivaţie pozitivă (motivaţia produsă de stimuli premiale, de ex. lauda, încurajarea,
premierea) și motivaţie negativă (produsă de folosirea unor stimuli aversivi, de ex.
ameninţarea, pedepsirea, blamarea) şi o altă pereche ar fi motivaţia intrinsecă (sursa se afl ă
în subiect, în nevoile şi trebuinţele lui personale, iar motivaţia este solitară cu activitatea
subiectului) versus motivaţie extrinsecă (sursa este în afara subiectului, fi indu-i sugerată sau
chiar impusă acestuia de o altă persoană) (Buzdugan Tiberiu,2007). Mai există în literatura de
specialitate şi următoarele perechi polare ale tipurilor de motivaţii: motivaţie
cognitivă/afectivă, motivaţie individuală / socială (Mielu Zlate, 2000, pp. 151-152) Așadar,
motivația pozitivă, așa cum am menționat și mai sus, este determinată de recompense sau
stimulările premiale (lauda, încurajarea) care au un efect benefic în raport cu activitățile sau
relațiile interumane, iar motivația negativă este facilitată de folosirea unor stimuli aversivi
(pedeapsa, amenințarea, blamarea) și se asociază cu efecte de abținere, refuz, evitare. Deși
accentul se pune pe partea pozitivă a laudei, a recunoașterii și recompensei, motivația pozitivă
nu poate fi aplicată așa cum este sau neschimbată. Satisfacția este percepută diferit de la
individ la individ astfel încât satisfacția depinde de felul de a fi și de a gândi și de a concepe
rostul și valorile vieții de fiecare în parteDorina Sălăvăstru le defineşte şi le caracterizează
aceste două motivații. Astfel, "motivaţia intrinsecă îşi are sursa în însăşi activitatea desfăşurată
şi se satisface prin îndeplinirea acelei activităţi. Ea îl determină pe individ să participe la o
activitate pentru plăcerea şi satisfacţia pe care aceasta i-o procură, fără a fi constrâns de
factori exteriori" (Dorina Sălvăstru, 2004, p.84).La polul opus se află motivaţia extrinsecă "a
cărei sursă se află în exteriorul individului şi a activităţii desfăşurate. Angajarea în activitate e
văzută ca un mijloc de atingere a unor scopuri şi nu ca un scop în sine" (Dorina Sălvăstru,
2004, p.85).Motivație cognitivă, are această denumire, deoarece se activează din interiorul
proceselor cognitive, adică din punct de vedere al percepției, gândirii, memoriei, astfel
stimulând activitatea intelectuală din aproape in aproape. Iar mai apoi, prin pași mărunți se
trece de la explorare la reproducere, de aici la înțelegere iar mai apoi la interes științific,
pentru ca în final să ajungă la intenția creativă. Motivația cognitivă își găsește satisfacția în
nevoia de a înțelege, explica și rezolva cu un scop în sine (Alina Barbu, 2012).În ceea ce
privește motivația afectivă, aceasta este determinată de nevoia omului de a obține aprobare
din partea altor persoane, de a se simți bine în compania altora. În cazul în care o persoană
rezolvă anumite cerințe, face un anumit lucru doar pentru a mulțumi pe cineva sau face
lucrurile în așa fel încât să nu dezamăgească pe cineva, este stimulat de motivația afectivă
(Alina Barbu, 2012).Motivația pozitivă, intrinsecă sau cogniti vă sunt mult mai productive decât
motivația negativă, extrinsecă, afectivă. Dacă se raportează motivația intrinsecă la cea
extrinsecă se poate afirma că prima formă este superioare celei de-a doua. Dar dacă se
realizează un raport între vârsta subiecților, temperamentul sau caracterul acestora, se poate
constata, că de pildă, la școlarii mici este mult mai productivă motivația extrinsecă decât cea
intrinsecă. De exemplu pedeapsa, poate să aibă și efecte benefice, se pot evita anumite
răspunsuri incorecte sau adoptarea anumitor comportamente de prudență (Alina Barbu,
2012).2. 4.Teorii și concepte privind motivația învățării 2. 4.1.Teoria lui Maslow asupra
motivaţie - abordarea umanistăCea mai cunoscută teorie a motivaţiei este cea a lui Abraham
Maslow (''ierarhia trebuinţelor umane''), care a conceput un sistem ierarhizat al nevoilor
omului, plecând de la cele fiziologice, de securitate şi de apartenenţă, până la nevoia de
recunoaştere şi stimă şi cea de autorealizare. Pentru a atinge palierele superioare ale
https://plagiarism-detector.com 9/24
trebuinţelor, este absolut necesară satisfacerea nevoilor umane primare sau invers, atunci
când treptele superioare nu sunt atinse, omul îşi poate găsi compensaţia în satisfacerea
exagerată a trebuinţelor inferioare. Fig.1. Piramida motivaţională a lui Maslow" Teoria lui
Maslow susţine o ordine privind satisfacerea acestor trebuinţe, în sensul că individul va acţiona
pentru satisfacerea trebuinţelor fiziologice înaintea celor de securitate, a trebuinţelor de
securitate înaintea celor de afectivitate şi apartenenţă etc. În plus, cu cît o trebuinţă se află
mai spre vârful piramidei, cu atât ea este mai specific umană iar satisfacerea ei produce
mulţumire. Pe de altă parte însă, nu toţi indivizii umani pot ajunge la satisfacerea nevoilor
intelectuale sau la cele privind împlinirea şi autoactualizarea" (Ala Șișianu, pp. 362-365) " Din
perspectiva acestei teorii, profesorii trebuie să cunoască faptul că nu pot fi activate trebuinţele
de ordin superior ale studenţilor, precum nevoile şi trebuinţele intelectuale şi de a cunoaşte,
trebuinţa de performanţă, dacă nu au fost satisfăcute trebuinţele şi nevoile de bază privind
confortul fizic (bine alimentaţi şi odihniţi), nevoile de siguranţă, şi de afectivitate, să fie
îndrăgiţi, apreciaţi şi să aibă o stimă de sine ridicată. Atmosfera lecţiei/cursului trebuie să fie
prietenoasă, fără ameninţări sau tensiuni. În plus, profesorul îl poate ajuta pe student să aibă
încredere în forţele proprii şi astfel să aibă o stimă de sine ridicată" (Ala Șișianu, pp. 362-365)
2. 4.2. Teoria atribuirii Este o teorie a lui Weiner(1974), care pune accentul pe modul în care
fiecare individ încearcă să-și explice succesele ori insuccesele personale prin invocare a un
anumite categorii de cauze. Luând în considerare antecedentele - cum ar fi notele la teste și
feedback-ul profesorului, - elevii tind să atribuie succesul sau eșecul efortului sau lipsei
acestuia, abilității sau lipsei acesteia sau unor factori externi. Aceste atribuiri variază de-a
lungul a trei dimensiuni (Monica Cuciureanu, 2015, p. 7): caracter intern/extern al cauzei;
stabilitatea cauzei (percepția cauzei se modifică în timp sau prin trecerea de la o sarcină la
alta sau nu); controlabilitatea (stă sau nu în putința elevului să controleze rezultatul obținut).
În linii mari, abilitatea este percepută ca fiind internă, necontrolabilă și stabilă; efortul este
perceput ca fiind intern, controlabil și instabil; factorii externi sunt percepuți ca fiind
necontrolabili și instabili. Fiecare atribuire este legată de o reacție emoțională și tocmai reacția
spec ifică prezice un comportament. 2. 4.3.Teoria scopurilor Cei trei teoreticieni-cercetători s-
au co ncentrat pe scopurile pe care le urmăresc oamenii în situații de reușită. Orientarea mai
degrabă, spre un scop, decât spre un altul constituie baza motivațională pentru atingerea unei
anumite ținte (de exemplu, de a învăța pentru a obține note bune la un examen sau pentru
îmbunătățirea cunoștințelor). J.Nicholls și D. Carol susțin că primul motivator al
comportamentului de reușită, este dorința de a demonstra, o înaltă abilitate sau de a evita
evaluările negative ale abilității. C.Martin, pe de altă parte, afirmă că indivizii sunt motivați de
dorința de a-și menține sentimentul valorii de sine (Monica Cuciureanu, 2015, p. 8).Conform
acestei teorii elevii, se orientează prioritar fie spre implicarea în sarcină (situație în care elevii
se concentrează să-și demonstreze lor înșiși că posedă o abilitate înaltă, se centrează pe
procesul de învățare, învățarea fiind de tip intrinsec), fie se orientează spre implicarea eului
(elevii urmăresc să le demonstreze celorlalți că au o abilitate deosebită, învăţarea fiind un
mijloc spre un scop extrinsec). 2. 4.4.Teoria autoficacității Această teoria a fost elaborată de
Albert Bandura (1986). Autoeficacitatea este o evaluare pe care o persoană o face asupra
competenţelor sale de a avea succes într-o sarcină. Este o judecată a individului despre
capacitatea sa de a organiza şi executa acţiunea cerută spre a obţine un anumit tip de
performanţă. Elevii vor fi mai implicaţi, vor munci mai mult, vor persista în sarcină dacă vor
considera că sunt buni, dacă vor avea o autoeficacitate crescută (Carmen Bora, 2003 p.21)
Potrivit lui Bandura (1986) judecăţile de autoeficacitate sunt influenţate de patru surse:
experinţa anterioară, experienţa vicariantă, persuasiunea verbală, stările fiziologice si afective
şi modul în care aceste surse sunt evaluate de individ. Aceste patru surse reprezintă informaţia
stocată în memorie, precum şi disponibilitatea curentă în desfăşurarea contextului social
(Carmen Bora, 2003 p.21). Autoeficacitatea se referă la trei elemente (credințe): - percepția
nivelului de abilitate în raport cu sarcina; - expectativele de reușită; - importanța sau valoarea
atribuită sarcinii sau situației. Cele trei componente pot fi toate pozitive, toate negative sau
situate la antipozi. Elevul cu o percepție defavorabilă despre abilitățile sale și cu expectanțe
scăzute, are de înfruntat riscul "neputinței învățate" (tendința de a face, indiferent de condiții,
atribuiri negative). Când autoeficacitatea este scăzută, dar așteptările elevului sunt mari în
privința rezultatelor, riscul constă în apariția decepţiei şi demotivării. Există și situații când
autoeficacitatea de nivel mai înalt, dar expectanţele de rezultat sunt mai reduse: un elev care
muncește din greu, dar care obține note modeste se va simți frustrat, ca urmare a intervenției
unor factori externi, cum ar fi practicile de notare ale profesorului (Monica Cuciureanu 2015,
p.17).2. 4.5.Teoria autodeterminării Teoria autodeterminării presupune că motivaţia,
https://plagiarism-detector.com 10/24
performanţa şi dezvoltarea vor fi maxime în contextele care asigură posibilitatea satisfacerii
nevoilor psihologice fundamentale de autonomie, de competenţă şi de relaţionare. Însă doar
prin satisfacerea nevoii de autonomie vor deveni oamenii persoane autodet erminate.
