Sunteți pe pagina 1din 1

Fata babei și fata moșneagului

„Fata babei și fata moșneagului” este un basm scris de Ion Creangă și publicat în


1877.
În basm este vorba despre un moș și o babă care aveau două fete: una cuminte, a
moșneagului, și alta obraznică și arțăgoasă, a babei. Într-o zi, fata blândă a fost
alungată de acasă de către moș la porunca babei și a plecat în lume să își încerce
norocul. Pe drum s-a întâlnit cu o fântânâ pe care a reparat-o, o cățelușă pe care a
bandajat-o la lăbuță, un păr care era plin de viermi și pe care l-a curățit și u cuptor pe
care l-a lipit. A ajuns la Sfânta Duminică, pentru care a muncit și astfel a putut să își
aleagă un cufăr drept recunoștință. Ea l-a ales pe cel mai mic și a plecat acasă. Pe
drum, cuptorul a servit-o cu plăcinte calde, părul i-a oferit fructe proaspete, fântâna -
apă limpede și cățelușa niște mărgele. Invidioasă pe succesul ei, fata obraznică a babei
a plecat și ea pe același drum. S-a întâlnit cu fântâna, cu cățelușa, cu părul și cu
cuptorul, dar nu le-a ajutat. Ajunsă și ea la Sfânta Duminică, a muncit foarte puțin, dar a
luat și ea un cufăr - pe cel mai mare, pe care s-a chinuit să îl târască până acasă.
Ajunsă și ea la casa părintească, și-a deschis cufărul și din el au sărit fel de fel de
lighioane care au înghițit-o și pe ea, și pe babă. Fata moșului a deschis și ea micuțul
cufăr, unde a găsit bani și bogății.