Sunteți pe pagina 1din 8

Lucrarea de laborator nr.

9
DETECŢIA LUMINII

OBIECTIVELE LUCRĂRII
La terminarea lucrării de laborator studenţii vor fi capabili să descrie dispozitivele utilizate în
receptorul pe fibră optică pentru conversia semnalului optic în semnal electric, precum şi circuitele
digitale şi analogice destinate interfaţării detectorului de lumină.
ECHIPAMENTE NECESARE:
1. Modul de laborator pentru COMUNICAŢII PE FIBRE OPTICE;
2. Adaptor de alimentare de la reţea;
3. Multimetru digital;
4. Osciloscop cu 2 canale;
5. Generator de semnal.
CONSIDERAŢII TEORETICE
Un detector de lumină pe fibră optică constă dintr-un traductor sensibil
la lumină dispus într-un corp care permite ca fibra optică să fie singura
sursă optică pentru traductor.
Pentru a preveni pierderile, corpul include o mufă ce aliniază
manşonul conectorului cu traductorul sensibil la lumină.
1. Ce tipuri de traductoare sunt folosite ca detectori de lumină pe fibră
optică?
a) diode electroluminiscente;
b) fototranzistoare;
c) fotodiodo;
d) tipurile b şi c.
Detectorul de lumină nu este sensibil la lumina din afara conului său
de acceptanţă.
Un detector de lumină are un unghi de acceptanță (θA) şi prin urmare, o
apertură numerică (NA).
NA = sin(θA).
Dacă apertura numerică a sursei (NA1) este mai mare decât apertura
numerică a detectorului (NA2), o parte din puterea radiantă este pierdută
(LOSSNA).
LOSSNA [dB] = 20 x log(NA1/NA2).
Detectorul nu poate sesiza puterea radiantă din afara zonei effective de
sensibilitate luminoasă. Dacă diametrul spotului luminos (DIA1) este mai
mare decât diametrul effectiv de sensibilitate luminoasă (DIA2), se va
produce o pierdere de putere (LOSSUI).
LOSSUI [dB] = 20xlog(DIA1/DIA2 ).
Dacă detectorul are o lentilă, zona de sensibilitate luminoasă efectivă a
traductorului este mărită.
Diametrul effectiv de sensibilitate luminoasă (DIA2) este egal cu
diametrul zonei fizice de sensibilitate a traductorului (DIAp) multiplicat cu
indicele de mărire a lentilei (Lm).
DIA2 = DIAp x Lm

1
Sensibilitatea răspunsului (Rp) este raportul dintre puterea radiantă de intrare a detectorului (Φe) şi
ieşirea electrică corespunzătoare (Ip).
Rp = Ip/Φe.
Sensibilitatea răspunsului este specificată pentru o anumită lungime de undă deoarece sensibilitatea
detectorului se modifică cu lungimea de undă.
2. Care este sensibilitatea răspunsului (Rp)
acestui fototranzistor la 635nm dacă sensibilitatea
răspunsului la 880nm (100%) este 2mA/µW?
a. 4mA/µW;
b. 2mA/µW;
c. 1mA/µW;
d. 0,5mA/µW.

DESFĂŞURAREA EXERCIŢIULUI

1. Asiguraţi-vă că toţi conectorii şi cablurile de legatură sunt scoase de pe placa de circuit.


2. Configuraţi transmiţătorul pe fibră optică (FOT) pentru transmisie analogică folosind 2
conectori.
3. Conectați un cablu de 1m (65.2/125) cu fibră optică de sticlă între transmiţător (FOT) şi receptor
(FOR).
4. Deconectaţi alimentarea plăcii înainte de a muta shunt-urile sursei de alimentare în poziţia
ANALOG.
Conectaţi alimentarea plăcii.
Cu FOT în configuratie analogică, curentul de polarizare asigură o putere (Φe) la capătul fibrei de
sticlă de 1m de 11,4µW.
5. Conectati voltmetrul digital (DVM) între ieşirea FOR şi masă.

