NP 122-123-124-125 PDF

PARTEA I
Anul 179 (XXIII) — Nr. 158 bis LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE Vineri, 4 martie 2011
SUMAR
Pagina
Anexa la Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului

nr. 2.688/2010 pentru aprobarea Reglementării tehnice
„Normativ privind fundarea construcțiilor pe pământuri
sensibile la umezire, indicativ NP 125:2010”.............. 3–52
Volumul I
2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 158 bis/4.III.2011
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI
ORDIN
pentru aprobarea Reglementării tehnice „Normativ privind fundarea construcțiilor pe pământuri
sensibile la umezire, indicativ NP 125: 2010”*)
În conformitate cu prevederile art. 10 și art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările
ulterioare, ale art. 2 alin. (3) și (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice și de cheltuieli aferente activității de
reglementare în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu
modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea
schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății
informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,
având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 5 din 22 octombrie 2010 al Comitetului tehnic de coordonare generală din
cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului,
în temeiul art. 5 pct. II lit. e) și al art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, cu modificările și completările ulterioare,
ministrul dezvoltării regionale și turismului emite prezentul ordin.
Art. 1. — Se aprobă Reglementarea tehnică „Normativ Prezenta reglementare a fost adoptată cu respectarea
privind fundarea construcțiilor pe pământuri sensibile la umezire, procedurii de notificare nr. RO/470 din 11 octombrie 2010,
indicativ NP 125: 2010”, elaborată de Universitatea Tehnică de
Construcții București, prevăzută în anexa care face parte prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a
integrantă din prezentul ordin. Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru
Art. 2. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al furnizarea de informații în domeniul standardelor și
României, Partea I, și intră în vigoare la 30 de zile de la data
publicării. reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al
Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Comunităților Europene L 204 din 21 iulie 1998, modificată prin
Reglementarea tehnică „Normativ privind fundarea construcțiilor Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
pe pământuri sensibile la umezire, indicativ P 7: 2000”**) își
încetează aplicabilitatea. 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților
* Europene L 217 din 5 august 1998.
p. Ministrul dezvoltării regionale și turismului,

Gheorghe Nastasia,
secretar general
București, 29 decembrie 2010.

Nr. 2.688.
*) Ordinul nr. 2.688/2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011 și este reprodus și în acest număr bis.
**) Reglementarea tehnică „Normativ privind fundarea construcțiilor pe pământuri sensibile la umezire, indicativ P 7:2000” a fost aprobată prin Ordinul
ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 333/N/8/2000 și publicată în Buletinul Construcțiilor nr. 7/2001, editat de Institutul Național de Cercetare-
Dezvoltare în Construcții și Economia Construcțiilor — INCERC București.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 158 bis/4.III.2011 3
ANEXĂ
NORMATIV PRIVIND FUNDAREA CONSTRUCğIILOR PE

PĂMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE,
Indicativ NP 125:2010
CUPRINS
Cap.1. OBIECT ùI DOMENIU DE APLICARE
Cap. 2. DOCUMENTE CONEXE ùI DE REFERINğĂ
Cap. 3. DEFINIğII
3.1. DefiniĠii comune domeniului ingineriei geotehnice
3.2. DefiniĠii specifice normativului
Cap. 4. NOTAğII
Cap. 5. DATE GEOTEHNICE

5.1. Răspândirea PSU în România
5.2. Clasificarea PSU
5.3. CerinĠe generale pentru proiectarea geotehnică pe terenuri constituite din PSU
5.4. CerinĠe specifice pentru recunoaúterea PSU
5.5. Parametrii geotehnici în cazul PSU
5.6. Identificarea úi încadrarea PSU
5.7. Studiul geotehnic
Cap.6. PROIECTAREA GEOTEHNICĂ ÎN CAZUL PSU

6.1. Aspecte generale
6.2. SituaĠii de proiectare
6.3. Stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici ai PSU
6.4. Stabilirea valorilor de calcul ale parametrilor geotehnici ai PSU
6.5. SoluĠii de fundare pe terenuri alcătuite din PSU
6.6. Proiectarea geotehnică a sistemelor de fundare pe PSU
Cap.7. MASURI CONSTRUCTIVE RECOMANDAT ÎN CAZUL FUNDĂRII PE PSU

7.1. Măsuri pentru prevenirea umezirii terenului de fundare
7.2. Măsuri constructive la alegerea soluĠiilor de fundare pe PSU
7.3. Verificarea lucrărilor de construcĠii amplasate pe PSU
Cap.8. EXPLOATAREA, ÎNTREğINEREA ùI MONITORIZAREA CONSTRUCğIILOR

ùI INSTALAğIILOR AMPLASATE PE PSU
ANEXA 1: DEFINIREA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR LOESSOIDE

ANEXA 2 : RĂSPÂNDIREA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR LOESSOIDE ÎN
ROMÂNIA
ANEXA 3: ELEMENTE PENTRU IDENTIFICAREA ùI CARACTERIZAREA PSU
ANEXA 4: PRESIUNI CONVENğIONALE DE CALCUL (pconv) PENTTERENURILE DE
FUNDARE CONSTITUITE DIN PĂMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE AVÂND Sr 0,8
ANEXA 5: EVALUAREA TASĂRILOR SUPLIMENTARE PROBABILE PRIN UMEZIRE
A PSU
ANEXA 6: ELEMENTE REFERITOARE LA STRUCTURA DE REZISTENğĂ CLĂDIRILOR
FUNDATE PE PSU
ANEXA 7: MĂSURI SPECIALE REFERITOARE LA LUCRĂRILE EDILITARE ùI DE
INSTALAğII ÎN CAZUL PSU
ANEXA 8: REFERINğE
Cap.1. OBIECT ùI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul normativ se bazează pe principiile SR EN 1997-1:2004 úi după caz, cu eratele,
amendamentele úi anexele naĠionale asociate, SR EN 1997-2/2007 úi după caz, cu eratele, amendamentele
úi anexele naĠionale asociate úi SR EN 1998-5/2006 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele
naĠionale asociate úi cuprinde o serie de reguli de aplicare referitoare la fundarea construcĠiilor pe terenuri
alcătuite din pământuri a căror structură úi comportare mecanică se modifică substanĠial úi ireversibil în
contact cu apa, denumite generic pământuri sensibile la umezire - PSU.
Comportamentul specific al PSU poate genera degradări ale construcĠiilor fundate pe acestea úi
fenomene de pierdere a stabilităĠii. Prin măsuri specifice se urmăreúte menĠinerea siguranĠei construcĠiilor
úi a stabilităĠii masivelor de pământ.
Prevederile acestui normativ se aplică la proiectarea geotehnică, execuĠia úi exploatarea tuturor
construcĠiilor amplasate pe PSU. De asemenea se utilizează úi în cazul lucrărilor de consolidare úi
reabilitare a construcĠiilor existente, a lucrărilor de susĠinere, ca úi a celor de stabilizare a versanĠilor
instabili.
Aplicarea prevederilor prezentului normativ se va face Ġinând cont de specificul lucrărilor.
Cap. 2. DOCUMENTE CONEXE ùI DE REFERINğĂ

Documentele conexe úi de referinĠă sunt enumerate în Anexa 8.
Cap. 3. DEFINIğII
3.1. DEFINIğII COMUNE DOMENIULUI INGINERIEI GEOTEHNICE
DefiniĠiile comune sunt cele indicate în standardele SR EN 1997-1:2004 úi după caz, cu eratele,
amendamentele úi anexele naĠionale asociate úi SR EN 1997-2:2007 úi după caz, cu eratele,
amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
3.2. DEFINIğII SPECIFICE NORMATIVULUI

3.2.1. Pământuri sensibile la umezire (PSU): acestea sunt pământuri coezive macroporice
nesaturate, care la contactul cu apa suferă modificări bruúte úi ireversibile ale structurii interne, reflectate
prin tasări suplimentare cu caracter de prăbuúire (colaps) úi scăderi ale valorilor parametrilor geotehnici de
comportament mecanic.
Din această categorie fac parte loessurile, pământurile loessoide úi alte pământuri preponderent
prăfoase, cu porozitate mare, marcat neuniformă.
În ANEXA 1 sunt prezentate astfel de pământuri în funcĠie de geneza lor.
3.2.2. Tasări suplimentare la umezire (Im): acestea sunt deformaĠii verticale ale PSU manifestate
odată cu creúterea umidităĠii, având valori sporite faĠă de cele ale pământului în stare naturală solicitat la
aceeaúi stare de eforturi.
Tasările suplimentare la umezire pot apare sub greutatea proprie a stratului (Img) úi sub acĠiunea
încărcărilor de compresiune transmise de fundaĠii (Imp).
Tasările suplimentare la umezire se pot determina pe teren úi/sau se pot calcula pe baza indicilor
specifici determinaĠi în laborator.
Cap. 4. NOTAğII
Litere latine
B [m] LăĠime fundaĠie
D [%] FracĠiune din amortizarea critică
Df [m] Adâncime de fundare
E [kPa] Modul de deformaĠie liniară al terenului de fundare
Edin [kPa] Modul dinamic de deformaĠie longitudinală a terenului de fundare
Eoed i-j [kPa] Modul edometric determinat pentru un interval i-j de presiuni
Eoed 200-300 [kPa] Modul edometric determinat pentru intervalul de presiuni 200-300 kPa
H [m] Grosime strat PSU
Im [m] Tasări suplimentare prin umezire
Img [m] Tasare suplimentară la umezire sub greutate proprie
Imp [m] Tasare suplimentară la umezire sub o sarcină p
IP [%] Indice de plasticitate
PSU Pământuri sensibile la umezire
PUCM Pământuri cu umflări úi contracĠii mari
Sr [%] Grad de umiditate
c [kPa] Coeziune pământ
d [mm] Diametru particule solide din pământ
e Indice pori
e0 Indice iniĠial al porilor
im300 [%] Indice tasare specifică suplimentară prin umezire pentru V = 300 kPa
imV [%] Indice tasare specifică suplimentară prin umezire pentru o valoare V
k [m/s] Coeficient de permeabilitate
n [%] Porozitate
pconv [kPa] Presiune convenĠională
pnet [kPa] Presiune netă pe baza fundaĠiei
s [m] Tasare totală
si [m] Tasare teren inundat
sn [m] Tasare teren natural
w [%] Umiditate naturală a pământului
w oc [%] Umiditate optimă de compactare

wL [%] Limita superioară de plasticitate
wP [%] Limita inferioară de plasticitate
xk Valoare caracteristică a parametrului geotehnic
xk inf Valoare caracteristică inferioară a parametrului geotehnic
xk local Valoare caracteristică locală a parametrului geotehnic
xk sup Valoare caracteristică superioară a parametrului geotehnic
Litere greceúti
M [o] Unghi de frecare internă al pământului
J [kN/m3] Greutate volumică pământ în stare naturală
JM Coeficient parĠial pentru proprietăĠile pământului
Jd [kN/m3] Greutate volumică pământ în stare uscată
Js [kN/m3] Greutate volumică schelet
Jsat [kN/m3] Greutate volumică pământ în stare saturată
Q [kN/m3] Coeficient Poisson
U [g/cm3] Densitate pământ în stare naturală
Ud [g/cm3] Densitate pământ în stare uscată
Us [g/cm3] Densitate schelet
Usat [g/cm3] Densitate pământ în stare saturată
V [kPa] Efort unitar vertical aplicat în încercarea edometrică
Efort unitar vertical datorat greutăĠii proprii a pământului la adâncimea
Vgz [kPa]
z; sarcină geologică
Vz [kPa] Efort unitar vertical la o adâncime z
V0 [kPa] RezistenĠă structurală
Cap. 5. DATE GEOTEHNICE

5.1. RĂSPÂNDIREA PSU ÎN ROMÂNIA
Pământurile sensibile la umezire (PSU) ocupă suprafeĠe importante în România (cca. 17% din
teritoriu).
Ele sunt grupate în diferite zone ale României fiind considerate pământuri regionale. Se întâlnesc
în Câmpia Română, Dobrogea, Podiúul Moldovei, în lungul râurilor Siret, Prut úi afluenĠi, local în Banat úi
în zona subcarpatică.
În hărĠile din ANEXA 2 se prezintă răspândirea teritorială a PSU în România, ca úi detaliat în
judeĠele unde aceste pământuri au o pondere însemnată: Brăila, ConstanĠa, GalaĠi, Tulcea, Călăraúi,
IalomiĠa.
ObservaĠie: HărĠile au caracter orientativ úi nu elimină necesitatea efectuării

investigaĠiilor geotehnice.
5.2. CLASIFICAREA PSU

Din punct de vedere al modului în care se tasează la umezire sub greutatea proprie a stratului
(sarcina geologică) PSU se clasifică astfel:
grupa A: pământuri care prezintă tasări suplimentare Img mai mici de 5 cm;
grupa B: pământuri care prezintă tasări suplimentare Img egale sau mai mari de 5 cm.
5.3. CERINğE GENERALE PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ

PE TERENURI CONSTITUITE DIN PSU
La proiectarea geotehnică pe terenuri alcătuite din PSU se vor respecta prevederile din SR EN
1997-1:2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate, SR EN 1998-5:2004 úi
după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate, NP 074/2007, NP 122/2010 ca úi cele
din prezentul normativ.
5.3.1.Categoria geotehnică a amplasamentului

Pentru stabilirea cerinĠelor proiectării geotehnice se folosesc categoriile geotehnice conform SR
EN 1997-1:2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate, explicitate în NP
074-2007, cărora li se asociază riscul geotehnic.
Riscul geotehnic este definit în funcĠie de factorii legaĠi de teren, dintre care cei mai importanĠi
sunt condiĠiile de teren úi apa subterană, precum úi de factorii legaĠi de structura ce va fi construită úi de
vecinătăĠile acesteia
În cazul amplasamentelor unde în terenul de fundare se află PSU, condiĠiile de teren sunt
stabilite ca dificile (NP 074-2007-A.1). În funcĠie de ceilalĠi factori, în general pot rezulta Categoriile
geotehnice 2 sau 3, cărora li se asociază riscul geotehnic moderat sau major (NP 074-2007).
Încadrarea unei lucrări într-o categorie de risc geotehnic sporit impune necesitatea realizării în
condiĠii de exigenĠă corespunzătoare a investigării terenului de fundare úi a proiectării infrastructurii
folosind modele úi metode de calcul perfecĠionate pentru a se atinge un nivel de siguranĠă necesar pentru
rezistenĠa, stabilitatea úi condiĠiile normale de exploatare a construcĠiei, în raport cu terenul de fundare.
5.3.2. Investigarea terenului de fundare

Prin investigaĠii geotehnice trebuie să se asigure cunoaúterea proprietăĠilor esenĠiale ale terenului
de fundare cel puĠin în limita zonei de influenĠă a construcĠiei. Zona de influenĠă a construcĠiei este
volumul din teren în care se resimte influenĠa construcĠiei respective sau în care pot avea loc fenomene
care să influenĠeze acea construcĠie.
Investigarea trebuie să pună în evidenĠă cu precizie cât mai mare limitele stratului PSU, în
suprafaĠă úi pe adâncime.
Investigarea terenului constituit din PSU se va realiza obligatoriu prin prospectare pe teren,
încercări în laborator úi, în unele situaĠii, prin încercări pe teren. Este necesar să fie consultate úi utilizate,
date de arhivă.
La stabilirea volumului úi tipului încercărilor se vor respecta prevederile din
NP-074/2007 úi se va Ġine seama úi de recomandările specifice din ANEXA 3.
5.4. CERINğE SPECIFICE PENTRU RECUNOAùTEREA PSU

Identificarea úi caracterizarea pământurilor sensibile la umezire se realizează conform
SR EN 14688-1:2004, SR EN 14688-2:2005 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare si descriere. Partea 2: Principii pentru o clasificare úi
după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate, cu respectarea cerinĠelor specifice.
Ca trăsături caracteristice ale PSU apar particularităĠile structurii, texturii, micro úi macro
porozitatea, compoziĠiile chimico - mineralogice úi granulometrice úi anizotropia proprietăĠilor.
Pentru ca un pământ să poată fi caracterizat pământ sensibil la umezire - PSU trebuie să fie
cunoscute în principal următoarele caracteristici geotehnice:
compoziĠia:
x granulometrică;
x chimico - mineralogică;
proprietăĠi fizice:
x umiditatea;
x densităĠile în stare naturală, în stare uscată, în stare saturată;
x densitatea scheletului;
x porozitatea;
x plasticitatea;
proprietăĠi hidrice:
x permeabilitatea în stare naturală úi sub diferite trepte de încărcare
proprietăĠi mecanice în condiĠii statice úi eventual dinamice:
x compresibilitatea úi deformabilitatea în stare naturală úi în stare inundată;
x rezistenĠa structurală;
x rezistenĠa la forfecare în stare naturală úi în stare inundată;
La efectuarea cercetărilor geotehnice pentru identificarea úi caracterizarea PSU se va Ġine seama de
condiĠiile speciale impuse de comportamentul specific al PSU (ANEXA 3).
Parametrii geotehnici care reflectă aceste caracteristici trebuie determinate întotdeauna în laborator
úi, în anumite situaĠii, pe teren - în conformitate cu prevederile NP-074/2007, SR EN 1997:2-2007 úi a
reglementărilor tehnice naĠionale în vigoare .
5.5. PARAMETRII GEOTEHNICI ÎN CAZUL PSU

5.5.1. CompoziĠia granulometrică úi caracteristicile fizice
În funcĠie de compoziĠia lor granulometrică úi de fracĠiunile predominante, PSU se clasifică
conform Tabelul 1.
Tabelul 1. Clasificarea depozitelor loessoide după compoziĠia granulometrică
ConĠinut de material în procente, pe diametre (d)
Tipuri litologice
ale particulelor (mm)
FuncĠie de fracĠiunea < 0,01 0,01 - 0,05 0,05 - 0,1 0,1 - 0,25 > 0,25
Major
predominantă mm mm mm mm mm
Nisipoase < 40 35 - 45 15 - 25 0 - 15 -
Loessuri
(d = 0,01-0,1 mm > Prăfoase < 30 > 45 < 15 0 - 10 -
60%)
Argiloase > 40 > 45 < 15 0 - 15 -
Nisipuri argiloase < 30 10 - 50 10 - 50 25 - 55 >5
Pământuri loessoide Prafuri nisipoase < 30 35 - 55 35 - 50 < 30 <5

(d = 0,01 - 0,1 mm <
Prafuri argiloase < 50 40 - 60 40 - 60 10 - 40 0-5
60%)
Argile prăfoase > 50 25 - 50 25 - 50 0 - 10 0-5
5.5.2. Densitatea
Datorită porozităĠii mari, densitatea (greutatea volumică) în stare naturală a PSU, are valori mai
mici comparativ cu alte pământuri, fiind de ordinul, U = 1.2 ÷ 1.8 g/cm3 (J = 12 ÷ 18 kN/m3).
5.5.3. Plasticitatea
Pentru loessuri în Tabelul 2 se prezintă corelarea compoziĠiei granulometrice cu plasticitatea.
Tabelul 2. Clasificarea depozitelor loessoide după IP
ConĠinutul de particule
Natura pământului Indicele de plasticitate IP ( % )
argiloase în %
Loessuri nisipoase 1 < IP < 7 3 - 10
Loessuri prăfoase 7 < IP < 17 10 - 30
Loessuri argiloase IP > 17 > 30
5.5.4. Permeabilitatea
Coeficientul de permeabilitate, k, se va determina în laborator pe probe netulburate úi/sau
compactate.
Pe probe netulburate, pentru evidenĠierea anizotropiei, se recomandă obĠinerea în permeametru a
coeficientului de permeabilitate pe direcĠie verticală úi orizontală.
Prin încercări de consolidare în edometru se poate determina variaĠia coeficientului de

permeabilitate sub trepte diferite de încărcare.
În cazul în care pe amplasament se poate organiza un poligon experimental se recomandă úi
determinarea coeficientului de permeabilitate in situ.
5.5.5. Compresibilitatea
Parametrii obĠinuĠi prin încercări de laborator sunt:
modulul de deformaĠie edometric (Eoed i-j) pentru diferite trepte (i, j) de încărcare V pe probe în
stare naturală úi inundată;
indicii tasărilor specifice suplimentare la umezire pe diferite trepte de încărcare (imV) din
încercări edometrice duble;
indicele tasării specifice la umezire pentru treapta de 300 kPa (im300)–valoare obligatorie
necesară pentru identificarea PSU (din încercări edometrice–simplă cu inundare la 300 kPa sau
dublă - ANEXA 3 fig. A3.1 úi A3.2).
Parametrii obĠinuĠi prin încercări pe teren cu placa până la o presiune de cel puĠin de 300 kPa sunt:
modulul de deformaĠie liniară E în condiĠii naturale úi inundate, din încărcări până la o presiune
de cel puĠin de 300 kPa;
tasarea pe teren natural, sn;
tasarea pe teren inundat, si .
5.5.6. RezistenĠa structurală

