mostenirea

1.NOTIUNI GENERALE.
Termenul de “mostenire” are semnificatia transmiterii patrimoniului unei persoane fizice decedate
catre una sau mai multe persoane in viata(persoane fizice, persoane juridice sau statul); prin urmare
regulile care guverneaza mostenirea se pot aplica numai in cazul decesului unei persoane fizice, nu si
in cazul incetarii existentei unei persoane juridice.
Persoana despre a carei mostenire se vorbeste, defunctul se mai numeste si “de cuius”, uneori se mai
utilizeaza si termenul de “autor”; de exemplu:autorul comun al comostenitorilor, iar in cazul
mostenirii testamentare se numeste “testator”; in ceea ce o priveste pe persoana care dobandeste
patrimoniul defunctului, aceasta se numeste “mostenitor” sau “succesor”.Codul civil utilizeaza si
termenul de “erede”, “erez”, sau “coerez” in art. 692, 693, 696, 699, 700, 703, 704, 707, 714.In cazul
mostenirii testamentare dobanditorul se numeste “legatar”.

2.NOTIUNEA DE “MASA SUCCESORALA”.

In cazul dreptului de mostenire,aceasta notiune are sensul de “mostenire” sau
“succesiune”(ereditate) dar nu numai in sensul transmiterii patrimoniului unei persoane fizice
decedate catre una sau mai multe persoane, dar si pentru transmiterea patrimoniului insusi.

3.NOTIUNEA DE “SUCCESIUNE”.
In cadrul dreptului civil, aceasta notiune se foloseste stricto senso ca succesiune, iar latto senso ca
orice succesiune de drept intre vii, sau pentru cauza de moarte, transmisiune care poate fi universala,
cu titlu universal sau cu titlu particular.

4.FELURILE MOSTENIRII.
Conform art. 650 C. civ. “Succesiunea se defera sau prin lege sau prin vointa omului prin
testament.”
Prin urmare, in functie de izvorul vocatiei succesorale a celor ce dobandesc patrimoniul unei
persoane decedate, mostenirea poate fi legala sau testamentara.Mostenirea este legala in cazul in care
transmisiunea patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii la persoanele in ordinea si in cotele
determinate de lege.Ea intervine in cazul si in masura in care defunctul nu a dispus prin testament de
patrimoniul sau pentru cauza de moarte sau manifestarea sa de vointa nu poate produce efecte in tot
sau in parte.
Mostenirea poate fi legala si atunci cand defunctul a lasat testament, insa acesta nu cuprinde
dispozitii referitoare la transmitrerea patrimoniului sau succesoral, ci numai alte drepturi; de exemplu,
cu privire la numirea unui executor testamentar, cu privire la funeralii, la inlaturarea de la mostenire a
unor rude, cu precizarea ca in acest din urma caz daca pe cel inlaturat de la mostenire legea il prevede
ca find mostenitor rezervatar, atunci cota sa va fi culeasa de ceilalti mostenitori ca mostenire legala.
Persoana care dobandeste mostenirea in temeiul legii sunt mostenitori universali cu vocatie la intreg
patrimoniul defunctului, chiar daca in concret exista o pluralitate de mostenitori, acestia vor beneficia
numai de o fractiune din mostenire.Mostenitorii universali legali vor avea vocatie numai la bunurile
singulare private izolat.Mostenirea este testamentara in cazul si in masura in care transmisiunea masei
succesorale are loc in temeiul vointei celui ce lasa mostenirea, manifestata prin testament.Persoanele
desemnate de testator sa culeaga mostenirea sa, in tot sau in parte, se numesc “legatari”, care pot fi

1
universali si au vocatie la intreg patrimoniul lasat de defunct; cu titlu universal,care au vocatie la o
fractiune din masa succesorala si cu titlu particular, care se bucura de o vocatie cu privire numai la
bunuri privite singular.

5.COEXISTENTA MOSTENIRII LEGALE CU CEA TESTAMENTARA.

