CAPITOLUL 3

FUNCTII


1. Notiunea de funtie

Denitie 3.1.1. Corespondenta f = (X, F, Y ) se numeste functie de la multimea X
la multimea Y , daca se verica conditiile:
1) ∀x ∈ X ∃y ∈ Y (x, y) ∈ F ;
2) ∀(x, y 0 ), (x, y 00 ) ∈ F ⇒ y 0 = y 00 .
Multimea X se numeste domeniu de denitie al functiei f , iar multimea Y  domeniu
de valori (codomeniu) al functiei f .
Notatii. Pentru functia f = (X, F, Y ) se utilizeaza frecvent notatiile f : X → Y sau
f
− Y . Daca (x, y) ∈ F se spune ca y este imaginea lui x prin functia f si se noteaza
X →
y = f (x).
Observatie 3.1.1. Din denitia functiei rezult
a ca functiile f : X1 → Y1 si
g : X2 → Y2 sunt egale daca si numai daca X1 = X2 , Y1 = Y2 si f (x) = g(x), ∀x ∈ X1 .
Exemple.
1. Fie X o multime arbitrara. Functia 1X = (X, ∆X , X) se numeste functie identica a
multimii X . Din denitia functiei identice rezulta ca 1X (x) = x, ∀x ∈ X . In particular,
daca X = ∅, se obtine functia vida 1∅ = (∅, ∅, ∅).
2. Fie X, Y  multimi arbitrare, Y 6= ∅. Functia f = (X, Yy0 , Y ), unde
Fy0 = {(x, y0 )|x ∈ X}, y0  un element xat din multimea Y , se numeste functie con-
stanta. Din denitia functiei constante rezulta ca f (x) = y0 (∀x ∈ X).

2. Restrictia si prelungirea unei functii

Fie f : X → Y o functie, A ⊂ X .

Denitie 3.2.1. Functia g : V → W se numeste prelungire a functiei f , daca X ⊂ V ,
Y ⊂ W si ∀x ∈ X f (x) = g(x).
Denitie 3.2.2. Functia f |A : A → Y se numeste restrictie a functiei f la multimea
A, daca f |A (x) = f (x), (∀x ∈ A).
24
 Exemple.
1. Initial, ap se deneste ca produsul a p numere, egale toate cu a. Aceasta denitie
presupune p ∈ N. Apoi se introduce notiunea de functie exponential
a, f : R → R,
f (x) = ax , a > 0, a 6= 1. Ultima este o prelungire a primei functii.
2. Cum n! = 1 · 2 · 3 · . . . · n, functia f (x) = x! apriori nu are nici un sens, daca x 6∈ N.
Aceasta functie se prelungeste la Z (si chiar la R \ Z) prin itermediul functiei Γ (functia lui
Euler de speta a doua).
Exercitii.
1. Sa se demonstreze armatiile ce urmeaza:
a) orice functie este o prelungire a oricarei restrictii ale ei;
b) daca functia g = (V, G, W ) este o prelungire a functiei f = (X, F, Y ), atunci F ⊂ G
(armatia reciproca, n general, nu are loc).
2. Sa se aduca exemplu de asa functii f si g , ncat g sa e o prelungire a lui f , iar f sa
nu e o restrictie a lui g .