RezistenĠa structurală V0 este parametrul specific PSU úi reprezintă presiunea minimă pentru care
se produce fenomenul de tasare suplimentară la umezire.
Se obĠine prin încercări în laborator sau pe teren (ANEXA 3).
5.5.7. RezistenĠa la forfecare
Parametrii rezistenĠei la forfecare sunt unghiul de frecare internă M úi coeziunea c, determinaĠi prin
încercări de laborator pe probe în stare naturală úi inundată. Pot fi utilizate încercări de forfecare directă úi
încercări de compresiune triaxială. Tipul de încercare (UU, CU, CD) se va alege în funcĠie de situaĠia de
proiectare.
5.5.8. Parametrii dinamici
Aceútia sunt:
modulul dinamic de deformaĠie transversală, G
modulul dinamic de deformaĠie longitudinală, Edin
fracĠiunea din amortizarea critică, D
coeficientul Poisson, Q
Pot fi obĠinuĠi prin încercări pe teren úi/sau în laborator, pe probe în stare naturală úi inundate (în
aparatul triaxial dinamic, în coloană rezonantă ú.a.).
5.5.9. Lichefierea
Fenomenul de lichefiere a PSU se poate manifesta, numai în situaĠia în care acestea au un gradul
de saturaĠie Sr > 0.8, ca urmare a pierderii temporare, parĠiale sau totale a rezistenĠei la forfecare a
pământului sub influenĠa unor solicitări dinamice.
5.5.10. Valori ale principalilor indici ce reflectă caracteristicile geotehnice ale PSU, precum úi
detalii specifice ale încercărilor în laborator úi pe teren, sunt prezentate în ANEXA 3.
5.6. IDENTIFICAREA ùI ÎNCADRAREA PSU

5.6.1. Identificarea
5.6.1.1. Criterii referitoare la compoziĠie úi proprietăĠi fizice :
a. Pământuri coezive
cu fracĠiunea praf (d = 0,002 - 0,062 mm)în proporĠie de 50- 80%
aflate în stare nesaturată ( Sr < 0,8 )
cu porozitate în stare naturală n > 40%
eL e
b. Indicele I are valori mai mici decât cele din tabelul 3, unde:
1 e
e este indicele porilor pentru pământul în stare naturală;
eL este indicele porilor corespunzător umidităĠii la limita superioară de plasticitate wL a
pământului
Tabelul 3. Indicele I în funcĠie de indicele de plasticitate

Indicele de plasticitate (IP) al
Sub 10 10 ... 14 14 ... 22 Peste 22
pământului (%)
Indicele I 0,10 0,17 0,24 0,30
5.6.1.2. Criterii referitoare la comportamentul mecanic

a. Indicele tasării specifice suplimentare prin umezire sub treapta de 300 kPa (în încercarea
edometrică) im300, are valoare mai mare sau egală cu 2 %:
im300 t 2 cm/m 2%
b. Indicii K úi G referitori la tasările terenului în stare naturală úi inundată (în încercarea cu placa)
au valorile:
si
K t 5 úi G si sn t 3 cm,
sn
unde si este tasarea terenului inundat, iar sn tasarea terenului în condiĠii de umiditate naturală,
determinate cu placa încărcată până la presiunea de 300 kPa.

5.6.2. Încadrarea unui pământ ca PSU
Pentru a caracteriza un pământ ca PSU trebuie îndeplinit cel puĠin un criteriu referitor la
proprietăĠile fizice (pct. 5.6.1.1.) úi un criteriu referitor la comportamentul mecanic (pct. 5.6.1.2.), din cele
de mai sus.
Clasificarea unui pământ în Grupa A sau B se realizează pe baza estimării tasării suplimentare la
umezire sub greutate proprie, Img (ANEXA 5).
5.7. STUDIUL GEOTEHNIC

CerinĠele pentru redactarea studiului geotehnic sunt cele din NP 074/2007. Studiul geotehnic se
întocmeúte utilizând datele din rapoartele geotehnice care conĠin rezultatele investigaĠiilor de teren úi
laborator conform SR EN 1997:1-2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale
asociate úi SR EN 1997:2-2007 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
În aceste rapoarte este obligatoriu a fi cuprinse aspecte specifice privind:
modul de recoltare a probelor (útuĠuri cu pereĠi subĠiri, monoliĠi);
încadrarea PSU pe baza încercărilor efectuate;
orice observaĠii suplimentare obĠinute la încercările în laborator sau/úi in-situ care pot evidenĠia
în plus caracterul PSU (exemplu: culoare, existenĠa macroporilor úi a unor eventuale goluri,
friabilitate etc.)
Cap. 6. PROIECTAREA GEOTEHNICĂ ÎN CAZUL PSU

6.1. ASPECTE GENERALE
Conform SR EN 1997-1:2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate,
proiectarea geotehnică se poate realiza prin calcul, pe bază de măsuri prescriptive, pe baza rezultatelor
unor încărcări de probă úi prin metoda observaĠională.
Proiectarea geotehnică prin calcul utilizează în cadrul modelelor de calcul parametrii geotehnici
în funcĠie de stările limită
Valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici, bazate pe rezultate din încercările pe teren úi în
laborator, se stabilesc conform NP 122/2010. La stabilirea valorilor caracteristice trebuie Ġinut cont de
influenĠa asupra stării limită care guvernează în proiectare.
Valorile de calcul se stabilesc pe baza valorilor caracteristice prin utilizarea coeficienĠilor de
parĠiali.
În cazul identificării unui pământ ca PSU starea limită care guvernează întotdeauna proiectarea
lucrării este cea care apare în teren úi este cauzată de saturarea acestuia prin umezire (GEO). Starea
limită GEO este definită în SR EN 1997-1:2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele
naĠionale asociate, drept cedarea sau deformaĠia excesivă a terenului, în care rezistenĠa pământurilor sau
rocilor contribuie în mod semnificativ la asigurarea rezistenĠei.

Proiectarea geotehnică pe bază de măsuri prescriptive, precum úi cea bazată pe metoda
observaĠională utilizează parametrii geotehnici numai pentru identificarea úi clasificarea stratelor de
pământ din terenul de fundare.
6.2. SITUAğII DE PROIECTARE

În cazul identificării unui pământ ca PSU, starea limită care guvernează întotdeauna proiectarea
lucrării este cea care apare în teren úi este cauzată de saturarea acestuia prin umezire (GEO).
O atenĠie deosebită se va acorda la estimarea zonei de teren care determina în principal,
comportarea structurii geotehnice.
Pot fi avute în vedere următoarele situaĠii de proiectare:
1. Fundare pe terenul alcătuit din PSU, fără să se prevadă măsuri speciale pentru desensibilizarea
sa:
stările limită apar simultan în teren úi structură, cu diferenĠieri în funcĠie de gradul de rigiditate
a structurii;
se va considera ipoteza cea mai defavorabilă, a umezirii întregului pachet PSU;
va fi avută în vedere úi cedarea prin poansonare;
se va examina oportunitatea prevederii de măsuri constructive în vederea adaptării structurii
pentru preluarea deformaĠiilor prognozate ale terenului.
2. Fundare pe terenul alcătuit din PSU cu luarea de măsuri pentru desensibilizare sau pe un strat
de adâncime insensibil la umezire, prin depăúirea PSU:
stările limită pot apare separat în teren úi structură.
3. În cazurile referitoare la stabilitatea la alunecare a pantelor din PSU se consideră situaĠia 1 de
proiectare, dacă nu sunt prevăzute măsuri specifice.
4. Dacă un teren cunoscut ca fiind constituit din PSU a fost în timp inundat pe toată grosimea
stratului sensibil, acesta nu mai intră în categoria PSU úi proiectarea geotehnică se va realiza conform
caracteristicilor sale geotehnice rezultate din investigaĠia geotehnică.
6.3. STABILIREA VALORILOR CARACTERISTICE ALE PARAMETRILOR

GEOTEHNICI
6.3.1. Parametrii geotehnici care pot fi utilizaĠi în proiectarea geotehnică prin calcul pentru terenul
alcătuit din PSU sunt:
porozitatea (n), umiditatea (w), gradul de saturaĠie (Sr), greutăĠile volumice (J, Js, Jd, Jsat, J’);
coeficientul de permeabilitate (k);
rezistenĠa structurală (V0); modul de determinare a valorilor V 0 va fi ales în concordanĠă cu
tipul fundaĠiei (ANEXA 3);
modulii de deformaĠie (E) în stare naturală úi inundată ;

tasările suplimentare la umezire (Im);
parametrii rezistenĠei la forfecare (M, c) în stare naturală úi inundată.
În alegerea valorii caracteristice a acestor parametri se va face o estimare prudentă cu luarea în
considerare a prevederilor din SR EN 1997:1-2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele
naĠionale asociate.
În cazul terenurilor alcătuite din PSU este obligatoriu ca valorile caracteristice să se bazeze pe
încercări în laborator úi, când este posibil, pe încercări in-situ.
Valorile întabelate pentru diferiĠi parametri geotehnici prezentate în ANEXA 3 au un caracter
orientativ úi pot fi utilizate numai în calcule preliminare sau în cadrul proiectării geotehnice prescriptive.
6.3.2. În cazul în care terenul alcătuit din PSU se propune a fi desensibilizat, în proiectare vor fi
avuĠi în vedere noii parametrii ai PSU obĠinuĠi prin încercări.
6.4. STABILIREA VALORILOR DE CALCUL

ALE PARAMETRILOR GEOTEHNICI
Valorile de calcul ale parametrilor geotehnici se stabilesc conform prevederilor SR EN 1997:1-
2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate úi NP 122/2010.
CoeficienĠii parĠiali (JM) pentru stabilirea valorilor de calcul sunt cei din Anexa A-
SR EN 1997:1-2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
Vor fi utilizate úi valori caracteristice minime (xKinf), maxime (xK sup) sau locale (xK loc) ale
parametrilor geotehnici, conform 6.6.1.1.
6.5. SOLUğII DE FUNDARE PE TERENURI ALCĂTUITE DIN PSU

La amplasarea construcĠiilor pe terenuri constituite din PSU se va Ġine seama de caracteristicile
terenului úi se va decide asupra soluĠiilor de fundare, în funcĠie de tipul structurii, de nivelul de risc
acceptat úi de costuri.
Din punct de vedere al modului de fundare pe terenuri constituite din PSU se pot analiza
următoarele soluĠii:
a. Fundarea directă
- pe teren în stare naturală, cu estimarea tasărilor totale incluzând tasările suplimentare la umezire úi
compararea acestora cu tasările admisibile pentru structură;
- pe terenul la care se elimină sensibilitatea la umezire pe toată zona din teren care determină în principal
comportarea construcĠiei;
- pe terenul la care se elimină sensibilitatea la umezire úi totodată se iau măsuri pentru micúorarea
sensibilităĠii construcĠiilor la deformarea terenului;
b. Fundarea indirectă
- prin sisteme de fundare care să depăúească stratul de PSU úi să pătrundă într-un strat insensibil la
umezire aflat în adâncime.
6.6.PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A SISTEMELOR DE FUNDARE PE PSU

6.6.1. Proiectarea geotehnică prin calcul
Proiectarea finală a unei structuri geotehnice se va realiza prin calcul.
6.6.1.1. Aspecte specifice

La proiectarea soluĠiilor de fundare pe PSU se vor respecta prevederile din SR EN 1997-
1:2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate, cele din NP-112/2006 în
cazul fundării directe úi respectiv din NP 123/2010 în cazul fundării indirecte, astfel:
-în cadrul verificării la starea limită de exploatare normală, tasările diferenĠiate ale fundaĠiilor vor
fi limitate pentru a nu conduce la o stare limită în structură;
-se va lua în considerare compatibilitatea deformaĠiilor la starea limită ultimă, în cazul în care se
poate produce cedarea combinată a elementelor structurii úi a terenului Ġinând seama de rigiditatea relativă
a structurii úi terenului;
-în cadrul stărilor limită ultime, starea limită GEO este critică pentru determinarea dimensiunilor
elementelor structurale din fundaĠii úi pentru rezistenĠa elementelor de structură;
în cadrul acestor stări limită se vor avea în vedere, unde este cazul, cerinĠele pentru menĠinerea
funcĠionării utilajelor;
-la alegerea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici se vor judeca în paralel extinderea
zonei din teren care determină în principal comportarea structurii geotehnice úi capacitatea structurii de a
transfera încărcările de la zonele slabe către cele mai rezistente din teren; în cazul PSU este justificată
utilizarea după caz, a unor valori caracteristice inferioare, xk inf (ex. modulii de deformaĠie E, parametrii
rezistenĠei la forfecare M, c) sau superioare, xk sup (ex. im300); în cazul structurilor fără capacitate de
distribuire a solicitărilor se recomandă a se folosi valori caracteristice locale (xk loc) ale parametrilor
geotehnici;
-la alegerea acĠiunilor geotehnice, funcĠie de destinaĠia si durata construcĠiei, vor fi considerate
cele datorate umezirii (saturării) terenului Ġinând cont de:
x sursele de umezire si tipul acestora (locale, generale);
x sensul umezirii care poate fi gravitaĠional sau generat de ridicarea nivelului apei subterane;
x viteza úi sensul de curgere al apei subterane, care poate avea alternativ direcĠii diferite (canale de
irigaĠii, maluri);
x diminuarea caracteristicilor terenului în zona de variaĠie a nivelului apei unde se produce o

înmuiere sau/úi eroziuni, fiind posibil ca terenul situat deasupra să rămână în „consolă”, ceea ce
favorizează prăbuúirea acestuia (maluri adiacente unui curs úi/sau acumulări de apă);
-în cazul utilizării soluĠiilor de fundare pe piloĠi care pătrund într-un strat insensibil la umezire
situat sub stratul PSU, dacă este posibilă umezirea úi tasarea suplimentară sub greutate proprie a stratului
PSU, se va considera frecarea negativă pe piloĠi conform prevederilor din NP 123/2010.
6.6.1.2. Calculul terenului de fundare

6.6.1.2.1. Evaluarea zonelor deformabile
Cunoscându-se rezistenĠa structurală V 0 se pot defini zonele din teren în cuprinsul cărora se produc
deformaĠii ca urmare a prăbuúirii structurii pământului prin umezire, numite zone deformabile.
Astfel, zona deformabilă superioară se extinde până la adâncimea la care efortul unitar vertical
(V), datorat atât încărcării date de fundaĠie (V z) cât úi greutăĠii proprii a pământului (V gz), este mai mare úi
devine egal cu V0 (Fig. 1).
Fig. 1. Zone caracteristice în terenul de fundare alcătuit din pământuri sensibile la umezire:
I - zonă deformabilă superioară; II - zonă inertă; III - zonă deformabilă inferioară; 1 - diagrama variaĠiei cu
adâncimea a efortului Vgz; 2 - diagrama variaĠiei cu adâncimea a efortului Vz
Pe de altă parte, în cazul unei anumite grosimi a stratului sensibil la umezire, se pot produce tasări
suplimentare úi pe seama unei zone aflate la baza stratului, denumită zonă deformabilă inferioară, în
cuprinsul căreia sarcina geologică (V gz) este suficient de mare pentru ca efortul unitar vertical total (V) să
fie, de asemenea, mai mare ca V 0. În cazul ilustrat în figura 1, între cele două zone deformabile se
interpune o zonă inertă, denumită astfel, întrucât în această zonă efortul unitar vertical total (V) este mai
mic decât V 0 úi, ca atare, nu se produc tasări prin umezire.
În funcĠie de lăĠimea B a fundaĠiei, de mărimea presiunii nete pnet pe talpa fundaĠiei, de grosimea H
a stratului sensibil la umezire úi de valoarea rezistenĠei structurale V 0 pot apărea úi alte situaĠii (Fig. 2a ...
e).
Fig.2. SituaĠii caracteristice pentru terenul de fundare alcătuit din pământuri sensibile la umezire:
I - zonă deformabilă superioară; II - zonă inertă; III - zonă deformabilă inferioară; 1 - diagrama variaĠiei cu
adâncimea a efortului Vgz; 2 - diagrama variaĠiei cu adâncimea a efortului Vz
6.6.1.2.2. Calculul terenului la starea limită de exploatare normală

La evaluarea tasărilor probabile se vor lua în considerare tasările suplimentare prin umezire sub
sarcina geologică (Img) úi sub presiuni exterioare (Imp) în funcĠie de grupa pământului (A sau B) úi măsurile
de desensibilizare la umezire prevăzute.
În ANEXA 5 este prezentat un model de calcul.
Pentru stabilirea valorilor admisibile ale deformaĠiilor structurale úi ale deplasărilor
fundaĠiilor se vor avea în vedere prevederile din NP 112/2004 úi cele din Anexa H - SR EN 1997-1:2004
úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
6.6.1.2.3. Calculul terenului la starea limită ultimă

Pentru calculul capacităĠii portante se vor introduce valorile parametrilor rezistentei la
forfecare M úi c conform situaĠiilor de proiectare 1 úi 2 (Cap. 6.2). Se pot utiliza diferite formule conform
NP 112/2004 úi Anexa D-SR EN 1997-1:2004 úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale
asociate.
6.6.2. Proiectarea pe bază de măsuri prescriptive
Proiectarea pe bază de măsuri prescriptive în cazul PSU se poate utiliza pentru calcule preliminare.
Predimensionarea fundaĠiilor directe amplasate pe PSU se poate realiza conform prevederilor NP-
112/2004, pe baza presiunilor convenĠionale de calcul pconv, considerate ca presiuni acceptabile, utilizând
valorile pconv din tabelul 1 - ANEXA 4.
La predimensionare se vor avea în vedere úi aspectele constructive recomandate în ANEXA 4.
6.6.3. Utilizarea rezultatelor încărcărilor de probă în proiectare

În vederea obĠinerii unor rezultate care se vor folosi în proiectarea prin calcul, se pot realiza
încărcări de probă prin umezire sau inundare (ANEXA 3). Acestea se vor executa numai în poligoane
experimentale situate în afara perimetrului construibil úi fără a-l afecta. În caz contrar nu se vor efectua
încercări cu utilizarea apei.
Pentru amplasamentele la care există date de arhivă din rezultate experimentale, acestea se pot
utiliza pentru situaĠii similare.
6.6.4. Proiectarea prin metoda observaĠională

Această metodă este aplicabilă în situaĠia în care se consideră că prognozarea comportării
construcĠiei úi sistemului de fundare al acesteia nu poate fi realizată cu suficientă precizie în faza de
proiectare.
Poate fi de asemenea folosită în cazul proiectării unor lucrări de intervenĠii pe construcĠii existente
fundate pe PSU.
Utilizarea metodei observaĠionale presupune stabilirea úi pregătirea unor date ce trebuie respectate
úi controlate pe parcursul execuĠiei, referitoare la:
domeniul admisibil de comportare al construcĠiei úi limitarea acestuia în funcĠie de tipul
structurii;
monitorizarea pe etape a lucrărilor cu prevederea măsurilor de intervenĠie în cazul depăúirii
domeniului admisibil;
evaluarea pe etape a rezultatelor monitorizării;
aplicarea măsurilor de intervenĠie dacă este cazul.
6.6.5. Raportul de proiectare geotehnică

În raportul de proiectare geotehnică, care constituie un capitol distinct al memoriului tehnic al
proiectului, se vor respecta prevederile generale din SR EN 1997:1-2004 úi după caz, cu eratele,
amendamentele úi anexele naĠionale asociate úi se va include în mod obligatoriu programul de
supraveghere úi de monitorizare atât pentru perioada de execuĠie a lucrărilor cât úi pentru perioada de
exploatare a construcĠiilor, Ġinând seama de aspectele specifice PSU úi de reglementările tehnice, în
vigoare, privind urmărirea comportării în timp a construcĠiilor .
Pentru măsurarea tasărilor se vor avea în vedere prevederile STAS 2745/90.
Cap. 7. MĂSURI CONSTRUCTIVE ÎN CAZUL FUNDĂRII PE PSU

