Sunteți pe pagina 1din 45

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT


SECŢIA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND METODELE ȘI


MIJLOACELE SPECIFICE ATLETISMULUI PENTRU
CREŞTEREA INDICILOR DE VITEZĂ ÎN CICLUL GIMNAZIAL
(CLASA a V-a)

Îndrumător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. M.C

Absolvent:
T.C.S

GALAȚI
2020
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
SECŢIA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND METODELE ȘI


MIJLOACELE SPECIFICE ATLETISMULUI PENTRU
CREŞTEREA INDICILOR DE VITEZĂ ÎN CICLUL GIMNAZIAL
(CLASA a V-a)

Îndrumător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. M.C.

Absolvent:
T.C.S.

GALAȚI
2020
DECLARAŢIE

Subsemnata T.C.S. candidată la examenul de diplomă la Departamentul de formare continuă și


transfer tehnologic, pentru programul de conversie „EDUCAȚIE FIZICĂ” declar pe propria răspundere
că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor
obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie.
Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din lucrare nu încalcă
drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a
mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui
grad sau titlu științific ori didactic.

1
CUPRINS

CAPITOLUL 1 ASPECTE INTRODUCTIVE CU CARACTER PRINCIPAL ŞI EXPLICATIV


1.1. Importanța şi actualitatea temei.......................................................................................... 2
1.2. Scopul lucrării. Motivarea alegerii temei. Analiza critică a temei................................... 2
1.3. Ipoteza, sarcinile şi obiectivele cercetării............................................................................ 3

CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ, ŞTIINŢIFICĂ ŞI METODICĂ A TEMEI


2.1. Educaţia fizică – componentă a educaţiei permanente...................................................... 5
2.2. Elemente caracteriale ale educaţiei fizice în învăţământul gimnazial.............................. 7
2.3. Problematica şi importanţa calităţii motrice viteza............................................................ 7
2.3.1. Consensuri şi diferenţe în definirea vitezei........................................................... 9
2.3.2. Analiza teoretică a formelor de manifestare a vitezei.......................................... 9
2.3.3. Analiza factorilor de condiţionare ai calităţii motrice viteza.............................. 10
2.3.4. Precizări cu privire la aspectele metodologe ale dezvoltării vitezei................... 10
2.3.5. Particularităţile dezvoltării vitezei în lecţia de educaţie fizică............................ 10
2.4. Competenţele specifice şi conţinuturile programei de educaţiei fizică cu privire la
calitatea motrică viteza şi deprinderile din atletism la clasa a V-a.......................................... 12
2.5. Particularităţi morfologice, funcţionale, fizice şi psihice ale elevilor din
gimnaziu................................................................................................................................ 38

CAPITOLUL 3 ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII


3.1. Metode şi tehnici de cercetare utilizate................................................................................ 40
3.2. Metodologia organizării şi desfăşurării cercetării.............................................................. 42
3.2.1. Subiecţii, locul, condiţii şi date de desfăşurare a cercetării................................. 42
3.2.2. Sistemul de probe aplicat....................................................................................... 43
3.3. Conţinutul complexelor (programelor) de exerciţii atletice utilizate............................... 43

CAPITOLUL 4 REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA LOR


4.1. Metode folosite in cadrul cercetarii.................................................................................... 44
4.2. Prezentarea, prelucrarea, analiza și reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute...... 44

CAPITOLUL 5 CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................. 55


56
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................

2
CAPITOLUL 1

ASPECTE INTRODUCTIVE CU CARACTER PRINCIPAL ŞI


EXPLICATIV

1.1 Importanta și actualitatea temei

In condițiile actuale a societății in care trăim, efortul factorilor educaționali precum si al


instituțiilor de învățământ trebuie orientat responsabil spre alte coordonate si priorități.
Pregătirea copiilor trebuie sa asigure si să faciliteze:
- educarea caracterului activ, întreprinzător, al spiritului de inițiativă, a
capacitații de asumare a unor responsabilități si de adaptare rapidă la transformările sociale,
- suprimarea decalajului care exista între problemele si situațiile întâlnite de elev
în școală și înafara ei,
- formarea capacității de a selecționa în funcție de nevoile practice, cunoștințele
utile, optime pentru rezolvarea intereselor si trebuințelor impuse de viață,
- sporirea preocupării si găsirii soluțiilor de către profesorul de educație fizică
pentru ca efectele favorabile ale educației fizice școlare să influențeze întreaga personalitate
intelectuală, socială si morală a elevului.
Activitatea profesorului de educație fizică trebuie să se înscrie in găsirea unor soluții si
modalități de creștere a eficientei lecției de educație fizică.
Acest lucru presupune modificări conceptuale și de reconsiderare ale priorităților in
raport de scop, de gândirea si activitatea profesorului, de selecționare si utilizare practică a
metodelor și mijloacelor adecvate care să determine realizarea obiectivelor generale,
particulare și operaționale ale educației fizice școlare.
Prin urmare cercetările in acest domeniu sunt necesare atât din punct de vedere teoretic
cât și practic.
Studiile și cercetările privind modalitățile de creștere a eficientei lecției de educație
fizică constituie o preocupare constantă a multor cadre și specialiști în acest domeniu. Ele au
fost și sunt impuse de cerințele societății față de învățământ, de nevoia continuă de sporire a
calității și de optimizare a activității de educație fizică școlară.
Calitățile motrice la elevii din ciclul gimnazial nu se dezvoltă la fel, unele se dezvoltă
mai mult, altele mai puțin, viteza fiind mai greu perfectibilă.
Rezultă că , studiile și cercetările privind introducerea în lecția de educație fizică școlară
a celor mai eficiente mijloace și metode pentru dezvoltarea vitezei, demonstrează necesitatea
aprofundării lor, rezultatele și concluziile obținute devenind materiale de documentare pentru
profesorii de educație fizică.

1.2 Scopul lucrării. Motivarea alegerii temei. Analiza critica a temei

Diferite studii, cercetări în domeniu, au relevat faptul ca la nivelul populației şcolare, în


general, nivelul de dezvoltare al calităților motrice viteza este scăzută intr-un proces
apreciabil.
M-am oprit asupra studierii acestei calități, deoarece viteza este una dintre cele mai
importante calități de care dispune organismul uman și, alături de celelalte calități motrice,
este utilizată foarte frecvent în activitățile motrice.
Îmbunătățirea calitătii muncii, sporirea eficienței acesteia și a randamentului, sunt cerințe
majore ale fiecărui domeniu de activitate.
Una dintre caracteristicile instruirii din domeniul educației fizice este ca perfecționarea
componentelor acestora și atingerea obiectivelor propuse de programa scolară, se realizează

3
pe baza depunerii unor eforturi intense - din aria acestor eforturi nelipsite de importanță sunt
cele ce se referă la dezvoltarea calităților motrice, atât de importante în integrarea tinerilor
intr-un proces socio-profesional.
Diversitatea mare în ceea ce privește condițiile materiale de desfășurare a activitații de
educatie fizică la noi în țară ca: săli de gimnaziu cu dotări corespunzătoare, piste de atletism
1
până la holul școlii sau la sala de clasa, face practic imposibilă o anumită direcție de activare
care sa fie valabilă la toate aceste nivele.
La fiecare început de an școlar s-au efectuat o serie de testări în scopul cunoașterii
nivelului de pregătire și dezvoltare a elevului şi în consecință, stabilirea unor măsuri
corespunzătoare pentru recuperarea acestor neconcordanțe în raport cu cerințele programei
școlare. Printre deficiențele constatate în urma acestor testări au fost si cele legate de existența
unor indici scăzuți de viteză la aproximativ toate clasele gimnaziale.
In sinteză, alegerea acestei teme s-a facut din următoarele motive:
- dezvoltarea vitezei constituie un obiectiv prioritar în educatia fizică de la nivelul
gimnazial;
- viteza este o calitate motrică perfectibilă, influențată odată cu dezvoltarea celorlalte
calități motrice;
- prin formele ei de manifestare, viteza (de reactie, de execuție, de deplasare)
imbogățește bagajul motric al elevului;
- sistemul unitar de verificare al elevilor prezintă cerințe specifice precise privind
viteza, prin stabilirea probelor și baremurilor pentru fiecare notă, pe clase si sexe.
- condiţiile în care are au loc experimentările, permit lucrul cu elevii pentru dezvoltarea
vitezei la valori bune.
In ciclul gimnazial, programa școlară prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de
manifestare, cu sublinierea unor indicații la fiecare grupă de clase.
La clasa a V-a accentul se pune pe viteza de reacție si viteza de decizie. Alergările
constituie la copii, activitatea fizică cea mai naturală și eficace. Execuția se poate exprima în
termeni calitativi: foarte repede, rapid, lent, foarte lent( cunoscut sub numele de tempou) și
cantitativ (durata).
În procesul de dezvoltare a vitezei, profesorul de educație fizică poate acționa pe tot
parcursul anului școlar, o pondere mai mare existând toamna si primăvara. Dezvoltarea
vitezei se poate realiza în condiții materiale simple de spațiu, se poate face prin crearea de
probe si teste adecvate sportului respectiv și grupului de subiecți cu care se lucrează.
În educația fizică școlara, este de o deosebita importanță folosirea unei game variate de
exerciții pentru dezvoltarea vitezei. Se pot utiliza exerciții din atletism, gimnastică, jocuri
sportive, jocuri de mișcare, ștafete.
Exercițiile de viteză se programează numai după o încălzire corespunzătoare și se
exersează până la apariția oboselii.
In general, când se discută mijloacele și metodele de îmbunătățire a vitezei, se
recomandă și mărirea capacității de forță si rezistență. Se poate face și in cadrul activității
independente a elevilor, atât in perioada de școlarizare, cât mai ales după absolvirea școlii.

1.3 Ipoteza de lucru și sarcinile și obiectivele cercetării

Cercetătorii în domeniul culturii fizice au constatat tendințe negative în dezvoltarea


motrică și a indicilor de rezistentă fizică a organismului copiilor și tineretului școlar.
În acest context, un imperativ imediat îl constituie îmbunătățirea procesului de
învățământ în cadrul orelor de educație fizică din școlile de toate gradele, care să ducă la

1
Alexe Nicu şi colectiv, Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, 1974,
p.49.

4
ridicarea potențialului fizic și indicelui de sănătate al copiilor și tineretului.
Este firesc ca eforturile și căutările în legătură cu modernizarea educației fizice școlare
să continue, oferindu-se noi soluții, noi idei și orientări valoroase.
Tratarea acestei teme m-a determinat să cercetez teoretic si experimental următoarele
ipoteze:
1.În ce măsură procedurile metodice și mijloacele specifice influențează dezvoltarea
vitezei sub diferitele ei forme de manifestare în ciclul gimnazial?
2.Cât timp trebuie rezervat acestei pregătiri atletice?
3.Când se poate efectua prioritar pregătirea atletică?
In acest scop am stabilit o serie de măsuri dintre care amintesc:
- Stabilirea claselor care să participe la experiment,
- Stabilirea și consultarea materialului bibliografic,
- Stabilirea parametrilor de cercetare, ai dezvoltării vitezei și prezentarea
indicilor obținuți la sfârșitul experimentului în cifre, grafic,
- Alcătuirea structurilor de exerciții, valorificând la maxim mijloacele existente,
- Analiza rezultatelor obținute la sfârșitul experimentului prin comparație și
diferențiere a cifrelor ce decurg din testările efectuate la probele de control,
- Stabilirea concluziilor și propunerilor.

De asemenea au fost stabilite o serie de obiective, dintre care amintesc:


- studierea procesului instructiv educativ al disciplinei educaţie fizică la nivel
gimnazial în vederea creşterii indicilor de viteză;
- aprecierea nivelului dezvoltării calităţii motrice viteză la elevii din ciclul
gimnazial;
- determinarea conţinutului mijloacelor, metodelor şi formelor de instruire
multilaterală orientate spre creşterea indicilor de viteză;
- argumentarea teoretică şi experimentală a metodicii dezvoltării calităţii motrice
viteză la elevii din ciclul gimnazial.

