Sunteți pe pagina 1din 5

X X X  NB U F NB U J D J F O J J  S P

MODEL PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2020


Profil ştiinţele naturii
REZOLVARE DETALIATĂ

SUBIECTUL I
1. Arătaţi că numărul (0,3 ∙ 10 – 1)(0,3 ∙ 10 + 1) = 8.

Rezolvare:
Metoda 1: Ţinem cont de ordinea operaţiilor. Efectuăm mai întâi operaţiile scrise cu roşu.
(0,3 ∙ 10 – 1)(0,3 ∙ 10 + 1) = (3 – 1)(3 + 1) = 2 ∙ 4 = 8.
Metoda 2: Observăm că se poate aplica formula de calcul prescurtat (a – b)(a + b) = a2 – b2.
(0,3 ∙ 10 – 1)(0,3 ∙ 10 + 1) = (0,3 ∙ 10)2 – 12 = 32 – 12 = 9 – 1 = 8.

2. Se consideră x1 şi x2 soluţiile ecuaţiei x2 – 6x + m = 0, unde m este număr real. Determinaţi numărul real
m pentru care x1x2 (x1 + x2) = 12.

Rezolvare:
Putem determina numărul real m fără a calcula soluţiile x1 şi x2 ale ecuaţiei. Vom folosi relaţiile lui
b c
Viete: x1 + x2 = – a şi x1 ∙ x2 = .
a
Cu datele din ipoteza problemei (a = 1, b = –6 şi c = m), relaţiile lui Viete se scriu
–6 m
x1 + x2 = – 1 = 6 şi x1 ∙ x2 = = m.
1
Înlocuind în condiţia x1x2 (x1 + x2) = 12, obţinem ecuaţia
6m = 12 ⇔ m = 2.

3. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia 2√5 – x = √x + 10.

Rezolvare:
Ecuaţia dată este o ecuaţie iraţională şi pentru rezolvarea ei trebuie să punem condiţii de existenţă:
5 – x ≥ 0 şi x + 10 ≥ 0 ⇔ x ≤ 5 şi x ≥ –10 ⇔ x ∈ (–∞; 5] şi x ∈ [–10; +∞) ⇔ x ∈ [–10; 5]
Rezolvarea propriu-zisă se face ridicând ecuaţia la puterea a doua pentru eliminarea radicalilor.
(2√5 – x)2 = (√x + 10)2 ⇔ 4(5 – x) = x + 10 ⇔ 20 – 4x = x + 10 ⇔ –4x – x = 10 – 20 ⇔ –5x = –10 ⇔ x = 2
Cum 2 ∈ [–10; 5], ecuaţia data are soluţia x = 2.

4. Calculaţi probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea numerelor naturale de două cifre, acesta să
aibă cifra zecilor cu 3 mai mare decât cifra unităţilor.

Rezolvare:
număr cazuri favorabile
Probabilitatea ca un eveniment să aibă loc se calculează după formula P = .
număr cazuri posibile
În cazul problemei date, evenimentul constă în alegerea unui număr natural de două cifre care să aibă
cifra zecilor cu 3 mai mare decât cifra unităţilor.
Numărul cazurilor posibile este egal cu numărul de numere de două cifre, adică 90 (de la 10 la 99).
Numărul cazurilor favorabile este egal cu numărul de numere naturale care au cifra zecilor cu 3 mai
mare decât cifra unităţilor. Acestea sunt 30, 41, 52, 63, 74, 85 şi 96, în total 7 numere. Deci, numărul
cazurilor favorabile este 7.
număr cazuri favorabile 7 1
P= = = .
număr cazuri posibile 90 7
1
X X X  NB U F NB U J D J F O J J  S P