7.1. MASURI PENTRU PREVENIREA UMEZIRII TERENULUI DE FUNDARE
Indiferent de grupa de teren PSU care există într-un amplasament, atât în perioada de execuĠie cât
úi în timpul exploatării construcĠiilor, se vor adopta obligatoriu măsuri specifice pentru protejarea
terenului contra umezirii, astfel:
Sistematizarea verticală úi în plan a amplasamentului pentru asigurarea colectării úi evacuării
rapide către un emisar a apelor din precipitaĠii, prin prevederea unor pante de minimum 2 %; se va
realiza iniĠial sistematizarea necesară pentru lucrările de execuĠie, urmând ca celelalte lucrări de
sistematizare să se termine odată cu punerea în funcĠiune a obiectivului; în cazul platformelor de
construcĠii pe terenuri cu pante mai mari de 1:5, se vor prevedea măsuri de protecĠie împotriva
apelor care se scurg de pe versanĠi, prin úanĠuri de gardă a căror secĠiune să asigure scurgerea
debitului maxim al apelor meteorice; platformele de construcĠie situate pe versanĠi se vor nivela în
terase cu pante de maximum 1:1, care se vor proteja prin diferite soluĠii tehnologice (brazde,
înierbare, îmbrăcăminĠi din materiale locale, geosintetice etc.).
Colectarea úi evacuarea rapidă a apei din precipitaĠii pe toată durata execuĠiei săpăturilor prin
amenajări adecvate (pante, puĠuri, instalaĠii de pompare etc.); în situaĠia în care la cota de fundare
se constată existenĠa unui strat de pământ afectat de precipitaĠii, acesta va fi îndepărtat imediat
înainte de turnarea betonului.
Evitarea stagnării apelor în jurul construcĠiilor, atât în perioada execuĠiei cât úi pe toată durata
exploatării, prin soluĠii constructive adecvate (trotuare, compactarea terenului în jurul
construcĠiilor, execuĠia de strate etanúe din argilă, pante corespunzătoare, rigole, cavalieri etc.).
Evitarea perturbării echilibrului hidrogeologic fără a realiza lucrări care pot bara căile naturale de
scurgerea a apei către emisarii naturali úi artificiali în funcĠiune conducând la ridicarea nivelului
apei subterane; nu vor fi străpunse orizonturi impermeabile aflate deasupra pânzei freatice.
ProtecĠia reĠelelor purtătoare de apă sau rezervoare, in caz de necesitate, prin prevederea unor
soluĠii de impermeabilizare a terenului .
Evitarea pierderilor de apa din retelele edilitare si instalatii prin alegerea solutiilor adecvate din
cele prezentate in ANEXA 7.
ExecuĠia excavaĠiilor pe porĠiuni cu protejarea imediată a acestora.
ExecuĠia umpluturilor în jurul fundaĠiilor úi pereĠilor subsolurilor pe măsură ce acestea sunt
realizate.
7.2.MĂSURI CONSTRUCTIVE LA ALEGEREA SOLUğIILOR DE FUNDARE PE PSU

În conformitate cu situaĠiile de proiectare definite la pct. 6.2, în cazul fundării pe PSU este
necesară adoptarea unui complex de măsuri constructive pentru terenul de fundare úi/sau construcĠie.
7.2.1. Măsuri pentru terenul de fundare

7.2.1.1. Prevenirea umezirii terenului (conform pct. 7.1).
7.2.1.2. ÎmbunătăĠirea terenului prin diferite tehnologii urmărind formarea unei noi structuri
interne pentru întregul strat (desensibilizare la umezire).
La alegea soluĠiilor se vor respecta reglementările tehnice, în vigoare, privind îmbunătăĠirea
terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice úi se va Ġine seama de prevederile secĠiunii 5 din SR
EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
Pot fi avute în vedere:
- compactarea intensivă;
- injectarea prin silicatizare;
- tratarea termică;
coloane de îndesare având corpul realizat din beton simplu sau materiale locale compactate; la
stabilirea materialului ce va fi utilizat în coloană se va Ġine seama de modul în care este influenĠată
permeabilitatea stratului astfel îmbunătăĠit, corelat cu litologia specifică úi măsurile referitoare la prezenĠa
apei; se interzice alcătuirea coloanelor din material granular permeabil;
La partea superioară, terenul îmbunătăĠit va fi închis (uniformizat úi protejat) printr-un strat practic
impermeabil.
Pentru aplicarea unei soluĠii se recomandă organizarea unui poligon experimental, înainte de a se
trece la execuĠia lucrărilor.
7.2.1.3. Realizarea unei perne din material compactat controlat, pe stratul de PSU, eventual prin
excavarea parĠială a acestuia.
Vor fi evaluate tasările suplimentare la umezire ale PSU rămas neconsolidat, a căror probabilitate
de apariĠie se va estima în funcĠie de toate celelalte măsuri prevăzute pentru evitarea umezirii.
Se interzice alcătuirea pernei din material granular permeabil.
Perna trebuie dimensionată úi verificată pentru a asigura:
o bună compactare a materialului;
un modul de deformaĠie în corpul său care să conducă la deformaĠii compatibile cu
structura ;
o permeabilitate cât mai redusă (practic impermeabilă);
o presiune la bază care să fie în concordanĠă cu caracteristicile geotehnice ale terenului

aflat sub pernă.
7.2.1.4. Înlocuirea completă a stratului de PSU prin excavare úi umplere controlată cu un material
adecvat solicitărilor úi caracteristicilor geotehnice ale stratului de bază insensibil la umezire.
7.2.1.5. Consumarea tasărilor suplimentare ale PSU prin:

umezire dirijată;
inundare sub încărcare suplimentară;
explozii de adâncime.
7.2.1.6. Adoptarea unor sisteme de fundaĠii (piloĠi, barete etc.) care să depăúească stratul de PSU
úi să pătrundă într-un strat insensibil la umezire.
Aceste sisteme se vor utiliza atunci când deformaĠiile admisibile atât pentru structură cât úi pentru
funcĠionarea utilajelor tehnologice nu pot fi respectate doar prin adoptarea măsurilor prevăzute mai sus .
7.2.2. Măsuri referitoare la construcĠii fundate direct

La fundarea directă pe terenuri constituite din PSU structura de rezistenĠă a construcĠiei trebuie să
se poată adapta unor tasări neuniforme.
În acest sens se recomandă:
7.2.2.1. La structuri multietajate în cadre evitarea fundaĠiilor izolate úi utilizarea de preferinĠă a
fundaĠiilor continui (grinzi încruciúate úi radiere).
7.2.2.2. Micúorarea sensibilităĠii construcĠiilor la deformaĠiile terenului sporindu-le rezistenĠa úi
rigiditatea spaĠială prin utilizarea centurilor armate, separarea în tronsoane de lungime limitată prin rosturi
de tasare, întărirea úi rigidizarea infrastructurii (subsol-fundaĠii), alegerea unor forme în plan a
construcĠiilor cât mai simple; lungimea tronsoanelor se va stabili prin calcul în funcĠie de caracteristicile
terenului de fundare úi structura de rezistenĠă a construcĠiei (ANEXA 6).
7.2.3. Criterii pentru alegerea úi gruparea măsurilor de limitare a mărimii

tasărilor suplimentare prin umezire.
Măsurile se adoptă în funcĠie de următoarele criterii:
clasa de importanĠă, caracterul úi destinaĠia construcĠiilor, natura proceselor tehnologice pe
are le adăpostesc;
sensibilitatea la umezire a pământului, exprimată prin grupa în care se încadrează terenul
de fundare (A sau B) úi prin mărimea tasărilor probabile prin umezire;
gradul de seismicitate al regiunii în care este amplasată construcĠia;

costul lucrărilor iniĠiale;
costul lucrărilor de întreĠinere.
De regulă pot fi întâlnite două situaĠii:
1. Terenul de fundare se încadrează în grupa A de PSU (Fig. 3, a). Cu linie punctată s-a marcat
izobara rezistenĠei structurale care delimitează zona deformabilă superioară.
Pe lângă măsurile de protejare a terenului împotriva infiltraĠiilor de apă (vezi pct.7.1.), se
analizează, aplicând metodele de la punctul 7.2., eliminarea sensibilităĠii la umezire a stratului
pe o parte din zona deformabilă (Fig. 3, b) sau pe întreaga grosime a zonei deformabile (Fig.
3, c).
Fig. 3. Variante de fundare pe un teren din grupa A
2. Terenul de fundare se încadrează în grupa B de PSU (Fig. 4, a); zona deformabilă superioară I
coexistă cu zona deformabilă inferioară III úi cu zona inertă II.
Se analizează soluĠii de eliminare a sensibilităĠii la umezire de tipul celor pentru PSU grupa A,
până la limita zonei deformabile superioare (Fig. 4, b).
Dacă aceste măsuri nu oferă garanĠii că tasările care pot apare pe seama zonei deformabile
inferioare pot fi menĠinute în limite acceptabile pentru structura de rezistenĠă úi pentru
condiĠiile unei exploatări normale, se recurge la străpungerea stratului sensibil la umezire
printr-o fundaĠie de adâncime (Fig. 4, c).
Fig. 4. Variante de fundare pe un teren din grupa B
Criteriul de bază pentru alegerea unei variante, indiferent de grupa de PSU, îl constituie mărimea
tasării totale probabile.
Măsurile de mai sus se vor asocia cu cele referitoare la construcĠii ( vezi pct.7.2.2.).
7.3. VERIFICAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCğII AMPLASATE PE PSU

Verificarea lucrărilor pe parcursul execuĠiei úi recepĠionarea lor se va face în conformitate cu
prevederile prescripĠiilor tehnice specifice diferitelor categorii de lucrări úi cu reglementările legale în
vigoare, cu următoarele precizări:
a) Nu este admisă atacarea unei noi faze de execuĠie fără efectuarea verificărilor fazei anterioare,
atât pentru lucrările ce devin ascunse cât úi pentru lucrările de a căror calitate depinde protecĠia
împotriva infiltrării apei în pământ, în fazele de execuĠie sau etapele următoare.
b) La recepĠia de terminare a lucrărilor se va verifica úi consemna în mod expres în procesele
verbale de recepĠie, modul în care au fost respectate toate măsurile prevăzute pentru prevenirea
degradărilor datorate umezirii terenului de fundare. Eventualele defecĠiuni de natură a conduce
la umezirea terenului nu pot fi încadrate în categoria deficienĠelor admise pentru a fi remediate
ulterior; în asemenea cazuri, recepĠiile vor fi amânate până la efectuarea remedierilor.
c) La recepĠia definitivă a obiectivului, se va verifica comportarea obiectelor independente
recepĠionate anterior, precum úi comportarea de ansamblu a întregului complex, dând atenĠie
specială bunei funcĠionări a instalaĠiilor úi reĠelelor purtătoare de apă, sistematizării verticale a
teritoriului precum úi măsurilor luate prin proiectare úi execuĠie, în vederea evitării umezirii
terenului de fundare.
Toate actele privind verificările pe faze de execuĠie, inclusiv buletinele de laborator, diagrame,
schiĠe, se vor păstra de către beneficiar úi se vor prezenta la recepĠie, după care se vor anexa la cartea
tehnică a construcĠiei.
Cap. 8. EXPLOATAREA, ÎNTREğINEREA ùI MONITORIZAREA

CONSTRUCğIILOR ùI INSTALAğIILOR AMPLASATE PE PSU
Beneficiarii care exploatează sau folosesc construcĠii úi instalaĠii amplasate pe PSU vor lua
măsurile necesare ca urmărirea, exploatarea úi întreĠinerea construcĠiilor, instalaĠiilor úi amenajărilor din
interiorul incintelor respective să se facă potrivit prevederilor proiectului úi normelor în vigoare referitoare
la întreĠinerea, repararea úi urmărirea comportării construcĠiilor.
ConstrucĠiile fundate pe terenuri PSU vor fi monitorizate obligatoriu conform programului de
supraveghere si de monitorizare (vezi pct. 6.6.5).
Toate datele privitoare la defecĠiunile constatate úi la operaĠiile de remediere sau reparare
executate se vor trece în cartea tehnică a construcĠiei.
La elaborarea documentaĠiei economice a investiĠiei se vor avea în vedere toate cheltuielile
necesitate de aplicarea prevederilor prezentului normativ, inclusiv cele pentru executarea lucrărilor legate
de urmărirea comportării în timp a construcĠiilor úi terenului.
ANEXA 1
DEFINIREA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR LOESSOIDE
Pentru mai buna înĠelegere a formării úi comportării PSU sunt preluate din literatura de specialitate
unele date cu caracter orientativ.
A1.1. DATE DIN DICğIONARUL DE GEOGRAFIE FIZICĂ - Editura Corint, 1999 (Ielenicz.
M. úi alĠii).
LOESS - rocă sedimentară detritică, predominant prăfoasă, friabilă, cu porozitate mare,
neconsolidată sau slab consolidată, de culoare gălbuie până la brun - gălbuie; din punct de vedere
mineralogic este specifică prezenĠa carbonaĠilor (predominant de calciu), deúi există úi loess lipsit de
carbonaĠi; loessul este permeabil, apele de infiltraĠie determinând procese de sufoziune, care duc la tasare
úi la formarea crovurilor; loessul se desprinde pe feĠe verticale, favorizând formarea pereĠilor abrupĠi.
Este o formaĠiune specifică pleistocenului, cu o origine controversată (fluvială, eoliană, deluvială,
glaciară, fluvioglaciară, pedogenetică, complexă etc.).
LOESS ARGILOS - loess cu textură mai fină, având un conĠinut de argilă de aproximativ 25 - 30 %.
LOESS NISIPOS - loess cu textură mai grosieră, având un conĠinut de argilă de aproximativ 10 -
15 %.
LOESS TIPIC - loess cu textură mijlocie, având un conĠinut de argilă de aproximativ
15 - 25 %.
A1.2. DATE DIN DICğIONARUL DE GEOLOGIE - Ed. Didactică úi Pedagogică, 1998

(Anastasiu, N. úi alĠii)
LOESS, depozit aleuritic, slab consolidat, pulverulent, cu aspect masiv, lipsit de stratificaĠie úi cu
tendinĠă de desprindere după plane verticale. Loessul are o culoare gălbuie sau gălbuie - albicioasă úi o
porozitate ridicată, cu spaĠii libere tubulare. ConstituenĠii mineralogici alogeni sunt reprezentaĠi prin cuarĠ,
feldspaĠi, mice, minerale argiloase úi minerale grele, iar cei autigeni prin calcit (păpuúi de loess), hidroxizi
de aluminiu etc. Loessul reprezintă un depozit periglaciar úi eolian, acumulat pe grosimi de zeci úi sute de
metri, în zona de câmpie úi în zone submontane, pe platouri, în asociaĠie cu depozite lacustre, fluviale úi
glaciare.
A1.3. DATE DIN MINERALE ùI ROCI SEDIMENTARE-Ed. Tehnică, 1977 (Anastasiu N)

LOESS ùI ROCI LOESSOIDE: Depozitele mobile, relativ omogene, reprezentând acumulări de
material aleuritic.
Clasificarea granulometrică a loessurilor (după D. Rădulescu, 1965)
Clase (mm) granulometrice 0,25 - 0,1 0,1 - 0,05 0,05 - 0,01 < 0,01
(%)
VarietăĠi texturale
Prăfoase 0-5 < 15 > 50 < 35
Slab argiloase Prăfoase úi fin nisipoase 0 - 10 15 - 25 > 40 < 15
Fin nisipoase 0 - 15 > 25 > 30 < 15
Prăfoase 0-5 < 15 > 50 < 25
Argiloase Prăfoase úi fin nisipoase 0 - 10 15 - 25 > 40 20 - 25
Fin nisipoase 0 - 15 < 25 > 30 20 - 25
Descriere macroscopică. Loessurile formează depozite pulverulente (prăfoase) cu aspect masiv

(lipsite de stratificaĠie) úi cu tendinĠă de desprindere după plane verticale. De obicei sunt friabile, de
culoare gălbuie sau gălbui - albicioase, au o porozitate ridicată úi conĠin spaĠii libere, tubulare.
Textură aleuritică determinată de granule cu diametrul mediu cuprins între 0,06-0,02 mm. Forma
particulelor este frecvent tabulară sau lamelară, cu grad de rotunjire scăzut. Sortare slabă. PrezenĠa
fracĠiunilor pelitice determină varietăĠile texturale.
ConstituenĠi mineralogici. ConstituenĠii alogeni sunt reprezentaĠi prin: cuarĠ (29-70%), feldspaĠi
(20-40%), mice (~ 25%), minerale argiloase, minerale grele (1-2%), amfiboli, piroxeni, epidot, zoizit,
granaĠi, turmalină, ilmenit, zircon úi bioclaste. CuarĠul apare ca granule microcristaline (M # 0,04 mm),
colĠuroase, cu suprafaĠa mată, rugoasă. FeldspaĠii plagioclazi úi potasici sunt, de obicei, caolinizaĠi. Micele
frecvente sunt biotitul úi muscovitul. FracĠiunea argiloasă este, de obicei, nesaturată în calciu (Ca) úi
reprezentată prin caolinit, illit, montmorillonit. Bioclastele sunt reprezentate, de obicei, prin gasteropode
cuaternare.
ConstituenĠii autigeni sunt reprezentaĠi prin: calcit, minerale argiloase, oxizi de aluminiu. Calcitul
apare frecvent concreĠionar (forme foarte diverse, numite păpuúi de loess). Mineralele argiloase apar pe
seama constituenĠilor alogeni, în zonele cu umiditate excesivă.
VarietăĠi mineralogice: lehm - depozit loessoid provenit din decalcifierea unor loessuri,
caracterizat prin îmbogăĠiri cu oxizi de fier úi minerale argiloase - strict neomogene; lut loessoid -
caracterizat prin prezenĠa nisipului úi a mineralelor grele, structură neomogenă.
A1.4. CU PRIVIRE LA GENEZA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR LOESSOIDE au

fost emise mai multe teorii dintre care cele mai acceptate sunt:
-ipoteza eoliană, care consideră că loessul s-a format prin depunerea prafului transportat de vânt în
zone cu vegetaĠie;
-ipoteza deluvială, care consideră că loessul a fost depus în văi largi, prin procesul de spălare úi
transport al materialelor dezagregate de pe suprafaĠa versanĠilor;
-ipoteza privind producerea stării de sub-îndesare a loessurilor prin formarea lor eoliană sau
deluvială în condiĠiile unui climat uscat; este considerată cea mai verosimilă ipoteză.
A1.5. POTRIVIT CRITERIULUI GENETIC, clasificarea pământurilor loessoide, în afară de

loessurile tipice reliefează o serie de alte formaĠiuni, cum ar fi:
-lutul loessoid, provenit din alterarea loessului având un conĠinut mai mare de argilă úi păstrând o
parte din proprietăĠile specifice ale pământului din care a luat naútere;
-nisipul loessoid eolian, format prin remanierea aluviunilor fluviale sub acĠiunea vântului;
-aluviunile loessoide, rezultate prin acĠiunea succesivă de sfărâmare úi transport a apelor si
vântului;
-loessul lacustru, alcătuit din depunerea pulberilor în stare afânată pe fundul unor lacuri care
ulterior au secat.
Perioada de formare a pământurilor macroporice din România se situează în exclusivitate în
Cuaternar.
ANEXA 2
RĂSPÂNDIREA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR

LOESSOIDE ÎN ROMÂNIA
Loessurile úi pământurile loessoide constituie principalele roci de acoperire până la altitudini de

400 m, în cea mai mare parte a Câmpiei Române (cu excepĠia úesurilor aluvionare, a zonelor de divagare
úi dunelor) în Dobrogea Centrală úi de Sud precum úi în Podiúul Moldovei (cu excepĠia luncilor úi a unei
părĠi din Podiúul Bârladului).
Pe suprafeĠe restrânse, aceste formaĠiuni se întâlnesc úi în Banat úi Criúana precum úi în zona
subcarpatică úi în nordul Dobrogei. Apar foarte rar în Transilvania. În tabelul A2.1 sunt prezentate grosimi
ale depozitelor de loess din România.
Tabelul A2.1. Grosimi ale depozitelor loessoide in Romania ( orientativ )
Grosime depozit
LocaĠie
investigat
Malul Drept al Dunării de la Ostrov spre aval, 30 m
Cernavoda, Tulcea – malul stâng al BraĠului Borcea 40-60 m
Tecuci - Nicoreúti 50 m
Valea IalomiĠei – Marculeúti, ğăndărei
30 m
Turnu Măgurele
Brăila, GalaĠi 10-35 m
Feteúti 25-35 m
ConstanĠa 6-10 m
Giurgiu 6-10 m
Câmpia Covurlui 7m
Oraú Tecuci 7-8 m
O hartă ce schematizează răspândirea teritorială a pământurilor sensibile la umezire în România se

prezintă în figura A.2.1(după Popescu D.-1965). În figurile A2.2 ÷ A2.7 sunt prezentate hărĠile privind
raionarea PSU în judeĠele unde aceste pământuri au o pondere însemnată.
30
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 158 bis/4.III.2011
Fig.A2.1. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în România

Fig. A2.2. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în judeĠul Brăila
Fig. A2.3. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în judeĠul ConstanĠa

Fig.A2.4. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în judeĠul GalaĠi
Fig. A2.5. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în judeĠul Tulcea