3. Compunerea si inversarea functiilor

Teorema 3.3.1. Daca f = (X, F, Y ) si g = (Y, G, Z) sunt doua functii, atunci
corespondenta g ◦ f este o functie si (g ◦ f )(x) = g(f (x)).
Demonstratie. Pentru corespondenta g ◦ f = (X, G ◦ F, Z) se verica conditiile din
denitia functiei.
Fie x ∈ X , un element arbitrar din multimea X . Cum f este functie, exista asa un
y ∈ Y , ncat (x, y) ∈ F . Cum g este functie, exista asa un z ∈ Z , ncat (y, z) ∈ G. Prin
urmare, (x, z) ∈ G ◦ F .
Fie (x, z1 ) ∈ G ◦ F , (x, z2 ) ∈ G ◦ F . Atunci exista elementele y1 , y2 ∈ Y , astfel ncat
(x, y1 ) ∈ F , (y1 , z1 ) ∈ G, (x, y2 ) ∈ F , (y2 , z2 ) ∈ G. Cum f este functie, rezulta y1 = y2
si cum g este functie, se obtine z1 = z2 .
Sa vericam armatia (g ◦ f )(x) = g(f (x)). Notam y = f (x) si z = g(y). Cum
(x, y) ∈ F , (y, z) ∈ G, rezulta (x, z) ∈ G ◦ F , adica g(f (x)) = z = (g ◦ f )(x).
Teorema 3.3.2. Fie f = (X, F, Y ) o functie. Atunci corespondenta f −1 (Y, F −1 , X)
este o functie daca si numai daca f −1 ◦ f = 1X si f ◦ f −1 = 1Y .
25
 Demonstratie. Fie corespondenta f −1 este o functie si x ∈ X  un element arbitrar.
Vom nota y = f (x). Cum (x, y) ∈ F , rezulta (y, x) ∈ F −1 si x = f −1 (y). Prin urmare,
(f −1 ◦ f )(x) = f −1 (f (x)) = f −1 (y) = x. De aici, tinand seama ca domeniile de denitie si
domeniile de valori ale functiilor f −1 ◦ f si 1X coincid, rezulta ca aceste functii sunt egale.
Egalitatea f ◦ f −1 = 1Y se veric
a similar.
Fie ca au loc egalitatile f −1 ◦ f = 1X si f ◦ f −1 = 1Y . Sa demonstram ca f −1 este
am pentru f −1 conditiile din denitia functiei.
functie. Veric
Fie y ∈ Y un element arbitrar. Cum (y, y) ∈ ∆Y = F ◦ F −1 , rezulta ca exista elementul
x ∈ X , astfel ncat (y, x) ∈ F −1 si (x, y) ∈ F .
Fie (y, x1 ) ∈ F −1 , (y, x2 ) ∈ F −1 . Cum (y, x1 ) ∈ F −1 , (x2 , y) ∈ F implica
(x2 , x1 ) ∈ F −1 ◦ F = ∆X , rezulta x2 = x1 . Teorema este demonstrata.

4. Functii injective, surjective, bijective

Denitie 3.4.1. Functia f : X → Y se numeste

(1) surjectiv
a, daca ∀y ∈ Y ∃x ∈ X : f (x) = y ;

(2) injectiv
a, daca ∀x1 , x2 ∈ X (x1 6= x2 ⇒ f (x1 ) 6= f (x2 ));

(3) bijectiv
a, daca f este si surjectiv
a, si injectiv
a.

