Universitatea de Vest Timişoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Specializarea Psihologie

DIMENSIUNI ALE RELAŢIEI DE

CUPLU ÎN ADOLESCENŢĂ.
AFECTIVITATE ŞI SEXUALITATE
LA ACEASTĂ VÂRSTĂ

Studenţi: Crişan Andra Renata

Culcean Ariadna
Derşidan Andreea
Dobre Geanina
Dragomir Alin

Disciplina: Psihologia Vârstelor II

 Adolescenţa – băieţii şi fetele
Adolescenţa este considerată ca fiind etapa fiziologică ce marchează
trecerea de la copilărie la viaţa adultă. Există o aşa numită criză normală de
adolescenţă diferenţiată pe sexe şi anume, între 12-14 ani la fete, precum şi 14-16
ani la băieţi. Această etapă presupune trei etape succesive: a revoltei, a închiderii
de sine, iar în final a exaltării şi a afrimării.
Prima etapă şi anume: revolta constă în refuzul de a se subordona vreunui
ordin. Totodată adolescentul acceptă autoritatea, dar afişează atitudinea că este
constrâns să o facă.
Finalizându-se această etapă adolescenţii caută să se cunoască, analizându-
şi comportamentele, aceasta find considerată a fi o perioadă meditativă care
finalizează evoluţia psihologică, oferind o neîntreruptă sursă de distracţii şi
satisfacţii.
Perioada poate fi însoţită de o timie negativă şi/sau de o tendinţă de izolare,
in etapa de exaltare şi afirmare. Principiul adolescenţilor este “totul sau nimic”, iar
particularitatea psihică este entuziasmul în decizii pe care caută să le pună în
aplicare. O dată cu vârsta, adolescenţii îşi îmbogăţesc criteriile de comparaţie şi
evaluare, acestea înlocuind treptat visarea şi speculaţia intelectuală (Zisulescu,
1968).
Personalitatea se desăvârşeşte prin integrare socială, adaptare şi calificare
profesională, mai ales prin iubire. Fata incepe să stabilească legături de prietenie şi
iubire, apare impulsul sexual, iar latura psihică feminină va domina toată viaţa
latura fizică a trăirilor.
În viaţa adolescenţilor sexul este considerat ca fiind forţa motivaţională. Să
observi interacţiunile dintre fetele şi băieţii, de vârsta liceului înseamnă să fii
martorul unora dintre cele mai importante ritualuri ale existenţei. Astfel, tinerii
flirtează şi se tachinează, băieţii vânează, iar fetele se lasă vânate.
Un lucru care, după părerea unora este comun în toate naţiile şi societăţile
este atunci când grupuri de acelaşi sex se adună ca să se uite după reprezentanţii
sexului opus şi să facă speculaţii cu privire la cuplurile existente şi la cele
potenţiale. Astfel fetele pălăvrăgesc despre relaţii, iar băieţii fac glume pe seama
“gagicilor”.
Ambele grupuri se adună laolaltă pentru a stabili ce e “super” şi ce nu.
Cutare fată e “super”, cutare băiat, nu. Cerceii în buric sunt, cei din nas, nu. Tinerii
se integrează în grup sau, dacă nu, îşi caută un altul, cu părere despre lucrurile
“super”.

Băieţii

Aceştia se simt atraşi de fete şi totodată au nevoie să creadă că le atrag, la

rândul lor. De asemenea, ca toţi adolescenţii, au nevoie să facă parte dintr-un grup.
Ei trebuie să concureze pentru fete, la fel cum trebuie să exceleze în sport, la
şcoală, la jocuri pe calculator. Băieţii trebuie să îşi dea toată silinţa pentru a obţine
suces în toate domeniile şi, în acelaşi timp, să dea impresia că nu le pasă.
 Trebuie să fie “degajaţi” şi oarecum “nepăsători” în ceea ce priveşte şcoala,
fetele, sportul şi toate celelalte lucruri care contează cu adevărat. Reuşita le
conferă siguranţa apartenenţei şi a statului în grupul de sex masculin. Băieţii
trebuie, de asemenea, să-şi demonstreze independenţa faţă de familie, deşi rămân
puternic dependenţi de ea. Fetele trebuie să înţeleagă că băieţii adolescenţi pot să
pară la un moment dat drăgăstoşi, interesaţi şi entuziaşti, iar peste câteva clipe –
insensibili, nepoliticoşi, nepăsători.