Pentru a da un răspuns ipotezelor, am efectuat un experiment pe parcursul anului școlar


2019-2020 având la baza următoarele direcții:
 S-au introdus în lecțiile de educație fizică următoarele:
-încălzirea cu un pronunțat caracter atletic
-mijloace atletice pentru dezvoltarea vitezei
 S-au introdus în verificările periodice pe lângă testările specifice și probe de
control atletice in scopul urmăririi evoluției pregătirii.
Particularitățile de dezvoltare ale vârstei școlare (11-12 ani) reclamă folosirea în cadrul
lecțiilor, a unor structuri de exerciții variate, care odată cu creșterea nivelului de dezvoltare și
pregătire fizică a elevilor, sporesc interesul și participarea lor activă, asigură o stare
emoțională corespunzătoare.

5
CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ, ŞTIINŢIFICĂ ŞI
METODICĂ A TEMEI

2.1. Educația fizică in invatamantul gimnazial in contextul noii reforme a


invățământului

Învățământul gimnazial reprezintă o etapă deosebit de importantă în creșterea și


dezvoltarea copiilor, dată fiind vârsta lor, care reprezintă etapa pubertară propriu-zisa (11-
12ani). Datorită acestui lucru, la acest nivel de invățământ, un loc prioritar trebuie să îl ocupe
preocupările profesorului pentru realizarea dezvoltării armonioase, însușirea corectă a
deprinderilor motrice, îndeosebi cele de viteză si îndemânare și combinațiile acestora cu
celelalte calități, fără a neglija și pe cele de forță și de rezistență2.
Învățământul gimnazial reprezintă o etapă superioară de pregatire în acest ciclu de
învățământ.
Conținutul educației fizice pentru această categorie de elevi, ce se află din punct de vedere
al creșterii și dezvoltării în perioada pubertară, reprezintă o fază de pregatire ce se adaugă
celei primite în ciclul primar3. În învăţământul contemporan, perfecționat și modernizat, lecția
reprezintă principala formă de organizare a proceselui instructiv-educativ; ea constituie calea
pedagogică unitară prin intermediul căreia generații de elevi, constituite în clase omogene sau
mai puțin omogene, lucrând pe grupe, echipe sau lucrând în mod independent, vor dobândi,
sub îndrumarea educatorilor și prin efort propriu, valori materiale și spirituale, își vor însuși
experiența de muncă și de viață a generațiilor anterioare și își vor dezvolta aptitudinile și
capacitățile pregătindu-se pentru viață și activitate socială. Conform prevederilor planurilor
de învățământ elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, educația fizică este obiect de
studiu obligatoriu pentru toți elevii, cu excepția celor cu scutiri medicale de efort fizic. În
noul plan - cadrul comun de învățământ sunt prevăzute 1-2 ore (lecții) de educație fizică pe
saptămână.
Este bine știut că, educația fizică desfășurată în școală îndeplinește un rol deosebit
în procesul de formare și dezvoltare a personalității elevului. Prin educația fizică din școală,
se asigură formarea de cunoștințe, deprinderi practice și intelectuale, precum și însușirea de
valori etice, care contribuie la dezvoltarea capacității de integrare socială a individului . 
Datorită marii lor accesibilități, educația fizică și sportul se practică sub cele mai diferite
forme, însoțind omul de la naștere până la bătrânețe, creând astfel un stil de viață echilibrat și
sănătos.
Educația fizică și sportul dispun de strategii de aplicare și metode adaptate pentru
realizarea obiectivelor diferențiate, pentru fiecare vârstă. Dar unul din cele mai importante
roluri ale educației fizice și sportului se constituie în forme de educație pentru sănătate.
Organizația Mondială a Sănătății promovează, prin programul „Viață activă”, importanța
practicării sistematice a activităților fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii și tineri. 
Cercetările au arătat că exercițiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătățește sănătatea
fizică și mentală, având o contribuție pozitivă la procesul de învățare și dezvoltare a 
personalității, la reducerea riscului apariției afecțiunilor fizice și psihice asociate stilului de
viață modern. De asemenea, Comisia Europeană subliniază rolul sportului în educație, acesta
putând inocula tinerilor valorile toleranței și respectului reciproc, ale onestității și respectului
pentru corectitudine, precum și rolul său profilactic, în special în privința combaterii
obezității.
2
Alexe Nicu, Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, Bucureşti, 1993, pp.22-23.
3
Ardelean Tiberiu , Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, Centrul de multiplicare
I.E.F.S., 1990, p. 55.

6
Activitatea fizică, este o condiție necesară pentru un stil de viață sănătos și pentru o forță
de muncă sănătoasă, contribuind astfel la atingerea obiectivelor-cheie definite în Strategia
Europa 2020, în special cu privire la creștere, productivitate și sănătate. În acest sens s-au
depus eforturi foarte mari pentru optimizarea activităților fizice de îmbunătățire a stării de
sănătate (HEPA – health-enhancing physical activity) în toate statele membre. Acestea vor
trebui să elaboreze strategii la nivel național care să încerce, în cadrul programelor
educaționale, să dezvolte și să consolideze ponderea activităților fizice în rândul copiilor și al
școlarilor de la o vârstă fragedă. De menționat propunerea Comisiei de a promova activitățile
sportive și exercițiile fizice ca factori importanți în standardele educaționale, în așa fel încât să
contribuie la creșterea nivelului de atractivitate al școlilor și la îmbunătățirea rezultatelor
școlare.
De asemenea subliniază importanța finanțării activității fizice din școli, care este esențială 
pentru evoluția psihologică și fizică a celor mai mici copii, fiind, în același timp, un
instrument de îngrijire a sănătății pentru cei tineri și mai puțin tineri. Comisia încurajează
statele membre să examineze modul în care promovează conceptul de viață activă prin
intermediul sistemelor naționale de educație și de formare, inclusiv prin formarea profesorilor,
având convingerea că investițiile în educație, formare și creativitate sunt esențiale pentru
prosperitatea generațiilor viitoare. Educația fizică în școli poate fi un instrument eficace de
creștere a gradului de conștientizare a importanței HEPA, iar școlile pot identifica cu ușurință 
abordări de succes privind promovarea programului. În timp ce politicile europene se
preocupă de îmbunătățirea stării de sănătate a populației, de promovarea unui stil de viață
sănătos precum și de dezvoltarea fizică armonioasă a tinerei generații, autoritățile române
nu dau nici un semn că ar dori o schimbare în acest sens.

Rolul principal, în procesul de dezvoltare a educației fizice, îi revine Ministerului


Educației și Cercetării care are datoria să asigure cadrul legislativ pentru buna desfășurare
a educației fizice la toate vârstele și nivelurile și să elaboreze programe care să constituie
cadre eficiente pentru practicarea sistematică a exercițiilor fizice de către toate categoriile de
cetățeni. 
Școala trebuie să ofere căi cât mai variate de practicare a sportului pentru toți elevii,
inclusiv pentru cei performanți, care să poată participa la competiții interșcolare la
diverse sporturi, de echipă sau individuale, așa cum se întâmplă în Statele Unite, în tarile
Uniunii Europene și în numeroase alte țări.  Orice fel de măsuri și reforme ar fi inițiate în
privința învățământului românesc, trebuie să aibă în vedere recomandările și documentele
europene privitoare la principiile educaționale care trebuie urmate pentru asigurarea
unui învățământ competitiv. Comisia Europeană recomandă Statelor Membre să asigure
obligativitatea unei anumite cote de ore pentru educație fizică în școli, în ciclul primar și
secundar, iar, la nivel academic, să asigure un grad mai mare de integrare între sport și
cursurile obișnuite. Parlamentul îndeamnă Statele Membre să continue campaniile de
informare destinate copiilor de vârstă școlară și părinților acestora cu privire la 
conexiunile între modul de viață sănătos, exercițiul fizic și alimentație. Să ia în considerare
nevoia de a îmbunătăți calitatea educației fizice și a sportului disponibil pentru toți copiii și
tinerii și să asigure timpul necesar pentru acest lucru, de exemplu, de minimum 3 ore pe
săptămână de educație fizică în programă pentru a atinge aceste scopuri. De asemenea 
recomandă utilizarea fondurilor structurale pentru înființarea și dezvoltarea unităților sportive
școlare din regiuni defavorizate și invită Comisia, Consiliul și Statele Membre ca, ținând
seama de principiul subsidiarității, să elaboreze un cadru legislativ care să ajute la creșterea
investițiilor și a mijloacelor materiale alocate pentru activitățile sportive ale  tinerilor. 
În contextul în care raportul subliniază că educația fizică este singura disciplină din
programa școlară care urmărește pregătirea copiilor pentru un stil de viață sănătos și care 
transmite valori sociale importante (autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranța și

7
sportivitatea) e clar că toate aceste „indicații prețioase“ ar trebui de urgență puse în practică 4.
Realitatea dovedește însă că principiul amânării îl bate pe cel al subsidiarității! Ne dorim ca
acțiunile autorităților Statului în domeniul educației fizice și sportului, să vizeze ca România
să devină o țară cu o populație sănătoasă, viguroasă, bine educată, o țară a excelenței pe plan
sportiv, vizibilă în lume prin valorile sale5.

2.2. Elemente caracteriale ale educației fizice în învățământul gimnazial

1.Conținutul lecției este stabilit pe baza programei școlare;


2.Se adresează unor colective de elevi constante ca număr și relativ omogene;
3.Are durata stabilă, precis limitată in timp -50 minute- prevăzută in orarul școlii;
4.Fiind prevăzută în planul de învățământ este obligatorie pentru profesor și elev;
5.Este condusă nemijlocit de un cadru didactic de specialitate care poate să-și valorifice
într-un cadru organizat experiența sa didactică si pedagogică;
6.Prin realizarea conținutului ei oferă posibilitatea practicării exercițiilor fizice și în timpul
liber al elevilor.
Educația fizică, ca disciplină prevăzută în planul de învățământ, beneficiază de 2 lecții pe
săptămână pentru clasele V - VII și o lecție pe săptămână la clasa a VIII-a, facând parte din
curriculum- nucleu (trunchiul comun).
Prin curriculum-ul la decizia școlii se mai poate aloca o a treia lecție, din următoarele
variante: lecție de aprofundare, lecție de extindere sau lecție opțională. Pentru dezvoltarea
capacității motrice generale a elevilor profesorul trebuie să aibă in vedere două aspecte, unul
este legat de dezvoltarea calităților motrice, al doilea, de consolidarea bagajului de deprinderi
motrice, de bază.
În dezvoltarea vitezei se vor avea in vedere toate formele sale de manifestare și se va
utiliza, în special, procedeul eforturilor maximale. Nu sunt excluse nici celelalte procedee, dar
posibilitatea de aplicare a lor în educația fizică este limitată de condițiile materiale. Pentru
dezvoltarea vitezei de deplasare se vor folosi distanțe cuprinse intre 25 si 50 m, parcurse in
tempo - uri maximale.

2.3. Problematica și importanța calității motrice - viteza

Calitatea motrică este aptitudinea individului de a executa mișcări exprimate în parametrii


de viteză, de forță, de rezistență, de îndemânare. Valoarea acestor indici reflectă, în cele din
urmă, nivelul pregătirii fizice atins la un moment dat. Calitățile motrice sunt specifice
activității motrice a omului sau sportivului. Calitățile motrice pot fi considerate ca fiind forme
de manifestare a corelației factorilor morfo-funcționali. Calitățile motrice depind de anumite
posibilități ale organismului, au la bază fondul ereditar al individului, dar ele depind și de
însușirile dobândite în cursul dezvoltării și maturizării organismului6.
Alegerea celor mai potrivite mijloace și metode de antrenament pentru educarea
calităților motrice poate viza dezvoltarea unei singure calități, a unei calități combinate sau
poate urmării dezvoltarea complexă și simultană a tuturor calităților motrice.
În general, acțiunea exercitată asupra unei calități motrice influențează și asupra
celorlalte, datorită faptului că fiecare calitate este o funcție a aparatului neuromuscular.