Exemple.
1. Fie f : R → R, f (x) = x2 . Functia f nu este injectiva, deoarece, de exemplu,
−1 6= 1, si totodata, f (−1) = (−1)2 = (1)2 = f (1). Aceasta functie nu este nici surjectiva,
deoarece @x ∈ R : f (x) = −1.
2. Fie f : R → [0, +∞), f (x) = x2 . Aceasta functie nu este injectiva (a se vedea
exemplul precedent), dar este surjectiva, doarece ∀y ∈ [0, +∞) ∃x ∈ R (de exemplu,
√
x = y ): x2 = y .
3. Fie f : [0, +∞) → [0, +∞), f (x) = x2 . Aceasta functie este surjectiva (a se vedea
exemplul precedent) si injectiva. In adevar, pentru ∀{x1 , x2 } ⊂ [0, +∞), x1 6= x2 avem
x21 6= x22 , adica f (x1 ) 6= f (x2 ). Fiind surjectiva si injectiva, f este si bijectiva.
Teorema 3.4.1. Fie f : X → Y , g : Y → Z dou
a functii. Atunci sunt juste
urmatoarele implicatii:
26
 1) daca f si g sunt injective, atunci g ◦ f  injectiv
a;
2) daca f si g sunt surjective, atunci g ◦ f  surjectiva;
3) daca f si g sunt bijective, atunci g ◦ f  bijectiva;
4) daca g ◦ f este injectiv
a, atunci f  injectiva;
5) daca g ◦ f este surjectiv
a, atunci g  surjectiv
a;
6) daca g ◦ f este bijectiv
a, atunci f  injectiv
a, g  surjectiva.
Demonstratie.
1. Fie f si g  injective, x1 , x2 ∈ X : x1 6= x2 . Cum f este injectiva, f (x1 ) 6= f (x2 ) si
cum g este injectiva g(f (x1 )) 6= g(f (x2 )), adica (g ◦ f )(x1 ) 6= (g ◦ f )(x2 ) si g ◦ f  injectiva.
2. Fie f si g  surjective, z ∈ Z  un element arbitrar. Cum g este surjectiva, rezulta
existenta elementului y ∈ Y , astfel ncat g(y) = z , si cum f este surjectiva, rezulta existenta
elementului x ∈ X cu f (x) = y . Asadar, g(f (x)) = z si g ◦ f  surjectiva.
3. Rezulta din 1 si 2.
4. Fie x1 , x2 ∈ X cu x1 6= x2 . Cum g ◦ f este injectiva, rezulta g(f (x1 )) 6= g(f (x2 )),
deci f (x1 ) 6= f (x2 ) si f  injectiva.
5. Fie z ∈ Z element arbitrar. Cum g ◦ f este o functie surjectiva, rezulta existenta
elementului x ∈ X cu proprietatea (g ◦ f )(x) = z . Fie y = f (x), atunci g(y) = g(f (x)) = z ,
deci, g este surjectiva.
6. Rezulta din 4 si 5.

5. Monomorsme, epimorsme, izomorsme

Denitie 3.5.1. Functia f : X → Y se numeste

(1) monomorsm, dac
a

∀Z ∀u, v : Z → X (f ◦ u = f ◦ v ⇒ u = v);

(2) epimorsm, dac

a

∀Z ∀u, v : Y → Z (u ◦ f = v ◦ f ⇒ u = v);

(3) izomorsm, dac

a f este monomorsm si epimorsm.

Teorema 3.5.1. Functia f este injectiva daca si numai daca f este monomorsm.
27
 Demonstratie. Fie f  injectiva, iar Z  o multime arbitrara, u, v : Z → X  doua
functii, astfel ncat f ◦ u = f ◦ v . Atunci ∀z ∈ Z ⇒ (f ◦ u)(z) = (f ◦ v)(z). Cum f este
injectiva, se obtine ∀z ∈ Z ⇒ u(z) = v(z). Rezulta ca u = v , si f  monomorsm.
Fie f  monomorsm, sa demonstram ca f este injectiva. Consideram elementele arbi-
trare x1 , x2 ∈ X , x1 6= x2 . Fie f (x1 ) = f (x2 ) si functiile u, v : X → X ,

 x, daca x 6= x ,
1
u = 1X , v(x) =
 x2 , daca x = x1 .

Cum u(x1 ) = x1 6= x2 = v(x1 ), rezulta u 6= v . Pe de alta parte, f ◦ u = f ◦ v , ceea

ce contrazice faptului ca f  monomorsm. Prin urmare, f (x1 ) 6= f (x2 ). Teorema este
demonstrata.
Teorema 3.5.2. Functia f este surjectiva daca si numai daca f este epimorsm.
Demonstratie. Fie f  functie surjectiva. Sa demonstram ca f este epimorsm. Fie
Z  o multime arbitrara, u, v : Y → Z sunt doua functii cu proprietatea u ◦ f = v ◦ f .
Consideram un element arbitrar y ∈ Y . Cum f este surjectiva, rezulta existenta unui
element x ∈ X cu proprietatea y = f (x). Prin urmare, u(y) = (u◦f )(x) = (v ◦f )(x) = v(y)
si, deci, u = v .
Fie f  epimorsm. Presupunem, ca f nu este o functie surjectiva. Atunci ∃y0 ∈ Y ,
astfel ncat ∀x ∈ X f (x) 6= y0 . Consideram functiile u, v : Y → Y ,