Fetele

Acestea seamănă cu băieţii, doar că sunt altfel. Înţelegem ceva din fraza
asta? Probabil că nu mai mult decât înţeleg cei mai mulţi băieţi despre fete. Fetele
nu sunt nişte fiinţe neajutorate, fragile, care să aibă nevoie de protecţie. Nu
respectă tiparul personajelor feminine din multe filme hollywoodiene – fata care
ţipă îngrozită şi leşină când vede sânge, care încremeneşte îngrozită şi priveşte
cum un nebun întors din mormânt îl face bucăţi pe prietenul ei. Fetele reale sunt
personae puternice şi curajoase, care se pot arăta ambiţioase şi agresive, dar pot fi
şi sensibile şi un adevărat sprijin la nevoie. Îşi doresc să fie apreciate ca nişte
persoane independente, competente – ceea ce şi sunt (Zisulescu, 1968).
Încă din copilărie fetiţa leagănă păpuşi, pisici, căţeluşi, aflându-se în rolul
de mămică. În momentul când în orizontul preocupărilor emoţionale se află un
băiat, atunci apare dorinţa de a-l atrage pentru totdeauna. Instinctul matern
subconştient transpare în cuvinte tandre, pure adresate băiatului: “pui”, “tati” etc.,
trădând atitudinea de familistă a fetei. În acest context dragostea de dinainte de 17
ani constituie de la început o sursă de conflicte şi de neînţelegeri.
Tinerele urmăresc în imaginaţie poeme întregi de iubire şi de fidelitate,
băiatul în schimb urmăreşte să îşi descarce tensiunea fizică. Ea vrea înţelegere,
sprijin şi prietenie din partea băiatului, neavând însă idee că toate acestea sunt
irealizabile la vârsta respectivă. De aici şi explicaţia de ce deseori decepţiile
sentimentale conduc la complexe şi perturbări psihice.
De multe ori fetele se împacă cu realitatea şi cedează suportând
consecinţele. Este etapa exaltărilor şi a perturbării echilibrului psihic, din cauza
schimbărilor de natură hormonală; astfel la fetele mai puţin echilibrate şocurile
emoţionale pot conduce la sinucidere.
Începerea vieţii sexuale reprezintă pentru fata care se decide să facă acest
pas o dovadă de iubire, în timp ce pentru băiat reprezintă scopul spre care tinde,
depunând orice strădanii, iar în momentul când îl atinge, de regulă, interesul său
faţă de parteneră dispare.
De multe ori se întâmplă ca fetele să stabilească legături emoţionale cu un
bărbat mai în vârstă, 30-40 de ani, un partener ce se potriveşte ideal cu imaginea
despre iubire a adolescentei. Acesta este romantic, atent, oferă flori, adresează
complimente, poartă o conversaţie elegantă despre dragoste, apreciază muzica,
ambianţa, nu sileşte partenera să ajungă pe drumul cel mai scurt la contact, ci o
seduce dezmierdând-o, sărutând-o, învăţând-o tainele iubirii.
 Relaţiile lor încep abia atunci când fata e pregătită şi simte nevoia unor
senzaţii fizice mai concrete. O fată educată de un prieten adult va reuşi să-şi
plaseze în mod conştient viitorul soţ pe primul-plan.

Sexul

În legătură cu această temă nu ştiu dacă a mai rămas ceva ce nu au aflat

deja adolescenţii. Toţi adolescenţii cunosc mecanismele de bază ale sexului, chiar
dacă părinţii lor nu au abordat acest subiect cu ei. Având acces la atâtea surse
informaţionale au aflat aceste lucruri de la prieteni, de la televizor, de pe internet,
din cărţi, reviste sau din alte surse. Cu toate acestea ei au nevoie de ajutor ca să
înţeleagă de ce impulsurile sexuale îi determină să simtă şi să facă lucruri pe care
nu le pot explica.
Se pune astfel una dintre o multitudine de întrebări: ar fi bine ca o fată de
cincsprezece ani să aibă relaţii sexuale cu un băiat de şaptesprezece sau cu un alt
băiat sau bărbat? Cei mai mulţi dintre noi am răspunde cu un “Nu!” răsunător. Dar
cum putem rosti acest “nu” răspicat şi în acelaşi timp să ascultăm cu înţelegere
dilema adolescentului.
Există câteva lucruri care merită luate în considerare, şi anume: empatia cu
adolescentul, ascultarea lui…