Autodeterminarea este alegerea liberă de a conduce o acțiune. Într-o situație de alegere liberă,
elevul își alege sarcina și modul de tratare a acesteia. Modelul comportamentului
autodeterminat este acțiunea intrinsec motivantă, care implică spontaneitate, curiozitate și
interes.Teoria autodeterminării ne spune, așadar, că subiectul trăiește o situație de alegere
liberă, el își menține sau își crește motivația de învățare. Mediul social poate promova
autodeterminarea când permite satisfacerea a trei nevoi psihologice (Monica Cuciureanu 2015,
p.18): - nevoia de autonomie (posibilitatea de a decide personal ce și cum să faci); - nevoia de
competență (dorința persoanei de a face bine ceva, nevoia acesteia de a se simți capabilă de a
acționa asupra mediului experimentând situații de control personal); - nevoia de relație (nevoia
de a stabili și a întreține relații, legături de securitate satisfăcătoare în mediul social). În
concluzie, indivizii sunt autentic motivați nu doar când pot alege o activitate, ci și când se simt
competenți și acceptați. Din punct de vedere al învățării, autodeterminarea se bazează pe
autoreglarea învățării 2. 4.6.Teoria autoreglării învățării Autoreglarea învățării o include și pe
cea a motivației (automotivarea). Ceea ce propune este ca elevii să dețină strategii
motivaționale: strategii de autoreglare a învățării utilizate de către elevi pentru a-și menține
sau crește motivația pe parcursul îndeplinirii unei activități de învățare. De exemplu, elevul își
stabilește scopuri imediate (pentru a putea să-și evalueze munca), își imaginează rezultatul
activității, recompensa de la sfârșitul activității etc . (Monica Cuciureanu 2015, p. 23). 2. 4.7.
Teoria lui David AusubelÎn teoria lui David Ausubel, sunt trei tipuri de impulsuri sau trei
componente ale motivaţiei/realizărilor din mediul şcolar (Monica Cuciureanu 2015, p.26): "
impulsul cognitiv ("cognitive drive"), orientat intrinsec, spre sarcina însăşi; trebuinţa de a
cunoaşte şi de a înţelege, de a stăpâni cunoştinţele, de a formula şi rezolva probleme. impulsul
de afirmare puternică a eului ("Ego/Selfenhancement drive") - căutarea respectului de sine prin
urmărirea de a dobândi prestigiu înalt, rezultate/performanţe academice (învăţarea pentru
note mari, pentru a fi primul, pentru a obţine "premii" la concursuri), pentru a obţine
aprecierea profesorilor. Anxietatea - ca teamă de un potenţial eşec - este pandantul unei
asemenea forme de motivare. impulsul (trebuinţa) de afiliere ("affiliative drive") - interesul
pentru reuşita şcolară ca mijloc de asigurare a aprobării/acceptării unei persoane sau a unui
grup supraordonat cu care elevul se identifică în sensul dependenţei ".2. 5.Raportul dintre
motivaţiei și învăţării pentru obţinerea succesului şcolarÎntre motivație și învățare există o
legătură strânsă. Motivația reprezi ntă cauza pentru care un elev învață sau nu, însă tot
motivația poate reprezenta efectul activității de învățare în sine, deoarece rezultatele învățării
vor determina susținerea eforturilor de învățare ulterioare.Motivația pentru a participa cu
interes la procesul de învățare este un factor esențial în atingerea succesului școlar, un stimule
nt care îl provoacă pe educabil să participe activ la anumite activități desfășurate în spațiul
școlar și astfel participă la propria dezvoltare a intereselor și a intelectului. Motivația are un rol
major în susţinerea unui efort mental. Motivaţia este considerată unul din cei mai importanţi
factori care stau la baza realizării unei sarcini. "Motivaţia pentru învăţare, ca imbold spre
învăţare şi implicare susţinută în realizarea sarcinilor pe care le presupune această activitate,
este rezultanta unui complex de factori, între care se includ factorii sociali şi culturali,
convingerile şi valorile personale şi factorii contextuali, specifici unei situaţii de învăţare" . Într-
o accepţiune foarte largă, termenul performanţă desemnează rezultatele observabile ale
învăţării. Pentru abordările socio-cognitive ale învăţării, termenul performanţă desemnează
comportamentele care traduc utilizarea de către elevi a cunoştinţelor declarative ori a
cunoştinţelor procedurale în diferite situaţii de învăţare. Performanţa joacă un rol important în
dinamica motivaţională. Ea este şi o consecinţă a motivaţiei deoarece cu cât un elev este mai
motivat, cu atât performanţa sa va fi mai bună. Un elev motivat va persevera mai mult, va
utiliza strategii de învăţare adecvate care vor influenţa performanţa. Relaţia dintre motivaţie şi
performanţă nu trebuie privită unilateral deoarece şi performanţa poate influenţa motivaţia.
Performanţa, ca rezultat concret al activităţii de învăţare, devine pentru elev o sursă de
informaţie care influenţează percepţiile acestuia asupra propriei competenţe. Așa cum am
susținut în nenumărate rânduri în paginile anterioare, motivația este cheia succesului școlar,
fiind elementul esențial în abordarea cu eficiență a actului educațional. În numeroase cercetări
și studii s-a constatat că motivația - fiind parte a personalității elevului- contribuie la
declanșarea unor interese pentru cunoaștere și învățare, influențând astfel succesul și
randamentul școlar. Motivația este elementul dinamic al personalității care influențează
întreaga activitate a elevului, atât școlară cât și umană. Educarea motivaţiei atinge stadiul
https://plagiarism-detector.com 11/24
superior când apar sentimente trainice legate de valoarea muncii şi a culturii. Bucuria
succesului poate duce la o atitudine pozitivă faţă de materia studiată sau faţă de activităţile de
la clasă. Într-o activitate, oricare ar fi ea, deci inclusiv în cazul învăţării, randamentul creşte
paralel cu forţa motivaţiei. O atenţie deosebită trebuie acordată dorinţelor prea puternice ale
elevului, sub influenţa cerinţelor prea mari ale părinţilor, intervin inhibiţii generate de teama de
a greşi şi de a nu fi la înălţimea aşteptărilor. În acest caz, randamentul nu mai creşte, ci chiar
scade. Emotivitatea crescută a elevului, mai ales într-o situaţie stresantă, poate determina
rezultate sub nivelul capacităţii sale. CAPITOLUL III. STRATEGII ȘI TEHNICI DE STIMULARE A
MOTIVAȚIEI PENTRU ÎNVĂȚARE LA ELEVI Învățarea este activitatea elevului, iar profesorului i
revine responsabilitatea de a-l activa pe elev, de a-i capta interesele spre a-l determina să
participe activ la procesul de învățare. Unul dintre elementele esențiale ale unei învățări active
este declanșarea motivației cognitive. Realizarea unei creșterii a motivației pentru învățare în
rândul elevilor este săvârșită și desăvârșită prin parcurgerea unor strategii și tehnicii
concepute în acest sens. O primă exigență în creșterea motivației pentru învățare la elevi este
de aceea de a-i cunoaște elevului toate laturile interne și externe, toți fact orii care contribuie
la dezvoltarea globale a lui. O altă exigență este cunoașterea motivelor reale care îl provoacă
pe elev să participe activ la actul educațional. Cunoaşterea motivelor reale ale învăţării elevilor
oferă posibilitatea cadrului didactic să intervină în mod adecvat şi oportun pentru asigurarea
succesului școlar al fiecărui elev. Totodată, ea permite profesorului să monitorizeze procesul
de formare a diferitelor categorii de motive eficiente în activitatea de învăţare. "In cazul în care
unui elev nu i se poate capta atenţia şi interesul cu procedee obişnuite de motivare extrinsecă,
profesorul trebuie să detecteze şi să evalueze exact structura şi funcţionalitatea sistemului
motivaţional, emoţiilor şi sentimentelor cognitive ale elevului respectiv, conjugându-le cu
sarcinile didactice. In acest sens, trebuie create situaţii de predare-învăţare în cadrul cărora
elevul să trăiască sentimentul succesului, care devine factor motivaţional" (Miron Ionescu, Ion
Radu, 2001, p.77) Motivaţia pentru învăţare a elevilor trebuie stimulată, orientată, întreţinută,
iar cadrul didactic, alături de părinţi, are un rol de prim rang în aceasta. Astfel, este esenţial ca
cadrele didactice să fie convinse că este nevoie de intervenţia lor pedagogică şi că deficitul de
motivaţie poate să fie influenţat pozitiv în spaţiul şcolar.3.1.Principii de creștere a motivației
pentru învățare Așa cum am precizat și în paginile anterioare ale acestei lucrări, profesorul
trebuie să-și adopte și să parcurgă un set de reguli și principii care conduc la realizarea unui
demers educativ motivant pentru elevi. Un principiu incipient dar de bază este stabilirea unor
reguli ale clasei împreună cu elevii. Un alt aspect este amenajarea sălii de clasă, prin
personalizarea spațiului educativ. Așa cum am menționat mai sus, un principiu esențial în
eficiența demersului educativ și în stârnirea motivației pentru învățare la elevi, este
cunoașterea elevului. De o importanță majoră în realizarea activităților instructiv-educative
este alegerea metodologiei didactice. Metodele didactice au implicații majore în
comportamentul elevilor, dar mai ales în capacitatea de implicare activă a acestora în
demersul educativ. Un aspect important în setul de principii este gradul de pregătire al
profesorului, capacitățile și abilitățile lui didactice. El trebuie să fie un model pentru elevii săi.