2
6. Măsuraţi tensiunea continuă (VFOR) la ieşirea FOR.
VFOR = …………...mV.

FOR foloseşte un amplificator trans-impedanţă intern pentru a transforma curentul fotodiodei în


tensiunea de iesire a FOR.
7. Deconectați cablul cu fibră optică de la FOR şi măsuraţi tensiunea la ieşirea FOR (VFOR).
VFOR = ………….mV.

8. Calculaţi cât de mult se schimbă VFOR (DV) când puterea luminii (Φe) se modifică din starea
deconectat în starea conectat.
DV = (VFOR deconectat) – (VFOR conectat)
DV = ……………mV.

9. Care sunt pierderile de cuplaj NA şi UI la conexiunea fibrei cu detectorul?


a.14 dB; b.12dB; c.0dB; d.-14dB.

10. Presupuneţi că puterea de ieşire actuală a FOT este aproape de valoarea tipică de 11,4µW şi
calculaţi sensibilitatea răspunsului receptorului (Rp).
Rp = ………….mVµW.

Modificarea puterii de ieşire a FOT, DΦe, poate fi între 5 şi 20µW.

3
11. Aţi determinat sensibilitatea răspunsului FOR actuală (Rp)?
a. da; b. nu.

12. Luaţi în considerare o modificare minimă a puterii de iesire a FOT (DΦe(min) = 5µW) şi calculaţi
cea mai mică modificare aşteptată a tensiunii de ieşire a FOR.

13. Luaţi în considerare o modificare maximă a puterii de iesire a FOT (DΦe(min) = 20µW) şi
calculaţi cea mai mare modificare aşteptată a tensiunii de ieşire a FOR.

14. Este valoarea DV observată între DV(min) şi DV(max)?


a.da; b.nu.

V0dc este tensiunea cont. de ieşire a FOT când nu se aplică putere radiantă detectorului (Φe= 0µW).
Valoarea tensiunii la ieşirea FOR cu sursa de lumină deconectata este de aprox. 730mV.
15. Valoarea obţinută a V0dc se încadrează în specificaţiile receptorului de fibră optică?
a. da; b. nu.

Receptorul generează zgomot ce apare ca tensiune aleatoare la ieşirea FOT.


Producătorul specifică că tensiunea de zgomot (VNO) este de maxim 0,36mVrms în cazul lipsei
semnalului optic de intrare.

4
Zgomotul receptorului poate fi deasemenea specificat ca si putere de intrare echivalentă
zgomotului optic (PN), care mai este denumită zgomot de masă.
PN este puterea radiantă (Φe) care va produce VNO dacă acesta un a fost generat de receptor.
Zgomotul de masă (PN) se determină cu raportul VNO / Rp.

16. Calculati zgomotul de masă tipic (PN) pentru acest receptor.


PN = …………µW.

Producătorul receptorului specifică puterea maximă radiantă (de vârf) de intrare (Φe) ca fiind
55µW (-12.6dBm).
17. Calculaţi tensiunea de ieşire tipică a receptorului (VOUT) când Φe este 55µW.

18. Conectati cablul de 1 m cu F.O. de sticlă între FOT şi FOR.


19. Conectaţi GENERATOR-ul DE SEMNAL şi CH1 a osciloscopului la T-IN.
20. Ajustaţi generatorul pentru semnal sinusoidal 20kHz, 500mVpk-pk, afişat pe CH1.
21. Conectati CH2 la FOR şi reglaţi osciloscopul pentru a afişa mai multe cicluri ale semnalelor
de intrare (CH 1) şi ieşire (CH 2).