4
Badiu Toma, Mereuţă Claudiu, Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului – Culegere de teste,
Editura Evrika, Brăila, 1998, p. 88.
5
Badiu Toma, Mereuţă Claudiu, Talaghir Laurenţiu Gabriel, Metodica educaţiei fizice a tinerei
generaţii, Editura Mongabit, Galaţi, 2000, p.72.
6
Bompa O. Tudor, Dezvoltarea calităţilor biomotrice, M.T.S., Şcoala Naţională de Antrenori,
C.N.F.P.A., Editura EX PONTO, Bucureşti, 2001, p. 15.

8
Caracterul și valoarea acestor influențe reciproce depind de:
- Eforturile aplicate; perfecționarea calităților motrice se produce atunci când
eforturile de antrenament sunt destul de mari;
- Gradul de pregătire; la începători este necesar să se acționeze pentru
dezvoltarea tuturor calităților motrice, în timp ce le consacrați se ține seama de
particularitățile sportului practicat.
Se pot obține indici mari la una din calitățile motrice numai în cazul când și celelalte
calități au ajuns la un anumit nivel de dezvoltare. De aceea educarea calităților motrice trebuie
să fie foarte complexă. Manifestarea unei calități motrice nu poate fi privită niciodată izolat,
ci întotdeauna în corelație cu celelalte calități motrice. Calitățile motrice se manifestă integral
în orice exerciții fizice, dar ele sunt solicitate în proporții diferite.
Calitățile motrice sunt însușiri esențiale ale activității musculare, exprimate prin
intermediul actelor motrice, condiționate de structura și capacitățile funcționale ale diferitelor
aparate și sisteme ale organismului uman, dar mediate și de procese și de capacități psihice7.
Modalitățile de influențare a calității actului motric au la bază corelația dintre efect și
cauză, conform căreia răspunsul organismului materializat prin procesul de adaptare, depinde
în principal de caracterul și intensitatea exercițiilor, respectiv a exercițiilor fizice.
Viteza este o calitate motrică ce depinde cel mai mult de înzestrarea naturală a
individului, fiind considerată talent - cel care are posibilitățile crescute de a executa acte
motrice cu o viteză mai mare comparative cu un alt individ.
Din punct de vedere cinematic, viteza este o dimensionare a relațiilor spațio-temporale
(V=S/T) orice mișcare se desfășoară într-un spațiu și timp determinate, inclusiv mișcările
umane. Viteza este o mărime vectorială (are direcție) și se poate reprezenta și compune grafic.
Din punct de vedere al vitezei, mișcarea poate fi:
-uniformă, când corpul parcurge spații egale în interval de timp egale;
-variată, când corpul străbate spații inegale în interval de timp egale;
-accelerată, când viteza corpului crește;
-încetinită, când viteza corpului scade.
Factorii de ordin funcțional nu fac numai posibilă ci și necesară educarea calităților
motrice în general și vitezei în special, la elevii clasei a V a. Astfel crește rolul reglator al
sistemului nervos central, respectiv al scoarței cerebrale, ceea ce determină îmbunătățirea
coordonării mișcărilor, precizia acestora și în consecință creșterea vitezei mișcărilor.
În general se spune că viteza este capacitatea de deplasare cu cea mai mare viteză sau
capacitatea de a executa rapid, cu o frecvență mare, diferite mișcări într-o unitate de timp
dată.
Este unanim acceptat faptul că viteza este o calitate motrică mai mult înnăscută, decât
dobândită, constituind o zestre ereditară fiind programată genetic.
Calitatea motrică, viteza, se poate manifesta atunci când există o mobilitate funcțională a
sistemului nervos central, o coordonare neuro-musculară bună, precum și o coordonare
corespunzătoare între fazele de lucru ale mușchilor agoniști și antagoniști. În același timp
mobilitatea, forța și echilibrul proceselor de excitație și inhibiție sunt corelații care deosebesc
tipurile de activitate nervoasă superioară. Dezvoltarea vitezei este strâns legată și de
mecanismul de dezvoltare al corpului omenesc.
Luând ca bază datele prezentate de unii autori, în urma unor ample cercetări, la care se
adaugă concluziile unor experți și observații practice se apreciază că:
- Între 7 și 10 ani se însușesc un număr mare de deprinderi motrice și
concomitent se dezvoltă coordonarea mișcărilor omului;
- Vârsta optimă pentru dezvoltarea vitezei este de 11-12 ani;
- Între 11 și 14 ani se indică să se lucreze asupra frecvenței mișcărilor, cu
mențiunea că la 12-13 ani sarcinilor de până acum li se adaugă și cea privind dezvoltarea
tempoului maxim al mișcării;
7
Ibidem, p. 17.

9
- De la 13 ani se pune accent pe exercițiile de viteză în regim de forță;
Educarea vitezei are implicații mult mai largi, fiind strâns legată de celelalte calități
motrice, de principalele componente ale efortului (volum, intensitate, complexitate), de
celelalte componente ale antrenamentului și de perioadele de pregătire.

2.3.1. Consensuri și diferențe în definirea vitezei

Una dintre cele mai importante calități biomotrice necesare in sport este viteza sau
capacitatea de a se deplasa sau a se mișca rapid.
Din punct de vedere mecanic viteza se manifestă printr-un raport între spațiu și timp.
Există două tipuri de viteză: generală și specifică. Viteza generală este capacitatea de a
executa rapid orice tip de mișcare. Viteza specifică se referă la capacitatea de a executa un
exercițiu cu o anumita viteză.
În definirea științifică a vitezei există un consens între autorii care s-au dedicat studiului
acestei calități fizice.
- N.G. Ozolin (1972) definea viteza ca fiind capacitatea de a executa rapid mișcarea.
- V.M. Zatiorski (1967) înțelege prin viteză capacitatea omului de a efectua acțiunile
motrice într-un timp minim pentru condițiile respective.
- J. Koltai si L. Nadori (1976) înțeleg prin viteză capacitatea de a îndeplini o sarcină
motrică într-un interval de timp minim, pe o perioadă de timp limitată în care nu apare încă
oboseala.
- Gh. Mitra si Al. Mogoș (1977) caracterizează viteza prin iuțeala cu care se efectuează
acțiunile motrice în structurile și combinările cele mai diverse.
Viteza este capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice , cu
întregul corp sau numai anumite segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate
maximă, în funcție de condițiile existente8.

2.3.2. Analiza teoretică a formelor de manifestare a vitezei

Viteza, sub diferitele sale forme de manifestare este o calitate motrică deosebit de
importantă în toate ramurile de sport în care este implicată sau în combinație cu alte
calități( rezistentă, forță), ea determinând în numeroase cazuri succesul.
Cercetările efectuate au demonstrat că viteza este puternic condiționată genetic, depinzând
foarte mult de zestrea ereditară a subiecților. Ea se poate dezvolta și prin antrenament special,
dar și prin dezvoltarea altor calități care să favorizeze manifestarea vitezei maxime.
Viteza (în accepțiunea cea mai largă) se referă în principal la iuțeala sau rapiditatea
efectuării mișcării sau actului motric în unitate de timp. Ea se determină prin lungimea
traiectoriei parcurse în timp sau timpul de efectuare a unei mișcări - se apreciază in m/sec sau
numai în unități de timp.
Prin modul în care se realizează, viteza poate fi uniformă sau neuniformă. În prea puține
cazuri se menține o viteză uniformă a mișcărilor. Modificarea vitezei, creșterea până la
atingerea valorii maxime sau intermediare, se numește accelerație.
Priceperea executanților în a menține o viteză optimă de execuție se întâlnește în literatură
sub numele de simțul vitezei, corelat cu simțul ritmului și simțul tempoului.
Tempoul reprezintă o caracteristică importantă în direcția stabilirii intensității efortului și
gradului de solicitare a organismului de către un anumit exercițiu fizic.
Ritmul este prezent în efectuarea oricărui act, acțiune și activitate motrica, fiind o
componenta temporală strâns legată de viteză dar și de coordonare, precizie, abilitate.

8
Bontaş Ioanm Pedagogie. Ediţie revăzută şi completată, Editura ALL, Bucureşti, 1995, p. 65

10
2.3.3. Analiza factorilor de condiționare ai calității motrice - viteza

Cercetările efectuate și experiența practică au demonstrat că viteza este condiționată de


foarte mulți factori de natura genetică (biologică, ereditatea) și psihologică. Dintre aceștia, cei
mai importanți sunt:
-mobilitatea desfășurării proceselor nervoase, viteza alternării, excitației si inhibiției,
-viteza de conducere a influxului nervos prin rețeaua nervoasă,
-viteza de contracție a mușchiului în urma excitației nervoase,
-forța mușchiului care intră în contracție,
-lungimea segmentelor implicate în activitate, mobilitatea articulațiilor și elasticitatea
musculară,
-tipul fibrei din care este alcătuit mușchiul,
-nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice (forța, rezistenta, îndemânarea,
suplețea).
Evoluția vitezei în ontogeneză este diferită la băieți și la fete, de asemenea și posibilitățile
de dezvoltare ale sale. Începând de la vârsta de 10 ani se poate acționa sistematic pentru
dezvoltarea tuturor formelor de manifestare a vitezei și efectul acționarii sistematice scade
treptat până la vârsta maturizării definitive.
2.3.4. Precizări cu privire la aspectele metodologice ale dezvoltării vitezei
Majoritatea metodelor folosite pentru dezvoltarea vitezei se inspiră din atletism și le
putem grupa astfel:
-metoda exercițiului “ din mers” -parcurgerea cu viteză maximă a unei distante după un
elan prealabil;
-metoda alternativă- dezvoltă viteza într-un regim “relaxat”;
-metoda handicapului- asigură condiții egale de concurs unor elemente cu posibilități
diferite;
-metoda ștafetelor și jocurilor- “educă viteza” pe un fond emoțional, fără a solicita
“încordări deosebite”;
-metoda întrecerilor oficiale din cadrul lecțiilor “ concurs” – constituie una dintre
principalele căi pentru dezvoltarea vitezei la copiii din ciclul gimnazial;
-metoda repetării - stă la baza tuturor metodelor prezentate, fiind organic legată de
metodologia dezvoltării vitezei atât în școală cât și în afara ei.
Alegerea procedeelor metodice și mijloacelor specifice pentru dezvoltarea vitezei în lecția
de educație fizică, trebuie să se facă cu mult simț pedagogic,având la bază o solidă
documentare metodologică9.
2.3.5. Particularitațile dezvoltării vitezei in lecția de educație fizică
În legătură cu dezvoltarea vitezei , programele școlare prevăd obiective instructiv-
educative particulare fiecărei clase și indică principalele exerciții și activități pe fondul cărora
se constituie sistemele de acționare și utilizare în lecții pentru îndeplinirea obiectivelor.
La învățământul gimnazial se prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de
manifestare , cu sublinierea unor accente particulare la fiecare grupa de clase. În cadrul
sistemului unitar de verificare și apreciere a gradului de pregătire fizică și sportivă a elevilor
este inclusă ca probă de control, alergarea de viteza pe 50 m.
Procesul educării vitezei este complex. Viteza maxima care se poate realiza în efectuarea
diferitelor acte și acțiuni motrice, nu depinde numai de viteza propriu-zisa, ci și de alți factori
cum sunt: forța, suplețea și mobilitatea articulară, gradul de stăpânire a procedeelor tehnice
9
Mereuţă Claudiu, Sava Lucica , Atletism. Caiet de lucrări practice, Editura Academica, Galaţi, 2004,
p. 84.