Un alt principiu este abordarea cu empatie a dialogului didactic, sociabilitatea și buna
dispoziție. Să nu uităm de un aspect important în motivare, care se pliază pe modul de
recompensare și întărire pozitivă a elevilor. În broșura coordonată de Monica Cuciureanu,
descorim o serie de principii prin care contribuie la creșterea motivației pentru învățare
(Monica Cuciureanu, 2015, p.39):Gândeşte în termeni de modelare a dezvoltării motivaţionale
a elevului, nu doar de corespondenţă cu sistemele motivaţionale actuale. Fă în aşa fel încât şi
persoana ta, şi clasa ta să fie atractive pentru elevi. Uzează de strategii de
socializare.Transformă clasa într-o comunitate de învăţare, în care membrii ei se angajează în
activităţi de cooperare. Evidenţiază scopurile de învăţare şi scopurile raportate la criterii, dar
nu bazate pe comparaţia între elevi (sau pe scopuri de evitare a performanţei). Arată-le elevilor
că te preocupă așteptările, succesul lor şi că eşti disponibil să-i ajuţi să aibă succes. Predă
lucrări valoroase, cu scopul de a înţelege, "aprecia" şi aplica cele învăţate. 3.2.Factori în
creșterea motivației pentru învățareConsiderăm ca principali factori în creșterea motivației
pentru învățare cei menționați Maria Nicorici, care ne prezintă următorii factori specifici: "de
sistema de instruire și instituția de învățământ unde se desfășoară activitatea; de organizarea
procesului educațional; de particularitățile celui educat (vârstă, sex, dezvoltarea intelectuală,
capacitățile, autoaprecierea, interacțiunea cu alți colegi); de atitudinea subiectivă a
profesorului față de elev, de activitatea în general; și nu în ultimul rând, de specificul disciplinei
de studiu" (Maria Nicorici, 2009,p. 8). Dinamica motivaţiei este determinată de o serie de
factori (Darawsha Ahlam, 2009, p. 8): : statutul relaţiilor elevilor din clasă: fiecare elev judecă
https://plagiarism-detector.com 12/24
nevoile din perspectivele experienţei individuale. : atitudinea profesorului poate fi un factor
decisiv de succes ori eşec; el va privi motivarea prinparticipare a individuală ca pe o metodă de
fundamentare a rolului fiecărui elev; : claritatea cu care sunt diagnosticate problemele va
contribui la motivarea elevilor în însuşirea limbajului străin; : modul în care este aplicată
tactica de motivare a elevilor: o practică impusă va fi întâmpinată cu mai multă rezistenţă
decât cea în care există o consultare / consiliereprealabilă; : stilul de management educaţional:
un profesor autoritar va avea o forţă de convingere mult mai apatică şi lipsa dorinţei de
cooperare a elevilor va spori dispariţia motivaţiei. 3.3. Strategii și tehnici de stimulare a
motivației pentru învățare la eleviPentru creșterea motivației pentru învățare la elevi este
necesar să concepem și să punem în practică o serie de strategii și metode. Aplicarea acestor
strategii în spațiul școlar conduce la dezvoltarea unor valențe educaționale și formative, la
succese și reușite școlare, chiar și la performanțe. Motivația pentru elevi este impulsul
cognitive care duce la captarea atenției și a interesului pentru nou.3.3.1.Organizarea optimă a
condițiilor externe Astfel, o primă strategie în motivarea elevilor pentru a participa activ la
procesul de învățare este organizarea optimă a condițiilor externe. Condiţiile externe se referă
la ansamblul elementelor care alcătuiesc situaţia de învăţare, respectiv: cerinţele şi exigenţele
şcolare, structura şi gradul de dificultate ale materiei, metodele, procedeele, strategiile
didactice folosite, competenţa cadrului didactic, relaţiile profesor-elevi, caracteristicile clasei
de elevi. Cunoașterea elevului și relația dintre elev și profesorRelația dintre profesor și elev
este o abordare absolut ne cesară în procesul de motivare a elevului. Cadrul didactic are
responsabilitatea de a cunoaște elevul, de a-i descoperi capacitățile, talentele și aptitudinile,
de a-i descoperi stilul de învățare, precum și întreaga persoană. Exercitarea acestei
responsabilități de cunoaştere a elevilor conduce la descoperirea competențelor și
aptitudinilor, astfel ajutându-i să se cunoască chiar pe ei, realizându-se dezvoltarea încrederii
în sine și "startul" pentru reuşita activităţii educaţionale. Dezvoltarea materialelor de învăţare
adecvate nevoilor individuale şi potenţialului constituie baza formării abilităţilor utile în timpul
şcolii, dar mai ales după aceea.Mihai Golu consideră că următoarele principii sunt direcţii de
acţiune funcţionale pentru profesorii care investighează cunoaşterea elevilor (Otilia Ştefania
Păcurari, 2009, p.11): : "Abordarea unitară a personalităţii elevului (sistemul psihic uman); :
Anticiparea dezvoltării personalităţii elevului (resursele de învăţare); : Autodeterminarea
personalităţii elevului (relaţii sociale, şcolare, profesionale, personale) ".Cunoaşterea motivelor
ce-l impulsionează pe elev în desfăşurarea actului învăţării este importantă pentru învăţător,
deoarece acestea îi indică exact calea ce trebuie s-o urmeze în vederea finalizării cu succes a
educaţiei. Mediul de învățare și caracteristicile clasei de eleviUn alt element esențial care
conduce la creșterea unei motivații pentru învățare este mediul de învățare. Așadar, pe baza
unor caracteristici ale clasei identificate de către profesor, respectându-le capacitățile și
nevoile fiecărui elev, profesorul construiește un mediu de învățare specific clasei lui. Spațiul
educativ este locul în care elevii își petrec cea mai mare parte a zilei, astfel acest mediu
trebuie se fie unul captivant, atrăgător și îmbietor spre explorarea noului. El trebuie să vină în
întâmpinarea nevoilor și trebuințelor copiilor. Este important să implicăm copiii la construirea
și organizarea spațiului de învățare. Prin aceasta le putem cunoaște aspirațiile, capacitățile și
aptitudi nile oraganizatorico-estetice. Așadar, profesorul este responsabil de asigurarea unui
mediu de învățare motivant, în care elevii să se dezvolte și să învețe în conformitate cu
nevoile, interesele și abilitățile sale. Un mediu bine organizat promovează învățarea activă și
interactivă, având o abordare multidisciplinară, selectând materiale din toate ariile curriculare
și domeniile de activitate. Un mediu în care amprenta elevilor și a profesorilor este una
originală și creativă duce la o învățare motivantă și eficientă. Personalitatea profesorului
Profesia de cadru didactic implică o serie de responsabilităţi, roluri, deziderate, calităţi,
competenţe, care o fac să se distingă de multe alte profesii al căror " obiect" al muncii este
omul. Un aspect esenţial în ceea ce priveşte profesia de cadru didactic îl reprezintă
competenţa profesională care include ansamblul de capacităţi cognitive, afective,
motivaţionale şi manageriale, care interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale
educatorului, conferindu-i acestuia calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice care să
asigure realizarea competenţelor de către toţi elevii; iar performanţele obţinute să se situeze
aproape de nivelul maxim al potenţialului intelectual al fiecăruia.Profesorul se implică în
activitatea didactică cu întreaga personalitate: motivaţii, aptitudini, nivel de competenţă,
experienţă personală. Arta de a preda nu se reduce la transmiterea cunoştinţelor, ci presupune
şi o anumită atitudine faţă de elevi, ca expresie a concepţiei pedagogice asumate şi a propriilor
trăsături de personalitate. În cadrul activităţilor didactice se creează multiple raporturi
interpersonale între participanţi, antrenaţi cu toţii într-un proces constant de influenţare
https://plagiarism-detector.com 13/24
reciprocă. Reuşita unui profesor depinde de multe ori de natura relaţiilor pe care le stabileşte
cu elevii săi în cadrul acestei interacţiuni, aspect deosebit de important, deoarece multe
dificultăţi de învăţare şi educare se datorează unor relaţii deficitare. Profesorul trebuie să
adopte un stil democratic, caracterizat prin relaţii deschise bazate pe încredere reciprocă şi
acceptare, reuşind astfel să colaboreze cu elevii într -o atmosferă armonioasă, lipsită de
încordare. Calitatea procesului instructiv-educativ este dependentă şi de relaţia afectivă dintre
profesor şi elevi. De aceea este necesar ca fiecare cadru didactic să fie preocupat de cultivarea
unor relaţii bune cu elevii săi.Echilibrul intelectual şi psihic, luciditatea, intuiţia, bunul-simţ,
tactul pedagogic sunt calităţi indispensabile cadrului didactic. Acestora li se adaugă calităţi
morale: probitatea, obiectivitatea, generozitatea, modestia, blândeţea, cinstea, sinceritatea,
demnitatea, conştiinciozitatea. Profesorul în calitatea sa de formator trebuie să fie în
permanenţă preocupat de imaginea sa oferită elevilor, aspecte minore ca punctualitatea,
valorificarea integrală a timpului lecţiei, modul de adresare, ţinuta, gestica, mimica sunt
încărcate de semnificaţie şi au valoare formativă. Talentul pedagogic asociat cu ansamblul
capacităţilor care determină competenţa profesională şi ansamblul calităţilor personale conferă
acea măiestrie pedagogică care defineşte profesia de educator sau cadru didactic . Toate
acestea duc la un învățământ de calitate, în care predomină eficiența și reușita câștigată
printr-o motivație activă în învățare, muncă și perseverență.Relația părinți școală Formarea
motivaţiei este un proces foarte complex şi de lungă durată. Rădăcinile ei se dezvoltă în
ambianţa familială. Atitudinile părinţilor sunt inoculate treptat şi copiilor. Prilejurile de
satisfacţie, ca şi eşecurile îşi lasă amprenta asupra mentalităţii şi sentimentelor tinerei gen
eraţii, acelaşi mecanism intervenind şi în timpul activităţilor şcolare.Influența familiei este
covârșitoare asupra interesului elevului pentru învățătură. Această influență îl stimulează pe
elev și îl menține ăn dorința de a-și îmbunătăți rezultatele școlare, astfel să atingă un nivel
acceptat de părinți. Pentru a construi motivația copilului pentru școală e ste important să
existe o cât mai bună colaborare între părinți, școală și membrii comunității. Gradul de
implicare al părinţilor în viaţa şcolară a copiilor lor influenţează şi rezultatele acestora, în sens
pozitiv: cu cât părinţii colaborează mai bine cu şcoala, cu atât notele copiilor sunt mai mari.
Educaţia nu este un proces de care este responsabilă în mod exclusiv şcoala, dar nici părinţii;
este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două părţi implicate. A tunci
când părinţii se implică în educaţia propriilor copii, aceştia fac faţă mai bine cerinţelor şcolare
Indicatorii de succes şcolar al copiilor ce se îmbunătăţesc prin implicarea părinţilor sunt:
frecvenţa regulată la şcoală, abilităţi sociale mai bune, adaptare mai bună la mediul şcolar, un
sentiment mai accentuat al competenţei personale şi eficienţei în învăţare, implicare mai mare
în activităţile şcolare şi încredere crescută în importanţa educaţiei. 3.3.2.Metode și tehnici
motivaționale în predare Cadrul didactic este organizatorul și conducătorul demersului didactic.
Astfel, pentru eficința acestui demers educativ, el este responsabil de o proiectare a activității
în funcție de nevoile și interesele elevilor, dar mai ales în funcție de nivelul lor de dezvoltare.
Strategia didactică este aleasă metodic, organizatoric și tehnic de către cadrul didactic. Aceste
metode, mijloace și forme de organizare au impact major în motivarea elevilor de a se implica
în procesul de predare-învățare. Pentru o abordare eficicentă a procesului didactic este absolut
necesar ca învățarea să fie centrată pe elev. Astfel, elevul este pionul principal al învățării,
participând activ și interactiv la propria învățare. Organizarea învățării trebuie să fie un activ-
participativă și interactivă, bazându-se pe învățarea cooperantă și colaborativă. O lecţie
modernă, activ-participativă, se distinge prin caracterul ei solicitant, generat de introducerea
unei motivaţii interioare suficiente şi de utilizarea unor metode active de genul: dialogului,
discuţiilor în grup, învăţării prin descoperire, problematizării. Stilul de lucru cu elevii va fi cel de
conlucrare, de colaborare activă între toţi subiecţii. O altă exigență în motivarea elevilor pentru
învățare este alegerea unor metode prin care se dezvoltă elevilor gândirea critică. Gândirea
critică constă în procesul mintal de analiză sau evaluare a informaţiei, mai ales afirmaţii sau
propoziţii pretinse de unii oameni a fi adevărate.Voi prezenta câteva metode care dezvoltă la
elevi gândirea critică și astfel motivația pentru învățare :Tehnica ciorchinelui Este una dintre
cele mai des folosite metode. Aceasta este o metodă de brainstorming neliniară (Jeannie L.
Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, 1998, pp.6-7) El poate fi folosit atât în faza de
evocare, cât şi în cea de reflecţie. Ciorchinele este o strategie de predare care îi încurajează pe
elevi să gândească liber şi deschis. Ea structurează ideile doar atât cât să stimuleze gândirea
legată de conexiunile dintre idei. Este o formă de gândire nelineară, care aproximează felul în
care funcţionează mintea omenească. Tehnica: ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT Este
utilizată cu precădere în faza de evocare, dar şi în cea de realizare a sensului, fiind o
modalitate de conştientizare, de către elevi, a ceea ce ştiu sau cred că ştiu referitor la un
https://plagiarism-detector.com 14/24
subiect, la o problemă şi, totodată, la ceea ce nu ştiu şi ar fi motivaţi să ştie / să înveţe. Cu
grupuri mici sau cu întreaga clasă, se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită
temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie.Valoarea
acestui model constă, în primul rând, în faptul că permite înscrierea activităţii de învăţare în
continuitatea unui proces de asimilare a unui subiect, proces început înainte de momentul
lecţiei şi continuat după închiderea ei. Dar valoarea modelului constă şi în faptul că integrează
lecţia în sfera preocupărilor elevilor, oferindu-le posibilitatea de a formula propriile lor întrebări
şi de a măsura răspunsurile obţinute. Mesajul subliminal pe care îl transmite un astfel de
parcurs este acela că activităţile de învăţare nu sunt insulare, că ele se înscriu într-un proces
coerent ce acoperă teritorii largi ; teritorii extinse dincolo de marginile lecţiei, dar şi dincolo de
marginile cărţilor de şcoală, în experienţa de viaţă, în reflecţiile şi lecturile elevilor. (Alina
Pamfil, 2003, p.53) Mozaicul Mozaicul sau "metoda grupurilor interdependente" este o
strategie bazată pe învăţarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să
devină expert. El are, în acelaşi timp, şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate,
celorlalţi colegi. În cadrul acestei metode rolul profesorului este mult diminuat, el intervine
semnificativ la începutul lecţiei, când împarte elevii în grupurile de lucru şi trasează sarcinile şi
la sfârşitul activităţii, când va prezenta concluziile activităţii. Există mai multe variante ale
metodei mozaic iar noi vom prezenta varianta standard a acestei metode care se realizează în
cinci etape. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune
următoarele avantaje: motivarea elevilor; stimularea încrederii în sine a elevilor; dezvoltarea
abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului; dezvoltarea
gândirii logice, critice şi independente; dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup;
−optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva. Explozia stelară (starbursting)
Starbursting (engl. "star" = stea; engl. "burst" = a exploda) este o metodă de dezvoltare a
creativităţii, similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară,
cu întrebări, asemenea exploziei stelare.Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se
înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele
de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele,
neaşteptate, care cer o și mai mare concentrare.Scopul metodei este de a obţine cât mai
multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare
a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup, starbursting facilitează participarea
întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul
dezvoltă construcţia de idei pe idei. Diagrama Venn sau Bula dublă - este o tehnică care
grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, procese, fenomene, idei, concepte.
Bula dublă este prezentată grafic prin două cercuri mari în care se aşează imaginea care
denumeşte subiectulCvintetul - semnifică o poezie cu cinci versuri. Se pornește de la un
subiect propus spre discutare, care să se reflecte într-un singur cuvânt-cheie scris pe primul
rând. Pe al doilea rând se scriu două adjective care să determine cuvântul cheie. Pe al treilea
rând se scriu verbe la gerunziu. Pe al patrulea rând se scriu cuvinte care exprimă sentimente
față de subiect. Pe ultimul rând, un singur cuvânt-sinteza, care să conțină întreaga semnificație
a mesajelor transmise prin celelalte versuri. Metoda pălăriilor gânditoare - este un joc în sine.
Copiii se împart în șase grupe - pentru șase pălării. Ei pot juca și câte șase într-o singură grupă.
Împărțirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este
important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar pălăriile să fie frumos colorate, să-i
atragă pe elevi. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:
alb, roșu, galben, verde, albastru și negru și un anumit rol. Bineînțeles, că rolurile se pot
inversa, participanții fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl
joacă.Metoda jocului didactic Folosită mai mult la clasele mici, are drept specific faptul că
informaţia, operaţia, conduita, deprinderea, strategia de lucru care trebuie însuşite sunt
transpuse prin simulare într-o situaţie de joc. În jocurile didactice se îmbină cu bune rezultate
instructive spontanul şi imaginativul din structura psihicului infantil, cu efortul programat şi
solicitant de energii intelectuale şi fi zice, proprii învăţării şcolare. De fapt, este vorba de zona
de interferenţă dintre joc şi învăţare sau, mai exact spus, de folosirea jocului ca pretext pentru
a face învăţarea mai antrenantă şi mai plăcută (Aurelia Nistor, 2016, p. 60) Jocul de rol - constă
în punerea elevilor în diferite roluri sociale, profesionale. Mijloacele de învățământ: Acestea
sunt doar o parte din metodele active și interactive care contribuie la dezvoltarea gândirii
critice la elevi, dar și la stimularea motivației pentru învățare. O altă exigență este alegerea
mijloacelor de instrucție școlară, a mijloacelor de învățământ. Alegerea mijloacelor de
învăţământ specifice presupune cunoaşterea mecanismelor interne, psihologice ale tipului de
învăţare care intervine în condiţiile folosirii acestora. Fiecare mijloc de învăţământ reprezintă o
https://plagiarism-detector.com 15/24
modalitate de organizare şi transmitere a cunoştinţelor. În alegerea mijloacelor de învăţământ
trebuie să se aibă în vedere contribuţia lor la transmiterea unor informaţii noi şi la formarea
unor aptitudini şi deprinderi intelectuale. Prezenţa unui singur mijloc de învăţământ, oricât de
bine conceput şi realizat ar fi, nu este suficientă pentru a asigura creşterea eficienţei procesului
de învăţământ. "Utilizarea lui într-un ansamblu de metode şi procedee asigură eficienţa
scontată." (Virginia Creţu, Miron Ionescu, 1982, p. 428). În acest sens autorul Miron Ionescu ne
prezintă eficiența mijloacelor didactice actuale în motivarea elevilor. Așadar, "funcţia de
motivare a învăţării şi de orientare a intereselor profesionale ale elevilor este legată de
încărcătura emoţională a imaginii audio-vizuale, care se adresează direct sensibilităţii elevului.
Mesajele vizuale şi auditive stimulează la elevi curiozitatea, interesul, dorinţa de cunoaştere şi
de acţiune şi crează momente de bună dispoziţie, toate acestea contribuind la mobilizarea
efortului în procesul de învăţare. De asemenea, graţie utilizării mijloacelor tehnice, elevii se pot
informa mai repede, mai bine şi mai mult despre diverse profesii, activităţi, preocupări etc.,
ceea ce contribuie la orientarea lor şcolară şi profesională" (Miron Ionescu, Ion Radu, 2001,
p.169).Pentru a asigura motivația elevului prin folosirea noilor tehnologii trebuie asigurate
condiții proprii TIC și condiții de ordin pedagogic într-un mediu convivial și atrăgător. Oricare ar
fi activităţile organizate în jurul acestor noi suporturi, ele oferă elevilor un plus de motivaţie.
Eficienţa oricărui mijloc de învăţământ presupune asigurarea caracterului complementar al
predării-învăţării. Alegerea atentă și responsabilă a acestor mijloace stârnește curiozitatea și
interesul elevilor de a praticipa activ la procesul de învățare, și astfel dezvoltându-se motivația
pentru învățare. 3.3.3.Valoarea motivaţională a evaluării Modul în care profesorul realizează
evaluarea poate avea, de asemenea, efecte asupra motivaţiei elevilor. Pen tru ca evaluarea să
fie cu adevărat motivantă pentru elevi, în sensul de a-i determina să se implice mai mult în
activităţile de învăţare şi să persevereze, este necesar ca actul evaluativ să se centreze mai
mult pe progresul elevilor, pe recunoaşterea efortului pe care l-a depus fiecare pentru
îmbunătăţirea propriilor performanţe, şi nu doar să constate nivelul cunoştinţelor. Aprecierea
evoluţiei elevilor trebuie să se facă în termeni pozitivi (laudă, încurajare, evidenţiere),
deoarece dezaprobarea este mai puţin eficientă în stimularea motivaţiei învăţării. Este
important ca elevii să se autoevalueze. Aceasta nu înseamnă doar faptul de a-şi fixa singuri o
notă, ci mai ales să se obişnuiască să-şi evalueze eficienţa strategiilor utilizate. Evaluarea are
deci o valoare motivaţională: dorinţa de succes, respectiv teama de eşec simt imbolduri
importante în învăţare. Succesul sistematic înscrie motivaţia învăţării pe o spirală ascendentă,
în timp ce eşecul poate duce la "demotivare". De notat că performanţa şcolară a unui elev
poate fi slabă în comparaţie cu performanţa medie a clasei, dar poate fi mai bună în
comparaţie cu rezultatele sale anterioare. Interpretarea acestei performanţe ca eşec - cum ar fi
sugerat primul tip de comparaţie - poate duce la demotivare, în timp ce interpretarea
performanţei ca succes - având în vedere al doilea tip de comparaţie - poate determina o
stimulare a motivaţiei pentru învăţare. In funcţie de situaţie, raportarea la performanţa proprie
anterioară poate genera un imbold pentru autodepăşire, în timp ce raportarea la criteriul
mediu al clasei induce competiţia (Miron Ionescu, Ion Radu, 2001, p.215).3.3.4 .Utilizarea
recompenselor în stimularea motivației pentru învățare Deoarece nu sunt în acord cu
pedepsele în mediul școlar, ele având un puternic impact psihologic și traumatizat în viața
elevului, voi trata în acest subcapitol puterea recompensei în stimularea motivației pentru
învățare la elevi. De ce nu pedeapsă? Consider că prin pedeapsă elevului i se stagnează unele
procese de dezvoltare, scade stima de sine și astfel se creează un dezinteres pentru școală și
învățătură. Greșelile trebuie văzute ca parte în procesul de formare și dezvoltare, prin
autoevaluare elevul își creează propria strategie care conduce la reușită și performanță. Este
mult mai eficient să modelăm comportamentul elevilor prin intermediul întăririlor pozitive.
Sistemul şcolar oferă numeroase astfel de mijloace de întărire pozitivă sau de recompensare:
notele, diplomele, premiile, laudele în public; chiar şi prietenia profesorului poate constitui o
recompensă. Şi recompensele generează trăiri emoţionale, numai că acestea sunt pozitive:
bucuria, satisfacţia, plăcerea, încrederea, iar profesorul trebuie să orienteze aceste trăiri în
vederea obţinerii unor comportamente dezirabile. Recompensa energizează eforturile de
învăţare ulterioare ale elevului prin creşterea încrederii în sine, prin încurajarea de a persevera
şi prin sporirea puterii de atracţie a sarcinii didactice. Este deci necesar ca profesorii să se
folosească în mai mare măsură de efectul stimulator al întăririi pozitive (Dorina Sălvăstru,2004,
pp.31-32). Recomandarea psihologilor este ca profesorii să se orienteze preponderent spre
formele de întărire pozitivă, însă anumite precauţii se impun pentru a nu apărea efecte
nedorite. Astfel, recompensele trebuie să fie adaptate particularităţilor elevilor, trebuie folosite
frecvent, dar numai în situaţii adecvate şi nu la întâmplare. în anumite momente, când dorim
https://plagiarism-detector.com 16/24
încurajarea unui elev, es te bine să se premieze efortul şi nu rezultatul obţinut. În felul acesta,
nu vor fi premiaţi mereu doar elevii foarte buni, ci premiul va putea fi obţinut de toţi elevii care
se străduiesc în activitatea de învăţare (Dorina Sălvăstru,2004, pp.31-32). 3. 3.5.Valorificarea
stilurilor de învățare în procesul de motivare cognitivăAșa cum am precizat detaliat în paginile
anterioare ale acestei lucrări, stilurile de învăţare reprezintă modalitatea preferată de
receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informaţiei şi se formează prin educaţie. În
opinia lui Kolb "stilul de învăţare desemnează căile concrete prin care individul ajunge la
schimbări în comportament prin intermediul experienţei trăite, al reflecţiei, experimentului şi
conceptualizării" (Ioan Cerghit, 2007). Stilul de învăţare este expresia unei învăţări strategice,
specifice în activitatea de învăţare. Spre deosebire de stilul cognitiv, care se referă la
organizarea şi controlul proceselor cognitive, stilul de învăţare se referă la organizarea şi
controlul strategiilor de învăţare şi achiziţie de cunoştinţe. Învățarea eficientă se realizează
când cadrul didactic este capabil să descopere punctele tari ale elevilor și să construiască la
aceștia capacitatea de a învăța într-o gamă largă de stiluri. Realizarea unei activităţi instructiv-
educative pornind de la stilurile de învăţare ale elevilor şi de la punctele forte ale acestora
consider că este o activitate de o reușită majoră. 3.3. 6.Predarea integrată și creșterea
motivației pentru învățare Abordarea integrată a disciplinelor poate fi catalogată ca și inovație
în organizarea conținuturilor. Acest tip de abordare a conținuturilor presupune organizarea
integrată nu numai a acestora, ci și a întregii experiențe de predare-învățare. "Curriculum-ul
integrat presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau competenţe care sunt de
regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste teme sau competenţe au o
puternică legătură cu viaţa cotidiană a elevilor şi îşi propun, direct sau indirect, să contribuie
la formarea unor valori şi atitudini" (Lucian Ciolan, 2003, p. 24).Transdisciplinaritatea,
interdisciplinaritatea și predarea integrată au ca scop formarea la elevi de competențe și
aptitudini transversale și transferabile în vederea pregătirii pentru provocările lumii
contemporane. Dintre valorile pedagogice ale activităților transdisciplinare și argumente
pentru integrarea lor în programul activităților zilnice, amintim: crearea unui mediu cu o largă
varietate de stimuli și condiții face învățarea stimulativă, semnificativă și o consolidează;
situează elevul în miezul acțiunii, rezervându-i un rol activ și principal; cultivă cooperarea;
pune elevii într-o situație autentică de rezolvare a unei sarcini de concrete cu o finalizare reală;
asigură o învățare activă care se extinde până la limita pe care însuși copilul o stabilește; lasă
mai multă libertate de exprimare pentru elevi și profesor. Integrarea curriculumului la nivelul
disciplinei poate aduce o serie de avantaje pentru procesul de instruire: creșterea coerenței
interne a disciplinei școlare; creșterea relevanței și semnificativității predării prin îmbogățirea
activităților de învățare și stimularea realizării de legături între conținuturi; creșterea eficienței
învățării prin sprijinul adus de elemente "externe" (inserție) sau de armonizări interne;
schimbarea incipientă a percepției pe care cel ce învață o are asupra disciplinei: ea nu este în
mod necesar o dogmă, ci un suport pentru asimilarea unor cunoștințe sau pentru formarea
unor competențe, valori și atitudini .3.3.7.Utilizarea competiţiei, a întrecerilor c a situaţii
didactice motivogene Aceste modalităţi se sprijină pe trebuinţa autoafirmării fiecărui elev şi a
grupului, a colectivului clasei. Elevul poate fi determinat să intre în "competiţie" cu propriile
sale realizări din trecut, cu anumite baremuri sau cu anumite taloane ideale, "de perfecţiune".
