Sunteți pe pagina 1din 352

PAG

- 1

-

Publicaţia „Ghidul practic tehnico-economic şi de management -

Producţie vegetală”, destinat creşterii competitivităţii exploataţiilor agricole vegetale şi a

adaptării sistemelor manageriale la cerinţele unei societăţi îndreptate spre cunoaştere şi acces

la informaţii, lansată în cadrul programului Cercetarea de Excelenţă (CEEX), finanţat de

Ministerul Educaţiei Naţionale (MEdN), este realizată de către Institutul de Cercetare

pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală (I.C.E.A.D.R.), în colaborarea cu

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (A.S.A.S) - Bucureşti şi cu Universitatea de Ştiinţe

Agricole şi Medicină Veterinară (U.S.A.M.V.) - Bucureşti.

Publicaţia îşi propune promovarea informaţiilor de strictă utilitate, necesare iniţierii

şi dezvoltării exploataţiei agricole şi se adresează fermierilor care gestionează exploataţii

individuale sau asociaţii familiale precum şi celor care practică o agricultură comercială şi

doresc amplificarea şi eficientizarea activităţii lor. Materialele sunt elaborate de cercetători

ştiinţifici specializaţi în economie agrară şi dezvoltare rurală precum şi de profesori

universitari din domeniul agronomie.

Publicaţia „Ghidul practic tehnico-economic şi de management -

Producţie vegetală reprezintă o formă de implicare a cercetării ştiinţifice în vederea

sprijinirii producătorilor agricoli pentru dezvoltarea unei producţii agricole durabile şi a unei

agriculturi competitive.

Director proiect, Dr. ing. Ana URSU

PAG

- 2 -

PROIECT CEEX nr. 732

AUTORI Ana URSU, Director proiect, Dr. ing., CS II, ICEADR BUCUREŞTI Mihai NICOLESCU, Responsabil proiect, Dr. ing. A.S.A.S BUCUREŞTI Adrian Dinu TOMA, Responsabil proiect, Conf. Univ. Dr. , U.S.A.M.V. BUCUREŞTI

ECHIPA DE CERCETARE

SECŢIUNE TEHNICO-ECONOMICĂ: I.C.E.A.D.R. –BUCUREŞTI

Prof. univ. dr. ing. (CP I) Manea Drăghici Cercetător ştiinţific (CP III) Ec. Catană Dan Horia Cercetător ştiinţific (CP III) Ing. Iurchevici Lidia Cercetător ştiinţific (CP II) Dr. ec. Toma Elena Cercetător ştiinţific (C.S.) Ing. Lepadatu Claudia Cercetător ştiinţific (CP III) Drd.ec. Andrei Mihaela Cristina Cercetător ştiinţific (C.S.) Drd. ing. Gergely Silvia Cercetător ştiinţific (CP III) Dr. ing. Veverca Dan Cercetător ştiinţific (CS) Ing. Olteanu Victor Cercetător ştiinţific (CP III) Dr. ing. Badulescu Adina Cercetător ştiinţific (CP III) Drd. Izbasescu Teodor Consultant ştiinţific Dr. ing. Negrea Isidor Consultant tehnic Ing. Moldovan Elena

SECŢIUNE SISTEME DE MECANIZARE (ECHIPAMENTE ŞI MAŞINI AGRICOLE): A.S.A.S - BUCUREŞTI Dr. ing. Sin Gheorghe Dr. ing. Bude Alexandru Dr. ing. Simionescu Dumitru Dr. ing. Zeneci Nicolae

SECŢIUNE MANAGEMENT: U.S.A.M.V. BUCURESTI Prof. univ. Dr. ing. Popescu Aghata Conf. univ. Dr. ing. Tindeche Cristiana Conf. univ. Dr. ing. Stoian Elena Sef. lucrări Dr. ing. Beciu Silviu Sef. lucrări Dr ing. Tudor Valentina Sef. lucrări Drd. Panait Răzvan

Redactare: Dr. ing. Ana URSU Tehnoredactare şi copertă: Ing. Olteanu Victor

PAG

- 3 -

INTRODUCERE ………………………………………………………

4

CAPITOL 1 COMPETENŢE MANAGERIALE PENTRU ACTIVITATILE DIN PRODUCŢIA VEGETALĂ

7

CAPITOL 2 ELEMENTE METODOLOGICE TEHNICO- ECONOMICE DE REALIZARE A GHIDURILOR

14

CAPITOL 3 GHID ETALON TEHNICO-ECONOMIC PENTRU “CEREALE ŞI PLANTE TEHNICE” …

27

CAPITOL 4 GHID ETALON TEHNICO-ECONOMIC PENTRU “LEGUME”

107

CAPITOL 5 GHID ETALON TEHNICO-ECONOMIC PENTRU “POMI”

135

CAPITOL 6 GHID ETALON TEHNICO-ECONOMIC PENTRU “VIE”

186

CAPITOL 7 GHID ORIENTATIV PENTRU UTILIZAREA TRACTOARELOR ŞI MAŞINILOR AGRICOLE, Al ESTIMĂRII COSTURILOR PE LUCRARI AGRICOLE /PE AGREGAT ŞI CATALOG CU PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE UTILAJE AGRICOLE DIN ROMÂNIA, AL FIRMELOR IMPORTATOARE ŞI

ALŢI DISTRIBUITORI

216

UNELE CONCLUZII

349

BIBLIOGRAFIE

351

I

N T R

PAG

- 4 -

O D U C E R E

Pentru a putea produce eficient şi competitiv, exploataţiile agricole indiferent de tipul lor, trebuie să se înscrie în tendiţele care se manifestă în prezent la nivelul agriculturii mondiale, spre promovarea factorilor calitativi din rândul cărora fac parte dezvoltarea cunoaşterii, pregătirea managerială, înnoirea tehnică, aplicarea tehnologiilor moderne, informatizarea, etc.

Orientarea spre această promovare constituie o condiţie obligatorie pentru progresul agriculturii ţării noastre şi a integrării în Uniunea Europeană.