11
sau al exercițiilor.
Acționarea asupra vitezei este determinată și de faptul că aparatele și sistemele corpului se
maturizează în perioade diferite, ceea ce favorizează intervenții asupra unuia sau altuia timp
de mai mulți ani.
În educația fizică școlară este de o deosebită importanță folosirea unei game variate de
exerciții pentru dezvoltarea vitezei. Se pot utiliza exerciții din jocuri sportive, atletism, jocuri
dinamice, gimnastică, sporturi de sezon. Corelat cu acestea, metodele trebuie folosite cu multă
chibzuință pentru a valorifica integral fondul de exerciții pentru dezvoltarea vitezei.
Principala metodă de dezvoltare a vitezei o constituie utilizarea unor eforturi de maximă
intensitate si de scurtă durată. În acest sens se vor folosi exerciții simple, bine însușite, care
să favorizeze manifestarea vitezei de reacție. Se pot efectua fără încărcătură sau cu încărcături
mici care sa nu împiedice dezvoltarea unei viteze maxime10.
S-a stabilit experimental că eforturile care solicită viteza maximă în contracțiile musculare
sunt scurte și pot fi repetate de puține ori, deoarece duc la instalarea oboselii.
Totuși, conform aprecierii prof. A Demeter și a altor specialiști, activitatea destinată
dezvoltării vitezei poate continua și după primele semne de oboseală. În aceste condiții,
activitatea asigură intensificarea proceselor de refacere, favorizând apariția mai devreme a
fazei de supra-compensare, decât dacă efortul se întrerupe la primele semne de oboseală.
Aprecierea este valabilă în mod deosebit pentru activitatea de educație fizică școlară, în cadrul
căreia nu ne propunem să dezvoltăm doar o anumită formă specifică de viteză, ci și viteza în
general, manifestată ăn formele ei cele mai specifice: reacție, execuție și repetiție.
Cunoscându-se rolul și importanța vitezei mai ales în dezvoltarea capacității motrice
generale, acționarea asupra acestei calități trebuie să se facă in fiecare lecție. În lecțiile de
educație fizică este prevăzută o verigă specială pentru dezvoltarea vitezei, amplasată imediat
după veriga de ”influențarea selectivă a aparatului locomotor”.
Aceasta durează 6-7 minute și cuprinde exerciții de reacție la diferite semnale, alergare pe
distante scurte, schimbări de direcție, ștafete și jocuri de mișcare, starturi, sărituri variate,
elemente de jocuri sportive.
Se recomandă să se acționeze prioritar pentru dezvoltarea vitezei când se lucrează in aer
liber, deoarece există condiții pentru utilizarea unui număr variat de exerciții.
Dezvoltarea vitezei se realizează indirect și în alte verigi în care ponderea cade pe
perfecționarea diferitelor deprinderi motrice în condiții de viteză sau se acționează pentru
dezvoltarea detentei (viteză - forță).
În literatura de specialitate căile utilizate pentru dezvoltarea vitezei sunt grupate diferit, în
raport de specializarea autorului, predominând cele specifice atletismului. Diversitatea de idei
recunoaște totuși aproape la unison următoarele cerințe pentru dezvoltarea vitezei:
-exercițiul să fie foarte bine însușit ca să favorizeze efectuarea lui cu viteză maximă;
-se vor prefera pentru dezvoltarea vitezei exerciții specifice fiecărei ramuri sau probe
sportive;
-distanta sau durata de execuție scurtă (15,20,30 min).
-efortul se repetă atât timp cât viteza nu scade din cauza apariției oboselii. În pauzele
dintre repetări se vor efectua exerciții de respirație, de odihnă activă. În funcție de tipul de
viteză care se dezvoltă, pauzele vor fi între 5-15 minute.
În cazul în care se instalează bariera de viteză, se va căuta crearea unor condiții
suplimentare care să ducă la ruperea acestei bariere. În acest scop se efectuează eforturi în
condiții ușurate (alergări la vale, alergări cu obiecte ușurate decât cele de concurs, utilizarea
tracțiunii mecanice). În tehnologia vitezei, sistemele de acționare experimentate trebuie
construite apelând la următoarele tipuri de efort:

10
Cârstea Gheorghe, Particularităţi ale şcolarilor şi implicaţiile acestora în educaţia fizică şi
sportivă, M.Î., A.N.E.F.S., Bucureşti, 1993, p. 27

12
Eforturi specifice probei (acțiuni si deprinderi motrice) prestate cu viteză maximă în
condiții normale de lucru ;
- repetarea eforturilor cu gradare crescândă a vitezei până la punctul maxim;
- repetarea eforturilor cu viteză maximă de la început;
Eforturi specifice probei (acțiuni motrice, procedee tehnice) în condiții ușurate pentru a
mări viteza de execuție sunt:
-reducerea încărcăturii: materiale sportive mai ușoare; terenuri de dimensiuni reduse;
pas mai mic;
-utilizarea unor forțe externe : vânt din spate, pista ușor înclinată;
-utilizarea unor excitanți: adversari mai buni ( atletism).
Eforturi specifice cu viteză maximă și condiții mai grele:
-distanțe mai mari, încărcătura mai mare
Elementele de corelare și influențare reciprocă în educarea vitezei în lecția de educație
fizică școlară, realizate după conținutul programei școlare și având la bază elementele
metodice prezentate, au constituit fondul experimental al cercetării mele, vizând grupe de
sisteme de acționare algoritmate care cuprind:
- exerciții de front și formații; in mod deosebit schimbări de formații, refacerea
formației, schimbări de direcții în deplasare, comenzi prin surprindere, dezvoltă viteza de
reacție și de execuție și concentrarea atenției;
-plecări (starturi) în diferite poziții ( în picioare, culcat, cu fața sau cu spatele spre
direcția de deplasare, din alergare ușoară pe loc) la comenzi directe, la comenzi prin
surprindere, dezvolta viteza de reacție și viteza de repetiție .
-sărituri variate cu bătaie pe unul sau ambele picioare, care dezvoltă viteza de
execuție și viteza în combinație cu forța.
-exercițiile din școală, alergării implicate cu alergarea de viteza: pasul de
accelerare, pasul lansat de viteză, startul de jos și lansarea de la start, dezvoltă viteza de
repetiție precum și celelalte forme de viteză.
-exerciții și activități care solicită echilibrul, dezvolta viteza de reacție si de execuție
la semnale motrice.
-exerciții și acțiuni din jocurile sportive efectuate în viteză, dezvoltă viteza de reacție
în cadrul unor acțiuni complexe la semnale imprevizibile, precum și celelalte forme de
manifestare a vitezei în condiții de solicitare diversă. Se recomandă după ce elevii stăpânesc
mecanismele de bază ale principalelor procedee tehnice.
-unele exerciții de forță: împingeri, tracțiuni, deprinderi, aruncări. Acest gen de
exerciții se adresează elevilor din clasa a V-a.
Pentru a obține efecte pozitive în direcția dezvoltării vitezei, exercițiile amintite trebuie
cunoscute de elevi. La început se va insista ca elevii să-și consolideze structura exercițiului în
condițiile executării relative, rapide a lui, apoi se va insista asupra creșterii indicilor de viteză.
Lansările din start, alergările cu creșterea progresivă a vitezei (accelerările), sprinturile,
întrecerile de alergare pe echipe (ștafete), jocuri bilaterale, ștafetele, sunt variantele în care se
poate acționa asupra dezvoltării vitezei prin intermediul alergării.

2.4. Competenţele specifice şi conţinuturile programei de educaţiei fizică cu


privire la calitatea motrică – viteza şi deprinderile din atletism la clasele
a V-a

Programa disciplinei Educație fizică și sport este elaborată din perspectiva modelului de
proiectare curriculară centrată pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât
să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al absolventului de gimnaziu. Din
perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic, pornind de la competenţe,

13
permite accentuarea scopului pentru care se învaţă, precum şi a dimensiunii acţionale în
formarea personalităţii elevului.
Structura programei şcolare include, pe lângă nota de prezentare, următoarele
elemente:
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dobândite
prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor
probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale, vizate la nivelul disciplinei Educaţie fizică şi sport, jalonează


achiziţiile elevului pentru întregul ciclu gimnazial. Acestea concură la formarea unui stil de
viață sănătos al elevului, la dezvoltarea fizică armonioasă și a motricității acestuia.

Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă achiziții


dobândite pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă
sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi
care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.

Conţinuturile instruirii sunt grupate pe următoarele domenii:


1. Organizare a activităţilor motrice
2. Dezvoltare fizică armonioasă
3. Capacitate motrică (deprinderi şi calităţi motrice)
4. Discipline sportive
5. Igienă şi protecţie individuală
6. Comportamente si atitudini.

În spiritul aspectelor mai sus menţionate şi pentru a putea asigura un proces didactic
modern, bazat pe oferta educaţională optimă, valorificând instruirea diferenţiată a elevilor, pe
baza unor trasee particulare de învăţare, individuale sau de grup, este necesar, corespunzător
realităţii practice, ca în clasele a V-a să se asigure dobândirea de către elevi a competenţelor
necesare acţionării asupra dezvoltării fizice şi a calităţilor motrice, cât şi practicării unor
discipline/probe sportive, astfel:
- Atletism: trei probe atletice, din grupe diferite (cele predate în clasa a V-a);
- Gimnastică - un exerciţiu integral cu elemente şi combinaţii acrobatice statice și
dinamice; o săritură la aparatul de gimnastică;
- Jocuri sportive: două jocuri sportive, dintre care unul este cel predat în clasa a V-a.

Competenţe generale
1. Utilizarea efectelor favorabile ale educaţiei fizice şi sportului în practicarea
constantă a exercițiilor fizice, pentru optimizarea stării de sănătate;
2. Utilizarea achiziţiilor specifice educaţiei fizice şi sportului în vederea propriei
dezvoltări fizice armonioase şi a capacităţii motrice;
3. Demonstrarea unui comportament adecvat regulilor specifice, pe parcursul
organizării, practicării şi participării ca spectator la activităţile de educaţie fizică şi sport ;

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

A. Utilizarea efectelor favorabile ale educaţiei fizice şi sportului în practicarea

14
constantă a exercițiilor fizice, pentru optimizarea stării de sănătate ;

 Operarea cu indicatorii fiziologici de bază ai stării de sănătate specifici vârstei şi


genului
- determinarea propriilor parametri morfologici şi funcţionali
- compararea valorilor indicilor fiziologici proprii cu valorile normale specifice vârstei
vârstei şi genului
 Aplicarea, pe parcursul activităţilor de educaţie fizică, a măsurilor de prevenire a
influenţelor nocive ale factorilor de mediu
- prestarea eforturilor în condiţii igienice
- adoptarea adecvată a tipului de respiraţie în funcţie de temperatura mediului

B. Utilizarea achiziţiilor specifice educaţiei fizice şi sportului în vederea propriei


dezvoltări fizice armonioase şi a capacităţii motrice

 Utilizarea termenilor specifici dezvoltării fizice armonioase


- exersarea, cu descrierea terminologică concomitentă, a poziţiilor şi mişcărilor
segmentelor corpului
- efectuarea exerciţiilor cu obiecte portative, pentru influenţarea selectivă a aparatului
locomotor
- compararea posturii corporale proprii cu modelul prezentat (planşe, filme,
diapozitive) etc.
- observarea şi atenţionarea între colegi asupra eventualelor abateri de la postura
corporală corectă

 Caracterizarea generală a propriei dezvoltări fizice


- studiul la oglindă, din faţă şi din profil, a posturii corporale globale
- compararea posturii corporale globale personale cu modelele prezentate (planşe,
filme, diapozitive)
- determinarea înălţimii şi greutăţii corpului şi calcularea unui indice de nutriţie
- verificarea poziţiilor şi aspectelor principalelor segmente ale corpului şi compararea
cu modelele prezentate
 Efectuarea exerciţiilor simple pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază
- efectuarea exerciţiilor specifice de dezvoltare a calităţilor motrice
- parcurgerea de trasee aplicative specifice dezvoltării calităţilor motrice
- realizarea pregătirii specifice a organismului pentru prestarea fiecărui tip de efort
- respectarea în execuţii a parametrilor specifici fiecărei calităţi motrice
- participarea la întreceri de viteză, de forţă, de îndemânare/capacități coordinative şi
de rezistenţă.

