“Cei șapte ani de acasă!

”
Prof. inv. presc. GHEORGHE DANA

Gradinita Step by step cu P.P. Dumbrava Minunata, Ploiesti

Expresia „cei şapte ani de-acasă“ este folosită, în general, pentru a descrie conduita unei
persoane într-un context anume, însă, psihologii spun că educaţia din primii ani de acasă, de care
cei mici au parte în familie, defineşte în bună măsură viitorul adult. Se numesc “cei sapte ani de-
acasa” deoarece copilul isi petrece cel mai mult timp cu familia, in special pana la varsta de 3
ani, iar membrii ei au cea mai mare influenta asupra lui.
Încă de la naştere, fiecare etapă din viaţa copilului îşi pune amprenta asupra dezvoltării
sale afective, motrice şi intelectuale.
Aceasta expresie defineste insa tot bagajul de cunostinte, deprinderi, comportamente si
atitudini acumultate in primii sapte ani de viata. Aceasta perioada de timp este considerata
“culmea achizitiilor”, este considerata una din perioadele de intensa dezvoltare psihica, deoarece
copilul are o capacitate foarte mare de acumulare de informatii, de memorare si de insusire a
diverselor comportamente, atitudini, limbaj, etc.

Copilul este pregatit sa primeasca informatii. De aceea, este important cum sunt
transmise aceste informatii, de catre cine si in ce mod.

La varsta prescolara, copilul are nevoie de modele, de identificare cu o persoana foarte

apropiata. Astfel, el se va identifica cu mama, cu tata sau cu educatorul.

Ce pot invata copiii in cei sapte ani?

- deprinderi de autoservire
- ordine
- igiena
- curatenie si exprimarea propriilor nevoi
- exteriorizarea trairilor, sentimentelor si emotiilor atat pozitive, cat si negative
- bune maniere si comportament
- limbaj corect transmis (fara greseli de pronuntie, topica ori dezacord dintre partile de vorbire)
- modul de a relationa cu ceilalti si de a raspunde la diverse provocari ale mediului inconjurator
(este certat de cineva, i se ia jucaria de catre alt copil, nu primeste cadoul dorit, este pedepsit
pentru diverse fapte, etc)
- consecventa in realizarea unei sarcini
- concentrare a atentiei
- perseverenta in realizarea uneri sarcini
- alegerea motivelor si motivatiilor atunci cand vrea sa faca ceva.

Unele din insusirile dobandite in aceasta perioada devin stabile pentru tot restul vietii:
- spiritul de competitie
- altruismul
- cooperarea
- atitudinea pozitiva fata de diverse sarcini, etc.

Iar altele influenteaza dezvoltarea de mai tarziu – un copil criticat permanent, devalorizat si
pedepsit destul de des se va adapta foarte greu intr-un grup, va avea tendinte de a incalca
normele ori nu va fi increzator in fortele proprii.

Inainte de a judeca o persoana si de a-i pune o eticheta, ganditi-va ceva mai mult la ceea
ce se ascunde in spatele unui comportament ori atitudine neacceptat/ a de catre ceilalti.

Părinții au o foarte mare influență asupra copiilor în primii 7 ani de viață, când le transmit
celor mici propriile valori pe care urmează să le respecte și ei o dată cu integrarea în societate,
acolo unde își vor asuma alte obiceiuri noi. Este important, așadar, să le transmitem micuților
învățămintele pe care le considerăm noi necesare și care îl vor ajuta să fie un om respectuos și
demn de respect la rândul său.

Educaţia primită în prezent în cei 7 ani de acasă diferă de cea de acum 30 de ani, dar
psihologii susţin că este o evoluţie firească şi o adaptare la contextul sociocultural.
Asumarea responsabilităţilor este bine să înceapă tot în această perioadă. Învăţaţi-vă
copiii să-şi strângă singuri jucăriile sau daţi-le sarcini foarte simple, cum ar fi să ajute la aşezarea
mesei. Părinţii foarte ocrotitori sau cei foarte critici le transmit copiilor mesaje greşite, cum că nu
sunt în stare să facă anumite lucruri, fapt ce poate duce la apariţia inhibiţiilor. „Multe greşeli apar
la primul copil. Părinţii nu-l lasă să facă nimic, iar, în final, copilul ajunge să nu-şi mai asume
responsabilităţi“

Cei 7 ani de acasa inseamna mult mai mult decat se evoca intr-un simplu repros cu
trimitere la "acasa" al fiecaruia. Pentru ca, vrem sau nu, fiecare avem o rampa de lansare, iar
aceasta inseamna copilaria, familia noastra.

Rezumand pe scurt, cei 7 ani de acasa inseamna mult mai mult si face referire la copilaria
noastra, trairile noastre, experientele noastre, amintirile noastre, invataturile noastre si cu ce
anume a ramas fiecare din toti acesti ani.

Bibliografie:
1. Cucoş Constantin,”Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 2000
2. Radu Ion, „Psihologia educaţiei şi dezvoltării”, Editura Academiei, Bucureşti, 1983
3. Radu Ion, „Psihologia şcolară”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974.