De mare utilitate sunt şi întrecerile între clase, între şcoli, concursurile pe discipline şcolare,
olimpiadele etc. Cercetările psihopedagogice recomandă utilizarea inteligentă a competiţiei
între grupele omogene ale clasei, în condiţiile repartizării unor sarcini de învăţare a căror
natură este comună, dar diferă între ele prin numărul de cerinţe. De asemenea, practica
şcolară a demonstrat că sunt utile şi întrecerile în care sarcinile didactice prezentate sub forma
unor teste de cunoştinţe lasă libertatea alegerii de către elevi a unor itemi suplimentari,
gradual mai dificili, mai complecşi, pe lângă itemii obligatorii, în aceste condiţii se antrenează
şi se dezvoltă trebuinţele de performanţă şi nivelul de aspiraţie al elevilor, care sunt factori
motivogeni puternici (Miron Ionescu, Ion Radu, 2001, p.79)3.3.8 .Implicarea activităților
extracurriculare în creșterea motivației pentru învățare la eleviSub aspect conceptual,
termenul "activităţi extracurriculare" face referire la ansamblul activităţilor (academice,
sportive, artistice etc.) care se organizează la nivelul instituţiilor de învăţământ sau în afara
acestora (dar sub tutela lor sau în colaborare), în grupuri de elevi sau individual, suplimentar
faţă de conţinuturile din Planurile cadru de învăţământ şi din Curriculumul la decizia sau
propunerea şcolii (Denisa Ionescu , Raluca Popescu, 2012, p. 27) . Activităţile extracurriculare
reprezintă : "totalitatea activităţilor educative organizate şi planificate în instituţiile de
învăţământ sau în alte organizaţii cu scop educaţional, dar mai puţin riguroase decât cele
formale şi desfăşurate în afara incidenţei programelor şcolare, conduse de persoane calificate,
https://plagiarism-detector.com 17/24
cu scopul completării formării personalităţii elevului asigurată de educaţia formală sau
dezvoltării altor aspecte particulare ale personalităţii acestuia" (Denisa Ionescu, Raluca
Popescu, 2012, p. 27).Activităţile extracurriculare reprezintă un cadru propice pentru
comunicare şi cooperare, pentru promovarea valorilor şi dezvoltarea dorinţei elevilor de a
învăţa continuu, atât din problemele cu care se confruntă, cât şi din exemplele de succes.
Practica pedagogică ne demonstrează că elevii au plăcerea angajării în realizarea de proiecte
pentru activităţile extracurriculare. S-a observat că în perioada de pregătire a acestor măsuri
creşte motivaţia pentru învăţare, independenţa în activitatea cognitivă; Elevii valorizează
foarte mult activităţile extraşcolare în învăţare, înţeleg importanţa acţiunilor nonformale
desfăşurate în şcoală pentru propria lor dezvoltare.Așadar, putem deduce principalele condiții
care conduc la o activitate de învățare motivantă, aceste condiții trebuie să țină cont de
interesele și aptitudinile elevilor, de preocupările și capacitățile acestora. Pentru ca elevii să fie
activi și să participe cu interes la procesul de învățare, secvența didactică trebuie să fie un
provocantă, autentică și presărată cu originalitatea cadrului didactic. Prin solicitarea
angajamentului cognitiv al elevilor și prin responsabilitatea în actul didactic, crește dorința și
imboldul spre reușită, astfel se declanșează aspectele motivaționale. O altă abordare a
motivației în actul educațional este învățarea colaborativă, cooperantă și interactivă. Aspect pe
care l-am abordat în acest capitol, ca fiind unul esențial în provocarea motivației de a participa
la procesul de învățare. CAPITOLUL IV. PREZENTAREA CERCETĂRII EXPERIMENTALE 4.1.Tema și
contextul cercetării Stârnirea motivației pentru învățare la elevi este un aspect important în
eficiența demersului educațional actual. Un demers important în decurgerea unei învățări
motivante este identificare principalilor factori care influențează motivația pentru învățare în
contextul abordării pedagogice. Astfel, după ce identificăm ceea ce elevii consideră că le
stârnește motivația pentru învățare în spațiul școlar, se vor aplica unele strategii interactive și
activ-participative cu scopul de a identifica comportamentul, atitudinea și implicarea elevilor în
învățare sub influența acestor strategii. Este important să îmbinăm și să identificăm cum
percep elevii aspectele motivatoare și care sunt elementele motivatore din perspectiva
practicii didactice. 4.2.Scopul și obiectivele cercetării Cercetarea de față dorește să identifice și
să analizeze principalii factori care stârnesc motivația în spațiul didactic, precum și implicarea
metodele interactive și activ-participative în stârnirea interesului pentru învățare și participare
activă a elevi în procesul instructiv-educativ. Obiective le cercetării:stabilirea factorilor care
influențează învățarea la elevii implicați în cercetare; identificarea unor strategii eficiente
utilizate în stimularea motivației pentru învățare din perspectiva elevilor;determinarea nivelului
de motivare față de principalele discipline de studiu; proiectarea și aplicarea unor activități în
care sunt folosite în mod constant strategiile interactive și activ-participative;înregistrarea,
compararea şi interpretarea rezultatelor obţinute 4.3.Ipoteza cercetării Presupune m că
utilizarea constantă a unor strategii didactice interactive și activ- participative în cadrul
lecțiilor, conduce la stimularea motivației pentru învățarea principalelor discipline de studiu.
4.4.Locul, perioada și etapele cercetăriiCercetarea s-a desfășurat la Școala Gimnazială
Constantin Brâncoveanu, din localitatea Satu Mare, pe o perioada de două luni: Noiembrie -
Decembrie 2019. Etaрele cercetării a.) Etapa inițială (pretest) s-a realizat la începutul lunii
noiembrie a anului 2019 şi a constat în aplicarea unui chestionar iniţial care urmărește
atingerea următoarelor obiective: -stabilirea factorilor care influențează motivația pentru
învățare la elevii implicați în cercetare; -identificarea unor strategii eficiente utilizate în
stimularea motivației pentru învățare din perspectiva elevilor; -determinarea nivelului de
motivare față de pr incipalele discipline de studiu.b) Etapa forma tivă (experimentală) am
desfășurat-o pe o perioada lunilor noiembrie - decembrie: În această perioadă am folosit ca
instrumente de formare activităţile interactive și activ-participative. c) Etapa finală (posttest) a
constat în aplicarea unei fișe de observației, prin care s-a surprins comportamentul elevilor în
cadrul activităților desfășurate în etapa formativă. Prin această metodă se urmărește validarea
și confirmarea ipotezei de lucru, precum și atingerea scopului de la care s-a pornit în studiu de
față. 4.5 Eşantionului de paricipanți Participanții la această cercetare sunt elevii clasei a III-a de
la Școala Gimnazială Constantin Brâncoveanu din localitatea Satu Mare. Ei sunt un număr de
23 de elevi, 12 fete și 11 băieți. Acestor elevi le-au fost aplicat chestionarele construite cu
scopul gradul de motivare și implicare în cadrul unor lecții predate. În partea experimentală am
realizat activitățile didactice în care am utilizat frecvent metodele active și activ-
participative.Fig.1. Lotul pe sexe 4.6.Metode şi instrumente utilizate în cercetare Cercetarea
pedagogică este o acțiune de observare și investigare, pe baza căreia cunoaștem, ameliorăm
sau inovăm fenomenul educațional. Inovarea în învățământ se realizează atât prin
generalizarea experienței avansate, cât și prin experimentare. Practica educativă constituie,
https://plagiarism-detector.com 18/24
pentru cercetător, o sursă de cunoaștere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor
și de generalizare a experienței pozitive. În același timp, cercetarea pedagogică, prin
concluziile ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului de învățământ și de educație.
Pentru verificarea ipotezei și pentru realizarea obiectivelor cercetării, am utilizat ca metode de
cercetare: Metoda anchetei bazate pe chestionar Chestionarul este o "listă de întrebări
alcătuită cu scopul de a obţine, pe baza răspunsurilor date, informaţii asupra unei persoane
sau a unei probleme". Prin aplicarea chestionarelor, cercetătorul îşi construieşte o colecţie de
răspunsuri referitoare la fenomenele, situaţiile şi manifestările investigate, pe care nu le-ar
putea cunoaşte direct şi personal. Răspunsurile pot fi date în scris sau pe cale orală.
Chestionarele pot fi nominale sau anonime. Pentru o mai bună autoinstruire profesorul poate
apela la chestionarele anonime, încurajându-i pe elevi să noteze şi unele sugestii cu privire la
îmbunătăţirea activităţii profesorului. Tot prin intermediul chestionarelor anonime elevii pot fi
îndemnaţi să-şi facă o autoevaluare în care să-şi prezinte realizările, dar şi erorile comise. În
urma experimentării acestui tip de chestionar se va observa că elevii sunt foarte sinceri.