 y, daca y 6= y ,
0
u = 1Y , v(y) = unde y1 6= y0 .
 y1 , daca y = y0 ,

Cum u(y0 ) 6= v(y0 ), rezulta u 6= v . Dar u ◦ f = v ◦ f , ce contrazice faptului ca f 

epimorsm. Asadar, f este surjectie.
Denitie 3.5.2. Functia f : X → Y se numeste
(1) inversabil
a la stanga, daca ∃g : Y → X : g ◦ f = 1X , n asa caz functia g se
numeste functie inversa de stanga a functiei f ;
(2) inversabil
a de dreapta, daca ∃h : Y → X : f ◦ h = 1Y , n asa caz functia h se
numeste functie inversa de dreapta a functiei f ;
(3) inversabil
a, daca f este inversabila la stanga si la dreapta.

Teorema 3.5.3. Daca functia f este inversabila, atunci ecare inversa de stanga a ei
coincide cu ecare inversa de dreapta.
28
 Demonstratie. Fie f : X → Y, g : Y → X , g  inversa de stanga a functiei f ,
h : Y → X , h  inversa de dreapta a functiei f . Atunci

g = g ◦ 1Y = g ◦ (f ◦ h) = (g ◦ f ) ◦ h = 1X ◦ h = h.

Denitie 3.5.3. Daca functia f este inversabila, atunci inversa ei de stanga (sau de
dreapta) se numeste functie inversa si se noteaz
a f −1 .
Teorema 3.5.4.
1) Daca f este inversabila la stanga, atunci f este injectiv
a.
2) Daca f este inversabila la dreapta, atunci f este surjectiv
a.
Demonstratie.
1. Fie g  inversa de stanga a functiei f . Cum functia 1X = g ◦ f este bijectiva, rezulta
ca f este injectiva.
2. Fie h  inversa de dreapta a functiei f . Cum functia 1Y = f ◦ h este bijectiva, rezulta
ca f este surjectiva.
Teorema 3.5.5. Fie functia f : X → Y . Urmatoarele armatii sunt echivalente:
1) f −1 este functie;
2) f este izomorsm;
3) f este bijectie;
4) f este inversabila.
Demonstratie. Conform teoremei 3.3.2 rezulta, ca armatiile 1 si 4 sunt echivalente,
iar din teoreme 3.5.1 si 3.5.2 rezulta, ca armatiile 2 si 3 sunt echivalente. Cum functiile
1X si 1Y sunt bijective, conform teoremei 3.5.4 conchidem, ca 4 implica 3. Sa aratam, ca
3 implica 4.
Fie f  bijectiva. Denim functia g : Y → X . Consideram un element arbitrar y ∈ Y .
Cum f este surjectiva, exista x ∈ X cu proprietatea y = f (x) si, cum f este injectiva,
acest element este unic. Fie g(y) = x, atunci (g ◦ f )(x) = g(y) = x, (f ◦ g)(y) = f (x) = y ,
adica g ◦ f = 1X , f ◦ g = 1Y , si f  inversabila.

6. Familie de elemente, familie de multimi

Denitie 3.6.1. Vom numi familie de elemente din multimea X , indexata dupa
multimea I , functia
f : I → X.
29
Familia de elemente se noteaz  cazul, cand elementele
a (xi )i∈I , unde xi = f (i), i ∈ I . In
multimii X sunt multimi, termenul de "familie de elemente" se substituie cu termenul
"familie de multimi".
Exemple.
1. Fie I = N. Atunci familia de elemente din multimea X , indexata dupa multimea
I (adica f : N → X ), reprezinta sirul elementelor multimii X , (xn )∞
n=0 , unde prin xn s-a

notat f (n) (n ∈ N).

2. Fie I = {1, 2, . . . , n}. Atunci familia de elemente din multimea X , indexata dupa
multimea I , reprezinta cortejurile ordonate

(xj )nj=1 = (x1 , x2 , . . . , xn ), unde xj ∈ X, j = 1, n.