C. Demonstrarea unui comportament adecvat regulilor specifice, pe parcursul


organizării, practicării şi participării ca spectator la activităţile de educaţie fizică şi
sport

 Îndeplinirea de sarcini de organizare în efectuarea unor elemente de


gimnastică
- îndeplinierea rolului de responsabil de grup în organizarea exersării pe grupe la
gimnastica acrobatică
- primirea şi oferirea asistenţei şi sprijinului în relaţia cu un coleg, în efectuarea
elementelor acrobatice cu un grad crescut de dificultate
- aprecierea evoluţiei colegilor de grupă, la executarea elementelor, liniilor şi a
exerciţiului acrobatic liber ales

15
- recepţionarea greşelilor de execuţie semnalate şi luarea măsurilor de corectare a
acestora

 Aplicarea pe parcursul activităţilor a prevederilor regulamentare, în


condiţiile adaptării acestora
- efectuarea execuţiilor potrivit condiţiilor create de adaptare a prevederilor
regulamentare oficiale
- utilizarea eficientă a posibilităţilor create de adaptare a regulilor oficiale
- realizarea, în timp, a unor execuţii în condiţii cât mai apropiate de prevederile
regulamentare oficiale
- observarea şi semnalarea încălcării regulilor adaptate de către partenerii de activitate

 Evaluarea propriului randament în activităţile sportive


- evaluarea eficienţei acţiunilor proprii în realizarea rezultatului pozitiv al grupului
- evaluarea eficienţei acţiunilor proprii în realizarea rezultatului negativ al grupului
- analiza contribuţiei personale la realizarea scorului general al întrecerii/concursului
- analiza cauzelor randamentului scăzut al acţiunilor proprii

16
Proiectarea unității de învatare
Alergarea de viteză, clasa a V-a

Detalieri
Competente
de Exemple de activitati de invatare
specifice
continut
- exersarea jocului de glezne si a formelor de
alergare: cu genunchii la piept, cu calcaiele la
sezut etc.
1.1. Recunoaşterea Exercitii din „scoala
- demonstratii
principalelor aspecte alergarii”
- corectari
ale stării generale de Structuri motrice
- alergari accelerate, alternate cu mers
sănătate spectifice dezvoltarii
- accelerari pe distante mici la semnale vizuale si
vitezei de deplasare
auditive, mentinand linia dreapta
- corectari
- demonstratii
- exersarea jocului de glezna alternativ cu
1.2. Identificarea, în
Exercitii din „scoala accelerari pe distante mici (8 – 10 m )
activităţile de educaţie
alergarii” alternate cu - miscari cu rapiditate maxima efectuate din
fizică, a factorilor de
diferite actiuni pozitii de plecare diferite
creştere a rezistenţei
motrice specifice - exersarea accelerarii pe distanta de 15-20 m cu
organismului la
alergarii de viteza mentinerea vitezei maxime, 4-5 repetari alternate
influenţele nocive ale
Viteza de reactie de pauze
factorilor de mediu
Intreceri - corectari
- stafete
- exersarea jocului de glezna
2.1. Recunoaşterea - exersarea startului din picioare si lansarii din
Viteza de reactie si
termenilor specifici start in conditii de solicitare maxima a vitezei de
de deplasare
dezvoltării fizice reactie
Startul de sus
armonioase - demonstratie
Intreceri
- corectari
- alergarea pe distanta de 25 m
-culcat ventral mainile in sprijin pe podea
picioarele intinse spre inapoi,la comanda ‚’’gata
‚’’ducerea unui picior in fata(cel puternic)la
semnal sonor plecare in alergare de viteza;
3.1. Punerea în practică -din pozitia cospunzatoare comenzii’’pe
a unor activităţi motrice locuri’’se va trece in pozitia corespunzatoare
în formaţii de adunare, Startul de jos comenzii’’gata’’,alternari intre cele doua pozitii;
de deplasare şi de lucru, Pasul lansat de viteza - exersarea startului de jos si accelerarii la
conform specificului Intreceri semnale vizuale si auditive
acestora - demonstratii
- exersarea pasului lansat de viteza cu mentinerea
vitezei maxime pe distanta 25 – 30 m
- demonstratie
- corectari
- jocuri specifice dezvoltarii vitezei
Startul de jos si - exersarea startului de jos si a comenzilor, a
accelerarea accelerarii pe 20-30 m, repetat de 5-6 ori, cu
Alergarea de viteza pauze de revenire partiala

17
- alergare de viteza cu start din picioare 50 m
Intreceri
- jocuri dinamice specifice

Săritura în lungime , clasa a V-a

Competente Detalieri
specifice de Exemple de activitati de invatare
continut
1.2. Identificarea, în
activităţile de educaţie - exersarea pasului saltat si a pasului sarit
fizică, a factorilor de Parcurgerea unor - dezvoltarea vitezei de deplasare
creştere a rezistenţei distante variabile in - exersarea bataii si desprinderii pe un picior
organismului la pluton, in tempo (exercitii de pe loc si din alergare)
influenţele nocive ale moderat - demonstratii
factorilor de mediu - stafeta cu sarituri

- exersarea pasului sarit cu aterizare in groapa


2.4. Executarea unor
Parcurgerea integrala - demonstratii
procedee tehnice în
a distantelor - exersarea desprinderii pe un picior cu aterizare
structuri motrice simple
prevazute in sistemul in groapa
– specifice disciplinelor
de evaluare - demonstratii
sportive studiate
Intreceri - saritura in lungime cu elan redus
- demonstratii, corectari
- exersarea pasului sarit cu aterizare in groapa
3.2. Manifestarea pe - exersarea elanului si a bataii intr-un spatiu de
Scoala sariturii
parcursul activităţilor a 40-50 cm
Elanul si bataia in
atitudinii de respect - sarituri in lungime cu tragerea genunchilor la
spatiu delimitat
faţă de regulile stabilite piept
Saritura in lungime,
- demonstratii
procedeu ghemuit
- corectari individuale
- intreceri
- exersarea accelerarilor cu mentinerea vitezei
maxime pe distanta de 15-20 m
Viteza de deplasare - exersarea elanului si a bataii in spatiu delimitat
3.3. Manifestarea Etalonarea elanului - demonstratii
atitudinii de respect Exercitii ajutatoare - atingerea (dupa bataie) a unui obiect suspendat
faţă de partenerii şi pentru insusirea bataii deasupra gropii
adversarii din întrecere si a zborului - exersarea desprinderii si zborului cu bataie pe
Intreceri trambulina de gimnastica
- exersarea sariturii integrale sub forma de
intrecere
- exersarea elanului cu viteza maxima
Corelarea elanului cu
1.2 - exersarea bataii pe trambului si efectuarea
bataia
2.4 zborului ghemuit peste o stacheta
Sarituri in lungime
3.2 - corectari individualizate
prin ghemuire
3.3 - saritura in lungime sub forma de intrecere
Intreceri
- evaluari individuale
1.2 - exersarea unui elan optim, pe grupe de sex
2.4 Etalonarea elanului - exersarea integrala a sariturii sub forma de
3.2 Intreceri intrecere
3.3 - stabilirea recordurilor personale

18
2.5. Particularități morfologice, funcționale, fizice și psihice ale elevilor din
gimnaziu
Creșterea și dezvoltarea reprezintă un complex dinamic de procese și fenomene fiziologice
prin care trece organismul în evoluția sa, de la naștere la maturitate.
Din punct de vedere funcțional vârsta școlară poate fi împărțita în trei perioade inegale ca
durată:
-perioada antepubertară;
-perioada pubertară propriu-zisă;
-perioada postpubertară;
Vârsta de 11-13 ani se caracterizează prin schimbări mari în dezvoltarea fizică și psihică.
Organismul se dezvoltă mult în lungime și greutate, apare maturizarea sexuală, apar deosebiri
între băieți și fete.
Cunoașterea particularităților somato - funcționale, psihice și motrice ale elevilor de 11-13
ani, ne dă posibilitatea folosirii în mod științific, a celor mai eficiente metode și mijloace în
vederea dezvoltării armonioase și întăririi sănătății elevilor. Sistemul osos se dezvoltă pe
seama creșterii în lungime, prin depunerea de săruri minerale și prin consolidarea structurilor
funcționale.
Dezvoltarea toracelui este mai lentă după care urmează o dezvoltare mai accentuată.
Sistemul articular este slab, în plin proces de consolidare. Mușchii se dezvoltă prin alungirea
fibrelor și nu in grosime, forța lor este mică. Pot apărea deformări ale coloanei vertebrale ,
datorită tonusului muscular scăzut precum și piciorul plat.
Viteza de reacție și de repetiție este dezvoltată, însă forța și rezistența sunt mai ramase în
urmă. Efortul fizic la elevii de vârsta pubertară trebuie bine dozat, conform principiului
fiziologic de creștere graduală a efortului.
Sistemul nervos se dezvoltă rapid atingând un nivel superior. Ca urmare procesele gândirii,
analiza, sinteza, abstractizarea se perfecționează, ceea ce fac posibilă rezolvarea unor situații
problematice. Aparatul cardiovascular se dezvoltă lent în etapa pubertară. Comparativ cu
toracele, cordul este voluminos, iar mecanismele de reglare a circulației sunt frecvent
tulburate în efort. Eforturile cardiorespiratorii de durată și intense nu sunt indicate. Aparatul
respirator se dezvoltă intens în aceasta etapă. Plămânii cresc în greutate și volum, capacitatea
lor mărindu-se cu peste 50% dar eforturile de rezistență încă nu se pot face cu rezultate
maxime.
Alimentația rațională prezintă un deosebit interes teoretic li practic. Lipsurile în alimentația
unui copil în timpul creșterii vor lasă urme adânci în tot cursul vieții lui. Necesarul caloric
trebuie strâns corelat cu înălțimea și greutatea. Perioada pubertății trebuie tratată cu toată
răspunderea, cu răbdare, înțelegere și în cunoștință de cauză deoarece și cele mai ușoare,
aparent neînsemnate tulburări în această perioadă pot avea consecințe grave, dacă nu sunt
descoperite și tratate la timp.
În această etapă se dezvoltă procesele psihice, cresc forțele și capacitățile intelectuale,
atenția este mai stabilă, emoțiile și sentimentele sunt mai puternice, durabile și apar interesele
sociale. Se accentuează dorința de a fi independent, copilul vrând să fie mai mare decât este
de fapt. El este incantat să fie considerat serios și să fie asociat cu acțiuni grele, individuale
sau colective, să primească atribuții importante.
Cunoașterea mai bine a particularităților morfo-functionale și psihice ale fiecarui subiect cu
care lucrăm, permite suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate, din cauza căruia
pregătirea si dezvoltarea motrica este menținută la un nivel inferior posibilităților sale.

19
Importanța cunoașterii caracteristicilor morfo-functionale, motrice și psihice ale elevilor din
ciclul gimnazial de către profesorul de educație fizică, este determinată de necesitatea
adaptării cerințelor, tehnologiilor și mijloacelor utilizate în lecție, în raport strict de aceste
caracteristici, pentru ca eficiența și influența lor sa fie optime. Neglijarea sau necunoașterea
lor pot duce la situații nedorite, cu consecințe negative asupra stării de sănătate și asupra
corectei dezvoltări morfo-functionale, motrice sau psihice a elevilor.
Cunoașterea și stăpânirea lor de către profesor dă posibilitatea acestuia de a influența și
dezvolta cu succes particularitățile pozitive și de a găsi soluții pentru eliminarea celor
negative, sau cel puțin pentru a le ameliora11.

