Ivan Turbincă

„Ivan Turbincă” este o poveste satirică scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 aprilie

1878 în revista Convorbiri literare din Iași.[1] Narațiunea are o temă cu origini comune
în folclorul românesc și în cel european. Ea relatează aventurile unui
soldat rus omonim, care călătorește din lumea celor vii în Rai și în Iad,
căutând nemurirea. La începutul poveștii, Dumnezeu răsplătește caracterul milos al lui
Ivan cu un sac (turbincă) în care acesta poate introduce orice sau pe oricine dorește, iar
fostul soldat o folosește pentru a-l supune pe Satan și pe mai mulți draci și se servește
de ea, în cele din urmă, pentru a înșela Moartea. Textul include, de asemenea, un
portret al Sfântului Petru ca paznic al Raiului, o referire la puterile miraculoase
ale Sfântului Nicolae, precum și referințe umoristice la stilul de viață
al boierilor autohtoni. Protagonistul însuși se dovedește a fi credincios și inteligent, dar
este motivat în primul rând de petreceri și de băutură, activități pe care dorește să le
practice veșnic.
Povestea „Ivan Turbincă” are un aspect fantastic mai pronunțat decât celelalte scrieri
ale lui Creangă, deoarece personajul principal posedă un instrument magic de
supunere a spiritelor rele și chiar a Morții.[2] Ea este una din contribuțiile valoroase ale
lui Creangă în literatura română și a devenit un punct de referință familiar pentru criticii
literari și publicul din România și Republica Moldova. Ea a inspirat în special un basm
dramatic al prozatorului moldovean Vlad Ioviță ce a stat la baza filmului
moldovenesc Se caută un paznic, regizat de Gheorghe Vodă în 1967.[3]