Copiii învaţă stereotipurile de gen încă de la o vârstă fragedă, astfel fetele

sunt emotive şi plâng când le doare ceva, când sunt triste sau fericite. Băieţii sunt
puternici şi plâng când sunt mici, dar nu şi după ce au devenit adolescenţi. Fetele
sunt grijulii şi dependente, băieţii sunt agresivi şi independenţi. În timp ce fetele
îşi arată sentimentele, iar băieţii şi le ascund.

Pentru temperarea impulsului sexual se cere cheltuirea energiei prin

practicarea unor activităţi sportive sau a altor acţiuni asemănătoare. În Occident,
America, Scandinavia este răspândit obiceiul mângâierilor care înlocuiesc actul
fizic, permiţând descărcarea tensiunii sexuale excesive: necking şi petting.
Necking-ul constă în mângâierile, dezmierdările, sărutările etc. din zona
gurii, feţei, sânilor, pieptului, desupra brâului, iar petting-ul se manifestă prin
mângâierea zonei de mai jos de brâu, fără a se ajunge la contact sexual. Acesta
este considerat un gen de activitate sexuală fără procreaţie. Acest fel de practice
sexuale pot duce şi la orgasmul bărbatului, fiind considerate practice fără riscul
îmbolnăvirii. Pot produce de asemenea şi orgasmul femeii prin participarea
efectivă a ambilor parteneri.

În concluzie, este foarte importantă maniera în care se discută anumite

subiecte legate de această temă cu adolescenţii, tocmai pentru a se evita anumite
consecinţe şi totodată anumite comportamente inhibitorii. Odată cu dezvoltarea lor
pe anumite planuri şi dimensiuni se realizează astfel demersul în evoluţia lor ca şi
personalităţi, identităţi aparţinând unei anumite societăţi.
Primele întâlniri si comportamentul sexual
Înaintea pubertăţii, foarte puţini copii au experienţe sexuale, deşi ei devin
curioşi asupra funcţiilor organismului, diferenţele dintre sexe şi sexualitate. Deşi ei
simt atracţii personale, emoţii sau pasiuni puternice faţă de membrii sexului opus,
rareori aceste sentimente sunt împărtăşite sau comunicate. Odată cu schimbările
psihologice ce survin în timpul pubertăţii, adolescentul propriu-zis începe să se
simtă atras faţă de sexul opus cu o intensitate necunoscută până atunci. Odată cu
expectanţele sociale, stimulare şi o abundenţă de mesaje sugestive şi erotice din
reclame, TV, reviste şi filme, aceste schimbări biologice propulsează individul
înspre o dezvoltare timpurie în aspectele social-emoţionale ale întâlnirilor,
interesului în aspecte sexuale şi o posibilă intimitate fizică. Spre sfârşitul
adolescenţei, aproape toţi băieţii şi majoritatea fetelor şi-au pierdut deja
virginitatea.
Pubertatea şi schimbările psihologice asociate acesteia măresc interesul
sexual şi dorinţa sexuală. Mai mult, pentru prima dată de la naştere, o forţă
biologică nouă se arată pe care adolescentul trebuie să o incorporeze în
personalitatea sa. Individul învaţă sa accepte câteva schimbări psihologice
fundamentale şi să integreze o imagine schimbătoare a corpului într-un concept al
sinelui. Adolescentul trebuie să se accepte ca fiind o fiinţă sexuală şi să dezvolte
un rol de gen masculin sau feminin şi standarde sexuale proprii. Semnificaţia
socială a sexualităţii trebuie să îşi găsească expresia în dezvoltarea atitudinilor
potrivite şi a comportamentului social faţă de sexul opus. O mare parte din
învaţarea socială ia loc in acest proces.