Rezultatele „Recensământului General Agricol” 2002 dat publicităţii în anul 2004 scot în evidenţă un grad accentuat de fărâmiţare a terenului agricol, un număr exagerat de mare de exploataţii de dimensiuni foarte reduse şi neeficiente economic şi confirmă de asemenea, necesitatea restructurării agriculturii româneşti, pe baza organizării unor exploataţii de tip comercial, cu structuri de producţie şi sisteme tehnologice performante, viabile din punct de vedere economic.

Tehnologiile proiectate evidenţiază condiţiile optime de vegetaţie, întregul complex de măsuri fitotehnice, în vederea punerii în valoare a potenţialului genetic al soiurilor şi hibrizilor aflaţi în cultură. S-a acordat o importanţă însemnată măsurilor tehnologice moderne, de înaltă productivitate, eficiente economic şi nepoluante, precum şi soluţiilor privind reducerea consumului de energie. Măsurile tehnologice preconizate au ca obiectiv sporirea randamentului fotosintetic de producere a biomasei utile, captarea cât mai eficientă a energiei radiante şi termice a soarelui şi a precipitaţiilor, consumuri raţionale de energie convenţională, de îngrăşăminte chimice şi pesticide, în vederea prevenirii deteriorării mediului şi menţinerii resurselor fundamentale ale agriculturii.

Practica performantă a unor exploataţii agricole din ţara noastră, demonstrează că în contextul economiei concurenţiale de piaţă, obţinerea unor randamente înalte la hectar, creşterea productivităţii muncii, ridicarea pe o treaptă superioară a eficienţei economice a cheltuielilor de producţie şi, în final, realizarea unor rentabilităţi competitive şi durabile – mai ales în societăţile comerciale agricole de mari dimensiuni – depind într-o măsură hotărâtoare de înseşi dimensiunile, structura, calitatea şi gospodărirea cu maximum de eficienţă a resurselor (bazei) tehnico-materiale.

Transformarea exploataţiilor noastre agricole în agenţi economici capabili să contribuie la creşterea competitivităţii pe piaţă a produselor agricole autohtone şi a integrării în Uniunea Europeană presupun realizarea unui nivel superior de pregătire culturală şi profesională a populaţiei ocupate în agricultură.

Deşi obiectivul principal al activităţii manageriale îl constituie producţia şi prin aceasta obţinerea de rezultate maxim posibile, măsurabile prin profit sau venit net, deciziile

PAG

- 5 -

care privesc structura şi nivelurile acesteia trebuie să ţină seama atât de resursele existente şi posibil de angajat, cât şi de cerinţele pieţei.

Creşterea capacităţii concurenţiale pe piaţă rezidă din condiţiile de favorabilitate ale zonelor de cultură, înzestrarea mai bună cu anumiţi factori de producţie, poziţia faţă de pieţele agricole; orientarea spre producerea de produse „curate” care vor fi din ce în ce mai căutate atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă; atitudinea „prietenoasă” faţă de mediu.

În aceste condiţii, informaţia are o importanţă tot atât de mare ca şi resursele naturale. Pentru stadiul în care se află agricultura noastră în prezent, elaborarea unui ghid informaţional cu problemele de ansamblu ale managementului producţiei vegetale, care să fie difuzat celor interesaţi, este binevenit.

Cui se adresează ghidul?

Grupul ţintă al acestui ghid de resurse în vederea dobândirii de informaţii şi cunoştinţe tehnico-economice şi de management pentru diferite tipuri de exploataţii vegetale îl reprezintă fermierii, specialiştii în consultanţă agricolă, instituţiile financiare, agenţiile guvernamentale şi alţi consilieri care iau decizii în sectorul agroalimentar.

Scopul ghidului

Componentele tehnico-economice din ghid definesc tehnologiile şi bugetele fermei în care sunt proiectate costurile şi veniturile pentru activităţile vegetale, în decurs de un an de zile. Fermierii pot folosi bugetul fermei la compararea a două sisteme de producţie, la estimarea cantitativă a rentei care poate fi plătită pentru maşini sau pământul închiriat, a producţiei necesare pentru acoperirea cheltuielilor sau a fondurilor potenţiale pentru investiţii.

Obiectivele specifice ghidului:

- să ofere informaţii despre principalele concepte (fişa tehnologică, buget, costuri variabile, costuri fixe, venituri, marja brută, etc.)/procese economice relevante pentru fermele vegetale de diferite dimensiuni;

- să facă legătura dintre informaţii şi activitatea desfăşurată.

Mod de utilizare

Chiar dacă acest ghid oferă o trecere în revistă a diverselor concepte tehnico- economice identificate drept cele mai relevante pentru fermieri, el nu trebuie considerat un test de competenţe ci de recunoaştere a propriilor cunoştinţe. Fermieri

PAG

- 6 -

care prin implicarea lor zilnică în procesele economice de genul muncii plătite sau neplătite, la procurarea de bunuri şi servicii pentru activitatea de producţie, participă la viaţa economică, acumulează cunoştinţe vaste în domeniu având şansa participării directe la decizia economică.

Structura ghidului:

Ghidul cuprinde: tehnologiile de cultivare a plantelor, fişele tehnologice, bugetele culturiilor pe hectar, bugetul total pentru întreaga suprafaţă a fermei, fişa sintetică a principalilor indicatori de sinteză pe module de exploataţie, fişe cu dotarea minimă necesară la nivelul modulelor de exploataţie proiectate, etc.

În ghid sunt prezentate modele de evidenţă care surprind algoritmul de completare a documentelor (fişa tehnologică, bugetul total al exploataţiei, etc.) precum şi modul de calcul al unor indicatori importanţi şi interpretarea acestora. În final s-au obţinut informaţii cu privire la mărimea profitului obţinut, pe ansamblul exploataţiei, informaţii cu privire la rentabilitate în funcţie de capitalul folosit, precum şi clasificarea exploataţiei agricole vegetale în funcţie de MBS (fişa sintetică a principalilor indicatori de eficienţă, etc.).

Exploataţiile agricole luate ca exemplu sunt ipotetice, tipice zonei de câmpie, activităţile desfăşurate în cadrul acestora sunt specifice sectoarelor de producţie vegetală. Modelele de evidenţă (bugetul exploataţiei) au ca efect o bază de date coerente despre activitatea exploatţiei şi implicit posibilitatea stabilirii corecte a veniturilor şi cheltuielilor precum şi a altor indicatori utili în aprecierea eficienţei economice.