Fig. A2.6. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în judeĠul Călăraúi
Fig. A2.7. Răspândirea loessurilor úi pământurilor loessoide în judeĠul IalomiĠa

ANEXA 3
ELEMENTE PENTRU IDENTIFICAREA ùI CARACTERIZAREA PSU
A3.1. CERINğE SPECIFICE LA INVESTIGAğII GEOTEHNICE PE TEREN
Pentru identificarea úi caracterizarea PSU investigarea terenului de fundare se va efectua în

conformitate cu prescripĠiile tehnice în vigoare, Ġinând seama de următoarele recomandări:
a) Lucrări de prospectare úi prelevare de probe:
forajele geotehnice se vor executa numai în uscat;
probele de pământ se vor recolta cel puĠin din metru în metru;
este indicat ca probele care vor servi încercărilor în edometru să fie recoltate de preferinĠă sub
formă de monoliĠi, din săpături deschise, puĠuri sau foraje cu diametrul de peste un metru (prin
decupare din strat);
în cazul probelor recoltate în útuĠuri se vor folosi dispozitive care să asigure prelevarea
netulburată a probelor; se vor prefera útuĠuri cu pereĠi subĠiri;
se vor stabili în mod obligatoriu natura úi caracteristicile formaĠiunii la baza depozitului sensibil
la umezire, precum úi natura, extinderea úi caracteristicile eventualelor intercalaĠii din cuprinsul
acestui depozit.
b) Încercări pe teren:
Încărcările de probă pe plăci (STAS 8942/3-90) se vor efectua atât în condiĠii de umiditate
naturală, cât úi ori de câte ori este posibil în condiĠii de inundare. Încărcarea se va face până la o
presiune de cel puĠin 300 kPa, în trepte de 25 ... 50 kPa, suprafaĠa minimă de încărcare fiind de
1,00 m2. La inundarea terenului de sub placă se va asigura menĠinerea constantă a unei adâncimi
a apei de 10 ... 15 cm în groapa de încercare; pe fundul acesteia se va aúterne un strat de pietriú
mărgăritar de 3...5 cm grosime. Inundarea va începe cu cel puĠin 15 zile înaintea încărcării úi se
va menĠine pe toată durata acesteia.
Incinta experimentală de inundare pentru determinarea tasării efective I mg
ef
sub greutatea proprie
a terenului va avea dimensiunile în plan cel puĠin egale cu grosimea depozitului de loess sensibil
la umezire, dar nu mai mici decât 20,00x20,00 m. Inundarea sub un strat de apă de 0,3 ... 0,5 m
grosime va fi menĠinută neîntrerupt până la amortizarea tasărilor. Se vor urmări tasările de
suprafaĠă, în interiorul úi exteriorul incintei inundate (prin reperi - borne topometrice), tasările
diverselor orizonturi din adâncime (cu ajutorul reperilor mecanici, electroinductivi, radioactivi
etc.) precum úi avansarea umezirii în adâncime (prin doze de umiditate, radiometrie etc.).
Amortizarea tasărilor se consideră atinsă atunci când ritmul tasărilor de suprafaĠă pentru reperii
din incintă nu depăúeúte 1 cm/săptămână, timp de cel puĠin două săptămâni. Încercarea poate fi
considerată terminată dacă timp de o lună nu se înregistrează nici o tasare.

Alte încercări speciale: încercări pe fundaĠii la scară redusă úi încercări cu lada pe suprafeĠe de
10 x 10 m2.
Parametrii geotehnici specifici PSU care se pot obĠine prin încercări pe teren sunt:
rezistenĠa structurală (V0) care corespunde:
§ pi ·
x presiunii pi la limita de proporĠionalitate pe graficul presiune - tasare ¨ constant ¸ , în
© si ¹
cazul încărcărilor de probă cu placa efectuate în condiĠii de inundare;
x presiunii din greutatea proprie a PSU (sarcina geologică) la adâncimea de la care începe
să se producă tasarea sub greutatea proprie la inundarea de la suprafaĠă în incinte
experimentale.
tasarea terenului natural sn din încercarea cu placa;
tasarea terenului inundat si din încercarea cu placa;
modulul de deformaĠie lineară E din încercarea cu placa.
tasarea efectivă I mg
ef
sub greutate proprie la inundare în incinta experimentală;
A3.2. CERINğE SPECIFICE LA ÎNCERCĂRI ÎN LABORATOR

A3.2.1. CompoziĠia si proprietăĠi fizice
La determinarea compoziĠiei granulometrice a PSU se vor respecta prevederile STAS 1913/5-1985).
Pentru obĠinerea indicilor ce reflectă proprietatile fizice se vor respecta prevederile SR EN 1997-
2:2007, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate úi standardele în vigoare:
STAS 1913/1-82 pentru determinarea umidităĠii, STAS 1913/4-86 pentru determinarea limitelor de
plasticitate, STAS 1913/2-76 pentru determinarea densităĠii scheletului, STAS 1913/5-85 pentru
determinarea granulozităĠii, STAS 1913/6-76 pentru determinarea permeabilităĠii.
A3.2.2. ProprietăĠi mecanice

Parametrii specifici necesari a fi determinaĠi în laborator sunt:
valoarea indicelui tasării specifice la umezire, imV (în cm/m sau %);
rezistenĠa structurală, V0 (în kPa) - vezi figura A3.1;
indicele tasării specifice la umezire pentru treapta de 300 kPa (im300) (încercarea simplă) – vezi
figura A3.2;
modulul de deformaĠie edometrică, Eoed.
Fig. A3.1.
Figura A3.2.
Indicele tasării specifice la umezire (imV) este diferenĠa de tasare specifică, la o presiune V pe curba
presiune - tasare, obĠinută pentru proba cu umiditate naturală (Hn) úi respectiv inundată iniĠial (Hi), în cadrul
unor încercări duble în edometru (STAS 8942/1-1989 úi SR EN 1997-2:2007 úi după caz, cu eratele,
amendamentele úi anexele naĠionale asociate.); imV H i H n [%].
RezistenĠa structurală V0 a PSU reprezintă presiunea minimă pentru care se produce fenomenul de
tasare suplimentară prin umezire (până la saturare). Ea corespunde:
presiunii corespunzătoare unui indice al tasării specifice imV Hi Hn 0, 01 1% în încercările
edometrice.
Selectarea valorilor lui Vse va face în funcĠie de tipul fundaĠiei astfel:

pentru fundaĠii izolate úi continui V0 se va stabili prin încercări edometrice úi/sau încărcări de
probă cu placa;
pentru radiere generale V0 se va stabili prin încercări edometrice úi/sau prin inundări în incinte
experimentale.
RezistenĠa structurală este variabilă cu adâncimea terenului sensibil la umezire úi această variaĠie se
va stabili prin încercări edometrice în corelaĠie cu determinările pe teren (atunci când acestea există).
Indicele tasării specifice la umezire (im) este diferenĠa de tasare specifică, la presiunea de 300 kPa
pe curba presiune - tasare, obĠinută pentru proba cu umiditate naturală (Hn) úi respectiv inundată iniĠial (Hi),
în cadrul unor încercări duble în edometru (STAS 8942/1-1989 úi SR EN 1997-2:2007 úi după caz, cu
eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate); imV [%].
Modulul de deformaĠie edometrică (Eoed i-j) se determină între două trepte de presiune (Vi úi Vj) úi se
calculează cu relaĠia:
'V V j Vi
Eoed i j
'H H j Hi
Uzual se determină Eoed 200-300 între treptele de 200 úi 300 kPa.
În tabelul A3.1. se prezintă orientativ valori ale parametrilor geotehnici pentru PSU din România,
iar în tabelul A3.2. se prezintă pentru pământuri loessoide din România valori ale rezistenĠelor structurale.
Tabelul A3.1. Limitele de variaĠie ale caracteristicilor fizice úi mecanice

pentru PSU în stare naturală (România)
Valoarea
Denumire caracteristică Simbol U.M.
caracteristicii
Densitatea scheletului Us g/cm3 2,52 - 2,67
Greutatea volumică în stare naturală J kN/m3 12,0 - 18,0
3
Greutatea volumică în stare uscată Jd kN/m 11,0 - 16,0
Umiditatea naturală w % 6 - 15
Porozitatea n % 40 - 55
Limita de curgere wL % 12 – 30
Limita de frământare wP % 9 – 18
Indicele de plasticitate IP % 5 – 22
Presiunea de umflare pu kPa 0 – 10
Coeficientul de permeabilitate k m/sec. 10-4 - 10-6
Tasarea suplimentară la V= 100 kPa im100 % 0 - 0,6
Tasarea suplimentară la V= 200 kPa im200 % 1–4
Indice tasare specifică suplimentară la V= 300 kPa im300 % 2 – 14
Modulul de deformaĠie edometrică Eoed 200-300 kPa 5000 - 15000

Unghiul de frecare internă M grade 5 – 25
Coeziunea c kPa 10 - 30
Tabelul A3.2. Valorile rezistenĠelor structurale pentru pământuri loessoide din România
Procentaj de RezistenĠa
Localitatea
argilă structurală V0
Bucureúti 35 % 150 kPa
Iaúi, ConstanĠa 25 % 80 - 100 kPa
Medgidia, Cernavodă 20 % 60 kPa
Feteúti 10 - 12 % 25 kPa
Tulcea, GalaĠi, Brăila 15 % 30 kPa
Turnu Măgurele, Zimnicea 20 % 50 – 80 kPa
Caracterizarea pământurilor sensibile la umezire poate fi reprezentată prin amprente, iar

comportarea lor în funcĠie de umiditate úi îndesare prin diagrama de stare, care prevede reprezentarea în
abscisă a umidităĠii Z în procente, iar în ordonată a volumului specifice V în cm3 (volumul corespunzător la
100 grame de material uscat).
Aceste reprezentări sunt descrise detaliat în Normativ pentru proiectarea úi executarea
construcĠiilor fundate pe pământuri cu umflări úi contracĠii mari (PUCM), indicativ
NP 126/2010.
ANEXA 4
PRESIUNI CONVENğIONALE (pconv) PENTRU TERENURILE DE FUNDARE

CONSTITUITE DIN PSU AVÂND Sr 0,8
Tabel A4.1. PSU în stare naturală

pconv (kPa)
Stare de saturaĠie Sr
Denumirea pământului
Sr = 0,4 Sr = 0,8
e = 0,65 e1 e = 0,65 e1
Nisipos 130 110 120 100
Loess Prăfos 140 120 130 110
Argilos 150 130 140 120
Nisipuri argiloase 150 130 140 120
Prafuri nisipoase 160 140 150 130
Pământuri loessoide
Prafuri argiloase 170 150 160 140
Argile prăfoase 180 160 170 150
ObservaĠii:
1. Presiunile pconv date în tabelul A4.1 corespund suprafeĠei terenulul natural constituit din PSU
úi sunt valabile pentru orice lăĠime a fundaĠiei B .
2. Valorile presiunilor convenĠionale corespunzătoare unei situaĠii de proiectare se determină
utilizând valorile de bază din tabelul A4.1 corectate în funcĠie numai de adâncimea de fundare
cu valoarea ·Df, care sa adaugă la valoarea din tabel.
3. Pentru PSU cu grade de saturaĠie intermediare, valorile pconv se determină prin interpolare.
4. În situaĠia unui pământ innundat ( Sr > 0,8 se va avea în vedere rezistenĠa structurală 0.
5. Pentru construcĠii fundate pe teren natural PSU, fără măsuri de îmbunătăĠire, se vor avea în
vedere următoarele:
-dimensiunea minimă a fundaĠiei să nu fie mai mică de 0,6 m;
-pentru fundaĠiile exterioare, adâncimea de fundare va fi de minimum 1,5 m;
-pentru fundaĠiile interioare adâncimile minime de fundare vor fi de 1,0 m;
-tălpile fundaĠiilor vor fi coborâte sub pardoseala subsolului cu minimum 0,80 m;
-fundarea trebuie să se facă în mod obligatoriu sub zona cu frecvente găuri de
rozătoare úi trebuie să depăúească stratul vegetal, cu luarea în considerare a
adâncimii de îngheĠ.
6. Prin compactare la un grad de compactare Proctor D = 95% presiunile convenĠionale ale PSU
cresc cu cca. 15 ÷ 20 %.
ANEXA 5
EVALUAREA TASĂRILOR SUPLIMENTARE PROBABILE

PRIN UMEZIRE A PSU
A5.1. Prezenta anexă cuprinde modul de calcul pentru stabilirea următoarelor elemente:
Img - tasarea suplimentară prin umezire sub greutate proprie (sarcină geologică);
Imp - tasarea suplimentară prin umezire, sub acĠiunea încărcărilor transmise
de fundaĠii, pentru grupările de încărcări de compresiune;
s - tasarea totală suplimentară prin umezire s I mg I mp ;
's - diferenĠa maximă de tasare suplimentară prin umezire.
Valorile obĠinute prin calcul utilizează rezultatele încercărilor de compresibilitate în laborator úi pe

teren (dacă este posibil) – fig. A5.1.
Metoda de calcul este cea a însumării tasărilor stratelor elementare (NP 112/2004).
A5.2. Tasarea suplimentară prin umezire, sub sarcină geologică (Img) se calculează pe toată
grosimea stratului sensibil la umezire (im3 2 %) cu relaĠia:
N
I mg ¦i
1
mg hi (m)
în care:
N - numărul stratelor elementare de calcul;
hi - grosimea stratelor elementare;
img - indicele tasării specifice suplimentare prin umezire a stratului elementar i
sub greutate proprie úi se obĠine pe baza rezultatelor încercărilor edometrice
duble cu relaĠia:
img H gi H gn
unde:
Hgi - deformaĠia specifică a pământului inundat pentru Vgi (sarcina
calculată cu greutatea volumică a pământului saturat Jsat);
Hgn - deformaĠia specifică a pământului natural pentru Vgn (sarcina

geologică corespunzătoare mijlocului stratului elementar
calculată cu greutatea volumică în stare naturală J);
ObservaĠii: 1. Tasarea suplimentară prin umezire sub sarcină geologică Img constituie criteriu
de încadrare în grupa A (Img < 5 cm) sau B (Img 5 cm) úi se va calcula într-o
primă etapă, indiferent de situaĠiile de proiectare ce pot apare ulterior.
2. Dacă pe adâncime sunt zone în care rezistenĠa structurală V0 Vgi, se va Ġine
seama în calculul img astfel
img H gi H gn 0, 01
Fig. A5.1. Curbe de compresiune medii pentru probe netulburate,

cu umiditatea naturală (curba 1) úi inundate iniĠial (curba 2)
A5.3. Tasarea suplimentară prin umezire sub încărcarea transmisă de fundaĠie (Imp) se calculează
de la cota de fundare Df pentru toate zonele deformabile din teren (conform pct. 6.6.1.2.1)cu relaĠia:
N'
I mp ¦i
1( D f )
mp hi (m)
în care:
N' - numărul stratelor elementare de calcul în zonele deformabile din teren;
hi - grosimea stratului de pământ de ordinul i (în m), se stabileúte ca la pct. 1;
Df - adâncimea de fundare.
imp - indicele tasării specifice suplimentare prin umezire a stratului elementar sub
sarcină de la fundaĠie úi se obĠine pe baza rezultatelor încercărilor edometrice
duble cu relaĠia:
imp H pi H gi
unde:
Hpi - deformaĠia specifică a pământului inundat, pentru pi V gi V z
Hgi - deformaĠia specifică a pământului inundat, pentru Vgi.

Vgi - conform pct. A5.2
Vz - efortul unitar vertical din încărcarea adusă de fundaĠie (pnet)
la mijlocul stratului elementar de calcul - conform NP 112/2004.
A5.4. Estimarea tasărilor totale suplimentare probabile prin umezire s I mg I mp se realizează
pentru zonele deformabile din teren - conform situaĠiilor din Capitolul 6 (6.6.1.2.1 - figura 2).
Fig. A5.2. Scheme pentru calculul tasărilor úi diferenĠelor de tasare la umezirea PSU:
a) Schema pentru stabilirea zonei inferioare de tasare suplimentară 'h, sub axa verticală a unei fundaĠii situată lateral
faĠă de sursa de umezire; b) Schema pentru calcului diferenĠei de tasare la umezire a fundaĠiilor, pe terenuri din grupa
A
A5.5. Tasările suplimentare, diferenĠele de tasare suplimentară úi înclinările fundaĠiilor izolate din
zona de infiltrare a apei, lateral faĠă de sursa de umezire (Fig. A5.2) se determină Ġinând seama de limita '
h a zonei de umezire a straturilor inferioare, care poate fi stabilită cu relaĠia:
x
'h D f hdef hs
tgE '
unde:
Df - adâncimea de fundare faĠă de cota terenului;
hdef - adâncimea zonei de deformaĠie sub talpa fundaĠiei;
x - distanĠa de la limita sursei de umezire până la axa fundaĠiei analizate;

tgE ' mE tgE
mE - coeficient care ia în considerare variaĠia posibilă a unghiului de infiltrare laterală

a apei în raport cu sursa de umezire, datorită stratificaĠiei terenului,
care se va lua:
x pentru terenuri omogene mE= 1;
x dacă stratul din bază este mai puĠin permeabil decât cel superior mE=1.5;
x dacă stratul din bază este mai permeabil decât cel superior mE= 0,7;
hs - adâncimea la care se află sursa de umezire faĠă de cota terenului;

E - unghiul de infiltrare a apei în teren, care se ia în funcĠie de permeabilitatea stratului:
x pentru loessuri úi pământuri loessoide argiloase E = 35o;
x pentru loessuri úi pământurilor loessoide nisipoase E = 50o;
DistanĠa l de la sursa de umezire, pe care se manifestă neuniformitatea tasărilor suplimentare se

determină cu relaĠia:
l D f hdef hs tgE '
unde notaĠiile sunt aceleaúi ca mai sus.
A5.6. În cazul umezirii intense a terenului pe suprafeĠe cu lăĠimea B mai mare decât grosimea
pachetului PSU (h) sau a ridicării nivelului apei subterane se calculează (conform pct. A5.2) o valoare a
tasării maxime la umezire I mg
M
din greutatea proprie a pământului (Fig.A5.3a).
Fig. A5.3. DeformaĠia sub greutate proprie a PSU la umezire:

a) Cazul umezirii pe suprafeĠe mari. b) Cazul umezirii locale, pe suprafeĠe de dimensiuni reduse
A5.7. În cazul PSU grupa B, la umezirea locală sau de scurtă durată, tasarea suplimentară la
umezire din greutate proprie (Img) se determină cu relaĠia:
B§ B·
¨2 ¸
M
I mg I mg
h© h¹
A5.8. Tasarea la umezire sub greutatea proprie a pământului, în diferite puncte ale suprafeĠei de
inundare úi în afara ei se determină cu formula:
B§ S x·
¨1 cos
M
I mgx 0.5 I mg ¸
h© r ¹
unde:
M
I mg - tasarea maximă la umezire sau tasarea probabilă la umezire, sub greutate
proprie, în centrul suprafeĠei de umezire (inundare);

x - distanĠa din centrul suprafeĠei inundate sau de la limita părĠii orizontale
a suprafeĠei deformate a terenului, până la punctul în care se determină mărimea
tasării (în limitele 0 < x < r);
r - lungimea de calcul a porĠiunii curbilinii a suprafeĠei deformate a
terenului, ce se determină cu formula:

r h0.5 tgE '
în care notaĠiile sunt.
b - lungimea sectorului orizontal pe care tasarea este maximă
b B 2h 2r
A5.9. Înclinările sau rotirile secĠiunilor verticale (tg T) după consumarea tasărilor suplimentare se
obĠin cu relaĠia:
M
I mg Sx
tg T 0,5 r sin
S r
ANEXA 6
ELEMENTE REFERITOARE LA STRUCTURA DE REZISTENğĂ A

