Activități de mentorat pentru profesorul debutant

Oros (Budău) Ioana Maria

Indiferent de domeniul de activitate de care discutăm desigur că întâmpinăm atât

dificultăți, cât și situații mult mai ușoare, în care rezolvarea vine de la sine. Axându-mă sctrict
în domeniul învățământului și mai ales pe greutățile pe care le întâmpină un profesor debutant
în primii ani de profesie aș enumera doar pe cele care consider că sunt mai principale și
anume: lipsa de empatie din partea colegilor cu o anumită vechime, abordarea părinților,
discreditarea din partea conducerii școlii, insuficienta pregătire din timpul facultății, bază
materială precară pusă la dispoziția profesorului debutant.
Analizând pe rând dificultățile amintite mai sus, am să încep cu lipsa de empatie din
partea colegilor cu o anumită vechime. În unele situații colegii cu mai multă experiență uită că
și ei au fost la rândul lor cândva la început, iar noi tinerii debutanți ne lovim de diverse bariere
în momentul în care adresăm întrebări legate de diferiți tertipuri din școală, pentru că știm cu
toții că ceea ce se învață în facultate este la modul general, iar fiecare școală are o anumită
tradiție, regulamente și reguli. De sigur că profesorul debutant este dornic să realizeze cât mai
multe lucruri în școală, iar de cele mai multe ori este privit ca și o amenințare pentru ceilalți
colegi, iar aceștia „uită” să îl informeze despre anumite concursuri la care ar putea participa
cu elevii sau anumite cursuri, uneori se omite chiar și faptul că la sfârșit de an școlar pentru a
putea completa fișa de evaluare, pe parcursul anului e nevoie de activități realizate. Consider
că această dificultate ar putea fi rezolvată prin diverse activități comune precum jocuri de rol,
realizarea unuei urne cu bilețele anonime în care fiecare să își exprime
mulțumirile/nemulțumirile care mai apoi să fie dicutate, psihologul din cadrul instituției de
învățământ ar deține un rol cheie.
Discreditarea din partea conducerii școlii și baza materială precară pusă la dispoziția
profesorului debutant consider că este un mare obstacol în evoluția lui ca și profesie. Din
păcate încă se mai întâlnesc favoritismele, iar discreditarea profesorilor indiferent dacă este
vorba de cei debutați sau de cei cu un bogat bagaj de experiență în spate venită din partea
conducerii școlii chiar și la consiliile profesorale duc la o mare scădere a stime de sine,
continuată cu neîncredere și la o implicare tot mai slabă în procesul de învățare de la clasă.
Din păcate unii profesori sunt discreditați chiar de față cu elevii ceea ce uneori conduce fie la
ambiționarea elevilor de aș aprecia mult mai mult profesorul deoarece realizează că acuzațiile
sunt nefondate, dar conduce și la înrăutățirea relației cu elevii de la clasă. Consider că este
eficient ca atragerea atenției să se facă în mod particular, astfel se evită aceste situații
stânjenitoarea, iar în ceea ce privește situația favoritismelor cred că aceasta v-a mai dăinui
mult și bine de acum încolo.
Baza materială precară pusă la dispoziția profesorului debutant pornește fie de la
neajunsurile școlii, fie de la discriminarea venită din partea conducerii școlii, iar de obicei
această problemă se rezolvă prin autofiinațare sau dacă profesorul are norocul de o
sponsorizare sau donație anume pentru el și nu pentru școală.
Insuficienta pregătire din timpul facultății se poate situa la doi poli: unul ar fi
indiferența din partea studentului de atunci care mai apoi se hotărăște să devină profesor, iar
un al pol ar fi faptul că accentul se pune mai mult pe teorie și mai puțin pe practică, de aceea
consider necesare mai multe ore de practică ca și o rezolvarea a probleme, iar pentru a ajuta
studentul în deciziile pe care dorește să le urmeze cred că este utilă orientarea în carieră,
pentru că nu de fiecare dată ceea ce ne dorim se potrivește și cu ceea ce facem.
Iar ultima dificultatea cea a abordării părinților față de școală/de profesori aici se pot
deschide multe alte direcții de discuție și anume: lipsa toatală de interes (prin neimplicare,
neparticipare la ședințe, evitarea contactelor cu profesorii), așteptări prea mare nefondate
analizând potențialul copilului sau simpla discreditare doar pentru că profesorul este tânăr și
nu are experiență. Găsesc foarte utile lectoratele cu părinții în această situație, unde părinții
pot fi informați asupra multor aspecte ce țin atât de proprii copiii, cât și de implicarea și
dedicarea cadrelor didactice.
Chiar dacă unele lucruri pare a fi grele nu sunt imposibile.