5. Determinaţi numărul real a pentru care vectorii u⃗ = ai⃗ + (a – 1) ⃗j şi v⃗ = 3i⃗ + 4j⃗ sunt coliniari.
Rezolvare:
Vectorii u⃗ şi v⃗ sunt coliniari dacă au coeficienţii proporţionali, adică
a a–1
= ⇔ 4a = 3(a – 1) ⇔ 4a = 3a – 3 ⇔ 4a – 3a = –3 ⇔ a = –3.
3 4
6. Arătaţi că, dacă x este număr real pentru care sin x = cos x, atunci cos 2x = 0.
Rezolvare:
Avem formula cos 2x = cos2 x – sin2 x şi pentru că sin x = cos x ⇒ cos 2x = cos2 x – cos2 x = 0.
SUBIECTUL II
a 2b
1. Se consideră matricea A(a,b) = , unde a şi b sunt numere reale.
–b a
a) Arătaţi că det(A(1,1)) = 3.
b) Demonsraţi că A(a,b) ∙ A(b,a) = A(–ab,a2 + b2), pentru orice numere reale a şi b.
c) Determinaţi perechile de numere întregi m şi n pentru care det(A(m,n)) = 1.
Rezolvare:
a) Rezultatul cerut se poate calcula în două moduri.
Metoda 1: Calculăm mai întâi det(A(a,b)):
a 2b
det(A(a,b)) = = a ∙ a – 2b ∙ (–b) = a2 + 2b2
–b a
Înlocuind a = 1 şi b = 1, obţinem det(A(1,1)) = 12 + 2 ∙ 12 = 1 + 2 = 3. Deci, det(A(1,1)) = 3.
Metoda 2: Înlocuim mai întâi a = 1 şi b = 1 în matricea A(a,b) şi apoi calculăm det(A(1,1)).
1 2
A(1,1) = ⇒ det(A(1,1)) = 1 ∙ 1 – 2 ∙ (–1) = 1 + 2 = 3.
–1 1
Deci, det(A(1,1)) = 3.

b) Calculăm A(a,b) ∙ A(b,a).


a 2b b 2a a ∙ b – 2b ∙ a 2a ∙ a + 2b ∙ b
A(a,b) ∙ A(b,a) = ∙ = =
–b a –a b – b ∙ b – a ∙ a – b ∙ 2a + a ∙ b
2a2 + 2b2 = – ab 2(a2 + b2 )
= ab –2 2ab = A(–ab,a2 + b2)
– a – b2 – 2ab + ab – (a2 + b2 ) – ab

c) Folosind rezultatul calculat la metoda 1 de la punctul a, putem scrie că


m 2n
det(A(m,n)) = = m ∙ m – 2n ∙ (–n) = m2 + 2n2
–n m
Se obţine astfel ecuaţia m2 + 2n2 = 1, cu necunoscutele m şi n.
Pentru că m, n ∈ ℤ ⇒ m2, n2 ∈ ℕ. Dar m2 + 2n2 = 1 ⇒ 2n2 = 1 – m2 ∈ ℕ ⇒ m2 ∈ {0;1} m ∈ {–1;0;1}.
Dacă m = –1 ⇒ 2n2 = 0 ⇒ n2 = 0 ⇒ n = 0.
1
Dacă m = 0 ⇒ 2n2 = 1 ⇒ n2 = ⇒ n ∉ ℤ.
2
Dacă m = 1 ⇒ 2n2 = 0 ⇒ n2 = 0 ⇒ n = 0.
Perechile de numere întregi m şi n pentru care det(A(m,n)) = 1 sunt (–1;0) şi (1;0).

2. Se consideră polinomul f = X3 – 15X2 + mX – 80, unde m este număr real.


a) Pentru m = 95, arătaţi că f(1) = 1.
b) Determinaţi numărul real m pentru care x1 (x1 – x2) + x2 (x2 – x3) + x3 (x3 – x1) = 0, unde x1, x2 şi x3 sunt
rădăcinile polinomului f.
c) Determinaţi rădăcinile polinomului f, ştiind că acestea sunt numere reale în progresie aritmetică.

2
X X X  NB U F NB U J D J F O J J  S P

Rezolvare:
a) Pentru m = 95 polinomul este f = X3 – 15X2 + 95X – 80.
f(1) = 13 – 15 ∙ 12 + 95 ∙ 1 – 80 = 1 – 15 + 95 – 80 = 1 + 80 – 80 = 1.

b) Scriem relaţiile lui Viete pentru polinomul f.