Perspective biologice

Dintre schimbările biologice asociate pubertăţii, factorii hormonali se

consideră că declanşează în mare parte debutul activităţii sexuale, fie prin efectele
care apar prenatal sau prin schimbarea nivelelor hormonale la pubertate. Activarea
hormonală poate influenţa comportamentul direct prin creşterea stimulării sexuale
sau indirect de stimulii sociali corelaţi cu schimbările fizice. Faptul că nivelul
testosteronului este asociat cu cu activitatea sexuală la băieţi, independent de
dezvoltarea sexuală secundară, este dovada efectului direct. (Udry, Billy, Morris,
Gross şi Raj, 1985). La fete, interesul sexual, însă nu comportamentul, este asociat
cu nivelul testosteronului, sugerând faptul că factorii sociali pot avea un rol mai
important în viaţa lor sexuală.

Influenţe parentale

Influenţele parentale asupra comportamentului sexual sunt considerate a fi

puternice, deşi cercetările asupra acestei teme nu sunt la fel de numeroase. (Ooms,
1981). Adolescenţii care nu au relaţii atât de apropiate cu părinţii e posibil să îşi
înceapă viaţa sexuală mai devreme, în timp ce adolescenţii care au relaţii apropiate
cu părinţii, precum şi un sprijin emoţional e posibil să-şi înceapă viaţa sexuală mai
târziu. (Inazu şi Fox, 1980)

Influenţa anturajului

Anumite prietenii pot fi alese în funcţie de activitatea sexuală, cel puţin

pentru anumite subgrupuri.

Atracţia, comunicarea, intimitatea, dragostea şi sexul au diferite

semnificaţii pentru băieţi şi fete, iar acest lucru complică procesul. Având în
vedere că pubertatea debutează mai devreme în ziua de azi şi că societatea este
mult mai deschisă în privinţa aspectelor sexuale, comportamentul sexual are loc
mult mai devreme în comparaţie cu generaţiile anterioare.
Întâlnirile oferă adolescentului oportunitatea de a învăţa noi reguli sociale,
să înţeleagă sexul opus şi să înveţe să se accepte ca fiind o fiinţă sexuală. Acum,
ideea întâlnirilor nu mai este „împovărată” de semnificaţiile sociale din trecut, şi a
devenit mai definită de preferinţele individuale. Tinerii din ziua de azi percep
întâlnirile ca fiind ceva distractiv, mai ales la început, când nu implică un grad
înalt de seriozitate. Acestă experinţă asigură oportunităţi în raport cu sexul opus,
de a explora compania, afecţiunea, dragostea, intimitatea, contactul corporal, şi o
posibilă gratificare sexuală fără o căsătorie apropiată.
Brooks-Gun şi Furstenberg arată că numeroşi factori precum statutul
socioeconomic, rasa, religia, influenţa sociala a familiei sau a prietenilor sau
ţelurile proprii afectează desfăşurarea iniţierii sexuale.
Deşi adolescenţii sunt conservatori în ceea ce cred că este un comportament
sexual potrivit în timpul întâlnirilor, atitudinea lor nu împiedică comportamentul
sexual în sine: ei sunt mai conservatori în privinţa crezurilor proprii, decât în
acţiunile lor. Sunt foarte permisivi în ceea ce cred că prietenii lor fac, ei cred că
aceştia sunt mai activi sexual decât este cazul.
În stagiile timpurii ale înntâlnirilor, o diferenţă între genuri este evidentă.
Băieţii se aşteaptă la intimitate sexuală mai devreme decât fetele, care corelează
intimitatea sexuală cu dragostea şi seriozitatea, preferâd să se întâlneasca cu o
singură persoană.
Cercetări asemenătoare au fost desfăşurate de Sculz şi colab., Knox şi
Wilson, arătând că la 10% dintre băieţi li se pare potrivită o relaţie care să se
bazeze doar pe sex, fără afecţiune. Nici unele dintre fete nu au arătat acest nivel de
permisivitate. În al doilea stadiu, în timpul întâlnirilor în care există afecţiune, dar
nu dragoste, băieţilor li se pare de 4 ori mai potrivit decât fetelor să întreţină relaţii
sexuale, astfel procentul este de 16% la 4%. La fete, prezenţa dragostea într-o
relaţie justifică şi intimitatea sexuală.
 ADOLOSECENTUL.VIAŢA SEXUALĂ

