Acţiune oblică

acţiune oblică, acţiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului
său, substituindu-i-se, drepturile şi acţiunile patrimoniale neexercitate de către acesta.

1) A.o. se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului, constituie un mijloc preventiv de

apărare împotriva pericolului insolvabilităţii debitorului şi are ca scop conservarea
patrimoniului acestuia.

2) Natura acţiunii diferă în funcţie de obiectul acesteia: reală, dacă se revendică un imobil sau
se cere rezoluţiunea vânzării în numele debitorului vânzător; personală, dacă se pretind
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat printr-un fapt ilicit sau pentru neexecutarea ori
executarea cu întârziere a unui contract; mixtă, dacă se cere rezoluţiunea unui contract prin
care se transmite sau se constituie un drept real imobiliar, cu condiţia ca debitorul
reclamantului să nu fie vânzătorul din contractul ce se cere a fi rezolvit.

3) Domeniul de aplicare a a.o. cuprinde numai drepturile şi acţiunile patrimoniale care sunt în
pericol de a se pierde din cauza pasivităţii debitorului; creditorului nu-i este îngăduit să
exercite drepturile şi acţiunile strict personale ale debitorului, cum sunt cele care se referă la
starea şi capacitatea persoanei, cele care implică o apreciere subiectivă din partea titularului
(de exemplu, revocarea unei donaţii) şi nici acţiunile ce privesc bunuri neurmăribile ale
acestuia; de asemenea, creditorul nu este îndreptăţit să se substituie debitorului în
administrarea patrimoniului acestuia, întrucât o astfel de imixtiune a creditorului ar răpi
debitorului libertatea de acţiune, punându-l într-o situaţie asemănătoare cu aceea a
incapabilului.

4) Pentru exercitarea a.o. se cer întrunite următoarele condiţii: a) debitorul să fi neglijat ori
refuzat a-şi exercita el însuşi dreptul sau acţiunea în exercitarea căreia i se subrogă creditorul;
b) să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului prin pierderea dreptului neexercitat de
el; c) creanţa creditorului să fie certă şi lichidă; nu se cere ca ea să fie exigibilă şi, cu atât mai
puţin, să existe un titlu executoriu, deoarece a.o. constituie numai un mijloc de evitare a
diminuării gajului general, şi nu un mijloc de executare silită. Exercitarea a.o. nu reclamă ca
debitorul să fi fost pus în întârziere de a-şi valorifica dreptul şi nici ca creanţa să fie
anterioară dreptului pe care creditorul vrea să-l valorifice în numele debitorului.

5) Creditorul promovează această acţiune direct împotriva terţului căruia îi este opozabil
dreptul debitorului; nu este necesar ca acesta din urmă să fie introdus în proces, dar
introducerea lui în cauză este totuşi utilă, pentru a-i face hotărârea judecătorească opozabilă şi
pentru a-l împiedica să tranzacţioneze fraudulos cu pârâtul. Terţul pârât are dreptul să opună
creditorului reclamant toate excepţiile pe care le-ar fi putut opune debitorului.

6) A.o. nu antrenează indisponibilizarea drepturilor debitorului; acesta poate dispune de ele

chiar după intentarea acţiunii, actele sale fiind opozabile creditorului, dacă nu sunt
frauduloase. A.o. este în profitul tuturor creditorilor, chiar şi atunci când a fost exercitată
numai de către unul dintre ei, întrucât orice valoare care se adaugă patrimoniului debitorului
sporeşte gajul general al tuturor creditorilor.

7) Temeiul de drept este dat de art. 974 C. civ., care se întregeşte cu dispoziţiile speciale din
materia căreia i se circumscrie obiectul acţiunii, de exemplu, art. 480 C. civ. pentru acţiunea
în revendicare imobiliară, art. 1020-1021 C. civ. pentru rezo-luţiune şi reziliere etc. 

acțiune oblică, acţiune civilă la dispoziţia creditorului chirografar, pe care o poate exercita în
numele debitorului său, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) debitorul refuză ori
neglijează să acţioneze el însuşi; b) creanţa este certă şi lichidă, c) există pericol de
insolvabilitate. îndeplineşte o funcţie preventivă de conservare a patrimoniului debitorului şi
se întemeiază pe principiul potrivit căruia debitorul răspunde de îndeplinirea obligaţiilor cu
toate bunurile sale prezente şi viitoare, întregul său patrimoniu servind pentru garantarea
comună şi proporţională a tuturor creditorilor săi chirografari.