CLĂDIRILOR FUNDATE PE PSU
În scopul asigurării unei bune comportări a construcĠiilor fundate pe PSU, pe lângă măsurile de
eliminare a sensibilităĠii la umezire a terenului se pot adopta măsuri care conduc la micúorarea influenĠei
deformaĠiilor neuniforme ale terenului asupra construcĠiilor. Acestea constau din:
a. Forma în plan a construcĠiilor va fi cât mai simplă, fără intrânduri úi ieúinduri, ramificaĠii etc. În
cazul unor construcĠii cu suprafeĠe mari sau cu o formă în plan mai complicată construcĠia va fi împărĠită în
tronsoane de formă simplă, prin rosturi.
Se va evita amplasarea alăturată a unor tronsoane de înălĠime sau încărcări mult
diferite.
b. Separarea construcĠiilor în tronsoane delimitate prin rosturi de tasare; rapoartele dintre dimensiunile
generale ale tronsonului se recomandă a se situa între următoarele limite, daca prin calcule úi prevederea
unor măsuri constructive specifice nu rezultă alte valori
b 1 ht 1
d ; t
l 2 l 2
în care:
b, l – lăĠimea úi lungimea tronsonului,
ht – înălĠimea totală de la nivelul de fundare până la ultimul planúeu acoperiú
c. Rosturile de dilatare-tasare dintre tronsoane vor avea deschideri corespunzătoare,

pentru a permite rotirea independentă a tronsoanelor, ca urmare a tasării inegale.
LăĠimea minimă a rosturilor se determină cu relaĠia:
brost 2ht tg T 0, 05 [m]
în care:
'B 'A
tg T - este rotirea posibilă a tronsonului în cazul umezirii la unul din capete;
l
l – lungimea totală a tronsonului;
' B ' A - diferenĠa de tasare între capetele A úi B ale tronsonului, Ġinând seama de caracteristicile
terenului natural úi de soluĠia de fundare.
Se va analiza la rost soluĠia unor fundaĠii comune sau independente.
Se recomandă ca tronsoanele alăturate să fie fundate în general la acelaúi nivel.
d. Aplicarea unor măsuri pentru asigurarea conlucrării elementelor structurii:

Se vor prefera structurile cu rigiditate de ansamblu mare ca de exemplu structură cu diafragme din
beton armat; diafragme continue, fără decalări în plan, pe toată lungimea tronsonului.
Se va prevedea o infrastructură rigidă, cu pereĠi din beton armat continui pe cele două direcĠii
principale, formând împreună cu tălpile de fundaĠie úi cu planúeul peste subsol o structură casetată.
ANEXA 7
MĂSURI REFERITOARE LA LUCRĂRILE EDILITARE ùI DE INSTALAğII

ÎN CAZUL PSU
SoluĠiile pentru lucrarile edilitare úi de instalaĠii, care se vor adopta vor fi corelate úi analizate
împreună cu soluĠiile de fundare a construcĠiilor.
A7.1. ReĠelele de apă úi canalizare se pot amplasa direct în teren fără canale de protecĠie, indiferent
de grupa terenului de fundare, în cazul în care în eventualitatea unor pierderi de apă, nu se estimează
deformaĠii sau deplasări ale construcĠiilor mai mari decât cele admisibile.
DistanĠa minimă de amplasare a reĠelelor hidroedilitare faĠă de fundaĠiile clădirilor este de 3 m.
În cazul în care amplasarea în teren a reĠelelor nu este posibilă sau economică, se va adopta soluĠia
de amplasare a reĠelelor în sisteme de protecĠie controlabile.
Aceste sisteme pot fi realizate sub forma de canale (Fig. A8.1), tubulaturi, etc.
Se recomandă ca toate reĠelele de conducte purtătoare de apă să fie grupate în acelaúi canal de
protecĠie controlabil, cu respectarea normelor tehnice specifice (Fig. A8.2).
Fig. A8.1. Exemplu de montare

a reĠelelor purtătoare de apă
în canale de protecĠie
controlabile (canivouri) Fig. A8.2. Exemple de montare a reĠelelor
în canale de protecĠie controlabile
Conductele din canalele de protecĠie se vor poza astfel încât să nu fie împiedicată scurgerea apei de
pe radierul canalului, fiind prevazute măsuri de evacuare controlată a acesteia.
Canalele pot fi acoperite cu capace demontabile.
Canalele vor fi prevazute cu cămine de control úi de acces.
Traseele reĠelelor exterioare hidroedilitare úi gruparea lor se vor alege astfel încât să se reducă la
minimum numărul intrărilor úi ieúirilor prin fundaĠiile sau subsolul clădirilor, grupându-se la un loc reĠelele
purtătoare de apă.
Traseele vor urmări utilizarea spaĠiilor verzi, a spaĠiului de sub trotuare úi numai când nu sunt
posibile alte soluĠii, Ġinând seama úi de necesitatea pozării úi a altor reĠele subterane, se va adopta soluĠia de
amplasare în zona carosabilă.
În zonele industriale se va urmări, pe cat posibil, amplasarea supraterană a conductelor folosind
elemente de construcĠii úi numai în cazurile în care aceasta nu este posibilă se vor monta în canale de
protecĠie.
Pentru construcĠiile edilitare úi alte construcĠii purtătoare de apă (rezervoare, bazine etc.), se vor
prevedea măsuri care să permită atât protecĠia construcĠiilor învecinate, cât úi protecĠia proprie.
Se recomandă ca retelele edilitare si instalatiile să fie prevăzute din materiale rezistente la
coroziune, cu un număr minim de îmbinări úi să fie adaptabile la eventuale tasări fără degradări .
Sistemul de colectare úi evacuare a apei din pierderi sau accidente úi sistemul de control al
pierderilor se vor stabili pentru fiecare caz în parte.
A7.2. În clădirile fără subsol este interzisă montarea conductelor în canale necontrolabile.
Se admite trecerea prin subsolul clădirilor a conductelor care asigură legătura dintre staĠiile de
hidrofor, punctele termice sau centralele termice ale ansamblurilor de clădiri úi instalaĠiile din interiorul
clădirilor.
Conductele care trec prin deschiderile prevăzute în soclurile sau fundaĠiile clădirilor se vor realiza
astfel încât să preia tasarea diferenĠială a clădirii faĠă de canalele exterioare de legătură. În figura A8.3 se
prezintă un exemplu de realizare a unor astfel de traversări.
Fig. A8.3. Asigurarea continuităĠii protecĠiilor din clădire la exterior (exemple)

În subsol, obligatoriu conductele se vor monta aparent.
Pentru controlul permanent al subsolurilor úi canalelor se va asigura accesul personalului de
exploatare si intretinere.
Subsolurile úi canalele circulabile vor fi ventilate natural.
A7.3. Toate amenajările (canale de protecĠie, cămine etc.) care fac parte din sistemul de colectare,
evacuare a apei úi de dirijare a acesteia către emisari, trebuie dimensionate úi etanúate corespunzător
scopului úi menĠinute permanent în stare de funcĠionare.
Golirea instalaĠiilor interioare de încălzire se va face prin intermediul unor pâlnii de colectare
amplasate de preferat în subsol deasupra nivelului maxim de refulare al reĠelei de canalizare la care se
racordează, sau în cazul în care înălĠimea subsolului nu permite această amplasare, colectorul va avea pe
racord o cana de închidere.
Apele provenite accidental din exfiltraĠii sau avarii se vor evacua controlat astfel încât să se evite
pericolul de refulare .
ANEXA 8
REFERINğE
1. Lista standardelor
Nr. standarde Denumire
Crt.
1. SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
2. SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
Anexă naĠională.
3. SR EN 1997-1:2004/AC:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
4. SR EN 1997-2:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea úi
încercarea terenului.
5. SR EN 1997-2:2007/NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea úi
încercarea terenului. Anexă naĠională.
6. SR EN 1998-1:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, acĠiuni seismice úi reguli
pentru clădiri.
7. SR EN 1998-1:2004/NA:2008 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, acĠiuni seismice úi reguli
pentru clădiri. Anexă naĠională
8. SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la
cutremur. Partea 5: FundaĠii, structuri de susĠinere úi aspecte
geotehnice.
9. SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la
cutremur. Partea 5: FundaĠii, structuri de susĠinere úi aspecte
geotehnice. Anexa naĠională.
10. SR EN ISO 14688-1:2004 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi clasificarea
pământurilor. Partea 1: Identificare úi descriere.
11. SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi clasificarea
pământurilor. Partea 1: Identificare úi descriere
12. SR EN ISO 14688-2:2005 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi clasificarea
pământurilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare.
13. SR EN ISO 14688-2:2005/C91:2007 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi clasificarea
14. STAS 1913/1-82 Teren de fundare. Determinarea umidităĠii.
15. STAS 1913/2-76 Teren de fundare. Determinarea densităĠii scheletului
pământului.
16. STAS 1913/4-86 Teren de fundare. Determinarea limitelor de plasticitate.
17. STAS 1913/5-85 Teren de fundare. Determinarea granulozităĠii.
18. STAS 1913/6-76 Teren de fundare. Determinarea permeabilităĠii în laborator.
19. STAS 1913/12-88 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor fizice úi
mecanice ale pământurilor cu umflări úi contracĠii mari.
20. STAS 1913/13-83 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
compactare. Încercarea Proctor.
21. STAS 1913/15-75 Teren de fundare. Determinarea greutăĠii volumice pe teren.
22. STAS 1242/3-87 Teren de fundare. Cercetări prin sondaje deschise.
23. STAS 2745-90 Teren de fundare. Urmărirea tasării construcĠiilor prin metode
topografice.
24. STAS 3950-81 Geotehnică. Terminologie. Simboluri úi unităĠi de măsură.
25. STAS 6054-77 Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheĠ. Zonarea
teritoriului Republicii Socialiste România.
26. STAS 8942/2-82 Teren de fundare. Determinarea rezistenĠei pământurilor la
forfecare, prin încercarea de forfecare directă.
27. STAS 8942/3-90 Teren de fundare. Determinarea modulului de deformaĠie
liniară prin încercări pe teren cu placa.
28. STAS 8942/1-89 Teren de fundare. Determinarea compresibilităĠii pământurilor
prin încercarea în edometru.
2. LegislaĠie
Nr. Acte legislative PublicaĠia
Crt
1. Legea nr. 10/1995 Legea privind calitatea în construcĠii, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I
cu modificările ulterioare numarul 12 din 24 ianuarie 1995
2. Legea nr. 50/1991 Legea privind autorizarea executării Publicat in Monitorul Oficial, Partea I ,
lucrărilor de construcĠii, republicată în baza Legii nr. numarul 933 din 13 octombrie 2004
199/2004, cu modificările úi completările ulterioare
3. NP 074/2007 Normativ privind întocmirea úi verificarea Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor
documentaĠiilor geotehnice pentru construcĠii publice úi locuinĠei, nr.128 din 08 mai
2007,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I,
numărul. 381 din 06 iunie 2007
4. NP 112/2004 Normativ privind proiectarea structurilor de Ordinul ministrului transporturilor,
fundare directă construcĠiilor úi turismului nr.275 din 23
februarie 2005,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I,
numărul 451 bis din 27 mai 2005
5. NP 122/2010 Normativ privind determinarea valorilor În curs de publicare

caracteristice úi de calcul ale parametrilor geotehnici
6. NP 123/2010 Normativ privind proiectarea geotehnică a În curs de publicare
fundaĠiilor pe piloĠi.
7. NP 124/2010 Normativ privind proiectarea geotehnică a În curs de publicare
lucrărilor de susĠinere
8. NP 126/2010 Normativ privind fundarea construcĠiilor pe În curs de publicare
pământuri cu umflări úi contracĠii mari - PUCM
9. P 100/2006 Cod de proiectare seismică. Partea 1. Prevederi Ordinul ministrului transporturilor,
de proiectare pentru clădiri. construcĠiilor úi turismului nr.1711 din 19
septembrie 2006
Publicat în Monitorul Oficial,
Partea I, numărul 803 bis din 25
septembrie 2006
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,
IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București
&JUYDGY|588332]
și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București
(alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro
Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1,
bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72
Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 bis (vol. I)/4.III.2011 conține 56 de pagini. Prețul: 22,40 lei ISSN 1453—4495
Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului.
PARTEA I
SUMAR
Pagina

„Normativ privind proiectarea geotehnică a lucrărilor
de susținere, indicativ NP 124:2010”.......................... 3–119
Volumul II

ORDIN
pentru aprobarea Reglementării tehnice „Normativ privind proiectarea geotehnică a lucrărilor
de susținere, indicativ NP 124: 2010”*)
Art. 1. — Se aprobă Reglementarea tehnică „Normativ nr. 279/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de susținere, indicativ nr. 458 și 458 bis din 30 mai 2005, se abrogă.
NP 124: 2010”, elaborată de Universitatea Tehnică de *
Construcții București, prevăzută în anexa care face parte Prezenta reglementare a fost adoptată cu respectarea
integrantă din prezentul ordin. procedurii de notificare nr. RO/469 din 11 octombrie 2010,
Art. 2. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a
României, Partea I, și intră în vigoare la 30 de zile de la data Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru
publicării. furnizarea de informații în domeniul standardelor și
Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin, reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al
cap. 1—3 din Reglementarea tehnică „Normativ privind Comunităților Europene L 204 din 21 iulie 1998, modificată prin
proiectarea, execuția, monitorizarea și recepția pereților Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
îngropați, indicativ NP 113-2004”, aprobată prin Ordinul 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților
ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului Europene L 217 din 5 august 1998.

Gheorghe Nastasia,
secretar general

Nr. 2.689.
ANEXĂ
NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICA A

LUCRĂRILOR DE SUSğINERE
Indicativ NP 124:2010
CUPRINS
I. OBIECT ùI DOMENIU DE APLICARE
II. TERMINOLOGIE ùI SIMBOLURI

II.1 Terminologie
II.2 Simboluri
III. GENERALITĂğI. TIPURI DE LUCRĂRI DE SUSğINERE

III.1 Ziduri de sprijin
III.2 Sprijiniri simple
III.2.1.Sprijiniri cu dulapi orizontali
III.2.2.Sprijiniri cu dulapi verticali
III.2.3.Sprijiniri simple din elemente metalice de inventar
III.3 Sprijniri de tip mixt
III.4 PereĠi de susĠinere din palplanúe
III.4.1.Palplanúe metalice
III.4.2.Palplanúe din beton armat sau beton precomprimat
III.4.3.Palplanúe din lemn
III.5 PereĠi îngropaĠi
III.5.1.PereĠi îngropaĠi din panouri
III.5.2.PereĠi îngropaĠi din piloĠi foraĠi
III.6 Sisteme de sprijin pentru pereĠi de susĠinere a excavaĠiilor
III.6.1. PereĠi de susĠinere în consolă
III.6.2.PereĠi de susĠinere rezemaĠi
III.6.3.Sisteme de rezemare a pereĠilor de susĠinere
III.7 PereĠi de susĠinere realizaĠi prin injectare cu presiune înaltă(tehnologia „jet grouting”)
IV. PRESCRIPğII GENERALE DE PROIECTARE

IV.1 PrescripĠii privind elaborarea proiectului
IV.2 Stări limită
IV.3 AcĠiuni úi situaĠii de proiectare
IV.4 Metode de proiectare úi modele de calcul
V. EVALUAREA PRESIUNII MASIVELOR DE PĂMÂNT ASUPRA

LUCRĂRILOR DE SUSğINERE
V.1 GeneralităĠi
V.2 Presiunea pământului în stare de repaus
V.3 Valori limită ale presiunii pământului
V.4 Valori intermediare ale presiunii pământului
V.5 Evaluarea presiunii pământului în condiĠii seismice
V.6 Evaluarea presiunii pământului în cazul zidurilor de sprijin
V.7 Evaluarea presiunii pământului pe lucrările de susĠinere a excavaĠiilor
VI. ZIDURI DE SPRIJIN

VI.1 Predimensionarea zidurilor de sprijin
VI.2 Calculul la starea limită ultimă
VI.3 Proiectarea structurală a zidurilor de sprijin
VI.4 Calculul la starea limită de exploatare
VII. PEREğI DE SUSğINERE A EXCAVAğIILOR

VII.1 Prevederi comune
VII.2 AcĠiuni asupra pereĠilor de susĠinere a excavaĠiilor
VII.2.1 Încărcări laterale
VII.2.2. Încărcări verticale
VII.3 Calculul la starea limită ultimă a pereĠilor de susĠinere a excavaĠiilor
VII.3.1. GeneralităĠi
VII.3.2.Cedarea în teren a pereĠilor de susĠinere
VII.3.3.Cedarea structurală a pereĠilor de susĠinere
VII.3.4. Ruperea hidraulică a terenului
VII.5 Prevederi specifice pentru sprijinirile simple úi de tip mixt
VII.5.1. Sprijinirile simple
VII.5.2. Sprijinirile de tip mixt
VII.6 Prevederi specifice pentru pereĠii din palplanúe
VII.6.1. Standarde aplicabile
VII.6.2.Elemente constructive
VII.7 Prevederi specifice pentru pereĠii îngropaĠi
VII.7.2. Dimensiuni uzuale ale pereĠilor îngropaĠi
VII.7.3. Elemente constructive specifice pereĠilor mulaĠi din beton armat
VII.7.3.1. Materiale
VII.7.3.2. Elemente de proiectare
VII.7.4 Elemente constructive specifice pereĠilor îngropaĠi din elemente prefabricate
lansate în noroi autoîntăritor
VII.7.5. Elemente constructive specifice pereĠilor îngropaĠi din piloĠi foraĠi
Anexa A (informativă):Evaluarea presiunii pământului asupra lucrărilor de

susĠinere
A.1 Teoria Rankine
A.1.1 Presiunea activă
A.1.2 Presiunea pasivă
A.2 Teoria Coulomb
A.3 Probleme practice de calcul
A.3.1 Efectul unei suprasarcini uniform distribuite
A.3.2 Efectul prezenĠei apei subterane
A.3.3 Calculul presiunii în masive stratificate
A.3.4 Efectul solicitărilor seismice
A.4 Parametri utilizaĠi în calculul presiunii pământului
A.5 Grafice pentru determinarea coeficienĠilor presiunii pământului
A.6 Cazuri particulare de evaluare a presiunii pământului asupra zidurilor de sprijin
A.6.1 Cazul paramentului amonte frânt
A.6.2 Cazul suprafeĠei înclinate sau frânte a terenului
A.6.3 Cazul zidului cornier cu talpă cu consolă lungă
A.6.4 Cazul zidului cornier cu talpă cu consolă scurtă
A.6.5 Cazul zidului cornier cu consolă de descărcare
A.6.6 Cazul umpluturii înguste
A.6.7 Efectul compactării

A.7 Evaluarea presiunii pământului pe lucrări de susĠinere a excavaĠiilor
A.7.1 Calculul pereĠilor autoportanĠi
A.7.2 Calculul pereĠilor ancoraĠi
A.7. 3. Calculul pereĠilor rezemaĠi cu úpraiĠuri
A.7.4 Efectul suprasarcinilor aplicate la suprafaĠa terenului asupra presiunilor de
contact perete-teren
Anexa B (informativă):Aspecte specifice proiectării geotehnice prin calcul a

pereĠilor de susĠinere
B.1 Avantaje úi limitări ale diferitelor tipuri de pereĠi de susĠinere
B.2 Metode de calcul utilizate în proiectarea pereĠilor de susĠinere
B.2.1 Metode care consideră echilibrul limită
B.2.2 Metode care iau în considerare interacĠiunea teren – structură
B.2.3 Parametrii geotehnici necesari diferitelor metode de calcul
B.3 Metode de modelare a contrabanchetei de pământ
B.3.1 Modelarea contrabanchetei printr-o suprasarcină echivalentă
B.3.2 Modelarea contrabanchetei prin ridicarea nivelului excavaĠiei
B.3.3 Modelarea contrabanchetei prin metoda penelor de pământ de tip Coulomb
B.3.4 Modelarea contrabanchetei în element finit
B.4 Analiza stabilităĠii tranúeei excavate sub protecĠie de noroi bentonitic
B.4.1 Metoda suprafeĠei cilindrice de alunecare
B.4.2 Stabilitatea tranúeei cu lungime infinită
B.4.3 Calculul stabilităĠii tranúeei pe baza echilibrului volumelor de pământ
B.4.4 Calculul stabilităĠii tranúeelor de lungime finită
B.5 Presiunea apei asupra pereĠilor de susĠinere
I. OBIECT ùI DOMENIU DE APLICARE
I.1. Prezentul normativ stabileúte prescripĠiile generale de proiectare a lucrărilor de susĠinere a

pământului de tipul zidurilor de sprijin, sprijinirilor simple, palplanúelor úi pereĠilor îngropaĠi.
I.2. Prevederile prezentului normativ sunt corelate cu sistemul de standarde europene pentru
construcĠii – EUROCODURI úi sunt în concordanĠă cu principiile expuse în SecĠiunea 7 din SR EN 1997-
1:2004,,Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Reguli generale”, úi SR EN 1997-1:2004/NB:2007
„Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Reguli generale. Anexa naĠională”, úi după caz, cu eratele úi
amendamentul asociate.
I.3. Prevederile prezentului normativ nu se aplică lucrărilor de sprijin din pământ armat cu materiale
geosintetice úi metalice. Pentru aceste lucrări se vor aplica prevederile privind utilizarea materialelor
geosintetice la lucrările de construcĠii, în vigoare úi GP 093-2006 „Ghid privind proiectarea structurilor de
pământ armate cu materiale geosintetice úi metalice”.
I.4. De asemenea, nu sunt incluse în acest normativ lucrările de consolidare a pantelor cum ar fi
piloĠii sau baretele pentru consolidarea pantelor instabile, lucrări cu úiruri multiple de ancoraje sau Ġinte etc.
I.5. Prezentul normativ nu se aplică lucrărilor de ancoraje pentru care se vor avea în vedere
prevederile NP 114-2004 „Normativ privind proiectarea úi execuĠia ancorajelor”.
I.6. Aplicarea prezentului normativ se face în corelare cu prevederile reglementărilor tehnice

naĠionale conexe următoare:
- NP 074-2007 Normativ privind documentaĠiile geotehnice pentru construcĠii.