b –15
S1 = x1 + x2 + x3 = – a = – 1 = 15
c m
S2 = x1x2 + x2x3 + x3x1 = = = m
a 1
d –80
S3 = x1 x2 x3 = – a = – 1 = 80
Egalitatea din enunţ se poate scrie
x1 (x1 – x2) + x2 (x2 – x3) + x3 (x3 – x1) = 0 ⇔ x12 – x1x2 + x22 – x2x3 + x32 – x3x1 = 0 ⇔
⇔ x1 + x2 + x32 – x1x2 – x2x3 – x3x1 = 0 ⇔ (x1 + x2 + x3)2 – 2(x1x2 + x2x3 + x3x1) – (x1x2 + x2x3 + x3x1) = 0
2 2

⇔ (x1 + x2 + x3)2 – 3(x1x2 + x2x3 + x3x1) = 0 ⇔ S12 – 3S2 = 0 ⇔ 152 – 3m = 0 ⇒ 3m = 225 ⇒ m = 75.
Observaţie: Am folosit formula de calcul prescurtat (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2ab + 2bc + 2ca.

c) Rădăcinile x1, x2 şi x3 ale polinomului f sunt în progresie aritmetică. Notăm cu x2 = t şi cu r raţia


progresiei aritmetice. Astfel, x1 = t – r şi x3 = t + r.
Înlocuind x1, x2 şi x3 în S1 şi obţinem
S1 = (t – r) + t + (t + r) = t – r + t + t + r = 3t = 15 ⇒ t = 5.
Cu notaţiile şi rezultatul anterioare avem
S3 = (t – r) ∙ t ∙ (t + r) = (5 – r) ∙ 5 ∙ (5 + r) = 5(52 – r2) = 5(25 – r2)
Se obţine ecuaţia
5(25 – r2) = 80 |: 5 ⇔ 25 – r2 = 16 ⇔ r2 = 9 ⇔ r2 – 9 = 0 ⇔ (r – 3)(r + 3) = 0 ⇒ r = 3 sau r = –3
Dacă r = –3 ⇒ x1 = 8, x2 = 5 şi x3 = 2.
Dacă r = 3 ⇒ x1 = 3, x2 = 5 şi x3 = 8.
Deci, rădăcinile ecuaţiei sunt x = 2, x = 5 şi x = 8.

SUBIECTUL III
1. Se consideră funcţia f: ℝ → ℝ, f(x) = ex – x – 10.
a) Arătaţi că f’(0) = 0.
b) Demonstraţi că oricare două tangente la graficul funcţiei sunt concurente.
3
c) Demonstraţi că ex ≥ (x + 1)(x2 – x + 1), pentru orice număr real x.

Rezolvare:
a) Calculăm derivata funcţiei f.
f’(x) = (ex – x – 10)’ = (ex)’– x’ – 10’ = ex – 1 ⇒ f’(0) = e0 – 1 = 1 – 1 = 0.

b) Panta tangentei la graficul funcţiei f (într-un punct de abscisă x0) este mtg = f’(x0) = ex0 – 1.
Presupunem că există două drepte tangente, diferite, a şi b care nu sunt concurente. Atunci acestea vor fi
paralele, adică ma = mb , unde ma şi mb sunt pantele celor două tangente în punctele xa, respectiv xb.
ma = mb ⇔ f’(xa) = f’(xb) ⇔ exa – 1 = exb – 1 ⇔ exa = exb ⇔ xa = xb .

Cum punctele xa = xb coincid, tangentele în cele două puncte identice vor fi suprapuse, ceea ce
contrazice presupunerea făcută ⇒ oricare două tangente la graficul funcţiei sunt concurente.

c) Am demonstrat la punctul a că f’(x) = ex – 1.


Scriind ecuaţia ataşată f’(x) = 0, avem ex – 1 = 0 ⇔ ex = 1 ⇔ x = 0.