In legatura cu cele doua feluri de mostenire prevazute de art.650 C.civ. trebuie precizat ca ele nu se
exclud reciproc, ci dimpotriva mostenirea legala poate coexista cu cea testamentara.
Asadar, formula prevazuta de lege nu trebuie sa fie interpretata in sensul ca mostenirea testamentara
ar exclude-o pe cea legala.In dreptul nostru civil se admite ca in cazul in care exista mostenitori
rezervatari, chiar se impune coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara.Astfel, daca testatorul a
facut numai legate cu titlu particular, patrimoniul succesoral se transmite potrivit legii mostenitorilor
legali, numai ca acestia vor fi obligati fata de legatarii cu titlu particular sa execute legatele, iar daca
obiectul legatului este un drept real asupra unui bun individual determinat, acest drept va fi dobandit
de legatar direct de la defunct si deci nu va trece asupra mostenitorilor legali care culeg restul
patrimoniului succesoral.
Daca testatorul a facut unul sau mai multe legate cu titlu universal, insa ele nu epuizeaza intreg
patrimoniul succesoral atunci devolutiunea mostenirii va fi testamentara in limitele legatului/legatelor
si legala pentru rest.In schimb, daca testatorul a instituit prin testament mai multi legatari cu titlu
universal, astfel incat aceste legate epuizeaza intreaga mostenire sau daca testatorul a instituit unul sau
mai multi legatari universali, devolutiunea mostenirii va fi numai testamentara.
In toate cazurile, insa, daca exista mostenitori rezervatari care beneficiaza de o parte din mostenire,
chiar si impotriva vointei testatorului, si prin legatele facute s-a adus atingere rezervei lor, ei vor
dobandi potrivit legii partea din mostenire corespunzatoare rezervei si numai pentru rest devolutiunea
succesorala va fi testamentara.
Asadar, mostenirea testamentara inlatura pe cea legala numai daca nu exista mostenitori rezervatari
si testatorul a instituit unul sau mai multi legatari universali sau doi ori mai multi legatari cu titlu
universali care impreuna au vocatie la intreaga mostenire.

6.COEXISTENTA CALITATII DE MOSTENITOR LEGAL CU CEA DE LEGATAR.

Se pune intrebarea daca o persoana poate sa culeaga o anumita parte din mostenire in calitate de
legatar si o alta parte in calitate de mostenitor legal, deci sa cumuleze cele doua calitati in aceeasi
persoana.
In principiu, aceasta posibilitate nu este exclusa.De exemplu, daca exista mai multi legatari cu titlu
universal, 4 persoane care beneficiaza fiecare de cate ¼ din mostenire, iar unul dintre acestia nu vrea
sau nu poate beneficia de legat, partea acestuia va fi culeasa ca mostenire legala de catre legatarul care
are o asemenea vocatie, fiind ruda cu defunctul in grad succesibil sau sot supravietuitor.Este insa
posibil ca persoana chemata la mostenire de lege sa fie gratificata prin testament si sa opteze diferit cu
privire la mostenirea legala si la legat, adica sa o accepte pe prima si sa renunte la legat sau
invers.Daca insa legatul este mai mic decat cota sa legala, mostenitorul legal nu va putea renunta la
legat pentru a mosteni mai mult deoarece un asemenea legat poate avea si semnificatia unei exeredari
partiale, situatie in care mostenitorul legal va putea reclama numai rezerva sa.

7.NOTIUNEA DE “MOSTENIRE AB INTESTAT”.

In literatura de specialitate, in locul notiunii de “mostenire legala” se foloseste cea de “mostenire”
sau “succesiune ab intestat”.Folosind aceasta notiune, trebuie totusi avut in vedere ca folosirea ei este
pur conventionala, fara semnificatia din dreptul roman, ea fiind de fapt improprie in dreptul nostru.In
dreptul roman, succesiunea testamentara era regula din care cauza cea legala se definea prin raportare
la absenta testamentului, in ipoteza unei persoane decedate fara a face un testament(ab intestat) sau
care a facut un testament neconform regulilor de drept.Pe de alta parte, in dreptul roman, testamentul
trebuia, sub sanctiunea nulitatii, sa cuprinda instituirea eredelui potrivit legii.