- NP 114-2004 Normativ privind proiectarea úi execuĠia ancorajelor
- NP120-2006 Normativ privind cerinĠele de proiectare úi execuĠie a excavaĠiilor adânci în
zone urbane
- NP 122-2010 Normativ privind determinarea valorilor caracteristice úi de calcul ale
parametrilor geotehnici
- NP 123-2010 Normativ privind proiectarea geotehnică a fundaĠiilor pe piloĠi
- P100-1:2006 Cod de proiectare seismică–Partea I–Prevederi de proiectare pentru clădiri
úi ale următoarelor standarde române armonizate:
- SR EN 1536:2004 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PiloĠi foraĠi.

- SR EN 1537:2002 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren
- SR EN 1537:2002/AC:2002 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren
- SR EN 1538:2002 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi mulaĠi.
- SR EN 1990:2004 Eurocod. Bazele proiectării structurilor
- SR EN 1990:2004/A1:2006 Eurocod. Bazele proiectării structurilor
- SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod. Bazele proiectării structurilor. Anexă NaĠională
- SR EN 1990:2004/A1:2006/AC:2009 Eurocod: Bazele proiectării structurilor
- SR EN 1990:2004/A1:2006/NA:2009 Eurocod: Bazele proiectării structurilor. Anexa A2:
AplicaĠie pentru poduri. Anexa naĠională.
- SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-1: AcĠiuni generale.
GreutăĠi specifice, greutăĠi proprii, încărcări utile pentru clădiri.
- SR EN 1991-1-1:2004/AC:2009 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1- 1: AcĠiuni
generale - GreutăĠi specifice, greutăĠi proprii, încărcări din exploatare pentru construcĠii
- SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-1: AcĠiuni

generale. GreutăĠi specifice, greutăĠi proprii, încărcări utile pentru clădiri. Anexa NaĠională
- SR EN 1991-1-6:2005 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-6: AcĠiuni generale.
AcĠiuni pe durata execuĠiei
- SR EN 1991-1-6:2005/AC:2008 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-6: AcĠiuni
generale. AcĠiuni pe durata execuĠiei
- SR EN 1991-1-6:2005/NB:2008 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-6: AcĠiuni
generale. AcĠiuni pe durata execuĠiei. Anexa NaĠională
- SR EN 1993-1-10:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 1-10: Alegerea
claselor de calitate a oĠelului
- SR EN 1993-1-10:2006/AC:2009 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 1-10:
Alegerea claselor de calitate a oĠelului
- SR EN 1993-1-10:2006/NA:2008 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 1-10:
Alegerea claselor de calitate a oĠelului Anexa NaĠională
- SR EN 1993-5:2007 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 5: PiloĠi úi palplanúe.
- SR EN 1993-5:2007/AC:2009 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 5: PiloĠi úi
palplanúe.
- SR EN 1994-1-1:2004 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de otel si beton. Partea
1-1: Reguli generale si reguli pentru clădiri.
- SR EN 1994-1-1:2004/NB:2008 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de otel si
beton. Partea 1-1: Reguli generale si reguli pentru clădiri. Anexa NaĠională
- SR EN 1994-1-1:2004/AC:2009 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oĠel úi
beton. Partea 1-1: Reguli generale úi reguli pentru clădiri
- SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
- SR EN 1997-1:2004 /AC: 2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale.
- SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
Anexa naĠională.
- SR EN 1997-2:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea úi încercarea
terenului
- SR EN 1997-2:2007/NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: investigarea úi
încercarea terenului. Anexa NaĠională
- SR EN 1998-1:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la cutremur. Partea
1: Reguli generale, acĠiuni seismice úi reguli pentru clădiri.
- SR EN 1998-1:2004/NA:2008 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, acĠiuni seismice úi reguli pentru clădiri. Anexa NaĠională.
- SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la cutremur. Partea
5: FundaĠii, structuri de susĠinere úi aspecte geotehnice
- SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la
cutremur. Partea 5: FundaĠii, structuri de susĠinere úi aspecte geotehnice. Anexa NaĠională
- SR EN 10248-1:1996 Palplanúe laminate la cald din oĠeluri nealiate. Partea 1: CondiĠii
tehnice de livrare.
- SR EN 10248-2:1996 Palplanúe laminate la cald din oĠeluri nealiate. Partea 2:ToleranĠe de
formă úi la dimensiuni.
- SR EN 10249-1:1996 Palplanúe formate la rece din oĠeluri nealiate. Partea 1: CondiĠii
tehnice de livrare.
- SR EN 10249-2:1996 Palplanúe formate la rece din oĠeluri nealiate. Partea 2: ToleranĠe de

- SR EN 12063:2003 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi din palplanúe
- SR EN 12716:2002 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. Injectarea cu presiune înaltă a
terenurilor (Jet grouting).
- SR EN 13331-1:2004 Sisteme pentru sprijinirea úanĠurilor. Partea 1: SpecificaĠii de produs.
- SR EN 13331-2:2004 Sisteme pentru sprijinirea úanĠurilor. Partea 2: Evaluare prin calcul
sau încercare .
- SR EN 14653-1:2005 Sisteme hidraulice acĠionate manual pentru sprijinirea úanĠurilor.
Partea 1: SpecificaĠii de produs .
- SR EN 14653-2:2005 Sisteme hidraulice acĠionate manual pentru sprijinirea úanĠurilor.
Partea 2: Evaluare prin calcul sau încercare
- SR EN ISO 14688-1:2004 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi clasificarea
pământurilor. Partea 1: Identificare úi descriere.
- SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006. Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare úi descriere
- SR EN ISO 14688-2:2005 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi clasificarea
- SR EN ISO 14688-2:2005/C91:2007 Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi
clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare.
II. TERMINOLOGIE ùI SIMBOLURI
II.1. Terminologie
În cuprinsul prezentului normativ se utilizează următorii termeni, cu definiĠiile aferente:
1. ziduri de sprijin – lucrări de susĠinere continui, realizate din piatră, beton simplu sau beton
armat, având o talpă de fundare, cu sau fără călcâi, umăr sau contraforĠi, utilizate pentru
susĠinerea unui masiv de pământ.
2. pereĠi de susĠinere – pereĠi relativ subĠiri din oĠel, beton armat sau lemn, susĠinuĠi de
ancoraje, úpraiĠuri úi/sau de presiunea pasivă a pământului, utilizaĠi pentru sprijinirea
excavaĠiilor.
3. sprijiniri simple – pereĠi de susĠinere a excavaĠiilor, cu rol temporar, neetanúi, realizaĠi din
elemente din lemn sau elemente metalice de inventar.
4. pereĠi din palplanúe – pereĠi de susĠinere din elemente prefabricate din metal, beton armat
sau lemn, introduse în teren prin batere, vibrare sau presare cu rol de rezistenĠă úi etanúare.
5. pereĠi îngropaĠi – pereĠi de susĠinere a excavaĠiilor realizaĠi din beton armat; pot fi sub
formă de pereĠi mulaĠi, pereĠi din piloĠi foraĠi sau pereĠi din elemente prefabricate.
6. perete mulat – perete îngropat din panouri realizate în tranúee excavate în teren sub
protecĠie de fluid de foraj.
7. perete îngropat din piloĠi foraĠi – perete format prin alăturarea de piloĠi foraĠi dispuúi la
distanĠe inter-ax mai mari decât diametrul (piloĠi cu interspaĠii), egale cu diametrul (piloĠi
joantivi) sau mai mici decât diametrul (piloĠi secanĠi).
8. pilot forat – pilot la care gaura se realizează prin excavare.
9. perete din elemente prefabricate – perete realizat din elemente prefabricate din beton
armat care sunt lansate în tranúeea umplută cu un fluid de foraj autoîntăritor.
10. pereĠi de susĠinere de tip mixt – pereĠi temporari de sprijinire a excavaĠiilor care utilizează
combinaĠii între diferite materiale.
II.2 Simboluri
Litere latine
A' suprafaĠa efectivă a bazei (tălpii) fundaĠiei
Ab suprafaĠa bazei unui pilot
Ac suprafaĠa totală a bazei supusă la compresiune
ad valoarea de calcul a datelor geometrice
anom valoarea nominală a datelor geometrice
'a modificare adusă valorii nominale a datelor geometrice pentru anumite cerinĠe particulare ale
proiectării
b lăĠimea unei fundaĠii
b' lăĠimea efectivă a unei fundaĠii
Cd valoare de calcul limită a efectului unei acĠiuni
c coeziunea
c' coeziunea efectivă
cu coeziunea nedrenată
cu;d valoare de calcul a coeziunii nedrenate
Ed valoarea de calcul a efectului acĠiunilor
Estb;d valoarea de calcul a efectului acĠiunilor stabilizatoare
Edst;d valoarea de calcul a efectului acĠiunilor destabilizatoare
Fd valoare de calcul a unei acĠiuni
Fk valoare caracteristică a unei acĠiuni
Frep valoare reprezentativă a unei acĠiuni
H încărcare orizontală sau componenta orizontală a unei acĠiuni totale aplicată paralel cu baza
fundaĠiei
Hd valoarea de calcul a lui H
h înălĠimea unui zid
K0 coeficient al presiunii în stare de repaus a pământului
K0;E coeficient al presiunii în stare de repaus într-un masiv de pământ a cărui suprafaĠă este
înclinată cu unghiul E faĠă de orizontală
k raportul Gd / Mcv;d
l lungimea fundaĠiei
lƍ lungimea efectivă a fundaĠiei
qb;k valoare caracteristică a presiunii pe bază
Rd valoarea de calcul a rezistenĠei fată de o acĠiune
Rp;d valoarea de calcul a forĠei datorată presiunii pământului asupra feĠei unei fundaĠii
u presiunea apei din pori
V încărcare verticală sau componentă normală a rezultantei acĠiunilor aplicate asupra bazei
fundaĠiei
Vd valoarea de calcul a lui V
V'd valoarea de calcul a acĠiunii verticale efective sau componenta normală a rezultantei
acĠiunilor efective aplicate asupra bazei fundaĠiei
Vdst;d valoarea de calcul a acĠiunii verticale destabilizatoare aplicată asupra unei structuri
Vdst;k valoarea caracteristică a acĠiunii verticale destabilizatoare aplicată asupra unei structuri
Xd valoarea de calcul a proprietăĠii unui material
Xk valoarea caracteristică a proprietăĠii unui material
z distanĠa verticală
Litere greceúti
D înclinarea faĠă de orizontală a bazei unei fundaĠii
E unghiul pantei terenului în spatele unui zid (se consideră pozitiv când este în sus)
G unghi de frecare la interfaĠă structură-teren
Gd valoarea de calcul a lui į
J greutatea volumică
J' greutatea volumică submersată
Jc' coeficient parĠial pentru coeziunea efectivă
Jcu coeficient parĠial pentru coeziunea nedrenată
JE coeficient parĠial pentru efectul unei acĠiuni
Jf coeficient parĠial pentru acĠiuni, care Ġine cont de posibilitatea unor devieri nefavorabile ale
valorilor acĠiunilor prin raport cu valorile lor reprezentative
JF coeficient parĠial pentru o acĠiune
JG coeficient parĠial pentru o acĠiune permanentă
JG;dst coeficient parĠial pentru o acĠiune permanentă destabilizatoare
JG;stb factor permanent pentru o acĠiune permanentă destabilizatoare
JI coeficient de importanĠă în funcĠie de durata de existenĠă a lucrării de susĠinere
Jm coeficient parĠial pentru un parametru al pământului (o proprietate a materialului)
Jm;i coeficient parĠial pentru un parametrul al pământului în stratul i
JM coeficient parĠial pentru un parametru al pământului (o proprietate a materialului), Ġinând cont

de asemenea de incertitudinile asupra modelului
JQ coeficient parĠial pentru o acĠiune variabilă
Jqu coeficient parĠial pentru rezistenĠa la compresiune monoaxială
JR coeficient parĠial pentru o rezistenĠă
JR;d coeficient parĠial pentru o incertitudine într-un model de rezistenĠă
JR;e coeficient parĠial pentru rezistenĠa pământului
JR;h coeficient parĠial pentru rezistenĠa la lunecare
JR;v coeficient parĠial pentru capacitate portantă
Jw greutatea volumică a apei
JM’ coeficient parĠial pentru unghiul de frecare internă (tg M’)
JJ coeficient parĠial pentru greutatea volumică
T unghiul de înclinare a lui H
V stb;d valoarea de calcul pentru efortul total vertical stabilizator
V'h;0 componenta orizontală a presiunii efective a pământului în stare de repaus
V(z) efortul normal asupra unei lucrări de susĠinere la adâncimea z
W(z) efort tangenĠial în lungul unei lucrări de susĠinere la adâncimea z
M' unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective
Mcv unghiul de frecare internă la starea critică
Mcv;d valoarea de calcul a lui Mcv
Mƍd valoarea de calcul a lui M'

III.GENERALITĂğI. TIPURI DE LUCRĂRI DE SUSğINERE
Lucrările de susĠinere sunt lucrări care au ca scop reĠinerea terenului (pământ, roci, umpluturi) úi a
apei. În această categorie sunt incluse toate tipurile de lucrări úi sisteme de sprijin în care elementele
structurale sunt supuse forĠelor generate de materialul reĠinut (teren, apă).
În prezentul normativ sunt tratate următoarele categorii de lucrări de susĠinere:

x ziduri de sprijin
- ziduri de sprijin de greutate din piatră sau beton simplu, inclusiv gabioane,
- ziduri de sprijin tip cornier din beton armat,
- ziduri de sprijin din căsoaie,
x pereĠi de sprijin
- sprijiniri simple din lemn úi din elemente metalice de inventar pentru susĠinerea
excavaĠiilor,
- pereĠi din palplanúe,
- pereĠi îngropaĠi,
- pereĠi de susĠinere de tip mixt,
- pereĠi de susĠinere realizaĠi prin injecĠie cu presiune înaltă (tehnologia „jet-grouting”).
III.1. Ziduri de sprijin
Zidurile de sprijin sunt lucrări de susĠinere, în general definitive, utilizate de regulă pentru a asigura
trecerea între două cote, atunci când spaĠiul nu este suficient pentru o săpătură taluzată.
Zidurile de sprijin sunt lucrări de susĠinere cu caracter continuu, la care presiunea pământului se
transmite integral, pe toată suprafaĠa de contact dintre lucrare úi teren.
Zidurile de sprijin sunt realizate din zidărie de piatră, beton, beton armat, căsoaie sau gabioane.
Zidurile de sprijin de greutate sunt lucrări de susĠinere masive care rezistă presiunii pământului prin
propria lor greutate.
În Figura III.1 sunt prezentate, cu caracter de exemplu, câteva tipuri constructive de ziduri de sprijin
de greutate din beton.
Figura III.1. Exemple de tipuri de ziduri de greutate
Zidurile de greutate din beton sunt indicate pentru înălĠimi de până la 6 m, peste această valoare alte
tipuri de ziduri fiind probabil mai economice. Pentru a se face economie de material se adoptă secĠiuni în
trepte sau înclinate (Figura III.1 c, e, f). SecĠiunea simplă din Figura III.1 d) este indicată pentru înălĠimi
mici, de până la 1.5 m.
Zidurile de greutate din zidărie de piatră sunt indicate pentru înălĠimi mai mici de 4.5 m. Pentru
înălĠimi mai mici de cca 1.5 m se poate adopta o secĠiune simplă, ca cea din Figura III.1 d), iar pentru
înălĠimi cuprinse între 1.5 m úi 4.5 m secĠiuni în trepte sau cu contraforĠi (Figura III.2).
Figura III.2. Exemple de ziduri de greutate din zidărie de piatră nearmată
Pentru îmbunătăĠirea stabilităĠii zidurilor de greutate se adoptă de regulă o talpă înclinată (Figura
III.3 a) sau un pinten (Figura III.3 b).
Figura III.3. Exemple de metode de îmbunătăĠire a stabilităĠii zidurilor de greutate
Tot în categoria zidurilor de greutate intră úi cele realizate din gabioane (cutii din plasă de sârmă
umplute cu piatră) - Figura III.4. Ele se pot realiza cu trepte spre amonte sau spre aval.
Figura III.4. Exemple de ziduri de sprijin din gabioane
Zidurile de greutate pot fi realizate úi din elemente prefabricate de tip căsoaie. Căsoaiele sunt
construcĠii alcătuite din dulapi sau grinzi de lemn asamblate prin stivuire, delimitând incinte pătrate sau
rectangulare care se umplu cu piatră spartă sau pământ necoeziv (Figura III.5). Prin înlocuirea elementelor
de lemn cu elemente prefabricate din beton armat (Figura III.6) se pot realiza ziduri de înălĠimi mari, de
peste 10 m (Figura III.7). Tipul de căsoaie utilizat pentru zidul din Figura III.7 b) este indicat în general
pentru situaĠii în care nu există suprasarcini.
Figura III.5. Exemple de ziduri de sprijin din căsoaie de lemn
Figura III.6. Exemple de căsoaie din beton
a) b)
Figura III.7. Exemple de ziduri de sprijin din căsoaie de beton
Zidurile cornier sunt lucrări de sprijin realizate din beton armat, cu structură mai sveltă, care
utilizează greutatea pământului aflat deasupra consolei amonte pentru preluarea presiunii pământului,
reducând astfel greutatea proprie a zidului.
În Figura III.8 sunt prezentate exemple de tipuri de secĠiuni de zid cornier.
Pentru micúorarea consumului de armătură, la înălĠimi de peste 6 m se recomandă utilizarea de

contraforĠi (Figura III.8 c, d). Pentru această situaĠie este mai economică adoptarea unei soluĠii de pământ
armat cu geosintetice sau, eventual, armături metalice.
Stabilitatea zidurilor de sprijin poate fi îmbunătăĠită prin prevederea de console de descărcare
(Figura III.9).
Figura III.8. Exemple de ziduri de sprijin cornier
Figura III.9. Exemple de ziduri de sprijin tip cornier cu consolă de descărcare
Zidurile de sprijin sunt prevăzute cu sisteme de drenaj în amonte pentru colectarea apei subterane úi
a apelor provenite din infiltraĠia precipitaĠiilor.
III.2.Sprijiniri simple
Sprijinirile simple sunt lucrări de susĠinere cu caracter temporar, utilizate pentru sprijinirea
excavaĠiilor, atunci când:
- adâncimea săpăturii este mai mare decât înălĠimea la care pământul s-ar menĠine la verticală
nesprijinit,
- realizarea unei săpături taluzate ar fi imposibilă (din raĠiuni de spaĠiu disponibil) sau
neeconomică.
Ele au forma unor pereĠi de susĠinere verticali neetanúi.