Profesorul trebuie să păstreze confidenţialitatea acestor chestionare, iar remarcile, dacă sunt
făcute, să conţină un grad mare de generalitate (Vasile Timiş, 2003, p. 59) Această metodă am
aplicat-o elevilor în etapa inițială, dar și în cea finală a experimentului, fiind de un real folos în
validarea ipotezei de lucru, precum și în atingerea obiectivelor. 2 .Metoda experimentului
pedagogicExperimentul pedagogic reprezintă o metodă de cercetare pedagogică ce presupune
producerea sau modificarea intenţionată a condiţiilor de apariţie şi desfăşurare a fenomenelor
educaţionale, respectiv modificarea variabilelor realităţii educaţionale, în scopul studierii lor, al
descoperirii legilor care le guvernează şi al acumulării de informaţii ştiinţifice. Acest tip de
experiment este, practic, o observaţie provocată, în care se pot controla aspectele
fenomenelor educaţionale studiate, de aceea mai este numit "metoda observaţiei provocate";
însă, el are rigoare ştiinţifică şi precizie mai mare decât observaţia, întrucât presupune
producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor educaţionale în vederea studierii lor
aprofundate în condiţii favorabile şi a identificării, observării, cuantificării şi evaluării factorilor
care le influenţează sau le determină. Scopul experimentului este acela de a confirma sau
infirma ipoteza cercetării (în ambele variante înregistrându-se un spor de cunoaştere) şi,
eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze de cercetare (Mușata Bocoș, 2007).Această
metodă este utilizată pe tot parcursul cercetării, având în componență etapa inițială, formativă
și finală. 3. Metoda observațieiCa metodă de colectare de date în cercetările pedagogice
(Mușata Bocoș, 2007), observația constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a
unui fenomen sau a unui complex de fenomene educaționale, dintr-o anumită perspectivă, în
condiții obișnuite de existență și desfășurare, fără nicio intervenție din partea cercetătorului, în
scopul înțelegerii explicării și ameliorării lor. Observarea se poate realiza atât într-un cadru
organizat cât și în unul neorganizat. Această metodă am utilizat-o cu scopul de a surprinde
comportamentul și atitudinea elevilor în cadrul activităților desfășurate în etapa formativă.
Fișele de observație au fost concepute în vederea strângerii de informații și au presupus
urmărirea atentă și sistematică a unor fapte cu scopul de a sesiza aspecte relevante surprinse
cât mai exact, fără interpretări. Pe perioada desfășurării cercetării mi-am orientat observarea
spre o aspectele comportamentale, atitudinale și motivaționale la elevii participanți în cadrul
activităților didactice în care s-au folosit constat metode activ-participative și interactive. 4
.Metode de înregistrare și măsurare a datelor - este metoda prin care rezultatele sunt
clasificate și ordonate, folosind diferite diagrame, interpretări figurative. Măsurarea datelor
cercetării este premergătoare operaţiilor de prelucrare matematico statistică şi de interpretare
a lor şi reprezintă premisa acestor operaţii. Cele mai frecvente metode de măsurare sunt
următoarele: numărarea, clasificarea/ordonarea, compararea/raportarea. 4.7. Analiza şi
interpretarea rezultatelor Cercetarea pedagogică ne transpune în realitatea lucrurilor, prin
cercetare descoperind noi modalități de a face educație, o educație adaptată noilor probleme.
Cercetarea pedagogică ne prezintă concret eficienţa metodelor de predare, învățare și
evaluare, precum și adoptarea unui management eficient în condițiile unei schimbări de
mentalitate și comportament al elevilor. Aceasta aduce o seamă de ameliorări în sistemul de
învățământ. Cadrului didactic trebuie să ia postura de cercetător al activităţilor didactice
personale. 4.7.1.Etapa inițială Așa cum am precizat și în rândurile trecute, această etapă s-a
realizat la începutul lunii noiembrie a anului 2019 şi a constat în aplicarea unui chestionar
iniţial care urmărește atingerea următoarelor obiective: - stabilirea factorilor care influențează
motivația pentru învățare la elevii implicați în cercetare; -identificarea unor strategii eficiente
utilizate în stimularea motivației pentru învățare din perspectiva elevilor; -determinarea
nivelului de motivare față de principalele discip line de studiu.Prima întrebare este adre sată
https://plagiarism-detector.com 19/24
cu scopul de a identifica dorința elevilor de a veni în mediul școlar. Din această întrebare reiese
și relația lui cu școala, învățătorul, dar în mod special cu plăcerea lui de a învăța și a descoperii
lucruri noi. M ajoritatea elevilor implicați în cercetare vin cu placere la școală. Astfel, 80% au
ales ca variantă de răspuns DA, iar 20% varianta NU. Elevii din clasele primare vin cu plăcere la
școală, pentru ei statutul de elev le dă o importanță aparte în comunitate. Bucuria de a fi școlar
este îmbinată armonios cu învățarea captivată de coordonatorul demesului educațional:
învățătorul. Întrebarea a doua este adresată cu scopul de a identifica motivația elevilor pentru
care vin cu plăcere la școală. P entru elevii implicați în cercetare motivul pentru care vin cu
plăcere la școală este pentru a învăța lucruri noi și interesante, această variantă de răspuns
fiind aleasă de 40% din participanți. 30% din elevi au ales varianta a. învăț împreună cu colegii
mei, 20% varianta c. este un mediu relaxant și interactiv, iar 10% d. deoarece așa trebuie.
Așadar, pentru majoritatea elevilor școala este un mediu atractiv și motivant. Prin următoarea
întrebare vom descoperi disciplina care este preferată de elevii participanți în cercetare,
observând astfel și inclinațiile spre o anumită categorie de abilități și talente, dar și motivația
de a participa la situațiile de învățare pregătite de cadru didactic. Variantele de răspuns la ace
astă întrebare sunt principalele discipline de învățământ ale claselor a III-a și a IV-a, fără a
avea în grila de răspuns discipline care au un element distractiv și relaxant (AVAP, Muzică și
mișcare, Joc și mișcare), deoarece majoritatea răspunsurilor s-ar fi axat pe aceste variante de
răspuns. Astfel, le-am propus elevilor variante prin care sunt solicitați intens la activitatea de
învățare, rezultatele fiind de-o importanță majoră în reușita școlară. Din răspunsurile elevilor
materia preferată este a. Limba și literatura română, într-un procent de 40%, urmată de b.
Matematică 30% , c. Științele naturii 20% și d. Educație civică 10%. Așadar, materia de bază
este Limba și literatura română, iar activitățile din cadrul acestei discipline par a fi motivante și
atractive. Următoarea întrebare este adresată cu scopul de a identifica motivul pentru care
elevii învață în mediul instructiv-educativ, descoperind ceea ce le stârnește interesul de a
participa activ în cadrul lecțiilor. Astfel, din răspunsurile elevilor inde ntificăm principalul factor
motivațional care se referă la modul de formulare a sarcinilor, acestea fiind clare și concise.
Această variantă de răspuns este aleasă de elevi în proporție de 40%. Un alt motiv este cel al
competiției, adică acela de a fi cel mai bun în proporție de 30%. Un factor important în
stimularea interesului pentru învățare este stilul de predare al profesorului, această variantă
fiind aleasă într-un procent de 20%. Cu un procent mai scăzut în stimularea motivației pentru a
participa activ în procesul de învățare, este acela ca profesorul să facă o evaluare corectă. Nu
este ales de cei mai mulți dintre elevi deoarece nu au acordat o importanță aparte acestui
aspect, nu pentru că profesorul nu ar face o evaluare corectă. Itemul de mai jos este conceput
cu scopul de a descop eri gradul de influență a stilului de predare al profesorului asupra
reușitei școlare ale elevilor . Într-un procent foarte mare elevii consideră că stilul de predare al
profesorului are o contribuție substanțială asupra reușitei școlare. Așadar, 80% dintre elevii
implicați în cercetare aleg varianta a. în mare măsură, 20% varianta b. în mică măsură, iar
varianta c.deloc, nu este aleasă de elevi. Ultima întrebare este adresată cu scopul de a iden
tifica factorii care conduc la stimularea motivației pentru învățare la elevi. Așadar, după cum
putem observa în graficul de mai sus, cel mai important factor în stârnirea interesului pentru
învățare este cea prin jocuri și competiție, într-un procent de 60%. Un alt pion important în
realizarea învățării eficiente este folosirea materialelor și mijloacelor tehnice în timpul lecției
40%, astfel realizând o învățare interactivă, în centrul demersului educativ fiind elevul -
învățarea centrată pe elev. 30% din elevii implicați în cercetare au ales ca variantă de răspuns
folosirea recompenselor. Într-un procent de 10% fiecare, au fost bifate variantele c. învățarea
prin experimentare și cercetare, precum și varianta f. atmosfera din timpul orelor de curs.
4.7.2. Etapa formativă Etapa formativă (cvasiexperimentală) am desfășurat-o pe o perioada
lunilor noiembrie - decembrie. În urma celor identificate în etapa inițială cu privire la factorii
care le stârnesc motivația pentru învățare la elevi în spațiul didactic, ne-am propus să
proiectăm și să derulăm activități didactice în care metodele principale de abordare sunt cele
interactive și activ-participative, folosind mijloace didactice tehnice. Voi prezenta o parte din
secvențele didactice derulate în cadrul lecțiilor de Limba și literatura română de la clasa a III-a .
Secvența didactică 1 Clasa: a III-aAria curriculară: Limbă și comunicareDisciplina: Limba și
literatura românăUnitatea de învățământ: ÎmpreunăSubiectul lecției: Zăpada mieilor după
Mircea SântimbreanuTipul lecției: însușirea de noi cunoștințeNivelul clasei: clasa este la un
nivel bun în ceea ce privește citirea și înțelegerea textuluiObiectiv fundamental: achiziția
deprinderilor de povestire orală și scrisă a unui fragment dintr-un text literar Varianta lecției:
lecție bazată pe interacțiunea grupelor de elevi cu textul literar drept conținut - stimul al
învățării Obiective operaționale: să povestească în scris și oral, conținutul unui fragment ,
https://plagiarism-detector.com 20/24
utilizând un plan simplu de idei; să formuleze întrebări și răspunsuri, pe baza textului lecturat;
să identifice cuvintele noi din text, formulând propoziții scurte cu acestea. Strategii
didactice:Tipul de experiență de învățare: interactivă, problematizantă, creativă; Sistemul
metodologic : conversația, explicația, demonstrația, lecturarea, predarea reciprocă; Sistemul
mijloacelor de învățământ : laptop, manual tipărit, CD cu manualul digital, videoproiector,
caietele elevilor, tabla interactivă, ecran de proiecție, marker. Forme de organizare a activității
elevilor: frontală, individuală, pe echipe Resurse temporale - 45 minute activitatea propriu-zisă
1. Captarea atenţieiÎnvățătorul prezintă elevilor imaginea din manualul digital cu ajutorul unui
laptop și videoproiector. Elevii intuiesc imaginea proiectată pe ecranul de proiecție.Imaginea
ilustrează un om de zăpadă care se topește din cauza căldurii. Solicită elevii să răspundă la
unele întrebări pe baza imagini prezentate: Ce se găsește în imagine? De ce se topește
zăpadă? În ce anotimp răsare ghiocelul de sub zăpada topită? R: Ghiocelul răsare în anotimpul
primăvara. Elevii răspund la întrebările adresate de învățătoare: R: În imagine se găsește un
om de zăpadă; R:Zăpada se topește pentru că este cald; 2. Anunță tema și obiectivele lecției
pe înțelesul copiilor: Anunță tema și obiectivele lecției pe înțelesul copiilor.3.Dirijarea învățării
Sunt prezentate regulile și sarcinile de care trebuie îndeplinite pentru ca activitatea să aibă
succes. Elevii ascultă ascultă cu atenție precizările învățătoarei. Solicit elevilor să formeze
patru grupe. Le voi atribui fiecărui grupe câte un rol: rezumatorii, întrebătorii, clarificatorii,
prezicătorii. Elevii formează patru grupe a câte 4 elevi într-o grupă, atribuindu-și fiecare grupă
câte un rol precizat de învățătoare.După atribuirea precisă a rolului fiecărei membru al echipei,
învățătoarea solicită echipelor să deschidă manualul la pagina unde se găsește lectura de
studiat. Li se cere elevilor asculte cu atenție textul lecturii de pe CD-ul digital, urmărind lectura
în manualul tipărit în timp ce se audiază. Elevii ascultă cu atenție lectura pusă de învățătoare,
urmărind-o în manualul tipăritDupă audierea și citirea textului le voi atribui elevilor timp de
lucru pentru realizarea fiecărui rol în caietele de clasă. Elevii îndeplinesc sarcinile fiecărui rol
atribuit pe caietele de clasă1. Rezumatorii - acestei echipe solicit să povestesc pe scurt textul
în scris și oral; Se dau indicații legate de modul prezentare orală a unui text: plan de idei.