3. Fie X  o multime arbitrara. Multimea X poate  considerata ca o familie indexata
dupa ea nsasi, (x)x∈X .
Denitie 3.6.2. Se numeste reuniune de familii de multimi (Xi )i∈I multimea
[
Xi = {x | ∃i(i ∈ I si x ∈ Xi )}.
i∈I

Denitie 3.6.3. Se numeste intersectie de familii de multimi (Xi )i∈I multimea
\
Xi = {x | ∀i(i ∈ I ⇒ x ∈ Xi )}.
i∈I

Exemple.
S
1. [1, 2 − n1 ] = [1, 2).
n∈N∗
T
2. [1, 2 + α) = [1, 2].
α∈(0,1]
S S T T
3. X=A B, X=A B.
X∈{A,B} X∈{A,B}

Proprietati 3.6.1.
1) Fie (Xi )i∈I o familie oarecare de multimi si I = ∅. Atunci
[ \
Xi = ∅, iar Xi = U.
i∈∅ i∈∅

30
 2) Au loc formulele lui de Morgan:
[ \ \ [
C( Xi ) = C(Xi ), C( Xi ) = C(Xi ).
i∈I i∈I i∈I i∈I

3) Fie (Xi )i∈I , (Yj )j∈J familii de multimi. Atunci

[ [ [
( Xi ) × ( Yj ) = (Xi × Yj ).
i∈I j∈J (i,j)∈I×J

4) Fie (Xi )i∈I ,(Yi )i∈I dou

a familii de multimi indexate dupa aceeasi multime I . Atunci
\ \ \
( Xi ) × ( Yi ) = (Xi × Yi ).
i∈I i∈I i∈I

5) Fie f : K → I o aplicatie surjectiva. Atunci

[ [ \ \
Xf (x) = Xi , Xf (x) = Xi .
x∈K i∈I x∈K i∈I

6) Fie I o reuniune de familii de multimi (Jλ )λ∈L . Atunci

[ [ [ \ \ \
Xi = ( Xi ), Xi = ( Xi ).
i∈I λ∈L i∈Jλ i∈I λ∈L i∈Jλ

7) Fie f : A → B o functie, (Xi )i∈I  o familie de submultimi din A. Atunci
[ [ \ \
f ( Xi ) = f (Xi ), f ( Xi ) ⊂ f (Xi ).
i∈I i∈I i∈I i∈I

8) Fie f : A → B o functie, (Yj )j∈J  o familie de submultimi din B . Atunci
[ [ \ \
f −1 ( Yj ) = f −1 (Yj ), f −1 ( Yj ) = f −1 (Yj ).
j∈J j∈J j∈J j∈J

Demonstratiile proprietatilor enuntate, ind simple (se utilizeaza denitiile corespunzatoare),
sunt lasate n calitate de exercitii.

7. Suma directa si produs direct a unei familii de multimi

Denitie 3.7.1. Se numeste suma direct

a a familiei de multimi (Xα )α∈I multimea
F S
Xα = Xα × {α}.
α∈I α∈I F
Corespondentele iα : Xα → Xα , iα (x) = (x, α) se numesc injectii canonice.
α∈I
31
 Exemplu. Fie X1 = {a, b, c}, X2 = {c, d}. Atunci

G
X1 X2 = {(a, 1), (b, 1), (c, 1), (c, 2), (d, 2)}.

Injectiile canonice iX1 , iX2 actioneaz

a n urmatorul mod (g. 17).