Sexualitatea constituie unul dintre aspectele cele mai controversate ale

perioadei adolescentine. Trecută o bună perioadă sub tăcere ori tratată cu ipocrizie,
preocuparea orientată către viaţa sexuală era considerată nedemnă şi ruşinoasă,
tânărul găsindu-se nevoit să se descurce de unul singur, neîndrumat de familie, de
şcoală sau de factorii răspunzători de educaţia sa.
L. Friedland vorbea despre importanţa vieţii sexuale, declarat hotărât
împotriva ipocriziei cu care a fost tratat acest subiect: “Relaţiile dintre bărbat şi
femeie ascund şi în zilele noastre ceva nehotărât, nerezolvat. Oricum denumeşti
această pornire care împinge ambele sexe unul către altul: iubire, afecţiune erotică,
sexualitate, poftă trupească – ea este o forţă remarcabilă, care ne subjugă. Şi orice
ar spune ipocriţii, ea rămâne poate ş în zilele noastre unul din motivele cele mai
determinante ale activităţi omeneşti În acelaşitimp însă, această forţă este învăluită
de întuneric şi caută să ne domine. Iată de ce este atât de puternică dorinţa de a
înţelege şi de a-i pătrunde rostul.”
Întrebarea fundamentală ce se ridică în acest context este dacă întradevăr
există ceea ce numim sexualitate în perioada adolescenţei, în sensul să strict. Dacă
există, este necesară delimitarea zonei acestui concept. Sexualitate se poate spune
că există, chiar mai înainte de pubertate, însă specifică, ce poate fi numită erotism.
Erotismul este iubirea pentru o persoană de sex opus, legată de sentimentul de
posesiune. Se deosebeşte de alte specii de iubire, cum sunt: iubirea părintească, de
patrie, farternă, ş.a. Erotica are ca obiect un anumit individ, diferită de iubirea
socială, cu caracter geeneral şi difuz (este acea dragoste sufletească, nepătată,
dorinţa de a deţine o persoană şi de a te bucura de prezenţa ei). În limbaj comun,
etste ceea numim “dragoste platonică” .
Deşi tinde către idealism, erotismul nu este străin de elementul corporal,
fiind în legătură cu plăcerea pe care o persoană o declanşează asupra alteia.
Implică un element sensibil, corpul persoanei asupra căreia se plasează iubirea şi
exercită atracţia.
Sexualitatea propriu-zisă este animată de trăirile specifice, rezultatedin
punerea în funcţiune a organelor genitale. Nu orice plăcere este sexuală, conform
lui Freud, care dă noţiunii de sexualitate un sens universalist, ci doar cea legată de
organele genitale. La fel cum erotismul nu exclude elementul trupesc, sexualitatea
implică şi elementul sufletesc.
Omul nu poate avea atitudine erotică faţă de idei ori noţiuni abstracte, ci
numai admiraţie sau reprobare, aşa cum Ed. Spranger afirma: “Erosul e iubire a
ceva frumos, iubire faţă de un frumos viu.” Primează iubirea faţă de frumosul
corporal, în ordinea în care se face contactul, începând cu elementul extern care
este înţeles mai uşor, fără o experienţă mai amplă, urmând iubirea faţă de frumosul
sufletesc, cauză a nevoii unei dezvoltări psihice mai avansate.
Richard Muller-Freinfels afirmă că erotismul este un fenomen care
presupune o spiritualitate mai rafinată. Afirmaţia este confirmată de realitate,
astfel că “rafinamentul spiritual” dă tânărului o largă posibilitate e a-şi face viaţa
frumoasă, depăşind banalul cotidian şi instinctualul. Omul lipsit de supleţea
culturii este capabil de erotism în măsură diminuată, fiind mai instinctiv decât
cultivat.
Educaţia sexuală a adolescentului poate fi făcută în două moduri: în colectiv
şi individual. Teme ca: igiena sexuală, diferenţa între sexe, concepţia, pot fi
obiectul unor expuneri colective, însă trebuie ţinut cont şi de faptul că adolescentul
are şi probleme strict personale care nu pot fi discutate la nivelul unui grup mai
vast. Sentimentul acut de iubire pentru o fată, depresii afective intense cauzate de
gelozie, sunt probleme ce nu pot fi tratate în faţa unui colectiv. Îndrumarea
individuală în problemele delicate ale sexualităţii este mai eficientă.
Este important ca în vederea educaţiei sexuale, adolescentul să nu fie plasat
la confluenţa unei multitudini de contradicţii. Situaţiile în care ambii părinţi par să
nu aibă aceeaşi concepţie referitoare la sexualitate, nu sunt benefice. De altfel, este
recomandată armonizarea concepţiilor familiei cu cele ale şcolii.
O altă problemă care se ridică este: când trebuie să înceapă viaţa sexuală?
La ce vârstă? Premarital,sau odataă cu căsătoria? Le Moal a întreprins o anchetă
cu întrebarea: gândiţi că e preferabill ca bărbatul să aibă raporturi sexuale înainte
de căsătorie? Dar femeia?
Răspunsuri afirmative pentru bărbaţi:
1.Femeile: 50%
2.Bărbaţii: 57%
Răspunsuri afirmative pentru femei:
1.Femeile: 8%
2.Bărbaţii: 15%
Când vine vorba de copii lor, pentru băieţi răspund afirmativ: 45% bărbaţii,
36% femeile. Pentru fetele lor, răspund afirmativ 1% mamele, 4% taţii.
Pe baza rezultatelor anchetei, principiul pare să fie următorul: a oferi fiicele
altora băieţilor noştri şi a refuza fiicele noastre băieţilor altora.
Referitor la momentul începerii actului sexual, Dr. Rudolf Neubert
formulează un răspuns prin schema:
A.Femei (fete):
1.Este dăunător devreme?...............................da
2.Este dăunător târziu?...................................nu
3.Este folositor devreme?................................nu
4.Este folositor târziu?....................................da