Noţiune. Reglementare. Natură juridică. 

Acţiunea oblică este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile
debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului
[art. 1560 alin. (1) Noul Cod Civil]. Ea este reglementată în cuprinsul art. 1560-1561 noul
Cod Civil

Acţiunea oblică mai este cunoscută în doctrină şi sub numele de acţiune indirectă sau
subrogatorie, pentru motivul că se exercită de către creditor în locul

debitorului său'. Spre exemplu, dacă debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o altă
persoană printr-o faptă ilicită şi nu cere repararea lui, creditorul va putea să acţioneze pe cel
responsabil, în locul victimei, pe cale oblică.

Sub aspectul naturii juridice, legiuitorul o califică în mod expres ca fiind o măsură de
conservare a gajului general al creditorilor (art. 1558 noul Cod Civil). întrucât promovarea
acţiunii oblice nu conduce la realizarea creanţei creditorului, acţiunea oblică nu poate fi
considerată ca o măsură de executare.

Domeniul de aplicare.

Potrivit art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil, creditorul poate exercita pe cale oblică „drepturile
şi acţiunile debitorului”. în ciuda acestei formulări generale, domeniul acţiunii oblice
cunoaşte o serie de limitări. Astfel, dintr-un început, se impune precizarea că acţiunea oblică
este un corolar al dreptului de gaj general, care poartă asupra patrimoniului debitorului. De
aici decurge o importantă consecinţă: acţiunea oblică poate privi numai exercitarea
drepturilor patrimoniale ale debitorului. Urmează că nu se pot exercita de către creditori
drepturile şi acţiunile nepatrimoniale, cum sunt: drepturile părinteşti, acţiunea de divorţ,
acţiunea în anularea căsătoriei etc.

în aceste condiţii, domeniul acţiunii oblice trebuie circumscris numai acţiunilor şi drepturilor
patrimoniale. Pot fi exercitate pe cale oblică drepturile debitorului împotriva terţilor însoţite
de dreptul la acţiune şi susceptibile de realizare în justiţie, cum sunt: dreptul la acţiunea în
revendicarea unui bun proprietatea debitorului; dreptul de a cere plata unei creanţe aparţinând
debitorului; dreptul de a cere restituirea unei plăţi nedatorate etc. De asemenea, intră în
domeniul de aplicare a acţiunii oblice şi drepturi ale debitorului care sunt susceptibile de o
exercitare extrajudiciară. Astfel, pot fi luate măsuri de conservare a unor drepturi aflate în
patrimoniul debitorului, precum: efectuarea unei formalităţi de publicitate a unui drept al
acestuia (spre exemplu înscrierea unui drept în Arhiva Electronică de Garanţii Reale
Mobiliare, intabularea unui drept în cartea funciară), declararea unei creanţe a debitorului în
procedura colectivă, în cazul falimentului său etc.

Nu toate acţiunile şi drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblică. Mai exact:

- creditorii nu au posibilitatea să se substituie debitorului pentru a încheia acte de

administrare a patrimoniului acestuia (precum închirierea unui bun, arendarea unui fond,
punerea unui teren în cultură) sau acte de dispoziţie juridică (precum vânzarea-cumpărarea,
schimbul, publicarea unei lucrări literare). Pentru a înţelege raţiunea acestei limitări, se
impune a se face o distincţie între drepturi şi simple facultăţi sau posibilităţi. Pe cale oblică,
pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv în patrimoniul debitorului. Simplele
posibilităţi de a încheia acte juridice, prin care se dobândesc sau se modifică drepturi
patrimoniale ori se asumă noi datorii, fac parte din conţinutul capacităţii juridice a
persoanelor fizice şi juridice. A-l lipsi pe debitor de aceste posibilităţi sau facultăţi
echivalează cu a-l transforma într-o persoană incapabilă, ceea ce nu este îngăduit.