F
X1 X1 X2 X2

a - (a, 1)

b - (b, 1) c
 
- (c, 1)
c
 
 d
(c, 2)   

(d, 2) )
Fig. 17
Se observa, ca (X1 × {1}) ∩ (X2 × {2}) = ∅, desi X1 ∩ X2 6= ∅.
Teorema 3.7.1. Fie (Xα )α∈I , (Yα )α∈I  familii de multimi, (fα )α∈I  o familie de
aplicatii fα : Xα → Yα . Atunci exista o aplicatie unica
G G
f: Xα → Yα , (1)
α∈I α∈I

astfel ncat pentru orice α ∈ I are loc

jα ◦ fα = f ◦ iα , (2)
F F
unde iα : Xα → Xα , jα : Yα → Yα  injectii canonice.
α∈I α∈I

Observatie 3.7.1. Proprietatea (2) nseamna, ca diagrama

iα F
Xα −−−− −→ Xα
 
α∈I
 
fα y yf
jα F
Yα −−−−−→ Yα
α∈I

este comutativ
a.
Demonstratie. Fie f  o aplicatie ce verica (1) si (2). Atunci, cum ecare element
F
w∈ Xα are forma w = (x, α) pentru oarecare α ∈ I, x ∈ Xα , rezulta
α∈I

f (w) = (f ◦ iα )(x) = (jα ◦ f )(x) = (fα (x), α)

32
si, prin urmare, unicitatea lui f este demonstrata.
Pentru a demonstra existenta aplicatiei f , ce veric
a (1) si (2), este sucient de consi-
derat
f (w) = (fα (x), α), unde w = (x, α), α ∈ I, x ∈ Xα .

Denitie 3.7.2. Functia f , ce verica conditiile (1) si (2), se numeste suma directa
F
a familiei de functii (fα )α∈I si se noteaz
a fα .
α∈I

Denitie 3.7.3. Se numeste produs direct al familiei de multimi (Xα )α∈I multimea
( )
Y [
Xα = ϕ | (ϕ : I → Xα ) ∧ (∀α ∈ I ϕ(α) ∈ Xα ) .
α∈I α∈I

Aplicatiile
Y
pα : Xα → Xα , pα (ϕ) = ϕ(α)
α∈I
se numesc proiectii canonice.
Exemplu. Produs direct al unei familii nite de multimi (Xj )nj=1 va  multimea
n
( n
)
Y [
Xj = ϕ | (ϕ : {1, 2, . . . , n} → Xj ) ∧ (ϕ(j) ∈ Xj , j = 1, n) .
j=1 j=1

Denim functia

n
Y
Φ: Xj → X1 × X2 × . . . × Xn , Φ(ϕ) = (ϕ(1), ϕ(2), . . . , ϕ(n)).
j=1

Cum pentru ∀j ∈ {1, 2, . . . , n} ϕ(j) ∈ Xj , aplicatia Φ este denita corect, si cum functia
ϕ univoc se determina de valorile sale, rezulta, ca aplicatia Φ este bijectie.
Astfel notiunea de produs direct poate  considerata ca o generalizare a notiuniii de
produs cartesian pe familii de multimi innite.
Teorema 3.7.2. Fie (Xα )α∈I , (Yα )α∈I  familii de multimi, (fα )α∈I  o familie de
aplicatii fα : Xα → Yα . Atunci exista o aplicatie unica,
Y Y
f: Xα → Yα , (3)
α∈I α∈I

cu proprietatea
∀α ∈ I qα ◦ f = fα ◦ pα , (4)
33
 Q Q
unde pα : Xα → Xα , qα : Yα → Yα  proiectii canonice.
α∈I α∈I
Observatie 3.7.2. Conditia (4) nseamna, ca pentru ecare α ∈ I diagrama
pα Q
Xα ←−−−−− Xα
 
α∈I
 
fα y yf
qα Q
Yα ←−−−−− Yα
α∈I

este comutativ
a.
Demonstratie. Fie aplicatia f verica conditiile (3) si (4). Atunci pentru ecare
Q
element ϕ ∈ Xα avem
α∈I

f (ϕ)(α) = qα (f (ϕ)) = (qα ◦ f )(ϕ) = (fα ◦ pα )(ϕ) = fα (pα (ϕ)) = fα (ϕ(α)),

de unde rezulta unicitatea lui f .

Pentru a demonstra existenta functiei f , ce veric
a (3) si (4), este sucient de considerat
Y
f (ϕ)(α) = fα (ϕ(α)) (ϕ ∈ Xα , α ∈ I).
α∈I

34