3
X X X  NB U F NB U J D J F O J J  S P

Tabelul pentru studiul monotoniei funcţiei f este


x –∞ 0 +∞
f’(x) – – – – 0 + + + + +
f(x) ↘ ↘ ↘ –9 ↗ ↗ ↗
Se observă că funcția f este descrescătoare pe intervalul (–∞, 0] şi crescătoare pe intervalul [0, +∞), deci
punctul x = 0 este punct de minim al funcţiei f ⇒ f(x) ≥ f(0), pentru orice număr real x.
f(x) ≥ f(0) ⇔ f(x) ≥ –9 ⇔ ex – x – 10 ≥ –9 ⇔ ex ≥ x + 10 – 9 ⇔ ex ≥ x + 1
Deoarece inegalitatea ex ≥ x + 1 este adevărată pentru orice număr real x, atunci este adevărată şi pentru
3 3
x3 (care este de asemenea număr real) ⇒ ex ≥ x3 + 1 ⇒ ex ≥ (x + 1)(x2 – x + 1)

9
2. Se consideră funcţia f: (0,+∞) → (0,+∞), f (x) = x + .
x
3 9
a) Arătaţi că ∫1 f (x) – x dx = 4.
2
b) Demonstraţi că suprafaţa plană delimitată de graficul funcţiei g: (0,+∞) → ℝ, g(x) = , axa Ox şi
f(x)
dreptele de ecuaţii x = 1 şi x = 9 are aria egală cu 2ln 3.
√3 9 5π 3 + √3 – a
c) Determinaţi numărul real a ştiind că ∫1 f (x) – x arctg x dx = – .
12 2

Rezolvare:
9 9 9 x2 3 32 12 9 1 8
a) ∫1 f (x) – x dx = ∫1 x + x – x dx = ∫1 x dx = |1 = – = – = = 4.
3 3 3
2 2 2 2 2 2
b) Legea de corespondenţă a funcţiei g este
2 2 2 2 2x
g(x) = = = = = .
f(x) x + 9 x + 9 x + 9 x2 + 9
2 2
x x x x
2
Astfel, aria suprafeţei plane delimitată de graficul funcţiei g: (0,+∞) → ℝ, g(x) = , axa Ox şi dreptele
f(x)
de ecuaţii x = 1 şi x = 9 se calculează după formula
9 2x 9 (x2 + 9)'
dx = ∫1 [ln (x2 + 9)]' dx = ln(x2 + 9) |1 =
9 9 9
A = ∫1 g(x) dx = ∫1 2 dx = ∫1 2
x +9 x +9
90
= ln(92 + 9) – ln(12 + 9) = ln 90 – ln 10 = ln = ln 9 = ln 32 = 2ln 3.
10

c) Calculăm integrala
,
√3 9 √3 9 9 √3 √3 x2
∫1 f (x) – x arctg x dx = ∫1 x + x – x arctg x dx = ∫1 x arctg x dx = ∫1 2
arctg x dx =
x2 √3 √3 x2 3 1 √3 x2 1
= ∙ arctg x |1 – ∫1 2 ∙ (arctg x)' dx = ∙ arctg √3 – ∙ arctg 1 – ∫1 2 ∙ 2 dx =
2 2 2 x +1
3 π 1 π 1 √3 x2 3π π 1 √3 x2 + 1 – 1 π π 1 √3 x2 + 1 1
= ∙ – ∙ – ∫1 2 dx = – – ∫1 2 dx = – – ∫1 2 – 2 dx =
2 3 2 4 2 x + 1 6 8 2 x + 1 2 8 2 x + 1 x +1
π π 1 √3 1 π π 1 √3 1 √3 1
= – – ∫1 1 – 2 dx = – – ∫1 1 dx + ∫1 2 dx =
2 8 2 x +1 2 8 2 2 x +1
π π 1 √3 1 √3 4π π 1 1
= – – x |1 + arctg x |1 = – – (√3 – 1) + (arctg √3 – arctg 1) =
2 8 2 2 8 8 2 2

4
X X X  NB U F NB U J D J F O J J  S P

3π √3 – 1 1 π π 3π √3 – 1 1 4π 3π 3π √3 – 1 1 π 3π π √3 – 1
= – + ( – )= – + ( – )= – + ∙ = + – =
8 2 2 3 4 8 2 2 12 12 8 2 2 12 8 24 2
9π π √3 – 1 10π √3 – 1 5π √3 – 1
= + – = – = –
24 24 2 24 2 12 2

√3 9 5π 3 + √3 – a
Dar ∫1 f (x) – x arctg x dx = – , deci
12 2
5π √3 – 1 5π 3 + √3 – a √3 – 1 3 + √3 – a
– = – ⇔ = ⇔ √3 – 1 = 3 + √3 – a ⇔ –1 = 3 – a ⇔ a = 4.
12 2 12 2 2 2