11
MereuţăClaudiu , Educaţia fizică şcolară – abordări metodice, Editura VALINEX, Chişinău, 2008,
p. 152

20
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
ACTIVITĂŢII DE CERCETARE
3.1. Ansamblul metodelor și tehnicilor de cercetare
Am ținut cont de faptul că dezvoltarea unui domeniu nu a fost concepută fără o cercetare
științifică, că știința nu este numai o adunare de date, ci este și o metodă, o cale de dezvoltare,
ea fiind caracterizată și din punct de vedere al metodologiei.
Cu toate că se apelează la metodele pedagogiei, filozofiei, sociologiei, sociometriei,
biomecanicii, medicinei, fiziologiei și ale altor științe, în domeniul nostru numărul metodelor
este foarte mare pentru că fiecare structură își creează propriile instrumente de cercetare, de
investigație12.
În cercetarea de faţă am apleat la utilizarea următoarelor metode13:
1. Analiza teoretică și generalizarea datelor literaturii de specialitate. În vederea
documentării pentru fundamentarea științifică a temei am considerat necesar a studia o bună
parte din literatura de specialitate care constituia material de bază în realizarea lucrării. Au
fost consultate un număr de 37 titluri ale autorilor români și străini (cărți de specialitate,
dicționare, cursuri, monografii, articole din reviste, programe școlare, manuale etc.), toate
acestea formând bibliografia selectivă a prezentei lucrări.
2. Observația pedagogică. A constat în urmărirea sistematică a actelor acțiunilor și
activităților motrice ale elevilor de clasa a V-a. Am ținut cont de condițiile unei bune
observații: stabilirea obiectivelor, pregătirea personală, derularea observației în condiții reale,
pregătirea instrumentelor observației, etc.
S-au observat: frecvența la ore, acumularea de competente, pe toate planurile, eficienta
exercițiilor folosite, a sistemelor de acționare, comportamentul elevilor în timpul orelor și-n
afara orelor, s-a urmărit, de asemenea modul cum au reacționat în diverse situații, etc. Totul a
fost consemnat în fișele individuale cu scopul de a aprecia obiectiv și operativ evoluția
subiecților, argumentarea notării elevilor, autoevaluarea proprie, parcursul elevilor.
3. Metoda testelor. În lucrare au fost folosite mai multe tipuri de teste. Utilizarea lor a
fost necesară pentru a verifica ipoteza, pentru a da claritate activității de cercetare. S-a apelat
la următoarele categorii de teste: măsurători antropometrice (înălțimea și greutatea); probe
specifice atletismului (alergare de viteză pe distanta de 50 m, cu start din picioare, săritura în
lungime cu elan ).
4. Metoda experimentului pedagogic. Experimentul pedagogic s-a desfășurat în scopul
verificării eficacității metodicii de pregătire. A presupus o succesiune de faze, aspecte,
acțiuni, ca: alegerea probelor de control, desemnarea eșantionului experimental și a celui de
control, alegerea celei mai bune observații a experimentului, efectuarea recoltărilor propriu-
zise. În cazul nostru metoda experimentală a avut trei variabile: variabila „subiect”, compusă
din grupele elevilor de clasa a V-a, vârsta, sexul, raportul băieți-fete, mediul urban, nivelul de
dezvoltare; variabila „stimul”, constituită din modalitățile de acționare utilizate la grupa
experimentală; variabila „răspuns”, rezultatele concrete recoltate în urma efectuării
acțiunilor stimulilor. Importante au fost rezultatele finale ale subiecților.
5. Metoda grafică și tabelară. Reprezentarea grafică și tabelară a respectat sistemul de
reguli ce erau stabilite pentru a vizualiza și prezenta mai sugestiv cifrele, datele sau indicatorii
12
Scarlat Eugeniu, Scarlat Mihai Bogdan, Educaţie fizică şi sport (Manual pentruînvăţământul
gimnazial), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, p.57.
13
Stănescu Monica, Didactica educaţiei fizice, Editura Universitară, Bucureşti, 2012, pp. 95-96.

21
calculați. În acest fel, datele „recoltate” au putut oferi sugestii în interpretare, mai ales în ceea
ce privește comparațiile și analizele procentuale. Reprezentarea grafică a fost efectuată prin
întocmirea de grafice elocvente și reprezentative, în culori diferite pentru a se putea sesiza
diferențele dintre rezultatele subiecților, între eșantioanele cuprinse în cercetare. Întabelarea a
fost necesară pentru vizualizarea rezultatelor reale obținute de către subiecți la probele de
control.
6. Metoda statistico-matematică de prelucrare și interpretare a datelor. A fost necesară
pentru prelucrarea și interpretarea datelor, pentru derularea, în bune condiții a etapelor
cercetării. Procedeele statistico-matematice au permis descrierea şi caracterizarea, pe baze
obiective (cifrice) a diferitelor date recoltate ce au reprezentat indicatorii măsurați (lungimi,
distanțe, timpi, număr de repetări etc.). În același timp, aceste date au favorizat extragerea
aspectelor esențiale din șirurile de date, dar și generalizarea la grupurile (eșantioanele) care au
fost investigate.
Analiza rezultatelor obținute de către subiecți la testările inițiale și finale s-a efectuat pe
baza calculelor pentru obținerea următorilor indicatori:
Media aritmetică ( X ), indicatorul cel mai des utilizat în interpretarea datelor
recoltate, calculându-se după formula:
x  x2  ....  xn
X  1
xn
Amplitudinea (W), calculată după formula:
W = Xmax - Xmin
unde:
X max = valoarea cea mai mare;
X min = valoarea cea mai mică.
Abaterea standard (S), unul dintre parametrii dispersiei împreună cu amplitudinea (W),
abaterea medie (Am) și coeficientul de variabilitate (CV). Ordinea de calcul:
1. calcularea diferențelor dintre fiecare valoare individuală X i și medie X
2. ridicarea la pătrat a fiecărei diferențe calculate
3. calcularea sumei diferențelor ridicate la pătrat
4. împărțirea la n-1 a sumelor pătratelor diferențelor
5. extragerea rădăcinii pătrate
 
S = ±  X i  X sau S = ±
2
d 2
n 1 n 1
Semnul (±) poziționat întotdeauna înaintea abaterii standard și reprezintă standardul cu
care se poate abate de la media aritmetică, fiecare dintre valorile individuale. Statistica
precizează că o distribuție se numește normală dacă într-o abatere standard stânga și una la
dreapta, sunt cuprinse peste 68% din cazuri. Cu cât dispersia este mai redusă, cu atât valoarea
centrală este mai reprezentativă.
Coeficientul de variabilitate (CV) reprezintă exprimarea în procente a câtului dintre
abaterea tip și media aritmetică. Acest indicator oferă o măsură a gradului de omogenitate și
anume: valoarea acestuia este invers proporțională cu omogenitatea. Formula este:
S  100
CV =
X
Pentru valorile coeficientului de variabilitate calculate cu această formulă, statistica
recomandă pentru interpretare următoarele trepte de apreciere:
- 0-10% omogenitate mare;
- 10-20% omogenitate medie;
- peste 20% lipsa de omogenitate14.
14
Tudor Virgil, Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport, Editura ALPHA, Bucureşti, 2005, p.61.

22
C.2. Metodologia organizării si desfășurării cercetării

3.2.1.Subiecții, locul, condiții si date de desfășurare a cercetării

Subiecții: Elevii claselor a V-a de la Școala Profesională nr. 4.


- Clasa a V-a A cu un efectiv de 20 elevi (10 fete si 10 băieți)
- Clasa a V-a B cu un efectiv de 20 elevi (10 fete si 10 băieți)
Locul de desfășurare: la Școala Profesională nr. 4
Durata: septembrie 2019 – martie 2020
-etapa I testări inițiale, sem. I, luna octombrie
-etapa II testări finale, sem. II, luna martie
Baza materială a școlii în care s-a desfășurat experimentul:
-sala de sport,
-terenul de fotbal,
-terenul de handbal, împrejurimile,
- 1 groapa pentru sărituri
-saltele de gimnastică, mingi de fotbal, mingi de volei, mingi de oină, mingi medicinale,
fanioane, materiale sportive auxiliare.
Pentru desfășurarea și urmărirea evoluției rezultatelor elevilor, cercetarea a fost
împărțită în două etape. Prima etapă corespunde semestrului I și a cuprins efectuarea
controalelor medicinale și testării inițiale pentru măsurători somatice și probele S.U.V.A.
conform programei școlare .
A doua etapă corespunde semestrului II (până la vacanța forțată).
Pentru determinarea nivelului de dezvoltare fizică și gradului de dezvoltare a vitezei ,
atât la clasa experimentală cât și la clasa martor am utilizat măsurători somatice, testări
motrice și testări funcționale.
Acestea au fost efectuate de către toți elevii din cele două clase la începutul și la sfârșitul
cercetării. (Anexele A1, A2 si Tabelele 1 si 2)
Cu clasa experimentală s-a lucrat în toate lecțiile de educație fizică, în aer liber
( toamna si primăvara) iar iarna în sala de sport, iar cu clasa martor s-a lucrat conform
programei școlare, fără a avea preocupări distincte pentru factorul de cercetare.
În cele două etape de lucru, orientarea activității didactice, în cadrul clasei
experimentale a fost îndreptată spre angrenarea în acțiuni a tuturor elevilor.
Observația s-a făcut de-a lungul întregii cercetări folosind observația liberă și scrisă. În
cadrul lecțiilor am folosit structuri de exerciții alcătuite în funcție de baza materială a școlii,
condițiile atmosferice, cerințele prevăzute de programa școlară adoptate la particularitățile de
vârsta, sex, nivel de pregătire a colectivului de elevi și având în vedere posibilitățile lor
motrice și morfofunctionale ale fiecărui elev.
La clasa experimentală am folosit mijloace de bază din atletism cum sunt: alergarea cu
start din picioare, alergarea cu start de jos, alergare accelerată, alergare cu genunchii in sus,
alergare la comandă, alergare la vale, alergare de ștafetă, săritura în lungime cu elan.
Mi-am propus dezvoltarea calității motrice - viteza prin tratarea diferențiată în anumite
momente a pregătirii elevilor în lecția de educație fizică. Pe parcursul întregii cercetări,
conținutul, mijloacele și structurile de exerciții preconizate, au avut la bază conținuturile
programei și exigentele actuale ale educației fizice școlare.

23
3.2.2 Sistemul de probe aplicat
A. Măsurători somatice
1. Înălțimea a fost măsurată între planul de sprijin (podeaua) și cel mai înalt punct al
corpului, subiectul (desculț) în stând cu spatele la perete, pe care a fost marcată pe verticală
(din cm în cm), înălțimea.(Anexa 1 si Tabelul nr.1)
2. Greutatea s-a măsurat cu cântarul, subiecții fiind desculți și în echipament sumar.
( Anexa 1 si Tabelul nr.2).

B. Testări motrice
1.Alergarea de viteză pe distanța de 50 m, cu start din picioare (Anexa 3 si Tabelul nr.3 )
2. Săritura in lungime cu elan. (Anexa 3 si Tabelul nr.4)

3.2.3. Conținutul complexelor de exerciții atletice utilizate


Din multitudinea posibilităților pe care ni le oferă mijloacele pentru dezvoltarea
calităților motrice viteza-forța15 am selecționat câteva din cele mai reprezentative exerciții
folosite in cadrul cercetării, cum sunt:
-alergări pe distante scurte (15, 20, 25, 30 m) efectuate individual, pe perechi, in grup
( alergare cu joc de gleznă și ridicarea coapselor la orizontală, alergare de coordonare,
alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime, alergare cu start de jos, cu start in picioare,
alergare la vale);
-treceri dintr-o poziție într-alta la semnale sonore și vizuale ( ghemuiri, sărituri, culcări);
-exerciții pentru dezvoltarea mobilității;
-exerciții pentru dezvoltarea forței generale;
-trasee aplicative (escaladări, sărituri peste obstacole, transporturi de obiecte,
conducerea mingii cu ocolirea jaloanelor);
-ștafete și jocuri dinamice.

Exercițiile de viteza trebuie sa îndeplinească următoarele cerințe16:

 Exercițiul trebuie să fie bine însușit pentru ca atenția să poată fi concentrată asupra
execuției rapide și nu asupra controlului mișcării;
 Structura exercițiului să permită execuția în viteză mare;
 Durata exercițiului să asigure ca, spre sfârșitul execuției, viteza sa nu scadă din cauza
oboselii.

15
Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport. Îvăţământ gimnazial, M.E.C.,
Consiliul Naţional Pentru Curriculum, Bucureşti, 2001, p. 33.
16
Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru, Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1980, p. 38.