- creditorii nu pot exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns legate de persoana
debitorului [art. 1560 alin. (2) noul Cod Civil]. Este cazul acelor drepturi şi acţiuni a căror
valorificare implică o apreciere personală de ordin moral sau familial din partea acestuia, cum
ar fi: acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine; acţiunea în desfiinţarea sau
micşorarea pensiei de întreţinere datorate de către debitor unei persoane. Are un caracter
strict personal şi, deci, nu poate fi exercitat pe cale oblică nici dreptul debitorului de a solicita
repararea patrimonială (prin compensaţii băneşti) a prejudiciilor morale înregistrate ca urmare
a săvârşirii unei fapte ilicite a cărei victimă este.

- creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile, precum: dreptul de uz, dreptul
de abitaţie, dreptul de a primi o bursă de studiu, dreptul la diurnă, dreptul la alocaţiile de stat
şi indemnizaţiile pentru copii, dreptul la ajutoare pentru îngrijirea
copiilor bolnavi etc. întrucât obiectul acestor drepturi este neunnăribil, exercitarea lor pe cale
oblică nu prezintă nicio utilitate pentru creditor', astfel că acţiunea oblică este lipsită de
interes*. Recent, în doctrină, s-a exprimat o poziţie mai nuanţată, în sensul căreia numai
drepturile care sunt în acelaşi timp insesizabile şi inalienabile (aşa este cazul dreptului de uz,
al dreptului de abitaţie, al celui de a primi o bursă) sunt excluse domeniului de aplicare a
acţiunii oblice. Cele care sunt numai insesizabile pot fi exercitate pe cale oblică. Raţiunea
este următoarea: dacă debitorul nu îşi exercită drepturile patrimoniale insesizabile, el suferă o
pierdere patrimonială, care îl va pune în situaţia de a o înlocui cu o altă valoare economică,
ceea ce conduce la o diminuare a patrimoniului său. Exercitarea pe cale oblică a drepturilor
insesizabile evită aşadar micşorarea patrimoniului debitorului şi, implicit, a gajului general al
creditorilor, astfel că interesul în promovarea acţiunii oblice se conturează cu evidenţă.

Condiţiile acţiunii oblice. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile acţiunii oblice.

A. Condiţiile acţiunii oblice. Exercitarea cu succes a acţiunii oblice depinde de întrunirea

următoarelor condiţii:

- creanţa creditorului trebuie să fie certă şi exigibilă [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil].
Creanţa este certă atunci când are o existenţă sigură şi necontestată; ea este exigibilă în cazul
în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor.

Nicio altă cerinţă nu este pretinsă. Este indiferent dacă izvorul creanţei este contractual sau
extracontractual. Tot astfel, natura obiectului creanţei creditorului nu prezintă relevanţă,
debitorul putând fi îndatorat să dea, să facă sau să nu facă ceva. Este indiferentă data la care
se naşte dreptul de creanţă al creditorului. Ea poate fi anterioară sau ulterioară celei a
dreptului debitorului care urmează să fie exercitat pe cale oblică. Gajul general se întinde
asupra tuturor elementelor active din patrimoniul debitorului, prezente şi viitoare. Nu prezintă
deci importanţă dacă ele au intrat în patrimoniul debitorului înainte sau după momentul
naşterii creanţei creditorului";

- debitorul să fie inactiv, adică să neglijeze sau să refuze exerciţiul dreptului său [art. 1560
alin. (1) noul Cod Civil]. Inactivitatea se poate datora relei-credinţe, neglijenţei sau chiar unei
imposibilităţi obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acţiunii. Dacă debitorul
îşi schimbă atitudinea, devenind activ, continuarea exercitării acţiunii oblice nu mai este
posibilă. In această situaţie, creditorului îi rămâne doar posibilitatea de a interveni în proces,
în scopul apărării intereselor sale;

- creditorul să facă dovada unui interes serios şi legitim. Există un atare interes atunci când
prin inactivitatea sa debitorul se află în situaţia de a-l prejudicia pe creditor [art. 1560 alin. (1)
noul Cod Civil].