Planul de idei se va scrie pe tabla interactivă . Elevii echipei desemnate vor scrie un rezumat al
lecturii. Un elev care este desemnat lider, va povesti oral lectura în fața colegilor, apoi va scrie
ideile principale pe tabla interactivă. 2. Întrebătorii- formulează întrebări pe baza textului:
personaje, timp, acțiune, loc de desfășurare, mod de rezolvare, de acțiune; trebuie să se
asigure că toți membrii grupului au înțeles conținutul textului; Elevul care pune întrebări,
trebuie să știe și răspunsurile. Un elev al echipei va prezenta planul de întrebări în fața clasei,
iar elevii vor încerca să răspundă la ele. Trei din variantele de răspuns vor fi scrie pe tablă
interactivă. 3. Clarificatorii - clarifică probleme: exerciții de vocabular - explică diferite cuvinte,
expresii, analizează și explică diferite comportamente, atitudini;Elevii acestei echipe identifică
cuvintele noi, le explică cu ajutorul liderului grupei și le analizează. Formulează două propoziții
cu cuvintele noi identificate. Propozițiile vor fi scrise pe tablă interactivă. 4. Prezicătorii - fac
predicții - aceste echipe îi solicit să își imaginează ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare,
luând în considerare logica ideilor anterioare. Elevii vor scrie în 5 -6 rânduri cum ș-ar imagina
sfârșitul lecturii. La finalul activității învățătoarea va evidenția echipele care au activat cel mai
bine, cei care au răspuns cel mai bine la sarcinile solicitate , cei mai creativi și îndrăzneți.
Secvența didactică 2 Clasa: a III-aAria curriculară: Limbă și comunicareDisciplina: Limba și
literatura românăUnitatea de învățământ: ÎmpreunăSubiectul lecției: Scrierea corectă a
cuvintelor sai / să-iTipul lecției: formarea sau consolidarea de priceperi și deprinderi Nivelul
clasei: clasa este la un nivel mediu în ceea ce privește utilizarea corectă a unor
ortogrameObiectiv fundamental: achiziția deprinderilor de a utiliza corect în scris unele
ortograme și cuvinte Varianta lecției: lecţie bazatăpe e-learning (autoinstruire asistată de
computer)Obiective operaționale: O1.să explice scrierea corectă a cuvintelor săi / să-i, folosind
cunoștințele acumulate anterior; O2.să aleagă varianta corectă a cuvintelor , pe baza unui text
dat; O3.să completeze spațiile lacunare , folosind corect cuvintele săi/să-i; O4.să formuleze
enunțuri, utilizând corect cuvintele săi/să-i. Strategii didactice: Tipul de experiență de învățare:
interactivă, creativă; Sistemul metodologic : conversația, explicația, demonstrația, exercițiul,
munca individuală, diagrama Venn; Sistemul mijloacelor de învățământ : laptop, CD cu
manualul digital, videoproiector, caietele elevilor, tabla interactivă, ecran de proiecție, marker.
Forme de organizare a activității elevilor: frontală, individuală Resurse temporale - 45 minute
activitatea propriu-zisă Momentul secvenței Conținuturile activității Ob.Op. Observaţii Metode
şi instrumentede predare/evaluareEfectuarea de exerciții și aplicații Pentru realizarea activității
elevii au fost duș în laboratorul de informatică a Liceului Tehnologic Liviu Rebrenu din Hida,
unde le-au fost pregătite calculatoarele cu un set de exerciții și aplicații pe calculator .
https://plagiarism-detector.com 21/24
Exercițiile se găsesc în manualul digital al unei alte editurii, ele fiind rezolvate interactiv.
Înainte de a rezolva testul din manualul digital, elevii precizează scrierea corectă a cuvintelor
săi / să-i, fiind realizată diagrama Venn pe tabla de la clasă .Se scrie "săi" când se poate înlocui
cu "lui" sau "ei". Se scrie "să-i" când nu are acest înțeles. "Să-i" sunt două cuvinte unite prin
cratimă, rostite în aceeași silabă. Învățătoarea solicită fiecărui elev să privească ecranul
calculatorului și să citesca cu atenție fiecare enunț . La fiecare enunț, o sa primească indicații
în ceea ce privește modalitatea de rezolvare a cerinței pe calculator. Solicit unul elev să
citească primul enunț al testului, îi rog pe ceilalți elevi să fie atenți și să urmărească citirea
enunțului . Exercițiul se va face de către fiecare elev pe calculator individual, învățătoarea
dând ajutor în utilizarea calculatorului fiecărui elev în parte. Cine termină primul este solicitat
să îl rezolve frontal pe tabla interactivă. Se citește en unțul exercițiului nr. 2 din manualul
digital, se dă indicații de rezolvare și sfaturi de utilizare a calculatorului pentru rezolvarea
exercițiului, utilizând o sarcină model. După rezolvarea exercițiului pe calculator un elev este
solicitat să îl prezinte pe tabla interactivă. Învățătoarea solicită citirea enunțul exercițiului nr. 3
din manualul digital, se dă indicații de rezolvare și sfaturi de utilizare a calculatorului pentru
rezolvarea exercițiului, utilizând o sarcină model. După rezolvarea exercițiului pe calculator un
elev este solicitat să îl prezinte pe tabla interactivă. Ultimul exercițiu se va realiza în programul
microsoft office word, unde elevilor li se dau indicații de utilizare și folosire a tastaturii. Elevii
formulează propoziții pe calculator apoi le vor scrie pe tabla interactivă special pregătiră. O1
O2 O2 O3 O4 Explicația Conversația Explicația Conversația Diagrama Venn Aprecieri verbale
asupra Răspunsurilor date Explicația Conversația Explicația Conversația Exercițiul Munca
individuală Laptop Videoproiector Tabla interactivă Explicația Conversația Demonstrația
Exercițiul Munca individuală și frontală Laptop Aprecieri verbale asupra modului de lucru
Explicația Conversația Demonstrația Exercițiul Munca individuală și frontală Laptop Aprecieri
verbale asupra modului de lucru Explicația Conversația Demonstrația Exercițiul Munca
individuală și frontală Laptop Aprecieri verbale asupra modului de lucru Fig. 9. Diagrama Venn
Bunicii săiColegii săiPrietenii săiFrații săiCuvintele să-i/săi se prenunță le fel, dar au valoare
gramaticală diferită, având același grup de litere, dar despărțite în scris de o cratimă. Să-i
cunosc Să-i ajut Să-i conduc Să-i mulțumescExercițiul 1. Exercițiul 2. Exercițiul 3. Secvența
didactică 3Clasa: a III-aAria curriculară: Limbă și comunicareDisciplina: Limba și literatura
românăUnitatea de învățământ: Despre invențiiSubiectul lecției: Verbul Tipul lecției:
Consolidarea și fixarea de cunoștințe Nivelul clasei: clasa este la un nivel mediu în ceea ce
privește utilizarea corect a unor părți de vorbire Obiectiv fundamental: consolidarea
cunoştinţelor ce vizează noţiunea de verb, dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă
în concordanţă cu normele gramaticale în vigoare;Varianta lecției: lecţie bazată pe e-learning
(autoinstruire asistată de computer)Obiective operaționale: O1. să definească corect verbul
utilizând informațiile însușite în ora anterioară;O2 să analizeze verbele din construcţiile date,
precizând categoriile gramaticale învăţate; O3: să transforme diverse părţi de vorbire în altele,
utilizând modelul prezentat; O4: să alcătuiască enunţuri şi texte pe baza unor cerinţe Strategii
didactice: Sistemul metodologic : conversaţia, explicaţia, ciorchinele, exerciţiul, munca
independentă, metoda cubului;Sistemul mijloacelor de învățământ : LCD, laptop, CD-player,
fişe de lucru, planşe, flipchart, marker,cubm insigne, recompense;Forme de organizare a
activității elevilor: frontală, individuală, pe grupe, în perechiResurse temporale - 45 minute
activitatea propriu-zisă Momentul secvenței Conținuturile activității Ob.Op. Observaţii Metode
şi instrumente de predare/evaluare Efectuarea de exerciții și aplicații Se audiază poezia Martie
de Otilia Cazimir (în lectura autoarei).Se poartă o scurtă discuţie asupra mijloacelor prin care
scriitoarea îşi exprimă sentimentele faţă de frumuseţea naturii în anotimpul primăvara. Se
evidenţiază funcţia cuvântului ca element de construcţie a comunicării (parte de vorbire) şi
părţile de vorbire învăţate. https://www.youtube.com/watch?v=MIoqImyiJoo
https://www.youtube.com/watch?v=MIoqImyiJooSe efectuează o reactualizare a cunoştinţelor
teoretice ce vizează noţiunea de verb prin intermediul unui ciorchine care va fi completat
frontal şi individual de către elevi . Se solicită rezolvarea pe grupe a unor sarcini ce fac parte
din cuprinsul unui cub desfăşurat. Fiecare grup prezintă prin liderul desemnat rezolvarea
sarcinilor propuse. Se aduc corectări sau completări dacă se impune acest lucru. O1 O2 O3 O4
Frontal Conversația Explicația Laptop CD cu lectura autoarei Otilia Cazimir capacitatea de a
stabili rolul cuvântului în vorbire Frontal Individual Flipchart Marker Planşe Fişe de lucru
Capacitatea de sistematizare a cunoştinţelor teoretice ce vizează nţiunea de verb Frontal Pe
grupe Planşe Fişe de lucru Cub Insigne flipchart Capacitatea de comunicare orală a rezultatelor
sarcinilor de învăţare efectuate CUBUL DESFĂŞURAT SARCINI DE LUCRU Descrie în câteva
enunţuri anotimpul primăvara. Subliniază verbele întâlnite.Compară verbele scrie, doarme,
https://plagiarism-detector.com 22/24
trăieşte, stă, există, dansează în funcţie de ceea ce exprimă şi completează tabelul
alăturat.Verbe care exprimă acţiunea Verbe care exprimă starea Verbe care exprimă existenţa
Asociază verbele cu înţeles asemănător:spune va veni murmură a observat s-a pitit zice va
sosi îngână a zărit a decis a hotărât s-a ascuns s-a străduitAplică Alcătuieşte enunţuri în care
cuvântul sare să fie pe rând:substantiv
......................................................................................................................... verb:
.................................................................................................................................. Analizează
verbele din proverbele următoare:Buturuga mică răstoarnă carul mare.
..................................................................................................................................... Nu judeca
o carte după copertă!
....................................................................................................................................