24
CAPITOLUL 4
REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA LOR
4.1. Metode folosite in cadrul cercetarii
Pentru argumentarea ipotezelor lucrării privind creșterea eficientei lecției de educație
fizică din ciclul gimnazial, prin folosirea procedeelor metodice și mijloacelor speciale pentru
dezvoltarea vitezei, am efectuat la 40 elevi din două clase evaluate, teste în două etape : la
începutul anului școlar 2019-2020 și până la începutul lunii Martiei 2020.
In procesul de instruire s-au respectat cu strictețe cerințele generale ale metodelor
învățării și ale principiilor de învățare. În cadrul lecțiilor de educație fizică colectivul de elevi
din clasa a V-a a fost împărțit în doua grupe ( una de fete și una de băieți) omogene ca valoare
între ele, în fiecare grupa având un responsabil ales printr-un test de referință. Cu lotul
experimental al clasei a V-a s-a lucrat pe grupe valoric apreciate din punct de vedere al
dezvoltării fizice și al calităților motrice. Metoda propusa la clasa a V-a ”tratarea diferențiată
în procesul de pregătire” a avut efecte favorabile asupra tuturor elevilor din clasa
experimentală, reieșind clar un nivel superior în dezvoltarea calităților motrice, viteza.
Comparând media rezultatelor înregistrate la testările inițiale și finale, se poate observa
că superioritatea aparține claselor experimentale, parțial la începutul experimentului și
semnificativ la finele acestuia, atât la fete cât și la băieți.
Nivelul de creștere și dezvoltare a organismului elevilor este reflectat de rezultatele
testărilor efectuate la parametrii somatici ( Anexa 1 si Anexa 2) și se situează în limitele
normale vârstei, chiar dacă anii de naștere diferă la mai mulți elevi.
Nivelul dezvoltării calităților motrice viteza-forța a fost testat prin probele de control:
alergare de viteză 50 m și săritura în lungime cu elan. Media rezultatelor înregistrate la finalul
experimentului de către clasele experimentale la cele două probe, este puțin mai mare decât la
clasele de control.
Comparând rezultatele obținute la toate testele inițiale și finale, la cele două clase ( clasa
a V-a A si B de la Școala Profesională nr. 4 Vișeu de Sus) rezultă că utilizarea unei game
largi de exerciții în aer liber și lucrul pe grupe valorice, aplicând metoda ”tratarea diferențiată
în pregătire” la lotul experimental a avut efecte favorabile asupra elevilor, reieșind un nivel
superior de dezvoltare a capacitații biomotrice și a dezvoltării fizice raportate la starea de
sănătate.
În urma experimentului am urmărit să cunoaștem dezvoltarea somatică și motrică a
elevilor din Școala Profesională nr. 4 Vișeu de Sus. Datele sunt prezentate comparativ la
clasa de experiment și cea de control.
Vom prezenta parametrii somatici, funcționali și cei motrici pe vârste și sexe. Tabelele
1 -5 cuprind pe lângă valorile medii și câțiva indicatori statistici cu ajutorul cărora s-au pus în
evidență unele caracteristici ale colectivului studiat. Datele prezentate se referă la grupa de
experiment, testul inițial și final, fete și băieți. Prin studiul efectuat am căutat de asemenea să
compar atât dezvoltarea somatică cât și cea motrica a acestor copii.
4.2. Prezentarea, prelucrarea, analiza si reprezentarea grafica a
rezultatelor
A. Masuratori somatice. Parametrii somatici
1. Inaltimea corpului
Înălțimea ( talia) este unul din principalii indicatori ai creșterii somatice. La studiul
creșterii și dezvoltării corpului , talia ocupă un loc central, atât ca valoare individuală, cât și ca
masură etalon la care se raportează celelalte lungimi, diametre sau perimetre, din care rezultă
indicii de armonie.

25
Înălțimea este un indice mai stabil, influențat de mai mult de factorii genetici decât de cei
de mediu.

Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale


la parametrii somatici. Înălțimea corpului – în cm
Tabelul nr. 1
CLASA V A EXPERIMENTALĂ V B MARTOR
SEX BĂIEŢI FETE BĂIEŢI FETE
TEST. T.I. T.F T.I. T.F T.I. T.F T.I. T.F
1 138cm 139cm 139cm 140cm 136cm 138cm 137cm 139 cm
2 140cm 140cm 140cm 141cm 137cm 139cm 135cm 137 cm
3 141cm 141cm 136cm 137cm 138cm 140cm 134cm 136cm
4 136cm 138cm 138cm 139cm 137cm 138cm 136cm 138cm
5 137cm 137cm 135cm 136cm 136cm 137cm 139cm 140cm
6 140cm 141cm 138cm 139cm 139cm 140cm 135cm 136cm
7 138cm 139cm 136cm 137cm 135cm 137cm 136cm 138cm
8 135cm 136cm 139cm 139cm 136cm 138cm 131cm 133cm
9 137cm 138cm 136cm 138cm 138cm 139cm 135cm 136cm
10 133cm 135cm 137cm 138cm 138cm 141cm 134cm 135cm
141cm 141cm 140cm 141cm 139cm 141cm 139cm 140cm
x max
133cm 135cm 135cm 136cm 135cm 137cm 131cm 133cm
x min
W 8cm 6cm 5cm 5cm 4cm 4cm 8cm 7cm
M 137,50 138,40 137,40 138,40 137,00 138,70 135,20 136,80
aritm. cm cm cm cm cm cm cm cm

26
BĂIEȚI
142
141 141 141
140 140 140 140
139 139 139 139 139
138 138 138 138 138 138 138 138
137 137 137 137 137
136 136 136 136 136
135 135 135
134
133
132

130

EXPERIMENT INITIAL EXPERIMENT FINAL


128
CONTROL INITIAL CONTROL FINAL
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

FETE
142
141
140 140 140 140
139 139 139 139 139
138 138 138 138 138 138
137 137 137 137 137
136 136 136 136 136 136 136
135 135 135 135 135
134 134 134
133
132
131
130

128
EXPERIMENT INITIAL EXPERIMENT FINAL
126
CONTROL INITIAL CONTROL FINAL
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Graficul nr.1-Dinamica valorilor individuale la înalțime clasa a V-a experimentală și


martor
Valorile deținute de elevii clasei a V-a sunt următarele:
 la grupa de experiment:
 fete:
- 137,40 cm test initial
- 138,40 cm test final
 băieți:
- 137,50 cm test initial

27
- 138,40 cm test final
 la grupa de control:
 fete:
- 135,20 cm test initial
- 136,80 cm test final
 băieți:
- 137,00 cm test initial
- 138,70 cm test final
Diferențele la fete si baieti sunt mici iar mediile sunt egale (Graficul.1)
La grupa de experiment, dispersia datelor este mică iar coeficientul de variabilitate mic,
ceea ce reprezintă o semnificatie buna a datelor.

2. Greutatea
Greutatea este un indice labil, influențat de mediul extern ( condiții de trai și viață) și
intern( procese metabolice) și mai puțin de fondul genetic. Împreună cu inălțimea , alcătuiesc,
principalii factori care dau creșterea globală.
Raportând greutatea la talie, perimetre sau diametre, obținem indicii de armonie, nutriție,
de robustete, cu ajutorul cărora putem aprecia creșterea și dezvoltarea fizică armonioasă.

Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale


la parametrii somatici . Greutatea corpului – în kg
Tabelul nr.2
CLASA V A EXPERIMENTALĂ V B MARTOR
SEX BĂIEŢI FETE BĂIEŢI FETE
TEST. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F.
1 34kg 33kg 33kg 31kg 32kg 31kg 31kg 30kg
2 35kg 34kg 34kg 32kg 33kg 32kg 31,5kg 31kg
3 33kg 32kg 31,5kg 31kg 34kg 33kg 32kg 31kg
4 32kg 32kg 33kg 32kg 35kg 33kg 33kg 32kg
5 33kg 33kg 30kg 30kg 32kg 31kg 34kg 33kg
6 35,5kg 34kg 33,5kg 32,5kg 31kg 30kg 31,5kg 30kg
7 34kg 33kg 32kg 31kg 33kg 31kg 32kg 31kg
8 32kg 31kg 30kg 30kg 31kg 30kg 33kg 32kg
9 32,5kg 32kg 32kg 31,5kg 32kg 32kg 32,5kg 31kg
10 31kg 30kg 31kg 31kg 33kg 31kg 33,5kg 32kg

x max 35,5kg 34kg 33,5kg 32,5kg 35kg 33kg 34kg 33kg

x min 31kg 30kg 30kg 30kg 31kg 30kg 31kg 30kg

W 4,5kg 3,5kg 3,5kg 2,5kg 4kg 3kg 3kg 3kg


M 33,20kg 32,40kg 33,50kg 31,20kg 32,60kg 31,40kg 32,40kg 31,30kg
aritm.

28
Urmărind tabelele din Anexa 2 constatăm la grupa experimentala urmatoarele rezultate:
 băieți:
- 33,20 kg test inițial
- 32,45 kg test final
 fete:
- 33,50 kg test inițial
- 31,20 kg test final
Diferențele fata de grupa de control se observa si in Graficul nr. 2.

FETE
35

34 34 34
33.5 33.5
33 33 33 33 33
32.5 32.4
32 32 32 32 32 32 32 32
31.5 31.5 31.5 31.5
31 31 31 31 31 31 31

30 30 30 30 30

29

EXPERIMENT INITIAL EXPERIMENT FINAL


28
1 2 CONTROL
3 4 INITIAL
5 6 7 8 9 10CONTROL FINAL

Graficul nr.2 - Rata de evoluție a indicatorilor statistici ai indiceluiantropometric greutatea


corporală
B. Testări motrice

29
1. Alergarea de viteza

Alergarea de viteză este o calitate motrică condiționată în mare parte de înzestrarea


ereditară a individului.
Testul a constat dintr-o alergare pe distanta de 50m cronometrată la mișcare. Și fetele și
băieții au alergat aceeași distanță.
Valorile obținute la alergarea cu start din picioare pe distanta de 50m sunt prezentate în
tabelul nr.3 și reprezentate grafic în figura urmatoare: ,

Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale


la alergarea de viteză pe distanţa de 50 m cu start din picioare – minute și secunde (m/s)
Tabelul nr.3

CLASA V A EXPERIMENTALĂ V B MARTOR


SEX BĂIEŢI FETE BĂIEŢI FETE
TEST. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F.
1 9”20m/s 9”00m/s 9”00m/s 8”80m/s 9”40m/s 9”10m/s 9”00m/s 8”90m/s
2 9”00m/s 8”80m/s 8”90m/s 8”60m/s 9”20m/s 9”00m/s 9”10m/s 9”00m/s
3 8”90m/s 8”60m/s 9”10m/s 8”80m/s 9”10m/s 8”90m/s 8”90m/s 8”70m/s
4 9”10m/s 8”80m/s 9”00m/s 8”90m/s 8”90m/s 8”60m/s 9”20m/s 9”00m/s
5 8”90m/s 8”60m/s 9”10m/s 8”95m/s 9”00m/s 8”95m/s 8”80m/s 8”70m/s
6 9”10m/s 8”80m/s 9”05m/s 9”00m/s 9”20m/s 9”00m/s 9”00m/s 8”80m/s
7 8”90m/s 8”50m/s 8”80m/s 8”50m/s 9”00m/s 8”90m/s 8”80m/s 8”60m/s
8 8”80m/s 8”60m/s 8”90m/s 8”65m/s 9”20m/s 8”95m/s 9”00m/s 8”90m/s
9 9”00m/s 8”70m/s 9”10m/s 8”90m/s 9”10m/s 9”05m/s 9”10m/s 8”95m/s
10 8”90m/s 8”60m/s 9”20m/s 9”00m/s 9”30m/s 9”15m/s 8”90m/s 8”50m/s

x max 9”20m/s 9”00m/s 9”20m/s 9”00m/s 9”40m/s 9”15m/s 9”20m/s 9”00m/s

x min 8”80m/s 8”50m/s 8”80m/s 8”50m/s 8”90m/s 8”60m/s 8”80m/s 8”50m/s

W 0”40m/s 0”50m/s 0”40m/s 0”50m/s 0”50m/s 0”55m/s 0”40m/s 0”50m/s


M 8”98m/s 8”70m/s 9”01m/s 8”81m/s 9”14m/s 8”96m/s 8”98m/s 8”00m/s
aritm.

30
Graficul nr.3 - Dinamica valorilor individuale la alergarea de viteză pe 50 m cu start din
picioare clasa a V-a experimentală și martor

Indicatorii statistici prezentați în tabelul din Anexa nr.3 prezintă urmatoarele:


-abaterea standard este mică față de media colectivului cercetat,
-coeficientul de variabilitate indică omogenitate bună,
-media nu caracterizează bine colectivul fiind dată de valorile individuale mai ridicate,
majoritatea cazurilor situandu-se insă sub valoarea medie.