PAG

- 7 -

CAPITOL 1 COMPETENŢE MANAGERIALE PENTRU ACTIVITĂŢILE DIN PRODUCŢIA VEGETALĂ

1 Cine trebuie sa fie producătorul agricol?

2. Analiza de conţinut a funcţiilor ştiu, pot, am dovezi

(rezultate)

2.1 Ce trebuie să ştiu?

2.2 Ce activităţi pot realiza?

2.3 Cu ce rezultate s-a finalizat munca pe care am depus-o ?"

PAG

- 8 -

1. Cine trebuie sa fie producătorul agricol?

Agricultura viitorului are nevoie de un tip de producător agricol, care trebuie să fie şi va fi un bun agronom, un mai bun specialist în protecţia mediului, un mai bun analist financiar, un mai bun informatician şi un mai bun specialist în marketing.

Conducătorii exploataţiei agricole trebuie să ţină seama de cerinţele şi mecanismele de funcţionare ale pieţei, de constrângerile mediului economic în continuă schimbare şi să găsească soluţii de adaptare. În aceste condiţii de risc şi incertitudine, progresul exploataţiilor agricole şi al agriculturii în ansamblu depinde în cel mai înalt grad de calitatea activităţii manageriale, de competenţa şi priceperea de care trebuie să dea dovadă managerii în procesul realizării funcţiilor conducerii – de prevedere, organizare, declanşarea acţiunilor, controlul şi reglarea activităţii.

În cazul în care fermierul se află în faza de întemeiere a unei ferme vegetale el trebuie să ia în considerare elemente legate de: pregătirea şi experienţa proprie, necesitatea alegerii unei structuri optime de culturi, evaluarea posibilităţilor de valorificare optimă a producţiei, determinarea principalilor concurenţi, identificarea potenţialilor clienţi pentru produsele realizate în fermă. Pornind de la aceste realităţi el trebuie să găsească soluţii la următoarele probleme:

- Ce pregătire şi ce experienţa am în producţia vegetală şi cum pot miza pe acestea în activitatea mea în fermă?

- Ce culturi se adaptează cel mai bine la condiţiile de producţie din fermă?

- Ce oportunităţi de piaţă am că să îmi valorific producţia în condiţii care să îmi permită obţinerea de profit?

- Cine sunt concurenţii mei şi ce fel îmi pot afecta activitatea?

- Cine ar putea fi clienţii şi cum le pot furniza produsele mele?

După ce îşi face o imagine generală asupra posibilităţilor de producţie şi de valorificare ale produselor fermierul trebuie să stabilească următoarele elemente concrete de care depinde viitorul activităţii sale:

- Care trebuie să fie dimensiunea sau scara producţiei optimă pentru ferma mea?

PAG

- 9 -

Dimensiunea sau scara producţiei este dată de suprafaţa de teren, de baza tehnică existentă. Prin urmare fermierul trebuie să găsească răspunsuri şi în raport cu aceste elemente:

- Deţin o suprafaţă de teren. De ce suprafaţă voi avea nevoie pentru a îmi realiza obiectivele?

- De ce bază tehnică dispun şi de ce aş avea nevoie pentru derularea activităţilor de producţie?

Dimensiunea exploataţiei poate fi determinată în funcţie de o serie de criterii tehnice, economice, la un anumit nivel de dezvoltare a factorilor de producţie. Fermierul care îşi desfăşoară activitatea într-o fermă vegetală trebuie să aibă în vedere că proporţiile producţiei influenţează eficienţa utilizării bazei tehnico-materiale a exploataţiei agricole.

- Cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor în cadrul fermei?

În cazul în care toate activităţile în exploataţie cad în sarcina fermierului acesta trebuie să se organizeze singur, de aptitudinile sale manageriale depinzând în mod direct rezultatele obţinute.

În situaţia în care fermierul este ajutat de membrii familiei sau foloseşte forţă de muncă angajată organizarea presupune combinarea nemijlocită a resurselor umane şi, în mod indirect, materiale, informaţionale şi financiare, la nivelul fermei, sau în cazul întreprinderilor agricole structurate la nivel de compartimente şi în ansamblul lor. Managementul în fermele vegetale trebuie să aibă în vedere identificarea şi stabilirea factorilor de producţie.

Fermierul în procesul de organizare a exploataţiei trebuie să găsească răspunsurile la următoarele întrebări referitore la factorii de producţie:

- Care sunt factorii de producţie care îi folosesc în vederea obţinerii de produse agricole vegetale?

Referitor la factorii naturali:

a. în ce clasă de fertilitate se încadrează solurile de pe terenurile pe care le folosesc în procesul de producţie?

b. care este regimul de precipitaţii din regiunea în care mă situez şi în ce fel pot interveni în vederea în cazul în care acesta este deficitar?

PAG

- 10 -

c. care sunt temperaturile medii anuale şi ce plante/soiuri/hibrizi sunt favorabili acestui regim termic?

d. Care sunt vânturile predominante şi cum mă afectează?

Factorii naturali nu sunt factori purtători de costuri care să se transmită asupra produselor obţinute. Prin acţiunea lor ei pot favoriza sau defavoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici.

Cunoaşterea factorilor naturali, a probabilităţii de apariţie a lor precum şi a modului lor de manifestare permite valorificarea mai bună a factorilor economici.

Referitor la factorii economici:

a. de ce materiale am nevoie pentru a produce?

b. care sunt principalii furnizori de seminţe, erbicide, insecticide, fungicide, îngrăşăminte etc. din zonă?

c. de ce cantităţi am nevoie ? (în funcţie de modulul de exploataţie

3/5

n

ha )

d. ce cantitate de apă îmi este necesară pentru irigat?

Factorii economici sunt purtători de costuri care se transmit asupra producţiei obţinute. Ei au un caracter dinamic care se manifestă prin transformările pe care le suferă, parţial sau integral în procesele de producţie.

Referitor la factorii umani:

a. ce necesar de personal permanent am nevoie?

b. pentru ce activităţi am nevoie de angajaţi şi ce specializare trebuie să aibă aceştia?

c. ce necesar de forţă de muncă sezonieră trebuie să am în vedere, în ce perioade de timp şi în ce activităţi îmi este necesară?