2
 In dreptul nostru, mostenirea legala este regula, ea putand inlatura in tot sau in parte mostenirea
testamentara lasata de defunct.Prin testament nu se pot institui mostenitori, ci numai legatari care pot
dobandi bunurile succesorale nu numai cu titlu particular, ci si cu vocatie universala sau cu titlu
universal, asemenea mostenitorilor legali.

8.CARACTERE JURIDICE ALE TRANSMITERII MOSTENIRII.

Dupa cum rezulta din definitia mostenirii, ea prezinta anumite particularitati care o deosebesc de
celelalte moduri de transmitere a drepturilor si obligatiilor cunoscute in dreptul civil.
Astfel, avand loc numai la moartea unei persoane fizice, mostenirea este o transmisiune mortis
causa, si fiindca se refera la patrimoniul persoanei decedate iar nu la drepturile si obligatiile ei,
aceasta transmisiune are si un caracter universal.Pe de alta parte, desi patrimoniul unei persoane
fizice este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii, in cazul transmiterii mostenirii acesta
este privit, in principiu, unitar si indivizibil.
a.Transmisiunea mostenirii este una pentru pentru cauza de moarte.
Normele dreptului civil nu pot fi aplicate actelor de transmisiune intre vii in privinta dreptului
succesoral, guvernate de dreptul obligational si nici in cazul incetarii existentei unei persoane juridice,
chiar daca in acest din urma caz ar opera o transmisiune universala sau cu titlu universal.
Normele care guverneaza transmisiunea succesiunilor sunt, in principiu, aplicabile si persoanelor
juridice ori statului in cazurile si in masura in care acestia din urma se prezinta in calitate de
dobanditor al patrimoniului sau ai unor bunuri din patrimoniul unei persoane fizice decedate.
b.Transmisiunea mostenirii este una universala.
Acest lucru rezulta din faptul ca obiect al patrimoniului persoanei fizice decedate ca universalitate
juridica, il reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au o valoare economica si care au
apartinut defunctului.
Drepturile si obligatiile nepatrimoniale, de regula, nu se transmit prin mostenire.Tot astfel nu se
transmit drepturile patrimoniale care se sting la moartea titularului lor, care au caracter viager sau sunt
contracte nascute din lege, ca de exemplu:dreptul de uzufruct,dreptul de uz, dreptul de abitatie, o
creanta de intretinere sau de renta viagera etc.
Nu se sting obligatiile patrimoniale legate de o calitate personala a defunctului, de exemplu:pensia
de intretinere.
Prin caracterul universal se explica si deosebirea fata de transmisiunea prin acte intre vii.
c.Transmisiunea mostenirii este unitara, in sensul ca aceasta se transmite in intregul ei la
mostenitorii legali sau legatari dupa acealeasi norme juridice.Acest caracter al dreptului succesoral
corespunde unicitatii patrimoniului transmis si al dreptului de proprietate, drept care formeaza
obiectul principal al transmisiunii mostenirii.
Pentru unele considerente de ordin socio-economic, acest principiu al transmisiunii succesorale
cunoaste si unele excepii:
• Daca la moartea unui sot in lipsa de descendenti, sotul supravietuitor vine in concurs cu
ascendentii si/sau colateralii defunctului, el mosteneste, in afara de partea sa succesorala, si
mobilele si bunurile care apartin gospodariei casnice, precum si darurile de nunta(art. 5 din
Legea nr.319/1944 pentru dreptul sotului supravietuitor la mostenire).
• Potrivit art.7 al.(4) din Legea salarizarii, in cazul decesului salariatului, drepturile banesti
care i se cuvin la data decesului se platesc sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar
in lipsa acestora se platesc celorlalti mostenitori in conditiile dreptului comun.Rezulta ca in
privinta salariului neincasat de persoana decedata nu se aplica principiul unitatii mostenirii.
• Potrivit art.41 al.(2) din Constitutia Romaniei, cetatenii straini nu pot dobandi dreptul de
proprietate asupra terenurilor din Romania.Aceasta interdictie, odata cu aderarea la Uniunea
Europeana, va trebui reglementata printr-o initiativa legislativa si pusa in acord cu tratatele
Uniunii Europene.
• Daca la moartea unei persoane intervine un element de extraneitate, dobandirea prin
mostenire a bunurilor mobile, indiferent de locul situarii lor, va fi reglementata de legea
nationala pe care defunctul o avea la data mortii, iar imobilele si fondul de comert va fi
mostenit dupa legea locului unde se afla bunul.