31
2. Săritura în lungime cu elan

Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale


la săritura în lungime cu elan – in cm
Tabelul nr. 4

CLASA V A EXPERIMENTALĂ V B MARTOR


SEX BĂIEŢI FETE BĂIEŢI FETE
TEST. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F.
1 240cm 280cm 240cm 255cm 260cm 260cm 250cm 265cm
2 270cm 290cm 260cm 280cm 270cm 290cm 260cm 270cm
3 290cm 295cm 280cm 295cm 275cm 300cm 240cm 255cm
4 280cm 295cm 255cm 270cm 280cm 290cm 250cm 265cm
5 295cm 300cm 250cm 265cm 275cm 305cm 255cm 270cm
6 270cm 280cm 255cm 260cm 260cm 285cm 230cm 250cm
7 260cm 280cm 260cm 275cm 265cm 275cm 245cm 260cm
8 290cm 310cm 270cm 280cm 300cm 300cm 255cm 275cm
9 275cm 290cm 250cm 260cm 270cm 285cm 240cm 260cm
10 260cm 280cm 240cm 255cm 250cm 270cm 235cm 250cm

x max 295cm 310cm 280cm 295cm 300cm 305cm 260cm 270cm

x min 240cm 280cm 240cm 255cm 250cm 260cm 230cm 250cm

W 55cm 30cm 40cm 40cm 50cm 45cm 30cm 20cm


M 273,00 290,00 256,00 269,50 270,50 286,00 246,00 262,00
aritm.
cm cm cm cm cm cm cm cm

32
Graficul nr.4 - Dinamica valorilor individuale la săritura în lungime cu elan clasa a V-a
experimentală și martor
La săritura în lungime cu elan valorile obținute caracterizează colectivul. Indicii de
performanță au crescut cu 13,5 cm la fete iar la băieți progresul a fost mai evident , de 17 cm
față de testul initial. Fetele din grupa de control au realizat un progres de 16 cm, deci puțin
peste media obținută de fetele din grupa de experiment, iar băieții au obținut un progres de
numai 15,5 cm.

Analizând comparativ datele dinainte și de după experiment , la cele două loturi de


lucru, constatăm că metodele folosite au avut efecte asupra tuturor elevilor.

33
1. Capacitatea aeroba. Testul Rufier
Pentru evaluarea capacității de efort se folosesc teste nespecifice pentru estimarea
puterii aerobe ( VO2 maxim) prin metode indirecte.
Datele obținute la grupa de experiment prin testul Rufier sunt intre 6,5 si 4,2 la fete iar
la băieți intre 8,2 si 4,0.
Valorile obținute la testul final arată o bună capacitate la efort.
Diferențele între grupe sunt prezentate in Graficul nr.5

Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale


la Testul Rufier
Tabelul nr.5

la
V A EXPERIMENTALĂ V B MARTOR
CLASA

SEX BĂIEŢI FETE BĂIEŢI FETE

TEST. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F.

1 6 2 9 7 13 8 8 6

2 5 5 5 3 8 7 7 2

3 8 3 2 0 12 7 12 10

4 7 0 9 5 6,5 5 9,5 6

5 10 6 10 8 5 6 8,5 7

6 9 8 9 6 13 8 9 5

7 12 3 6 2 11 3 8 8

8 5 4 9 3 3 7 9,5 7

9 12 2 2 0 6 5 10 10

10 8 7 4 8 10 2 5,5 8

x max 12 8 10 8 13 8 12 10

x min 5 0 2 0 3 2 5,5 2

W 7 8 8 8 10 6 6,5 8

M
8,2 4,0 6,5 4,2 7,8 6,9
aritm. 8,75 5,8

34
Graficul nr.5

CAPITOLUL 5

35
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În urma experimentului efectuat , se desprind următoarele concluzii:
1.Pentru determinarea dezvoltării fizice și a dezvoltării calității motrice viteza, o
importanță deosebită o are investigarea fiziologică și motrică asupra elevilor la începutul
anului școlar și împărțirea in grupe de lucru valorice apropiate, făcând posibilă folosirea
metodei ” tratării diferențiate” în procesul de instruire;
2.Ritmurile de creștere și de dezvoltare a calităților motrice sunt diferite la loturile de
elevi cu care s-a lucrat: experimental și de control;
3.Comparând rezultatele înregistrate înainte și după experiment, am constatat că metoda
tratării diferențiate a elevilor a avut efecte pozitive asupra întregului colectiv din clasa
experimentală, favorizând creșterea vitezei și a calității combinate viteză-forță la un nivel
superior față de lotul de control;
4.Prin folosirea metodei ”tratării diferențiate în pregătire ” s-a asigurat o mai bună
densitate în cadrul lecțiilor, iar pe de alta parte s-a reușit să se capteze în mai mare măsură
interesul și participarea conștientă a elevilor în cadrul lecțiilor;
5.Pentru a obține rezultate bune prin folosirea metodei ”tratării diferențiate” în cadrul
lecțiilor de educație fizică, trebuie să se facă la începutul anului școlar o planificare
corespunzătoare a materiei pentru cele trei grupe alcătuite, care să cuprindă obiective
intermediare și finale;
6.Jocurile și exercițiile de alergare (pe teren plat, variat, peste obstacole) utilizate în
lecțiile de educație fizică desfășurate în aer liber ( și în sezonul rece) a solicitat mai mult pe
elevi având o influență mai mare asupra marilor funcțiuni și călirii organismului și asupra
dezvoltării vitezei;
7.Rezultatele lucrării demonstrează că parametrii somatici ai calității motrice - viteza
sunt moderabili în procesul de instruire, în funcție de specialitatea efortului fizic efectuat și
modelarea este mai eficienta în lecțiile de educație fizică desfășurate în aer liber ( și în
sezonul rece);
8.Dezvoltarea calității motrice viteza și calităților motrice combinate, depinde foarte
mult de calitățile moral-volitive, de regimul alimentar bogat în calorii;
9.În procesul complex de îmbinare a mijloacelor de educație fizică în atletism,
gimnastică, jocuri sportive, ștafete și jocuri dinamice, parcursuri aplicative sub formă de
întreceri, rolul profesorului este decisiv în condiții de competență profesională, prestigiu,
cultură generală, tact pedagogic și comportament civic;
10.Considerăm că acest procedeu de atenționare ” tratare diferențiata” și procedeul de
organizare a lecțiilor de educație fizică în aer liber vine să înscrie rezultatul obținut prin
experimentul efectuat ca o tehnologie nouă în metodica educației fizice. Metoda folosită poate
fi îmbunătățită de către fiecare cadru didactic.
Lucrarea reprezintă o sinteza a activității desfășurate la clasa pe toată durata
experimentului.
În finalul considerațiilor privind evaluarea vitezei, specificăm contribuția originală pe
care și-o poate aduce fiecare cadru de specialitate, prin crearea de probe și teste adecvate
sportului respectiv și grupului de subiecți cu care lucrează.
De un real folos mi-au fost îndrumările primite de la conducătorul științific in
întocmirea prezentei lucrări.

BIBLIOGRAFIE

36
Tratate, cursuri, articole de specialitate:
 Alexe Nicu şi colectiv – Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion,
Bucureşti, 1974.
 Alexe Nicu - Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, Bucureşti, 1993.
 Ardelean Tiberiu – Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, Centrul
de multiplicare I.E.F.S., 1990.
 Badiu Toma, Mereuţă Claudiu – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului –
Culegere de teste, Editura Evrika, Brăila, 1998.
 Badiu Toma, Mereuţă Claudiu, Talaghir Laurenţiu Gabriel – Metodica educaţiei fizice
a tinerei generaţii, Editura Mongabit, Galaţi, 2000.
 Bompa O. Tudor – Dezvoltarea calităţilor biomotrice, M.T.S., Şcoala Naţională de
Antrenori, C.N.F.P.A., Editura EX PONTO, Bucureşti, 2001.
 Bontaş Ioan – Pedagogie. Ediţie revăzută şi completată, Editura ALL, Bucureşti,
1995.
 Cârstea Gheorghe – Particularităţi ale şcolarilor şi implicaţiile acestora în educaţia
fizică şi sportivă, M.Î., A.N.E.F.S., Bucureşti, 1993.
 Cârstea Gheorghe – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura Universul,
Bucureşti, 1993.
 Mereuţă Claudiu, Sava Lucica – Atletism. Caiet de lucrări practice, Editura
Academica, Galaţi, 2004.
 MereuţăClaudiu – Educaţia fizică şcolară – abordări metodice, Editura VALINEX,
Chişinău, 2008.
 Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru – Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1980.
 Scarlat Eugeniu, Scarlat Mihai Bogdan – Educaţie fizică şi sport (Manual
pentruînvăţământul gimnazial), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002.
 Stănescu Monica – Didactica educaţiei fizice, Editura Universitară, Bucureşti, 2012.
 Tudor Virgil – Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport, Editura ALPHA,
Bucureşti, 2005.
 Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport. Îvăţământ
gimnazial, M.E.C., Consiliul Naţional Pentru Curriculum, Bucureşti, 2001.

37
TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI Anexa 1
CALCULATI LA PARAMETRII SOMATICI

Sex Grupa

Inaltimea corpului Greutatea


Indicatori statistici

TI TF TI TF
BĂIEȚI Experiment X̄ 137,50 138,40 33,20 32,40

S 2,46 2,01 1,31 1,26

CV 1,79% 1,45% 3,97% 3,90%

FETE Experiment X̄ 137,40 138,40 33,50 31,20

S 1,65 1,51 1,46 0,76

CV 1,20% 1,01% 4,57% 2,44%

1
TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI Anexa 2
CALCULATI LA PARAMETRII SOMATICI

Sex Grupa

Inaltimea corpului Greutatea


Indicatori statistici

TI TF TI TF
BĂIEȚI Martori X̄ 137,00 138,70 32,60 31,40

S 1,25 1,34 1,26 1,07

CV 0,91% 0,96% 3,88% 3,42%

FETE Martori X̄ 135,20 136,80 32,40 31,30

S 2,10 2,04 1,05 0,95

CV 1,55% 1,49% 3,23% 3,03%

2
TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI Anexa 3
CALCULATI LA PARAMETRII MOTRICI

Alergare de viteza Saritura in lungime


Probe parametrii 50m cu elan
Sex Grupa Indicatori statistici

TI TF TI TF

8,98 8,70 273,00 290,00


S 1,13 1,48 16,87 10,27


BĂIEȚI Experiment

CV 12,60% 1,83% 6,18% 3,54%

9,01 8,81 256,00 269,50


S 1,20 1,74 12,43 13,01


FETE Experiment

CV 13,30% 19,70% 4,85% 4,83%

3
TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI Anexa 4
CALCULATI LA PARAMETRII MOTRICI

Alergare de viteza Saritura in lungime


Probe parametrii 50m cu elan
Sex Grupa Indicatori statistici

TI TF TI TF

X̄ 9,14 8,96 270,50 286,00

S 1,50 1,46 13,63 14,30


BĂIEȚI Martor

CV 16,45% 16,35% 5,04% 5,00%

X̄ 8,98 8,00 246,00 262,00

S 1,31 2,66 9,66 8,56


FETE Martori

CV 14,66% 10,82% 3,93% 3,27%

4
TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI Anexa 5
CALCULATI LA PARAMETRII FUNCTIONALI

Sex Grupa Probe parametrii Capacitatea aeroba


Indicatori statistici Testul RUFIER

TI TF
BĂIEȚI Experiment 8,2 4,0

S 2,57 2,49

CV 31,38% 62,36%

FETE Experiment X̄ 6,5 4,2

S 3,10 3,05

CV 47,70% 72,57%

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI Anexa 6

5
CALCULATI LA PARAMETRII FUNCTIONALI
Sex Grupa Probe parametrii Capacitatea aeroba
Indicatori statistici Testul RUFIER
TI TF

BĂIEȚI Martor 8,75 5,8


S 3,67 2,04

CV 40,82% 35,24%

FETE Martor X̄ 7,8 6,9

S 1,79 2,38

CV 19,88% 34,47%

S-ar putea să vă placă și