Factorul uman reprezintă factorul conştient al întregii activităţi din cadrul fermei vegetale, elementul prin care sunt puse în acţiune mijloacele de producţie şi aplicate tehnologiile de producţie. Factorul uman creează valori mai mari decât propriul său cost.

PAG

- 11 -

2. ANALIZA DE CONŢINUT A

FUNCŢIILOR STIU,

POT, AM DOVEZI (REZULTATE)

„Care sunt cunoştinţele şi deprinderile practice necesare pentru a realiza activităţile din producţia vegetală?

CE TREBUIE SĂ ŞTIU?

- elemente de corelare a sitemelor de producţie cu mediul extern (evoluţia cererii pentru produsele unităţii, evoluţia preţurilor produselor necesare a fi cumpărate, a inflaţiei şi a dobânzilor la credite, concurenţii actuali şi cei potenţiali care apar pe piaţă, preferinţele consumatorilor, evoluţia comerţului exterior preţuri, facilităţi, cerinţe etc. Şi a legislaţiei, identificarea potenţialilor investitori în dezvoltarea şi diversificarea producţiei, noutăţile în tehnologii) şi mediul intern (finanţele, producţia, organizarea şi tehnologia normelor de servire, managementul, comercializarea etc.);

- structura de producţie a unei exploataţii agricole;

- factorii care influenţează structura culturilor;

- elemente de corelare între caracteristicile zonale şi soiuri;

- factorii care determină mărimea şi dimensiunea unei exploataţii agricole;

- clasificarea exploataţiilor agricole după indicatorul „marjă brută

- elemente de corelare dintre tipul de asolament, profilul explotaţiei şi culturi;

- tipul de culturi premergătoare: păioase, prăşitoare, leguminoase;

- tipuri de materii prime, materiale, pise de schimb şi produse utilizate în cultura palntelor de câmp;

- caracteristicile

fizico-chimice ale materiilor prime şi materialelor

aprovizionate;

- cataloage de produse şi firme producătoare;

- tipuri de ingrăşăminte chimice;

- momentul când se aplică îngrăşămintele chimice;

- elemente de corelare a lucrărilor solului cu plantele premergătoare, uneltele cu care se execută arătura, de adâncimea arăturii, de epocă şi de modul de executare a arăturii;

- elemente de corelare a densităţii plantelor cu capacitatea de înfrăţire a soiurilor (cereale), cu epoca de semănat şi plantat cu calitatea pregătirii patului germinativ, cu umiditatea solului;

- adâncimea de semănat şi plantat şi distanţa dintre rânduri;

- momentul când se execută lucrările fitotehnice;

- tipuri de erbicide şi caracteristicile lor (remanenţa pentru culturile din rotaţie);

- produse de combatere a bolilor şi dăunătorilor;

- utilaje care se folosesc la lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor;

- procedee de irigare şi norme de udare;

- metode de tăiere (pomi,vie);

PAG

- 12 -

- tehnici de tăiere(pomi,vie);

- tipuri de tăiere (pomi,vie);

elemente

- de

corelare

între

caracteristicile

zonale

şi

sistemele

de

tăiere

(pomi,vie);

- obiectivele tipurilor de tăiere (pomi,vie);

- metode şi forme de conducere (pomi,vie);

- tipul determinărilor de evaluare a producţiei pentru efectuarea lucrării de recoltat;

- tehnici de evaluare a însuşirilor calitative;

- cerinţele climatice de recoltare;

- condiţii de depozitare;

- parametrii standard la recoltare;

- metode de recoltare;

- calendarul lucrărilor agricole;

- dotarea minimă necesară;

- tipuri de utilaje agricole,

- tipuri de lucrări agricole specifice;

- normative privind durata de fucnţionare a utilajelor pe tipuri;

- parametrii optimi de funcţionare ai utilajelor agricole;

- tipuri de lucrări de întreţinere, reparaţii şi revizii tehnice pentru diferite utilaje agricole;

- elemente de corelare a activităţilor din producţia vegetală cu lucrările mecanice, lucrările manuale şi materialele specifice tipurilor de culturi (întocmirea fişei tehnologice);

- bugetul culturii/ha, bugetul exploataţiei;

- indicatorii de producţie (producţia medie kg/ha; valoarea producţiei medii lei/ha, producţia totală (to), valoarea producţiei totale – venitul brut (lei/to));

- indicatorii economici: cheltuieli variabile, cheltuieli fixe, cheltuieli totale, costul de producţie, profit, rata profitului, pragul de rentabilitate, marja brută standard (MBS);

- indicatorii

de

sintetici

de

analiză

a

eficienţei

economice

a

modulelor

exploataţie etc;

CE ACTIVITĂŢI POT REALIZA?

- să execut lucrările de bază ale solului în funcţie de planta premergătoare şi de cultura nou înfiinţată;

- să pregătesc patul germinativ

- să execut lucrările de semănat pe tipuri de culturi;

- să pregătesc utilajele de semănat şi sa efectuez probele de lucru;

- să execut lucrările fitotehnice;

- să execut lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor;

- să execut lucrările de fertilizare;

- să execut irigarea;

PAG

- 13 -

- să execut combaterea buruienilor;

-

să

pregătesc utilajele

corespunzătoare, tipului de lucrări

executa;

ce

se

vor

- să execut lucrări de întreţinere antierozionale şi hidroameliorative;

- să execut tăieri;

- să pregătesc recoltarea ;

- să execut recoltarea;

- să întocmesc fişe tehnologice, bugetul culturii/ha şi bugetul fermei;

- să cuantific indicatorii de producţie şi indicatorii economici, etc.

CU CE REZULTATE S-A FINALIZAT MUNCA PE CARE AM DEPUS- O?"

Rezultatele finale se pot aprecia prin:

-măsurarea realizărilor (ex. Producţia medie, producţia totală, Venituri pe cultură, Venituri totale);

-compararea realizărilor cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial, evidenţiind abaterile produse;

-determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate (tehnologice, climatice, umane etc);

-efectuarea corecturilor care se impun, inclusiv acţionarea, pe măsura posibilităţilor, asupra cauzelor ce au generat abaterile negative.