3
 • Potrivit unor opinii, dispozitiile art.6 din Decretul nr. 321/1956 privind Drepturile de autor,
abrogate prin Legea nr.8/1996, au inclus in randul exceptiilor de la caracterul unitar si ipoteza
drepturilor patrimoniale de autor care alcatuiesc o masa succesorala deosebita si se transmit
prin norme derogatorii de la dreptul comun.
d.Transmisiunea este indivizibila,astfel incat acceptarea sau renuntarea la mostenire are caracter
indivizibil.

9.DESCHIDEREA MOSTENIRII.
Prin deschiderea mostenirii se produce efectul juridic al transmisiunii mostenirii.
Ea prezinta o importanta deosebita deoarece mostenitorii indiferent ca sunt legali sau testamentar, nu
pot dobandi un drept asupra patrimoniului succesoral pana in momentul deschiderii mostenirii prin
moarte, deoarece patrimoniul unei persoane fizice nu poate fi transmis si dobandit decat la moartea
titularului.
Conform art.651 C.civ. sucesiunile se deschid prin moarte, deci rezulta ca o persoana in viata
niciodata nu poate transmite o mostenire.In sistemul dreptului nostru civil, prin moarte se intelege
numai moartea naturala a unei persoane fizice care a fost constatata fizic sau declarata prin hotarare
judecatoreasca, in cazul imposibilitatii constatarii fizice.
Simpla declarare judecatoreasca a disparitiei unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea
mostenirii intrucat cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de
moarte ramasa definitiva(art.19 din Decretul nr.31/1954).
Deschiderea mostenirii presupune cercetarea si stabilirea a doua conditii:
A.Data deschiderii mostenirii.
Stabilirea datei deschiderii mostenirii sau a momentului respectiv, are loc potrivit art.651 C.civ.
odata cu momentul mortii celui care lasa mostenirea.Rezulta ca persoana care pretinde mostenirea
trebuie sa dovedeasca moartea precum si data, eventual chiar ora si minutul mortii celui pe care vrea
sa-l mosteneasca.
Dovada mortii, inclusiv data ei, se face cu certificatul de deces eliberat dupa intocmirea actului de
deces ca urmare a constatarii mortii in mod direct de catre organul abilitat de lege.
In situatia in care decesul nu poate fi constatat in mod direct prin examinarea cadavrului uman, actul
de deces se completeaza pe baza hotararii judecatoresti declarative de moarte ramasa definitiva, care
va cuprinde si data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii(art. 18 din Decretul nr.31/1954).
Atat in cazul mortii fizic constatate, cat si in cazul declararii judecatoresti a acesteia, dovada contrara
se va face prin orice mijloc de proba.Tot prin orice mijloc de proba se va putea dovedi, daca este
nevoie, ora si minutul mortii netrecute in actul de deces.
Importanta juridica a datei deschiderii mostenirii.
Persoanele chemate a mosteni, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin asupra
mostenirii se stabilesc in raport cu data deschiderii acesteia.De la aceasta data incepe, de regula, sa
curga termenul de prescriptie de 6 luni a dreptului de optiune succesorala(art.700 C.civ.).
Data este importanta si pentru ca ea semnifica momentul transmisiunii mostenirii la succesori, actul
juridic al acceptarii mostenirii retroactivand pana la data deschiderii mostenirii.Deasemenea,
renuntarea la mostenire produce efecte retroactive de la aceeasi data iar in functie de aceasta se
apreciaza asupra validitatii actelor juridice asupra mostenirii, a compunerii si valorii masei
succesorale.Data semnifica inceputul indiviziunii succesorale in cazul pluralitatii de mostenitori
universali sau cu titlu universal si data pana la care retroactiveaza efectul declarativ al iesirii din
indiviziune, adica al partajului.
Data mai prezinta importanta si pentru ca devolutiunea mostenirii va fi reglementata de legea aflata
in vigoare la deschiderea ei.