Argumentează Încercuieşte varianta corectă şi argumentează alegerea făcută: Mama ma / m-a
lăudat pentru rezultatele obţinute la Concursul Smart.El ia / i-a lecţii de pian.Prietenul său ia / i-
a dat multe sfaturi bune4.7.3.Etapa finală Etapa finală (posttest) a constat în aplicarea unei fișe
de observației, prin care s-a surprins comportamentul elevilor în cadrul activităților desfășurate
în etapa formativă. Prin această metodă se urmărește validarea și confirmarea ipotezei de
lucru, precum și atingerea scopului de la care s-a pornit în studiu de față. Pe perioada
desfășurării cercetării mi-am orientat observarea spre o aspectele comportamentale,
atitudinale și motivaționale la elevii participanți în cadrul activităților didactice în care s-au
folosit constat metode activ-participative și interactive. Această parte a cerc etării dorește să
confirme eficiența utilizării metodelor activ-paricipative în stimularea motivației pentru învățare
și implicare la elevi. Astfel , în cele ce urmează voi interpreta fișele de observație aplicate în
cadrul activităților anterioare. Astfel, primul aspecte evaluate prin observarea sistematică a
comportamentului este gradul de activare a elevilor în cadrul activităților activ-participative
desfășurate în etapa de formare. În ceea ce privește acest aspect, am constat că majoritatea
elevilor au o implicare activă în realizarea sarcinilor de lucru, sunt preocupați de soluționarea
unor probleme. Din cei 23 de elevi participanți, sunt dezorientați și neimplicați în rezolvarea
sarcinilor un număr de 3 elevi. Aceștia nu au o frecvența constantă a cursurilor școlare, partea
de ameliorare venind pe parcursul anului școlar printr-o colaborare intensă între școală și
familie. În afară de cei trei elevi menționați anterior, toți elevii sunt interesați și au inițiativă în
rezolvarea sarcinilor, răspund în mare parte corect la sarcini și cerințe. Elevii colaborează și
cooperează în procesul de rezolvare a sarcinilor, fiind preocupați de atingerea celor mai bune
rezultate, astfel realizându-se învățarea prin competiție. Chiar dacă sunt preocupați de reușită,
ei au un comportament prietenos și sociabil. Din cele surprinse în etapa de observare
comportamentală 16 elevi au o capacitate accentuată de exprimare liberă și de argumentarea
ideilor sau opiniilor precizate. Acești elevi manifestă capacitatea de transfer a informațiilor și a
cunoștințelor acumulate. Acțiunile elevilor sunt planificate. Ei își aleg modul de rezolvare a
sarcinilor cu un anumit scop, astfel îmbunătățindu-și învățarea activă și conștientă. CONCLUZII
GENERALE Școala , prin cadrele didactice, trebuie să-i acorde o importanță majoră motivației.
Trebuie să fim preocupați de cum atragem pe copil la școală? Care sunt modalitățile prin care
vom îmbunătăți motivația elevilor pentru învățare? Esențialul schimbării educaționale este
focalizat pe trebuințele elevului, pe dezvoltarea unor competențe necesare în activarea lui în
societate. În procesul de dezvoltare a competențelor stă gradul de motivare a elevilor în
atingerea unor scopuri educaționale comune și individuale. Creșterea calității actului
educațional este realizat prin motivarea elevilor de a participa activ la procesul de învățare,
astfel cadrul didactic trebuie să identifice toate modalitățile de atragere a elevilor către școală
și către acțiunile școlii. Am identificat în cele prezentate în studiu de față că un element
important în stârnirea motivației pentru învățare la elevi este alegerea metodelor de predare și
învățare. Astfel, metodele activ-participative au un aport substanțial în producerea unor stimul
la nivel comportamental. Aceste metode dau oportunitatea elevilor de a se manifesta activ și
interactiv în cadrul lecț iilor. Activizarea este o cerință a învățământului actual, ce urmărește
dezvoltarea gândirii, a motivației pentru învățare, stimularea creativității, realizarea unei
învățări și formări active și interactive în care cel care învață să se implice efectiv intens,
profund şi deplin, cu toate dimensiunile personalității sale. Metodologia didactică interactivă
are tendință de diversificare a strategiilor de abordare didactică, exigență care are în vedere o
redimensionarea relaţiei pe verticală, dintre profesor şi elev, punând accent pe dialog, pe
procesele de negociere, favorizând învăţarea autonomă. Așadar, într-o şcoala modernă,
metodele au la bază caracterul lor activ, adică măsura în care sunt capabile să-l angajeze pe
elev în activitate, să îi stimuleze motivaţia, dar şi capacităţile cognitive şi creatoare. Un criteriu
de apreciere a eficienţei metodelor îl reprezintă valenţele formative ale acestora, impactul lor
https://plagiarism-detector.com 23/24
asupra dezvoltării personalităţii elevilor. Astfel, putem afirma că ipoteza de la care am pronit a
fost validată și confirmată. Putem spune cu certitudine că utilizarea constantă a unor strategii
didactice interactive și activ- participative în cadrul lecțiilor, conduce la stimularea motivației
pentru învățarea principalelor discipline de studiu.BIBLIOGRAFIE Albu, G . (2005). O psihologie a
educaţiei, Editura Polirom, Iași.Barbu, A., (2012). Motivația învățării și reușita școlară. Editura
Rovimed, Bacău. Bernat, S .,(2003). Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca. Bocoș, M. (2007). Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. Bonchiș, E.,(2004). Psihologia copilului, Editura Universității
Oradea, Oradea.Bora, C., (2003). Autoeficacitatea şi performanţa şcolară , în Analele
Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava, http://www.apshus.usv.ro/arhiva/2003.pdf
http://www.apshus.usv.ro/arhiva/2003.pdfBuzdugan, T ., (2007). Psihologia pe înţelesul tuturor,
Ediţia a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Cerghit, I . (2007). Sisteme de instruire
alternative şi contemporane. Stucturi, stiluri şi strategii, Editura Aramis, București.Ciolan, L .
(2003). Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară, Centrul
Educaţiei 2000, Bucureşti. Cuciureanu, M., (2015). Motivația elevilor și învățarea, Institutul de
științe ale educației, București. Darawsha , A., (2009). Dinamica motivaţiei de învăţare la elevii
claselor primare din Israel (sectorul arab), Rezumat de doctorat, Universitatea de stat din
Tiraspol, Chișinău. Glava, A. (2015), Managementul activității intelectuale, Note de curs, Cluj-
Napoca.Golu, M .(2000). Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine,
București;Golu, P ., Golu, I., (2003). Psihologie educaţională, Editura Miron, Bucureşti. Ionescu,
D. , Popescu, R., (2012). Activitățile extrașcolare în ruralul Românesc . Dezvoltarea de
competențe cheie la copii și tineri, Universitară, București.Ionescu, M., Bocoș, M., (2009).Tratat
de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești.Ionescu, M., Radu, I., (2001). Didactica
modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca. Maslow, A .(2008). Motivaţie şi personalitate, Editura
Trei, Bucureşti. Mih, V., (2014). Psihologie generală, Psihologia dezvoltării şi Psihologia
dezvoltării, Note de curs, Cluj-Napoca. Neacșu, I. (2006). Învăţarea academică independentă.
Ghid metodologic, Editura Universitatea, Bucureşti. Neacşu, I ., (1999). Instruire şi învăţare:
Teorii. Modele. Strategii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Neacşu, I., (2015). Metode şi tehnici de
învăţare eficientă - fundamente şi practici de succes. Editura Polirom. Nicola, I.(2000), Tratat de
pedagogie școlară, Editura Aramis, București.Nicorici, M., (2015). Motivaţia în procesul
educaţional, în USARB, Bălți, http://dspace.usarb.md:8080/jspui/handle/123456789/1796Nistor,
A.(2016). Jocul didactic - metodă eficientă de dezvoltare intelectuală a elevilor la mica
şcolaritate, în revista Univers pedagogic, NR. 3 (51). Palicica, M ., (2000). Prelegeri de
psihopedagogie, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara.Pamfil, A ., (2003). Limba şi
literatura română în gimnaziu, Structuri didactice deschise, Bucureşti, Editura Paralela
45.Păcurari, O., Ş., (2009). Cunoașterea elevului, Ediția a 2-a, Educaţia 2000+ ,
București.Popenici, Ș., Fartusnic, C., (2009). Motivația pentru învățare. De ce ar trebui să le
pese copiilor de ea și ce putem face pentru asta, Editura DPH, București. Sălvăstru, D., (2008).
"Învăţarea", în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura
Polirom, Iaşi.Sălvăstru, D.,(2004). Psihologia educației, Editura Polirom, Iași. Staricov , E.,
(2015).Condiţii psihopedagogice de formare a motivaţiei învăţării la studenţii din domeniul
pedagogi, Teză de doctorat, Universitatea de stat din Moldova,
Chișinău,http://www.cnaa.md/files/theses/2015/23203/estela_staricov_thesis.pdfȘișianu, A.,
(2011). Motivație și învățare, International Conference on Microelectronics and Computer
Science, Chişinău. Timiș,V., (2003). Evaluarea-factor de reglare şi optimizare a educaţiei
religioase, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca. Zlate, M .,(2000). Fundamentele psihologiei,
Editura Hyperon, Bucureşti.ANEXE Anexa 1. CHESTIONAR Acest chestionar se adresează
elevilor din clasele primare cu scopul de a identifica principalii factori motivatori pentru
participarea activă în procesul de învățare. Răspunsurile sunt confidențiale, astfel avem
rugămintea să alegi variantele de răspuns cu o maximă sinceritate.Numele şi prenumele (doar
inițialele ex. M. A.) .Şcoala .Vârsta ____________ . Sexul_____________ . 1. Îţi place să mergi la
şcoală? DA NU2. De ce îți place la școală? a. învăț împreună cu colegii mei;b. învăț lucruri noi și
interesante; c. este un mediu relaxant și interactiv; d. așa trebuie. 3.Care este materia ta
preferată? a. Limba și literatura română ;b. Matematică;c. Științe ale naturii;d. Educație civică4.
Care sunt motivele pentru care înveți la școală?a. pentru a fi cel mai bun b . pentru că
profesorul are un stil de predare atractivc . pentru ca sarcinile de învăţare date de către
profesor sunt clared . pentru ca profesorul face o evaluare corectă 5. Cum consideri că
influențează stilul de predare al învățătorului reușia ta școlară? a.în mare măsură; b.în mică
măsură; c.deloc 6 . Care dintre modalitățile de mai jos îți stârnesc motivația pentru a participa
activ la învățare (poți alege două variante): învățarea prin jocuri și competiție; învățarea prin
https://plagiarism-detector.com 24/24
colaborare și cooperare ; învățarea prin experimentarea și cercetarea ;folosirea recompenselor
;f olosire de materiale și mijloacelor tehnice în lecție;atmosfera din timpul orelor de curs;
Altele:_____________________________________________________________ Vă mulțumesc! Anexa 2.
Data : .........F IȘA DE OBSERVARE A ELEVULUI................Tema observației : comportamentul
motivant al elevului în desfășurarea unor ac tivități instructiv-educative Aspe cte evaluate prin
observarea sistematică a comportamentului motivantS cara de evaluare/Copil observatÎ
ntotdeaunaF recventO cazionalEste activ în timpul activității Este interesat și cu inițiativă
Răspunde corect la cerințe și sarcini Elevul colaborează în procesul de rezolvare a sarcinilor
Are un comportament prietenos Are capacitatea de exprimare liberă și de argumentare
Manifestă capacitate de tran sfer a cunoștințelorAcțiunile elevului sunt planificate și îndreptate
către un scop 19

Detector de plagiat
Dreptul tău de a cunoaște autenticitatea!