PAG

- 14 -

CAPITOL 2 ELEMENTE METODOLOGICE TEHNICO- ECONOMICE DE REALIZARE A GHIDURILOR

2. Consideraţii teoretico-metodologice

2.1

Sistemul de producţie

2.2

Tehnologii de producţie în sectorul vegetal

2.3

Mărimea şi dimensiunea economică a exploataţiilor agricole

2.4

Caracteristici de management în cultura vegetală 2.4.1 Tehnologia cadru

2.4.1.1 Amplasarea culturilor

2.4.1.2 Aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente

2.4.1.3 Lucrările solului

2.4.1.4 Combaterea buruienilor

2.4.1.5 Întreţinerea culturilor

2.4.1.6 Recoltarea şi valorificarea producţiei vegetale

2.4.2 Fişa tehnologică a culturilor

2.4.3 Bugetul de venituri şi cheltuieli pe ha

PAG

- 15 -

2. Consideraţii teoretico-metodologice

Elementele de principiu care stau la baza proiectării ghidurilor tehnico-economice pentru producţia vegetală sunt:

sisteme şi structuri de producţie în sistemul vegetal;

tehnologii de producţie în sectorul vegetal;

mărimea şi dimensiunea economică a exploataţiilor agricole;

identificarea punctelor sensibile de intervenţie în managementul fermei vegetale.

2.3 Sistemul de producţie

Acesta reprezintă un ansamblu integrat de factori de producţie, producţii şi modalităţi de cultivare a plantelor care funcţionează sub influenţa mediului extern.

În esenţă, stabilirea unui sistem de producţie presupune alegerea naturii şi volumului producţiilor (în sens mai larg al activităţilor, culturilor care vor permite obţinerea unui anumit gen de produs) şi a sistemelor de obţinere a acestora în raport de factorii interni şi externi. Facilităţile şi/sau restricţiile interne sunt legate de: particularităţile terenului, modul de parcelare sau de comasare, disponibilul de materiale, activităţile anterioare exercitate, disponibilul de forţă de muncă, situaţia financiară.

Mediul extern poate interveni favorabil sau restrictiv în alegerea unui sistem de producţie prin: condiţiile pedoclimatice, posibilităţile de valorificare (individual sau prin cooperare, direct sau indirect prin intermediari) facilităţile financiare, piaţa funciară, mediul tehnic, social şi economic, restricţiile privind poluarea solului şi aerului, politica agricolă, piaţa internă şi externă.

Pe lângă restricţiile sau facilităţile legate de factorii de producţie interni sau externi, alegerea sistemelor de producţie trebuie să aibă la bază şi o fundamentare

economică .

Structura de producţie a unei exploataţii agricole poate fi: extensivă sau intensivă.

Structura de producţie extensivă se caracterizează prin predominarea culturilor cerealiere în suprafaţa cultivată şi în producţia marfă şi a altor culturi care valorifică slab pământul. Aceste exploataţii au tendinţă de-a îşi spori suprafeţele pentru a realiza venituri mari.

Structura de producţie intensivă se caracterizează prin ponderea ridicată a unei activităţi în producţia totală, cum ar fi în cadrul producţiei vegetale prin ponderea ridicată a culturilor intensive (plante tehnice, legumicultură, etc.). Prin creşterea alocărilor de factori, în special de factori variabili la hectar, structura de producţie tinde să devină intensivă chiar dacă se cultivă plante care prin caracteristicile lor dau

PAG

- 16 -

producţii de valoare scăzută. În acest caz, randamentele medii la hectar sunt ridicate şi permit obţinerea unor venituri mari.

În definirea unui sistem de producţie vegetală vor avea în vedere următoarele componente:

- structura culturilor (sau a produselor acestora);

- tipul de asolament;

- tehnologiile de cultivare.

Structura culturilor - componentă a sistemului de producţie, este influenţată de următorii factori: pământul, condiţiile climatice, condiţiile economice şi organizatorice, opţiunile fermierilor.

În tabelul următor se prezintă o structură a culturilor orientativă, pentru agrozona de câmpie, recomandată de cercetarea ştiinţifică:

%

Cultura

Irigat

Neirigat

Porumb

33-35

25-27

Plante furajere

14-15

15-18

Grâu

10-12

12-16

Soia

8-9

5-7

Orz+orzoaică

6-8

11-14

Floarea soarelui

5-6

8-10

Sfeclă de zahăr

4-5

3-4

În exploataţiile agricole mici, familiale, întâlnim structuri de producţie reduse, în general din 2-3 culturi (grâu, porumb, floarea soarelui) care nu asigură o valorificare eficientă a resurselor locale constrânse şi de imposibilitatea asigurării mijloacelor tehnice la nivel optim. Toate aceste aspecte conduc în timp la reducerea randamentului culturilor agricole.

Diversitatea condiţiilor economice şi sociale din ţara noastră determină existenţa unor tipuri variate de structuri ale culturilor, încadrate în asolamente şi rotaţii specifice fiecărei zone de producţie agricolă, sistem de cultură şi chiar tip de exploataţie. Astfel, în zonele de şes structura culturilor se caracterizează prin ponderea ridicată a cerealelor (în special porumb şi grâu), urmate de plante tehnice, culturi furajere, legume. În zonele mai înalte predomină sfecla de zahăr, cartofii, grâul, culturile furajere, etc. În perimetrele irigate predomină culturile care dau cele mai bune rezultate economice în condiţii de irigare (sfeclă de zahăr, porumb, culturi furajere, legume, etc.).

În societăţile agricole mari predomină, în general, culturile care au un grad ridicat de mecanizare, din cauza lipsei forţei de muncă.

PAG

- 17 -

2.4 Tehnologii de producţie în sectorul vegetal

Tehnologia de cultivare reprezintă un ansamblu de metode, procedee şi activităţi desfăşurate într-o anumită succesiune, în vederea obţinerii diferitelor produse de natură vegetală.

În realizarea unei agriculturi performante şi competitive, un rol crescând revine tehnologiilor avansate. Există un mare decalaj între tehnologiile care pot fi folosite şi folosirea lor efectivă iar tendinţa care se manifestă a fost şi este de substituire a unor tehnologii relativ performante cu altele tradiţionale.