B.Bărbaţi (băieţi):
1.Este dăunător devreme?...............................nu
2.Este dăunător târziu?...................................nu
3.Este folositor devreme?................................nu
4.Este folositor târziu?....................................da
 Problemele şi preocupările adolescenţei

Adolescenţa este vârsta la care apar schimbari atât pe plan fizic, cât şi pe
plan psihic. Apar noi preocupări, noi griji iar priorităţile adolescenţilor se schimbă
faţă de cele pe care le avuseseră până acum. Dacă până acum principalul lor
interes era de a-şi mulţumi părinţii, acum ei îşi dezvoltă personalitatea şi descoperă
o nouă latură a lor.
Şcoala, care până acum era în centrul atenţiei, trece pe plan secund, în
detrimentul intereselor de a socializa, a lega prietenii şi în special în găsirea unui
partener. Acestea sunt cauze pentru deteriorarea relaţiei adolescenţilor cu părinţii,
care obişnuiţi cu copilul lor ascultător, au anumite aşteptări de la acesta. Această
perioadă, în care copilul lor începe să manifeste interes pentru sexul opus este
dificilă atât pentru părinţi cât şi pentru adolescent, ambii având dificultăţi de
adaptare la trecerea dintr-o data de la statutul de copil la cel de adult.
Adeseori, în perioada aceasta apar depresii, stări de tristeţe si melancolie.
Adolescentul îşi pune întrebări existenţiale, principalele preocupări ale sale fiind
apartenenţa unui grup, imaginea sa şi relaţiile cu sexul opus. Studii din ultimii ani
au evidenţiat faptul că numărul sinuciderilor în rândul adolescenţilor a crescut
alarmant, dublându-se în ultimii 5 ani. În majoritatea cazurilor, motivul care i-a
făcut pe adolescenţi să recurgă la acest gest extrem este dezamăgirea in dragoste,
imaginea proastă de sine sau divorţul părinţilor.
Deşi o perioadă problematică, o altă atitudine specifică vârstei si frecvent
adoptată de adolescenţi este cea de “mi se rupe”, adică nu le pasă de nimeni şi
nimic. Aceasta este o altă formă de rebeliune, de a sfida autoritatea reprezentată de
familie şi profesori.
Viaţa cotidiană modernă a determinat devansarea pubertăţii, aceasta apare
cu aproximativ 2 ani mai devreme faţă de deceniul trecut, ceea ce înseamnă că şi
preocupările sexuale apar la vârste din ce în ce mai mici. De asemea s-a constatat
că viaţa sexuală debutează, tot mai frecvent, în această etapa ontogenetică. Din
păcate de asemenea numărul sarcinilor în rândul adolescentelor este în creştere.
Deşi sunt la debutul vieţii lor sexuale, adolescenţii afişează o imagine de
experimentaţi si atotştiutori în domeniul sexului. Înauntrul lor sunt măcinaţi de
gănduri şi preocupări precum mărimea penisului în cazul băieţilor sau mărimea
sânilor în cazul fetelor. Nesiguri si cu o mulţime de întrebari legate de noua lor