22. Care este relaţia de fază între intrarea optică a FOR şi ieşirea electrică?
a. 0° b. 45° c. 90° d. 180°.
23. Ajustaţi ieşirea generatorului la semnal dreptunghiular 20kHz, 500mVpk-pk afişat pe CH1.
Abilitatea ieşirii FOR de a urmări variaţiile semnalului optic de intrare este determinată de lăţimea
sa de bandă.

5
Tipic acest receptor are un timp de creştere de 14ns şi un produs dintre lăţimea de bandă şi timpul
de creştere egal cu 0,35.

24. Calculaţi lăţimea de bandă tipică pentru acest receptor:


BW = ………….MHz.

25. Calculaţi lăţimea de bandă minimă estimată a receptorului (BW = 0.35/ tr).

26. Este timpul de descreştere al semnalului de intrare (CH 1) similar cu timpul de creştere al
semnalului de ieşire al receptorului (CH 2)?
a. da; b. nu.

27. Conectaţi cablul cu FO de sticlă la FOTOTRANZISTOR, setaţi shunt-ul de domeniu (RANGE)


pe HI şi conectati CH 2 la EMITORUL FOTOTRANZISTORULUI.
Modificările puterii de ieşire a FOT determină variaţia curentului fototranzistorului.
Fotocurentul este amplificat cu câstigul în current (β) al tranzistorului, producând modificarea
importantă a Ip.

6
Rezistenţa de 1kΩ transformă Ip în tensiunea afişată pe CH2.
28. Măsuraţi cu atenţie timpul de creştere al semnalului
afişat pe CH2.
tr = ………..ns.
Capacitatea limitează lăţimea de bandă a fototranzistorului
la aprox. 438kHz.
Reducerea laţimii de bandă a fotodetectorului de la 25MHz la 438kHz
determină mărirea timpului de creştere de la 14ns la 800ns.
Reacţia negativă poate fi folosită pentru a reduce
câştigul fototranzistorului, respectiv a creşte
lăţimea de bandă şi a reduce timpul de creştere.
Timpul necesar FOR să propage un nivel logic high (tplh)
nu este mereu egal cu timpul de propagare al unui nivel
logic low (tphl).
Diferenţa dintre timpii de propagare (tphl-tplh) distorsionează
forma impulsului (tpw).

Producătorul specifică distorsionarea impulsului în durată (tphl-tplh) nu este mai mare de 2ns în
cazul unui semnal de intrare de 40µW.
Semnalul optic are laţimea impulsului de 6ns, iar
FOR tphl-tplh este 2ns.
29. Calculaţi lăţimea impulsului (durata) la ieşirea FOR.

CONCLUZII
 În cazul detectorilor de lumină se manifestă pierderi de cuplaj între fibra optică şi traductorul
de lumină.
 Sensibilitatea răspunsului este o măsură a răspunsului detectorului de lumină la puterea
luminoasă.
 Diferenţa dintre timpii de propagare la creştere şi descreştere produce distorsionarea lăţimii
(duratei) impulsului la ieşirea detectorului.

7
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Utilizând un detector de lumină cu o lăţime de bandă mare:
a. scade lăţimea impulsului;
b. creşte timpul de descreştere;
c. scade timpul de creştere;
d. cresc pierderile de cuplaj.
2. Receptorul pe fibră optică (FOR) de pe placa de circuit:
a. utilizează o fotodiodă;
b. converteşte fotocurentul în tensiune;
c. are ieşire inversată;
d. toate de mai sus.
3. Care enunţ este o măsură a răspunsului detectorului la puterea optică?
a. sensibilitatea răspunsului;
b. lăţimea de bandă;
c. puterea de intrare echivalentă zgomotului optic;
d. diametrul echivalent.
4. Un fototranzistor are aplicată o putere pe intrare de 2µW şi un fotocurent de 20mA. Care este
sensibilitatea răspunsului tranzistorului?

5. Care este atenuarea datorată UI când o fibră de sticlă de 100/140µm este cuplată la un FOR cu
un diametrul efectiv de 110µm?