Criteriile avute în vedere în optimizarea tehnologiilor sunt: tehnic, economic, energetic şi ecologic, iar direcţiile principale sunt considerate următoarele:

- efectuarea unui minim de lucrări pentru a evita tasarea solului. Se reduc astfel consumul de carburanţi şi unele cheltuieli;

- creşterea gradului de mecanizare a lucrărilor de întreţinere a culturilor în vederea sporirii producţivităţii muncii;

- alegerea soiurilor şi hibrizilor celor mai productivi, în raport de zonă şi destinaţie;

- determinarea cantităţilor optime de îngrăşăminte şi a normelor de irigare, utilizarea în proporţie mai mare a îngrăşămintelor naturale;

- alegerea pentru fiecare cultură a densităţilor la ha, în funcţie de soi, hibrid, zonă;

- dezvoltarea sistemelor de combatere biologică a dăunătorilor;

- exploatarea raţională a sistemelor de maşini, reducerea consumului specific de materiale, combustibili, energie;

- alegerea perioadei optime de efectuare a lucrărilor.

Principalii indicatori utilizaţi în evaluarea şi alegerea tehnologiilor sunt:

- producţia medie la hectar;

- cheltuielile

totale

la

hectar,

tehnologice;

pe

grupe

de

cheltuieli

şi

pe

verigi

- marja brută la hectar, pe kg de produs, pe zile-om;

- costul unitar – lei/kg produs;

- consumul de energie la ha şi pe kg produs;

- bilanţul energetic;

- cantitatea totală de îngrăşăminte (în s.a.) la ha şi pe kg produs;

- costul unui kwh.

Tehnologiile înscrise în obiectivul de realizare a ghidurilor au fost elaborate în sistem irigat şi neirigat pentru diferite nivele de producţie, funcţie de structura culturilor stabilită în cadrul modulelor de exploataţie. Estimările efectuate se bazează pe norme şi tehnici de producţie care trebuie respectate în realizare unei tehnologii performante.

PAG

- 18 -

Astfel: - utilizarea îngrăşămintelor se înscrie între cerinţele esenţiale ale asigurării unei agriculturi moderne şi competitive. O utilizare raţională a îngrăşămintelor presupune asigurarea echilibrului dintre cantitatea totală de îngrăşăminte intrată în sol (în principal azot, fosfor şi potasiu) şi cantitatea totală de îngrăşăminte care părăseşte solul în fiecare an, cu scopul de a menţine suficienţi nutrienţi pentru obţinerea produselor vegetale în cantitatea şi de calitatea dezirabilă. Folosirea în exces a îngrăşămintelor, ca şi insuficienţa acestora influenţează negativ producţia, costurile şi eficienţa producţiei.

Ca şi în cazul îngrăşămintelor, se impune utilizarea pe scară mai largă a erbicidelor, insecticidelor şi fungicidelor, concomitent cu adoptarea unor tehnologii şi practici menite să reducă riscul pentru sănătatea umană şi calitatea mediului.

Realizarea unei agriculturi moderne şi competitive este condiţionată şi de calitatea materialului biologic. Deşi există reglementări privind producerea, controlul calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor, precum şi înregistrarea soirilor de plante agricole (Legea nr. 75/1995), în practică se mai folosesc seminţe necertificate din categorii biologice inferioare.

Tehnologiile estimate urmăresc:

- reducerea consumului de energie, de materii prime şi materiale, de muncă pe unitatea de efect (din punct de vedere al factorilor de producţie);

- obţinerea unor produse cu parametri tehnico-funcţionali superiori, cu valori de întrebuinţare la nivelul celor mai înalte exigenţe (din punct de vedere al produsului);

- favorizarea dezvoltării resurselor regenerabile, la conservarea mediului înconjurător, la obţinerea de produse „curate”( din punct de vedere ecologic);

- favorizarea unui grad ridicat de rentabilitate şi competitivitate pe piaţa internă, cât şi pe cea externă (din punct de vedere al eficienţei economice).

Criteriul de bază în agricultură în aprecierea nivelului unei tehnologii îl constituie consumul energetic, care trebuie să fie cât mai mic pe tona de produs obţinut. Aplicarea de tehnologii moderne presupune concentrarea producţiei agricole.

Concentrarea producţiei agricole se manifestă în primul rând prin reducerea numărului de exploataţii agricole şi creşterea suprafeţei medii a acestora.

PAG

- 19 -

2.3 Mărimea şi dimensiunea economică a exploataţiilor agricole

Dimensiunea unei exploataţii este dată în primul rând de volumul principalului mijloc de producţie (pământul), completat de volumul celorlalte resurse şi condiţii de desfăşurare a proceselor de producţie.

Mărimea unei exploataţii evidenţiază modul în care în ansamblul resurselor sale au fost atrase, alocate, combinate şi utilizate în cadrul proceselor de producţie şi care este reflectat de rezultatele obţinute.

În clasificarea exploataţiilor după mărime se utilizează indicatorul „marja brută”, calculat ca difernţă între produsul brut al unităţilor agricole şi cheltuielile variabile aferente (costuri operaţionale).

Marja brută se exprimă în Unităţi de Măsură Europeană (UME) având echivalentul a 1200 euro. În funcţie de acest indicator de mărime se realizează clasificarea exploataţiilor agricole astfel:

- exploataţii agricole foarte mici

- exploataţii agricole mici………………

- exploataţii agricole mijlocii…………… 8-16 UME

- exploataţii agricole mari………………. 16-40 UME

- exploataţii agricole foarte mari………

< 4 UME 4-8 UME

> 40 UME

2.4 Caracteristici de management în cultura vegetală

Managementul practicat în fermele agricole vegetale trebuie să acopere toate activităţile de natură tehnico – economică care se succed la nivelul acestor ferme şi să aibă în vedere aspectele care determină gradul de eficienţă economică şi asigură prosperitatea fermierului şi a familiei sale.

La nivelul unei ferme vegetale managementul trebuie să aibă în vedere în primul rând

determinarea principalelor obiective la nivel de fermă şi a componentelor sale, precum

a şi resursele şi a principalele mijloace necesare realizării lor.