In cazul obligaţiilor pecuniare, creditorul justifică un interes în promovarea acţiunii oblice

atunci când debitorul, datorită pasivităţii sale, este în pericol de a deveni insolvabil sau de a-şi
accentua o stare de insolvabilitate deja existentă. în cazul celorlalte obligaţii, de a da, de a
face (mai puţin remiterea unei sume de bani) sau de a nu face, interesul serios şi legitim nu
mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului. De această dată, se impune
ca instanţele de judecată să verifice în ce măsură prin inactivitatea sa, debitorul aduce un
prejudiciu creditorului şi, astfel, dacă se justifică interesul său în promovarea acţiunii oblice.
Este motivul pentru care, cu titlu general, s-a afirmat că interesul serios şi legitim se verifică
ori de câte ori creditorul dovedeşte că există pericolul de a nu îşi realiza creanţa datorită
neexercitării de către debitor a unui drept sau a unei acţiuni pe care le deţine împotriva unui
terţ.

B. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile acţiunii oblice. Se impune o distincţie,

după cum exercitarea de către creditor a drepturilor debitorului se realizează pe cale judiciară
(printr-o acţiune injustiţie) sau pe cale extrajudiciară. în primul caz, condiţiile acţiunii oblice
trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Ne aflăm în prezenţa unor
condiţii de admisibilitate a acţiunii. în cel de-a doilea caz, ele trebuie întrunite la data
exercitării drepturilor debitorului, de regulă, la data formulării cererii de către creditor (cum
ar fi cererea pentru intabularea unui drept al debitorului în cartea funciară). în acest ultim caz
suntem în faţa unor condiţii de exercitare a acţiunii oblice.

Efectele acţiunii oblice. 

Ele se impun a fi analizate faţă de terţul pârât, debitorul pasiv şi faţă de creditorii debitorului
pasiv.

A. Efectele faţă de terţul pârât acţionat în judecată. Creditorul, pe cale oblică, exercită în
locul debitorului drepturile pe care el le are împotriva terţului. Pentru acest motiv, terţul
acţionat în judecată va putea opune toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar fi
putut invoca şi împotriva debitorului [art. 1560 alin. (3) noul Cod Civil]. Este indiferent dacă
excepţiile sunt anterioare sau ulterioare introducerii acţiunii. Exercitarea acţiunii oblice nu
indisponibilizează drepturile patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de aceste
drepturi, iar actele încheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului, atunci când nu au un
caracter fraudulos, chiar dacă ele au fost perfectate înainte sau după introducerea acţiunii. De
pildă, terţul poate invoca compensaţia datoriei sale cu o creanţă pe care o are împotriva
debitorului, chiar dacă dreptul de creanţă s-a născut după introducerea acţiunii oblice. De
asemenea, terţul poate opune tranzacţia încheiată cu debitorul după această dată.

B. Efectele faţă de debitorul pasiv. Interesează în acest context dacă hotărârea judecătorească
pronunţată ca urmare a exercitării acţiunii oblice îi este sau nu opozabilă debitorului pasiv.
Răspunsul este diferit, după cum debitorul a fost sau nu introdus în proces. Dacă debitorul a
fost introdus în proces, el fiind parte, fară îndoială că efectele hotărârii se vor răsfrânge şi
asupra lui. în cazul în care nu a fost introdus în cauză, efectele hotărârii nu se produc şi faţă
de debitor, el fiind un simplu terţ.
 

C. Efectele faţă de creditorii debitorului. Potrivit unei opinii consacrate, acţiunea oblică este
individuală prin exerciţiul său şi colectivă prin efectele sale. Astfel, dacă acţiunea oblică este
exercitată cu succes, se va evita micşorarea patrimoniului debitorului. Situaţia creată profită
tuturor creditorilor în temeiul dreptului lor de gaj. în acest sens trebuie înţeles şi art. 1561
noul Cod Civil, potrivit căruia: „Hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii oblice
profită tuturor creditorilor, fără nicio preferinţă în favoarea creditorului care a exercitat
acţiunea”.