Elementul principal al unei sprijiniri simple este constituit de dulapi, care sunt cei care vin în
contact direct cu pământul. Ei pot fi orizontali sau verticali. În primul caz, dulapii orizontali sunt montaĠi
după ce a fost realizată excavaĠia (pe tronsoane). Ei sunt utilizaĠi atunci când pământul se poate menĠine la
verticală nesprijinit pe adâncimea unui tronson de excavare (pământuri cu coeziune suficientă). Dulapii
verticali sunt introduúi în teren înaintea realizării săpăturii (utilizând un sistem de ghidare), fiind utilizaĠi în
cazul pământurilor necoezive.
Elementele sprijinirilor simple sunt realizate de regulă din lemn úi/sau metal.
Avantajul acestor sprijiniri este dat de simplitatea execuĠiei úi de costul relativ redus. Datorită
faptului ca nu sunt etanúe nu pot fi folosite sub nivelul apelor subterane.
III.2.1. Sprijiniri cu dulapi orizontali

Sprijinirea cu dulapi orizontali este alcătuită din următoarele elemente (Figura III.10):
¾ dulapi orizontali, dispuúi joantiv, în cazul pământurilor cu coeziune redusă sau cu interspaĠii,
dacă pământul are o coeziune mai mare;
¾ filate, elemente verticale de solidarizare a dulapilor, dispuse discontinuu pe înălĠime;
¾ úpraiĠuri, elemente de sprijinire a filatelor, dispuse orizontal sau înclinat, fixate prin împănare.
Figura III.10. Schema tip a unei sprijiniri cu dulapi orizontali
Dulapii úi filatele sunt realizate din grinzi de lemn, iar úpraiĠurile din lemn rotund (bile) sau
elemente metalice.
În cazul unei săpături de lăĠime mare, în general peste 6 m, úpraiĠurile orizontale trebuie
contravântuite prin grinzi úi contrafiúe în plan orizontal úi sprijinite pe verticală în dreptul nodurilor (cu
elemente numite popi) pentru a evita cedarea prin flambaj sau încovoiere sub greutate proprie (Figura
III.11).
Figura III.11. Exemplu de sprijinire cu dulapi orizontali cu úpraiĠuri rezemate intermediar (popi)
Tot pentru săpăturile de lăĠime mare se pot utiliza úpraiĠuri înclinate (Figura III.12).
Figura III.12. Sprijinire cu dulapi orizontali cu úpraiĠuri înclinate
Dezavantajul acestui sistem este obstruarea suprafeĠei de lucru de către contrafiúe. Pentru a
împiedica alunecarea pe grinzile orizontale, precum úi ridicarea acestora, contrafiúele trebuie să aibă o
înclinare redusă faĠă de orizontală.
III.2.2. Sprijiniri cu dulapi verticali

Sprijinirea cu dulapi verticali este alcătuită din următoarele elemente (Figura III.13):
¾ dulapi verticali, dispuúi joantiv;
¾ filate, elemente orizontale de solidarizare a dulapilor, dispuse discontinuu pe înălĠime;
¾ úpraiĠuri, elemente de sprijinire a filatelor, dispuse orizontal, fixate prin împănare.
Figura III.13. Schema tip a unei sprijiniri cu dulapi verticali

Dulapii verticali sunt introduúi în teren prin batere, treptat, pe măsura avansării săpăturii,
devansând-o pe aceasta. Vârful dulapilor trebuie întotdeauna să se găsească la cel puĠin 0.30 m sub nivelul
fundului săpăturii.
Sistemul de susĠinere din Figura III.13 se utilizează în cazul unor săpături continue, în spaĠii
înguste, a căror adâncime nu depăúeúte lungimea dulapilor. Pentru spaĠii largi, filatele úi úpraiĠurile se
înlocuiesc cu cadre orizontale din bile sau grinzi ecarisate legate pe verticală prin popi (Figura III.14). Dacă
dimensiunile cadrelor sunt mari, ele se contravântuiesc în plan orizontal (Figura III.15).
cadre orizontale
dulapi verticali
Figura III.14. Exemplu de sprijinire cu dulapi verticali cu cadre orizontale
scoabe
pene
dulapi verticali cadru orizontal

cu contravantuiri
Figura III.15. Exemplu de sprijinire cu dulapi verticali úi cadre contravântuite
III.2.3. Sprijiniri simple din elemente metalice de inventar

Sprijinirile din elemente metalice de inventar se tratează din punct de vedere al alcătuirii úi al
calculului precum sprijinirile simple din lemn.
Toate cele trei elemente ale unei sprijiniri simple (dulapi, filate úi úpraiĠuri) se regăsesc sub formă
metalică, cu dimensiuni în general modulate. ùpraiĠurile sunt telescopice, permiĠând adaptarea lor la diferite
dimensiuni.
În Figura III.16 este prezentată, cu titlu de exemplu, o astfel de sprijinire.
Figura III.16. Sprijiniri cu elemente metalice de inventar

III.3. Sprijiniri de tip mixt
Sprijinirile de tip mixt formează pereĠi temporari de susĠinere a unor excavaĠii care utilizează
combinaĠiile între diferite materiale pentru alcătuirea structurii de susĠinere: metal cu lemn, metal cu beton,
beton cu metal úi lemn.
Dintre aceste tipuri de sprijiniri, cel mai răspândit este aúa numitul „sistem berlinez”. Sistemul
berlinez combină metalul cu lemnul, elementele de rezistenĠă verticale fiind alcătuite din profile metalice
laminate (I) amplasate la diferite distanĠe (circa 1 ... 3 m) pe conturul viitorului perete de susĠinere, între
care, pe măsura avansării lucrărilor de excavare, se introduc dulapi orizontali care vor forma peretele
propriu-zis de sprijinire. În Figura III.17 este prezentată o secĠiune orizontală printr-un astfel de perete de
sprijin.
Dată fiind tehnologia de execuĠie a unei astfel de sprijiniri, aceasta nu poate fi utilizată decât în
terenuri care au o suficientă coeziune pentru a se menĠine nesprijinite pe o anumită înălĠime până la
montarea dulapilor úi deasupra apei subterane.
Profile metalice
Dulapi de lemn
Figura III.17. Schema tip a unui sistem de sprijinire berlinez

În funcĠie de adâncimea excavaĠiei profilele metalice pot fi introduse prin batere sau vibrare, sau pot
fi introduse în găuri forate úi încastrate prin betonare sub cota finală de excavare.
Totodată, în funcĠie de adâncimea de excavare, peretele poate fi realizat autoportant sau sprijinit
prin úpraiĠuri, respectiv, ancoraje (paragraful III.6).
III.4. PereĠi de susĠinere din palplanúe
Palplanúele sunt elemente prefabricate din metal, beton armat sau lemn, introduse în pământ prin
batere, vibrare sau presare astfel încât să formeze pereĠi continui cu rol de susĠinere úi etanúare.
Palplanúele sunt prevăzute cu îmbinări care asigură continuitatea peretelui din punct de vedere al
rezistenĠei úi etanúării.
Palplanúele pot fi utilizate pentru lucrări definitive sau temporare.
III.4.1.Palplanúe metalice
Palplanúele metalice, în secĠiunile cele mai utilizate sunt în formă de Z, S, U (Figura III.18).
Acestea pot fi combinate rezultând secĠiuni compuse în funcĠie de condiĠiile de stabilitate úi rezistenĠă pe
care trebuie să le îndeplinească (Figura III.19).
Palplanúele laminate la cald sunt utilizate în cele mai multe cazuri, fiind foarte versatile. GraĠie
formei lor simetrice se pot reutiliza cu uúurinĠă úi permit o fixare facilă a tiranĠilor, chiar úi sub nivelul apei.
Palplanúele de tip Z sunt adaptate solicitărilor severe, graĠie unui modul de inerĠie mare, iar raportul
rezistenĠă/greutate le face úi economice.
Palplanúele profilate la rece au grosimi limitate, dar lăĠimi mari. Forma specifică este dată prin
pliere. Această gamă de produse oferă soluĠii foarte economice pentru lucrări de mică anvergură.
Palplanúele combinate sunt indicate lucrărilor mari, care necesită moduli de inerĠie úi de rezistenĠă
mari (cheuri maritime, excavaĠii de dimensiuni foarte mari).
Tip U Tip Z Tip S
Îmbinări Îmbinări
Tipuri de îmbinări
Figura III.18. Exemple de palplanúe metalice úi de tipuri de îmbinări
a – tuburi + palplanúe „U”

b – chesoane din profile „U” + palplanúe „U”
c – chesoane din profile „Z” + palplanúe „Z”
d – profile úi palplanúe „Z”
Figura III.19. Exemple de pereĠi de palplanúe mixte
Utilizarea palplanúelor metalice neprotejate în medii foarte corozive (ex: în contact cu substanĠe
chimice agresive) nu este indicată. În cazul utilizării palplanúelor metalice pentru lucrări definitive sunt
necesare măsuri de protecĠie anticorozivă în funcĠie de agresivitatea mediului.
III.4.2.Palplanúe din beton armat sau beton precomprimat

Palplanúele din beton armat sau beton precomprimat sunt utilizate, de regulă, pentru lucrări
definitive. Utilizarea lor pentru lucrări temporare nu este indicată din cauza recuperării dificile din cauza
greutăĠii proprii mari.
Transportul, manipularea úi introducerea în teren ale palplanúelor din beton armat sau precomprimat
presupun maúini úi utilaje specializate. Introducerea în teren se realizează prin batere sau vibrare.
Palplanúele din beton armat sau precomprimat au secĠiuni dreptunghiulare úi sunt prevăzute cu
îmbinări pentru asigurarea etanúeităĠii (Figura III.20). Etanúeitatea asigurată de aceste îmbinări este în
general slabă, fiind necesare măsuri suplimentare de impermeabilizare.
Figura III.20. Exemple de palplanúe din beton armat sau precomprimat úi de tipuri de îmbinări
III.4.3.Palplanúe din lemn

Palplanúele din lemn sunt confecĠionate din dulapi sau grinzi ecarisate.
Palplanúele din lemn sunt introduse în teren prin batere. Pentru a nu se deteriora la introducerea în
teren, palplanúele din lemn sunt protejate la capete cu platbande metalice.
Utilizarea palplanúelor de lemn este limitată la lucrări temporare (ex: sprijinirea pereĠilor gropilor
de fundare). În funcĠie de gradul de etanúare necesar se pot adopta diferite tipuri de îmbinări între palplanúe
(Figura III.21).
Dulapi joantivi
Dulapi suprapuúi
Îmbinare în jumătatea lemnului
Îmbinare în coadă de rândunică
Îmbinare cu lambă úi uluc
Figura III.21. Exemple de palplanúe din lemn úi de tipuri de îmbinări
III.5. PereĠi îngropaĠi
PereĠii îngropaĠi sunt pereĠi de susĠinere a excavaĠiilor realizaĠi din beton armat.
După criteriul alcătuirii constructive, pereĠii îngropaĠi examinaĠi în cuprinsul prezentului normativ
se clasifică în: pereĠi din panouri úi pereĠi din piloĠi foraĠi.
După criteriul funcĠiilor îndeplinite de peretele îngropat în lungul aceleiaúi verticale, pereĠii
îngropaĠi se clasifică în: pereĠi omogeni úi pereĠi compuúi.
PereĠii omogeni sunt acei pereĠi la care atât materialul cât úi funcĠia pe care o îndeplinesc (de
susĠinere, de portanĠă sau de etanúare) sunt identice în lungul aceleiaúi verticale.
PereĠii compuúi sunt acei pereĠi la care funcĠiile de rezistenĠă, portanĠă úi de etanúare se separă pe
verticală.
În Anexa B, Tabelul B-1 sunt prezentate avantaje úi limitări pentru principalele tipuri de pereĠi de
susĠinere a excavaĠiilor.
III.5.1.PereĠi îngropaĠi din panouri

III.5.1.1.PereĠi mulaĠi
PereĠii mulaĠi sunt realizaĠi prin turnarea în teren a betonului după ce în prealabil a fost realizată
prin forare, sub protecĠia noroiului bentonitic, o tranúee de dimensiuni stabilite prin proiectare. În Figura
III.22 este prezentată o secĠiune printr-un astfel de perete.
Panourile sunt armate cu carcase de armătură iar legătura dintre panouri trebuie tratată astfel încât
să asigure continuitatea peretelui din punct de vedere al rezistenĠei úi etanúării.
Figura III.22. Perete din panouri - exemplu
III.5.1.2. PereĠi din elemente prefabricate

PereĠii îngropaĠi din panouri prefabricate sunt realizaĠi prin lansarea în tranúeea excavată a unor
elemente prefabricate prevăzute cu margini profilate care să asigure îmbinarea între acestea. În Figura
III.23 sunt prezentate două exemple de realizare a pereĠilor din elemente prefabricate.
Figura III.23. PereĠi din panouri prefabricate - exemple
Legătura fermă între perete úi teren, precum úi etanúarea peretelui sunt asigurate prin întărirea
noroiului de foraj autoîntăritor care este utilizat în astfel de cazuri (noroi bentonitic în care se introduce úi o
cantitate de ciment úi un aditiv întârzietor de priză).
III.5.2.PereĠi îngropaĠi din piloĠi foraĠi

În funcĠie de condiĠiile de rezistenĠă úi etanúare pe care trebuie să le îndeplinească peretele, piloĠii
pot fi dispuúi cu distanĠe între ei, joantivi sau secanĠi.
PereĠii realizaĠi din piloĠi sunt recomandaĠi, de regulă, atunci când stabilitatea tranúeelor necesare
pentru panouri nu este asigurată (de exemplu, când în vecinătatea peretelui se găsesc fundaĠiile unor
construcĠii cu încărcări mari) sau dacă în cuprinsul stratificaĠiei se întâlnesc mâluri sau nisipuri antrenate
de curentul de apă. În astfel de situaĠii se recurge la piloĠi foraĠi cu tubaj recuperabil.
În Figura III.24 sunt prezentate câteva tipuri de pereĠi îngropaĠi din piloĠi, diferenĠiate după modul
de dispunere, materialul din care sunt alcătuiĠi úi de armarea piloĠilor.
În cazul pereĠilor din piloĠi secanĠi se poate recurge la armarea tuturor piloĠilor, dacă peretele este
supus la încărcări mari care impun o rezistenĠă ridicată a acestuia, sau la armarea numai a piloĠilor
secundari, dacă peretele nu este supus la solicitări importante dar este importantă îndeplinirea condiĠiei de
etanúare.
În funcĠie de condiĠiile pe care trebuie să le îndeplinească peretele, piloĠii nearmaĠi (primari) pot fi
realizaĠi din material cu slabe rezistenĠe care asigură numai condiĠia de etanúare (amestec de noroi
bentonitic cu ciment la care se poate adăuga úi nisip) sau din beton simplu care are o rezistenĠă mai ridicată.
Figura III.24. PereĠi din piloĠi foraĠi

În cazul realizării peretelui din piloĠi secanĠi, se va avea în vedere corelarea între adâncimea de
intersectare a piloĠilor cu toleranĠele în execuĠie ale acestora úi cu diametrul lor, astfel încât să fie asigurată
intersecĠia pe toată lungimea pilotului, iar pilotul primar să nu se distrugă la forarea piloĠilor secundari
punându-se astfel în pericol etanúeitatea peretelui.
III.6. Sisteme de sprijin pentru pereĠi de susĠinere a excavaĠiilor
După criteriul modului de preluare a solicitărilor la care sunt supuúi, pereĠii de susĠinere pentru
excavaĠii se clasifică în: pereĠi de susĠinere în consolă úi pereĠi de susĠinere rezemaĠi.
III.6.1. PereĠi de susĠinere în consolă

Stabilitatea unui perete de susĠinere în consolă pe parcursul lucrărilor de excavare este asigurată
prin încastrarea acestuia în teren.
În Figura III.25 sunt ilustrate etapele de execuĠie a unui perete de susĠinere în consolă.
Figura III.25. Etapele de execuĠie a unui perete de susĠinere în consolă
III.6.2.PereĠi de susĠinere rezemaĠi

Rezemarea peretelui de susĠinere pe măsura realizării excavaĠiei reprezintă o alternativă care
permite reducerea adâncimii de încastrare a peretelui, precum úi limitarea deplasărilor orizontale ale
peretelui, comparativ cu soluĠia peretelui în consolă.
Sistemele de rezemare de tip úpraiĠuri sau ancoraje sunt descrise în paragraful III.6.3.
Pe măsura avansării lucrărilor de excavare sunt amplasate sistemele de rezemare la cotele úi
intervalele rezultate în urma calculelor de proiectare.
În Figura III.26 sunt ilustrate etapele de execuĠie a unei astfel de lucrări.
Figura III.26. Etapele de execuĠie a unui perete de susĠinere rezemat
O variantă de rezemare a pereĠilor de susĠinere prin însăúi structura îngropată realizată sub protecĠia
acestora o reprezintă procedeul de „sus în jos” sau „top – down”, cunoscut úi sub numele de „metoda
milaneză”. Structura subterană este realizată de sus în jos, pe măsura avansării lucrărilor de excavare, iar
planúeele acesteia devin pe rând rezemări ale peretelui de susĠinere. Încărcările verticale sunt preluate de
stâlpi úi transmise unor barete sau piloĠi executaĠi în prealabil. Procedeul permite realizarea, simultan cu
subsolurile, a unui număr de niveluri din suprastructura construcĠiei. ExecuĠia lucrărilor este însă mai
complexă úi mai anevoioasă; spaĠiile de lucru sunt reduse - săparea terenului are loc sub fiecare planúeu pe
o înălĠime egală cu cea a viitorului nivel; trebuie asigurate goluri pentru evacuarea pământului săpat; sunt
necesare utilaje cu gabarit redus etc.
În Figura III.27 sunt ilustrate etapele de execuĠie în procedeul de sus în jos.

Figura III.27. Etapele de execuĠie în procedeul de sus în jos (top-down)
III.6.3. Sisteme de rezemare a pereĠilor de susĠinere

III.6.3.1.SoluĠia cu úpraiĠuri
ùpraiĠurile sunt în general elemente metalice (profile H, secĠiuni rectangulare sau tuburi) având
rolul de a prelua eforturile din presiunea pământului asupra peretelui. FuncĠia acestui sistem de rezemare,
de regulă provizoriu, este de a asigura stabilitatea pereĠilor de susĠinere până în momentul în care este
construită structura definitivă. După ce întreaga excavaĠie a fost realizată, începe de jos în sus construirea
structurii, úpraiĠurile fiind îndepărtate pe măsură ce structura avansează.
Dezavantajul major al acestui sistem de rezemare a susĠinerilor îl reprezintă „aglomerarea”
excavaĠiei, ceea ce complică atât lucrările de excavare, care trebuie realizate printre úi pe sub úpraiĠuri, cât
úi lucrările ulterioare de construire a structurii subterane.
În cazul unor deschideri mari ale excavaĠiei, úpraiĠurile pot fi realizate sub formă de contrafiúe care
asigură rezemarea peretelui prin sprijinirea de fundul excavaĠiei. În acest caz este necesară dimensionarea
adecvată a elementelor în care se sprijină contrafiúele.
III.6.3.2. SoluĠia cu ancoraje

SoluĠia cu ancoraje are avantajul că lasă liberă incinta excavată. Această soluĠie poate fi utilizată
complementar cu alte soluĠii (úpraiĠuri sau contrabanchete de pământ).
Ancorajele, în general, nu sunt indicate în cazul unor terenuri slabe sau atunci când există
construcĠii în vecinătate care ar putea fi afectate de execuĠia ancorajelor.
Sistemul de rezemare cu ancoraje poate fi realizat în două soluĠii:
cu tiranĠi pasivi care transmit solicitarea din reazem la o placă de ancoraj (Figura III.28) sau la un
bloc din beton (blocul de beton poate fi fixat printr-o capră de piloĠi în cazul unor solicitări mari)
(Figura III.29) ;
cu tiranĠi foraĠi, injectaĠi úi pretensionaĠi.
Figura III.28. Tirant pasiv care transmite încărcarea unei plăci de ancoraj
Figura III.29. Tirant pasiv care transmite încărcarea unui bloc de beton fundat pe o capră de piloĠi
TiranĠii foraĠi, injectaĠi úi pretensionaĠi (Figura III.30) sunt indicaĠi atunci când nivelul apei
subterane este deasupra nivelului de ancorare úi când terenul din spatele peretelui este abrupt. Nu este
recomandată folosirea acestora în cazul în care nivelul hidrostatic se află deasupra punctului de pornire a
forajului, dacă acest nivel nu poate fi coborât sau dacă nu se dispune de o tehnologie adecvată care să
prevină curgerea apei. În cazurile în care nivelul de ancorare necesar este apropiat de suprafaĠa terenului,
varianta tiranĠilor pasivi poate fi mai economică, cu condiĠia să existe suficient spaĠiu liber în spatele
peretelui.
TiranĠii foraĠi, injectaĠi úi pretensionaĠi au avantajul că pot fi instalaĠi pe mai multe nivele. La
stabilirea tipului de tirant trebuie avută în vedere durata de lucru estimată pentru acesta.
Figura III.30. Exemplu de tirant forat, injectat úi pretensionat
La proiectarea tiranĠilor foraĠi, injectaĠi úi pretensionaĠi se vor respecta prevederile reglementările

tehnice specifice acestui tip de lucrări.
În Tabelul III-1 sunt prezentate câteva din avantajele úi limitările tiranĠilor foraĠi, injectaĠi úi
pretensionaĠi.
Tabelul III-1. Avantaje úi limitări ale tiranĠilor foraĠi, injectaĠi úi pretensionaĠi