Managerul unei ferme vegetale trebuie să intervină permanent pe întreaga desfăşurarea

a procesului de producţie şi să aleagă cele mai bune soluţii privind aprovizionarea cu

mijloace tehnico-materiale; administrarea, gestionarea şi coordonarea personalul angajat în fermă; derularea activităţilor de producţie conform obiectivelor stabilite; asigurarea calităţii proceselor de producţie şi a produselor obţinute; valorificarea produselor obţinute; promovarea şi desfacerea acestora pe piaţă; activităţile financiare din cadrul fermei.

PAG

- 20 -

Managementul în cadrul unei ferme vegetale presupune şi intervenţii succesive pe verigile tehnologice ale diferitelor plante vegetale cultivate în fermă, pornind de la alegerea soiurilor şi hibrizilor, a materialului săditor, a îngrăşămintelor organice şi minerale ce vor fi folosite, a tipurilor şi numărului de lucrări mecanice ce vor fi efectuate, dimensionarea necesarului de forţă de muncă, activităţile de întreţinere a culturilor prin aplicarea diferitelor pesticide şi terminând cu recoltarea producţiei obţinute.

Intervenţia managerului din punct de vedere economico - financiar se face prin realizarea de bugete pe culturi, realizarea de planuri sau programe care vizează activitatea curentă şi viitoare a fermei; prin calcularea eficienţei obţinute şi stabilirea în funcţie de aceasta şi de tendinţele existente pe piaţă a viitoarei structuri de producţie.

2.4.1 Tehnologia cadru

Tehnologia de producţie aplicată în cadrul fermelor vegetale variază în funcţie de resursele materiale, umane şi financiare care exista sau pot fi atrase de manager. Un rol important îl are potenţialul agro-pedologic existent la nivel de fermă.

Structura culturilor agricole este la rândul ei dependentă de mijloacele tehnice existente în cadrul exploataţiilor, în sensul că unităţile cu potenţial economic ridicat au o structură diferenţiată a culturilor, care permite o exploatare uniformă a mijloacelor tehnice în anul de producţie şi o eşalonare corespunzătoare a veniturilor.

Elaborarea unei tehnologii cadru în fermele vegetale presupune stabilirea unei succesiuni de activităţi care sunt derulate in fermă in cursul unui an agricol, care începe cu alegerea culturilor şi soiurilor care se adaptează cel mai bine agrozonei în care este situată fermă, realizarea de asolamente la nivel de fermă şi continuă cu activităţile specifice de producţie: aplicare de îngrăşăminte şi amendamente, efectuarea de lucrări ale solului, operaţiuni specifice lucrării de semănat, lucrări de întreţinere a culturilor, evaluarea producţiei şi în final recoltarea producţiei obţinute.

2.4.1.1 Amplasarea culturilor

Asolamentul, este singura metodă agrotehnică utilizată în cultura plantelor care nu necesită nici un fel de investiţie. La avantajele economice se adaugă îmbunătăţirea condiţiilor agrotehnice referitoare la reducerea gradului de îmburuienare, reducerea infestării terenurilor cu agenţi patogeni şi menţinerea stării de conservare a fertilităţii naturale a terenurilor agricole.

În condiţiile specifice zonei de câmpie a ţării se întâlnesc mai multe tipuri de asolamente, funcţie de sistemele de cultură utilizate în cadrul exploataţiilor agricole.

Aceste tipuri de asolamente se grupează astfel:

PAG

- 21 -

- asolamente pentru zonele de şes şi sudul ţării:

1.

leguminoase anuale

1.

păioase culturi

1. leguminoase anuale

 

succesive

2.

păioase

culturi

2. plante tehnice

2. păioase culturi succesive

succesive

3. porumb

 

3. porumb

3. porumb

4. porumb plante tehnice

4. porumb

4. porumb plante tehnice

5. păioase

 

5. leguminoase anuale

5. păioase

- asolamente pentru zonele de câmpie irigate sau terenuri cu aport freatic:

1. porumb

1. porumb

1. porumb

2. porumb

2. porumb

2. porumb

3. soia+fl. soarelui

3. porumb + sfeclă de

3. soia

(sfeclă)

zahăr

4.

grâu+ orz

4. grâu+ orz

4. grâu+ orz

 

5. soia + fl. soarelui

5. plante tehnice

 

-

1

porumb

1 porumb

2.

porumb

2. soia, fl. soarelui

3

fl. Soarelui

3. grâu

4

grâu orz

4. orz

5

culturi furajere – solă săritoare

5. culturi furajere – solă săritoare

asolamente mixte de culturi de câmp + furaje unde sunt necesare mai puţine furaje:

-asolamente mixte de culturi de câmp + culturi furajere acolo unde sunt necesare mai multe furaje:

1. porumb

1. porumb

2. porumb

2. porumb

 

3. culturi

3. plante tehnice (soia, fl soarelui, in şi sfeclă de zahăr)

furajere anuale

4. grâu + orz

4. grâu + orz

5. culturi furajere anuale – orz 70% din solă + sfeclă

5. lucernă

furajeră 30% din solă

solă săritoare

6.

lucernă – solă săritoare

 

-asolamente pentru zona de câmpie cu terenuri neirigate – pe soluri normale:

1. porumb

1. porumb

2. porumb

2. porumb

3. grâu

3. grâu

4. plante tehnice (fl soarelui, in)

4. orz

 

5. culturi furajere – sole săritoare

PAG

- 22 -

-asolamente pentru exploataţii legumicole cu producere de legume în câmp irigat:

1.

ceapă,

1. mazăre, fasole, verdeţuri

usturoi, spanac

2.

tomate,

 

culturi de vară-toamnă, ardei, vinete

2. tomate, ardei, vinete, morcovi

3.

varză timpurie,

3. ceapă, usturoi, castraveţi timpurii

castraveţi de toamnă

4. grâu + orz

4. grâu + orz

5. cartofi timpurii,

5. cartofi timpurii (castraveţi de toamnă)

varză de toamnă

Alegerea celor mai bune plante premergătoare, pentru culturile existente în cadrul unui asolament raţional, împreună cu respectarea tuturor verigilor tehnologice care conduc la realizarea şi asigurarea cerinţelor plantelor cultivate pentru factorii de vegetaţie, constituie principalul mijloc strategic de obţinere a unor nivele constante şi rentabile de producţie.