sexualitate, ei încearca să arate siguri pe sine, imaginea fiind foarte importantă
pentru ei. Poziţia sa in cercul de prieteni este de asemenea esenţială, adolescentul
inventând poveşti despre aventurile sale amoroase pentru a câştiga admiraţia
prietenilor.
În adolescenţă apar primele relaţii, care adesea întâmpină dificultăţi din
cauza interdicţiilor părinţilor. Aceştia intervin in relaţiile copiilor lor din dorinţa de
a-i proteja, le impun limite si interdictii referitoare frecvenţei întalnirilor amoroase
sau chiar au un cuvânt greude spus cu privire la alegerea partenerului, care bine
inţeles nu sunt agreate de adolescenţi a căror nevoi şi sentimente sunt explozive.
Relaţiile sunt scurte dar foarte intense, apare prima iubire şi primele relaţii
intime. Neexperimentaţi, atât fetele cât şi băieţii au temerile lor cu privire la
primul contact sexual. Principala teamă a băieţilor este lipsa erecţiei in momentul
cu pricină, iar fetele se tem de durerea primei penetrări. Băieţii sunt interesaţi de
performanţe sexuale, în timp ce fetele visează la clipe romantice. În cazul băieţilor,
la adolescenţă, sexul este mai important decât o relaţie stabilă, in timp ce în cazul
fetelor, relaţia este mai importantă decât sexul. Aceasta este una din cele mai
frecvente cauze ale disputelor si despărţirilor cuplurilor adolecentine.
La final, putem face un rezumat al problemelor cu care se confrunta
adolescentii:
• Depresii, stări de melancolie

• Certuri cu părintii, sentimentul că nu sunt înţeleşi

• Căutarea identităţii

• Probleme în dragoste şi adaptare la noua sexualitate dobândită, a face faţă

excesului de hormoni

• Hipersensibilitate emotivă

• Preocuparea imaginii

• Găsirea echilibrului între viaţa şcolară si viaţa privată

• Dobândirea independenţei
 Bibliografie:

 Muuss, E. R., (1990), Adolescent Behavior and Society (Forth Edition),

New York, McGraw-Hill, Inc.;
 Stones, L. J., Church, J., (1973), Childhood & Adolescence. A Psychology
of the Growing Person (Third Edition), New York, Random House;
 Enăchescu, C., (2000), Psihosexologie (Ediţia a II a adăugită), Bucureşti,
Editura Universal DALSI,
 Niţescu, V., (2004), Totul despre sexualitatea normală şi patologică (Ediţia
a III a revizuită şi adăugită), Constanţa, Editura Muntenia,
 Calderone, M. S. & colab., Sexuality and Man, New York, Charles
Scribner's Sons,
 Heyman, R., (2005), Cum să vorbeşti cu adolescenţii, Bucureşti, Editura
Lucman,
 Moreau, A., (2006), Dragoste şi sexualitate (Vol. 1), Bucureşti, Editura
Trei,
 Pană, S., Dărău, D., (1998), Sexualitatea umana, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic
 Zisulescu, Şt., (1968), Adolescenţa, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică;
 James, W., Vander, Zanden, Human Development, Ohio State University,
New York;