La irigat, alături de secvenţele sus menţionate, cheltuielile pentru obţinerea produsului agricol cresc în funcţie de costul apei de irigat, cantitatea apei utilizată la aplicarea udărilor, tipul echipamentului de udare şi forţa de muncă utilizată la aplicarea udărilor, costurile determinate de amenajarea sistemului de udare (amortizarea sistemelor de irigaţii).

Aceste asolamente se aplică în exploataţiile cu mari suprafeţe – în mod curent în formele asociative, în gospodăriile individuale (fermele familiale) se realizează în mod obişnuit rotaţii simple ale culturilor adecvat dispersării parcelelor de teren. Problema de viitor pentru toate categoriile de exploataţii rămâne comasarea terenurilor în masive funciare compacte pentru fiecare exploataţie, de forme cât mai ordonate, sprijinite pe limitele obligate naturale şi construite, având legături funcţionale directe la căile de comunicaţie, sate şi centrele de producţie.

2.4.1.2 Aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente

Îmbogăţirea solului în elemente fertilizante, uşor accesibile culturilor de câmp este măsura tehnologică cu implicaţii directe asupra nivelului de recoltă scontat. Optimizarea sistemului de fertilizare a culturilor este posibilă prin: alegerea sortimentului de materii şi materiale fertilizante, folosirea preparatelor biologice care controlează relaţiile în sistemul microorganisme fixatoare de azot liber atmosferic – plantă – sol, îngrăşăminte chimice granulate complexe cu un conţinut ridicat în substanţă activă (concentrate), composturi sau gunoi de grajd fermentat.

Eficienţa aplicării îngrăşămintelor este dependentă de menţinerea la nivel optim a tuturor factorilor tehnologici (combaterea buruienilor care concurează planta de

PAG

- 23 -

cultură, asigurarea apei prin irigaţie, utilizarea soiurilor şi hibrizilor cu potenţial ridicat de producţie şi capacitatea de valorificare superioară a factorilor de mediu).

Dozele de îngrăşăminte chimice se calculează funcţie de conţinutul solurilor în elemente fertilizante, nivelul scontat al recoltelor ţinându-se cont de suplimentele de materii organice refolosibile (gunoiul de grajd, composturile, resturile vegetale ale culturilor agricole neutilizate în alte sectoare) care îmbunătăţesc starea de fertilitate a solurilor.

2.4.1.3 Lucrările solului

Experienţele staţionare, cu durata de peste 36 ani, confirmă posibilitatea optimizării sistemelor de lucrare a solului în cadrul unor asolamente raţionale care să asigure:

afânarea solului pe adâncimi variabile, funcţie de cerinţele plantelor cultivate.

Datele cercetărilor în acest domeniu arată ca în cadrul unui asolament raţional, cu rotaţii de 4-6 ani arăturile adânci la 28-30 cm se vor executa pe suprafeţele cultivate cu porumb, rădăcinoase (sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră), iar lucrările superficiale vor fi destinate culturilor de păioase şi leguminoase pentru boabe.

Executarea lucrărilor adânci pentru culturile de cereale de toamnă nu se justifică economic prin sporuri de producţie, care să acopere cheltuielile suplimentare de energie ocazionate de lucrările mecanice (afânare de bază şi / sau pregătirea patului germinativ).

În plus, condiţiile de secetă a solului întâlnite frecvent în zona de sud a ţării, în lunile august septembrie, împiedică executarea unor ogoare de vară de bună calitate şi implică executarea unui număr mare de treceri cu grapele cu discuri pentru mărunţirea solului în vederea pregătirii patului germinativ.

2.4.1.4 Combaterea buruienilor

Controlul infestării terenurilor cu buruieni este veriga tehnologică cu implicaţie majoră în succesul cultivatorilor. Prin aceasta trebuie să se urmărească permanent, în cadrul exploataţiilor agricole, evoluţia stării de îmburuienare a terenurilor, pentru menţinerea infestării sub limitele pragului de dăunare şi limitare a creşterii infestării cu specii de buruieni perene (monocotiledonate şi dicotiledonate) greu de combătut prin mijloace agrotehnice şi chimice. Este important de ştiut că pe terenurile irigate buruienile găsesc condiţii de creştere şi dezvoltare optime şi pot concura mai puternic planta cultivată.

PAG

- 24 -

Utilizarea mijloacelor de combatere integrată (măsuri agrotehnice - rotaţii, lucrări mecanice de bună calitate, mijloace chimice – erbicide) poate asigura condiţia culturală satisfăcătoare obţinerii profitului prin cultivarea pământului.

2.4.1.5 Întreţinerea culturilor

Cerinţele actuale ale pieţei pentru produse curate şi sănătoase implică orientarea cultivatorilor spre noi tehnologii care răspund cerinţelor sociale.

Rezultatele cercetărilor în domeniul protecţiei plantelor (combaterea bolilor şi dăunătorilor), evidenţiază apariţia unor generaţii noi de produse care asigură controlul patogenilor la sămânţă şi/sau pentru diferite perioade de vegetaţie.

Protejarea seminţelor şi a plăntuţelor în primele faze de vegetaţie prin tratamente la sămânţă, prezintă avantaje economice importante prin tratarea unui volum mic de seminţe (seminţele utilizate la semănat), cu cantităţi de substanţă reduse, în condiţii controlate, asigurând un tratament uniform cu eficacitate ridicată.

Astfel, se elimină tratamentele în câmp în primele faze de vegetaţie, a căror eficacitate este mai redusă, datorită variabilităţilor condiţiilor de mediu (prezenţa vântului, surprinderea ploilor imediat după tratament, etc).

2.4.1.6 Recoltarea şi valorificarea producţiei vegetale

Reprezintă în esenţă măsura tehnologică de atingere a scopului final al practicii agricole, în vederea obţinerii veniturilor care trebuie să permită reluarea ciclului de producţie.

Funcţie de destinaţia produsului şi valorificarea acestuia, la preţuri acoperitoare costurilor de producţie, tehnologul poate stabili strategiile de dezvoltare a exploataţiilor agricole pe termen lung. În acest sens se analizează prin comparaţie nivelul tehnologic (posibilităţile de introducere a investiţiilor – maşini şi utilaje noi, măsuri de combatere chimică a monocotiledonatelor perene, potenţialul de producţie al solurilor pe unit