Avantaje Limitări
după execuĠie, incinta excavată este liberă timpul necesar instalării úi pretensionării
permiĠând accesul pentru lucrările de ancorajelor duce la mărirea duratei de execuĠie a
construcĠie lucrării de susĠinere
ancorajele pretensionate pot reduce ancorajele se extind adesea pe o distanĠă
deplasările peretelui úi tasările terenului în considerabilă în afara incintei protejate de pereĠii
spatele peretelui, în funcĠie de valoarea de susĠinere
forĠei de pretensionare uneori este necesară înlăturarea tensiunii din
ancoraje sau chiar a ancorajului la sfârúitul
lucrărilor de construire
execuĠia ancorajelor poate conduce la slăbirea
terenului străbătut
III.6.3.3.SoluĠia cu contrabanchete
Contrabanchetele din pământ pot fi utilizate pentru a ajuta stabilitatea unui perete de susĠinere úi
pentru reducerea deplasărilor acestuia.
Utilizarea contrabanchetelor adiacente peretelui de susĠinere are avantajul că excavaĠia poate atinge
adâncimi mai mari (chiar cota finală) în partea centrală, fără a fi împiedicate lucrările de úpraiĠuire.
În combinaĠie cu contrabanchetele poate fi utilizată soluĠia cu contrafiúe. În Figura III.31 sunt

prezentate schematic etapele de execuĠie a unei astfel de lucrări de susĠinere.
Se interzice înlăturarea prematură a contrabanchetei sau micúorarea acesteia, întrucât poate să
conducă la cedarea peretelui de susĠinere.
Contrabanchetele pot fi utilizate úi în combinaĠie cu rezemarea peretelui de susĠinere direct prin

structura realizată în incinta excavată. În Figura III.32 este prezentată schematic această posibilitate.
Contrabancheta este îndepărtată numai în momentul în care structura poate prelua solicitările date de
peretele de susĠinere.
Figura III.31. Utilizarea contrabanchetelor din pământ în combinaĠie cu sistemul de rezemare prin
contrafiúe
Figura III.32. Utilizarea contrabanchetelor din pământ în combinaĠie cu rezemarea peretelui de

infrastructura construită în incinta excavată
În Figura III.33 sunt prezentate elementele geometrice ale unei contrabanchete.
Figura III.33. Elementele geometrice ale contrabanchetei de pământ
În condiĠii de teren date, gradul de asigurare a stabilităĠii oferit de contrabanchetă depinde de

înălĠimea H, de lăĠimea B úi de panta 1:m (Figura III.33). Panta 1:m este guvernată de parametrii geotehnici
ai terenului, în timp ce H úi B sunt limitate de consideraĠii legate de spaĠiul úi accesul din excavaĠie.
Dacă, pentru a se instala reazemul permanent al peretelui, contrabancheta este îndepărtată pe o

anumită lungime, poate fi necesară o analiză tridimensională pentru estimarea stabilităĠii úi deplasărilor
peretelui. Dificultatea analizei determină, în general, utilizarea contrabanchetelor de pământ împreună cu
metodele observaĠionale.
În anexa B, paragraful B-3 sunt prezentate câteva posibilităĠi de modelare a contrabanchetelor de

pământ utilizate pentru asigurarea stabilităĠii pereĠilor îngropaĠi.
III.7. PereĠi de susĠinere realizaĠi prin injectare cu presiune înaltă (tehnologia „jet-grouting”)
O posibilitate de realizare a unor pereĠi de susĠinere a excavaĠiilor o reprezintă injectarea unui

mortar de ciment în teren prin tehnologia ”jet-grouting”.
Această tehnologie constă în fracturarea hidraulică a terenului cu ajutorul unui jet de fluid de mare
presiune úi injectarea terenului cu un liant (în general pe bază de ciment). Jetul de fluid poate fi constituit
chiar de liantul de injecĠie. Rezultă astfel coloane, panouri sau alte tipuri de elemente injectate. Tehnologia
de execuĠie este descrisă în SR EN 12716:2002.
Dispunerea secantă sau tangentă a unor astfel de elemente (coloane sau panouri) permite realizarea
unor pereĠi care pot avea úi rol de susĠinere (Figura III.34). Această tehnică este folosită mai ales în cazuri
unor lucrări speciale (realizarea unor lucrări de subzidire, consolidări etc.).
Figura III.34. Principiul de realizare a unor pereĠi de susĠinere prin injectare cu presiune înaltă („jet-
grouting”)
IV. PRESCRIPğII GENERALE DE PROIECTARE
IV.1. PrescripĠii privind elaborarea proiectului
IV.1.1. Categoria geotehnică
(1) Încadrarea lucrărilor de susĠinere în categoriile geotehnice trebuie să respecte prevederile

generale ale SR EN 1997-1:2004, paragraful 2.1, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională
asociate.
(2) Lucrările de susĠinere sunt încadrate astfel în categoriile geotehnice:
Categoria geotehnică 1: structuri mici sau relativ simple, care pot fi proiectate folosind
experienĠa acumulată úi date úi analize calitative. În această categorie intră lucrările de susĠinere cu înălĠime
mai mică de 1.5 m, la care cedarea ar duce la distrugeri minime úi la blocarea accesului.
Categoria geotehnică 2: structuri convenĠionale fără riscuri deosebite, fără condiĠii de încărcare
sau de teren speciale, care pot fi proiectate utilizând date úi analize cantitative obiúnuite. În această
categorie intră lucrările de susĠinere a căror cedare poate provoca pagube moderate.
Categoria geotehnică 3: structuri care implică riscuri datorate condiĠiilor deosebite de teren,
încărcărilor úi vecinătăĠilor, care trebuie proiectate utilizând metode speciale.
(3) Încadrarea preliminară a unei lucrări de susĠinere într-una din categoriile geotehnice trebuie
să se facă, în mod normal, înainte de cercetarea geotehnică terenului. Încadrarea poate fi ulterior schimbată
în cursul procesului de proiectare úi execuĠie.
(4) Pentru evaluarea riscurilor úi încadrarea lucrărilor de susĠinere în categoriile geotehnice se

va Ġine seama de clasele de consecinĠe CC1, CC2, CC3 definite în SR EN 1990:2004–Anexa B, úi după caz,
cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
IV.1.2. Investigarea geotehnică a amplasamentului
(1) Investigarea geotehnică se realizează cu ajutorul forajelor úi sondajelor, ca úi a încercărilor in

situ. Se vor respecta prevederile NP 074-2007.
(2) InvestigaĠiile geotehnice trebuie realizate în funcĠie de încadrarea pe categorii geotehnice.

Pentru categoria geotehnică 1 nu sunt necesare investigaĠii geotehnice specifice. În timpul lucrărilor
de execuĠie trebuie să se verifice ipotezele avute în vedere la proiectare.
Categoria geotehnică 2 presupune studii de arhivă úi realizarea de investigaĠii geotehnice specifice,
conform NP 074-2007.
(3) O etapă importantă este determinarea informaĠiilor privind regimul apei subterane. Trebuie
realizate următoarele:
- observarea nivelului apei în foraje úi piezometre, precum úi a fluctuaĠilor acestuia,
preferabil în timpul iernii úi a primăverii;
- estimarea hidrogeologiei amplasamentului, incluzând miúcările apei subterane úi variaĠiile
presiunilor;
- determinarea nivelurilor extreme ale apei libere (provenită din diferite cauze) care pot
influenĠa presiunea apei subterane.
(4) Categoria geotehnică 3 presupune investigaĠii adiĠionale faĠă de cele impuse la categoria
geotehnică 2, cum ar fi de exemplu: încercări geotehnice complexe pentru determinarea unor parametri
caracteristici utilizaĠi într-un calcul de interacĠiune teren – structură prin metode numerice. Acestea se pot
referi la determinarea coeficientului de presiune în stare de repaus, Ko, prin încercări de teren, determinarea
relaĠiei efort – deformaĠie ale terenului cu luarea în considerare a fenomenului de ecruisaj, încercări
dinamice etc.
(5) În cazul în care sunt suspectate contaminări chimice, trebuie realizată o investigare pentru
determinarea compuúilor chimici úi a modului în care ar putea afecta structura de sprijin.
(6) În elaborarea programului de investigaĠii geotehnice, pentru fiecare tip de lucrare de susĠinere
se vor avea în vedere parametrii geotehnici specifici necesari fie pentru aplicarea unei anumite metode de
calcul, fie pentru alegerea unei anumite metode de execuĠie. Se vor avea în vedere standardele specifice de
execuĠie existente pentru unele tipuri de lucrări de susĠinere (de exemplu: SR EN 12063:2003 „ExecuĠia
lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi din palplanúe”, SR EN 12716:2002 „ExecuĠia lucrărilor geotehnice
speciale. Injectarea cu presiune înaltă a terenurilor (jet grouting)”, SR EN 1536:2004 „ExecuĠia lucrărilor
geotehnice speciale. PiloĠi foraĠi.”, SR EN 1538:2002 „ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi
mulaĠi”, SR EN 1537:2002 „ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren”) care prevăd
determinarea unor parametri geotehnici specifici.
De asemenea, se vor avea în vedere prevederile SR EN 1997-2:2007 „Eurocod 7: Proiectarea
geotehnică. Partea 2: Investigarea úi încercarea terenului”, úi după caz, cu anexa naĠională asociată, precum
úi ale SR EN 1998-5:2004 „Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la cutremur. Partea 5:
FundaĠii, structuri de susĠinere úi aspecte geotehnice”, úi după caz, cu anexa naĠională asociată.
În capitolele prezentului normativ, ca úi în Anexele acestuia sunt date, acolo unde este cazul, cu
caracter informativ, care sunt parametrii geotehnici necesari aplicării anumitor metode de calcul.
IV.2. Stări limită
IV.2.1. În metoda stărilor limită sunt analizate: starea limită ultimă (SLU) úi starea limită de
exploatare (SLE). Acest tip de metodă de calcul are ca obiectiv aplicarea unor coeficienĠi de siguranĠă
potriviĠi, acolo unde ei sunt necesari - de exemplu, cei mai mari factori de siguranĠă trebuie aplicaĠi acolo
unde incertitudinile sunt úi ele mari. Aplicarea factorilor parĠiali de siguranĠă are avantajul de a putea
distribui diferit marja de siguranĠă pentru diferiĠii parametri.
IV.2.2. Starea limită ultimă se defineúte ca fiind acea stare limită care se referă la siguranĠa
oamenilor úi a structurii.
Starea limită ultimă se referă la pierderea echilibrului static sau la ruperea unui component critic al
structurii sau al întregii structuri. Cu alte cuvinte, se definesc criterii astfel încât să nu survină o cedare a
construcĠiei.
Starea limită ultimă este atinsă când forĠele perturbatoare devin egale sau depăúesc forĠele
rezistente. Marja de siguranĠă faĠă de atingerea SLU este obĠinută prin aplicarea de factori parĠiali ai
încărcărilor úi ai materialelor.
ForĠele perturbatoare sunt mărite prin multiplicarea cu factorii încărcărilor, obĠinând astfel valori de
proiectare ale acestor forĠe. ForĠele rezistente sunt diminuate prin împărĠirea la factorii parĠiali de material,
obĠinând rezistenĠele de proiectare. Dacă rezistenĠa de proiectare este egală sau mai mare decât solicitarea
de proiectare, se estimează că există o marjă suficientă de siguranĠă faĠă de cedarea la starea limită ultimă.
IV.2.3. În conformitate cu SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele

naĠionale asociate, trebuie luate în considerare următoarele situaĠii:
pierderea echilibrului structurii sau terenului, considerate ca un corp rigid, în care rezistenĠa
materialelor structurale si a terenului este nesemnificativă în asigurarea rezistenĠei (EQU);
cedare internă sau deformaĠii excesive ale structurii sau elementelor structurale, în care
rezistenĠa materialelor structurale este semnificativă în asigurarea rezistenĠei (STR);
cedarea sau deformaĠii excesive ale terenului, în care rezistenĠa terenului este semnificativă
în asigurarea rezistenĠei (GEO);
pierderea echilibrului structurii sau terenului datorită ridicării de către presiunile interstiĠiale
(UPL);
antrenare hidrodinamică, eroziune internă a terenului datorată gradienĠilor hidraulici (HYD).
IV.2.4. Starea limită de exploatare se referă la condiĠiile care duc la pierderea utilităĠii funcĠionale
a unui component sau a întregii structuri. Aceasta poate fi provocată de deformaĠiile terenului sau ale
structurii.
Starea limită de exploatare este atinsă atunci când deformaĠiile apărute în timpul duratei de viaĠă a
construcĠiei depăúesc limitele prevăzute sau dacă exploatarea normală a structurii este afectată.
IV.2.5. Pentru calculul la stări limită a lucrărilor de susĠinere trebuie avute în vedere stările limită
precizate în SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate,
paragraful 9.2, respectiv:
- pierderea stabilităĠii generale,
- cedarea unui element structural sau cedarea legăturii dintre elemente,
- cedarea combinată în teren úi în elementul structural,
- ruperea prin ridicare hidraulică úi eroziune regresivă,
- miúcări ale lucrării de susĠinere care pot produce prăbuúirea sau pot afecta aspectul sau
utilizarea eficientă a lucrării propriu-zise sau a celor învecinate,
- pierderi inacceptabile de apă prin sau pe sub perete,
- transport inacceptabil de particule de pământ prin sau pe sub perete,
- modificări inacceptabile ale regimului apei subterane.
IV.2.6. Pentru lucrările de susĠinere de tip gravitaĠional (ziduri de sprijin) úi pentru lucrările
compozite (cum ar fi, de exemplu, lucrările de susĠinere din pământ armat) trebuie luate în considerare úi
următoarele stări limită:
- pierderea capacităĠii portante a pământului sub talpă,
- cedarea prin alunecare pe talpa zidului,
- cedarea prin răsturnarea zidului.
IV.2.7. Pentru lucrările de susĠinere îngropate (pereĠi din palplanúe, pereĠi îngropaĠi) trebuie luate în
considerare úi următoarele stări limită:
- cedarea prin rotirea sau translaĠia peretelui sau a unor părĠi ale acestuia;
- cedarea prin pierderea echilibrului vertical al peretelui.
IV.2.8. Pentru toate tipurile de lucrări de susĠinere trebuie analizate úi combinaĠii între stările limită
menĠionate.
IV.III. AcĠiuni úi situaĠii de proiectare
IV.3.1. AcĠiunile úi situaĠiile de proiectare pentru calculul la stări limită al lucrărilor de susĠinere
sunt cele precizate în SR EN 1997-1:2004, paragraful 9.3, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi
anexele naĠionale asociate.
IV.3.2. AcĠiunile vor fi considerate în conformitate cu prevederile paragrafului 2.4.2 (4) din SR EN
1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate, respectiv se vor include
ca acĠiuni de bază următoarele:
- greutăĠile pământului, rocilor, apei
- eforturile din teren
- presiunea pământului úi presiunile apei subterane
- presiunea apei libere, inclusiv valurile
- presiunea apei din pori
- forĠe hidrodinamice
- încărcări permanente úi încărcări transmise de construcĠii
- suprasarcini
- forĠe de amarare
- descărcarea sau excavarea terenului
- încărcările din trafic
- miúcări cauzate de exploatări miniere, tuneluri, cavităĠi subterane,
- umflarea úi contracĠia produse de vegetaĠie, climă sau variaĠii de umiditate,
- miúcări datorate curgerii sau alunecării, precum úi tasării masivelor de pământ,

- miúcări datorate degradării, dispersiei, auto-compactării úi dizolvării
- miúcări datorate cutremurelor, exploziilor, vibraĠiilor úi încărcărilor dinamice,
- efectele produse de temperatură, inclusiv îngheĠ
- încărcarea din gheaĠă,
- eforturi de precomprimare în ancoraje sau úpraiĠuri
- frecarea negativă.
IV.3.3. AcĠiunile sunt definite în conformitate cu SR EN 1990:2004, úi după caz, cu eratele,

IV.3.4. La stabilirea valorilor acĠiunilor se vor avea în vedere prescripĠiile úi recomandările cuprinse
în SR EN 1997-1:2004, paragrafele de la 9.3.1.2 la 9.3.1.8, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi
anexele naĠionale asociate.
IV.3.5. Orice interacĠiune teren – structură trebuie luată în considerare atunci când se determină
acĠiunile de proiectare.
IV.3.6. Calculul lucrărilor de susĠinere se face, după caz, în funcĠie de una sau mai multe combinaĠii
posibile de acĠiuni úi/ sau situaĠii de proiectare.
IV.3.7. Valorile de calcul ale datelor geometrice vor fi stabilite pe baza prevederilor cuprinse în
paragraful 9.3.2. al SR EN 1997-1:2004, Ġinându-se seama de posibilele variaĠii în teren, úi după caz, cu
eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
IV.3.8. Nivelele de apă considerate pentru proiectare se vor baza pe datele locale din amplasament,
Ġinând cont de efectul variaĠiilor acestora.
IV.3.9. SituaĠiile de proiectare ce trebuie luate în considerare pentru lucrările de susĠinere sunt:
- variaĠia în spaĠiu a proprietăĠilor pământurilor, nivelelor apei úi presiunilor apei din pori,
- variaĠiile anticipate în timp ale proprietăĠilor pământurilor, nivelelor apei úi ale presiunilor
apei din pori,
- variaĠiile acĠiunilor úi ale modului în care acestea se combină,
- excavaĠia, afuierea sau erodarea pământului în faĠa lucrării de susĠinere,
- efectele compactării materialului umpluturii din spatele lucrării de susĠinere,
- efectele viitoarelor lucrări úi ale unor încărcări úi descărcări prevăzute asupra materialului
reĠinut sau în apropierea lui,
- miúcările anticipate ale terenului datorate, de exemplu, subsidenĠei sau acĠiunii îngheĠului.
IV.3.10. Pentru structurile de susĠinere realizate în zone seismice se vor respecta prevederile SR EN
1998-1:2004, SR EN 1998-1:2004/NA:2008, paragraful 2.1, úi după caz, cu eratele, úi amendamentul
asociate, precum úi SR EN 1998-5:2004, secĠiunea 7, úi după caz, cu eratele, úi amendamentul asociate. De
asemenea, se vor respecta prevederile P100-1:2006.
IV.4. Metode de proiectare úi modele de calcul
IV.4.1. Metodele prin care se verifică stările limită sunt cele prevăzute la paragraful 2.1 (4) din SR
EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate, respectiv:
- prin calcul (conform 2.4 din SR EN 1997-1:2004)
- pe bază de măsuri prescriptive (conform 2.5 din SR EN 1997-1:2004)
- pe bază de modele experimentale (conform 2.6 din SR EN 1997-1:2004)
- metode observaĠionale.
Metodele de proiectare prin calcul sunt descrise în prezentul normativ pentru fiecare tip de lucrare
de susĠinere în parte, în capitolele respective.
Metodele de proiectare pe bază de măsuri prescriptive sunt prevăzute pentru lucrările de sprijiniri
simple ale excavaĠiilor, pentru adâncimi de până la 3 m (a se vedea paragraful VII.5.1.
Metodele bazate pe modele experimentale sunt indicat a se utiliza la lucrări de susĠinere complexe,
la care comportarea lucrării de susĠinere în interacĠiune cu terenul nu este cunoscută sau nu este corect
modelată prin metodele de calcul curente. Din această categorie se pot aminti modele de laborator (clasice
sau centrifugate) sau la scară reală. Se vor avea în vedere prevederile SR EN 1997-1:2004, paragraful 2.6,
úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
Aplicarea metodelor observaĠionale presupune monitorizarea lucrării de susĠinere úi corectarea

proiectului pe parcursul execuĠiei. Dacă măsurătorile realizate în timpul execuĠiei indică valori diferite de
cele din proiect pentru anumite mărimi (deplasări, forĠe în úpraiĠuri, nivelul apei etc.) se aplică prevederile
SR EN 1997-1:2004 paragraful 2.7, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexa naĠională asociate.
IV.4.2. Rezultatele calculelor se vor compara ori de câte ori este posibil cu experienĠa comparabilă.
IV.4.3. La proiectare, pentru verificarea stărilor limită se vor aplica procedeele descrise in SR EN
1997-1:2004, paragrafele 2.4.7 (pentru starea limită ultimă) úi 2.4.8 (pentru starea limită de exploatare), cu
eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
IV.4.4. La proiectare se vor avea în vedere prevederile úi recomandările paragrafului 9.4 din SR EN
1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
IV.4.5. Valorile coeficienĠilor parĠiali pentru acĠiuni, efectele acĠiunilor úi rezistenĠe sunt cei din
Anexa A a SR EN 1997-1:2004, corelat cu Anexa NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu
eratele, úi amendamentul asociate.
IV.4.6. În conformitate cu Anexa NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu eratele,

úi amendamentul asociate, valorile coeficienĠilor parĠiali pentru acĠiuni úi efectele acĠiunilor în situaĠiile
accidentale sunt egale cu 1.0.
IV.4.7. Este indicat ca valorile coeficienĠilor parĠiali pentru rezistenĠe să fie stabilite Ġinând seama
de condiĠiile particulare ale situaĠiei accidentale.
IV.4.8. Determinarea valorilor de proiectare a parametrilor geotehnici se face în conformitate cu

prevederile Normativului NP 122-2010 privind determinarea valorilor caracteristice úi de calcul ale
parametrilor geotehnici.
IV.4.9. La proiectarea prin calcul se vor respecta exigenĠele fundamentale ale SR EN 1990:2004, úi
după caz, cu eratele, amendamentul úi anexele naĠionale asociate, precum úi prevederile paragrafului 2.4 al
SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
IV.4.10. Modelul de calcul utilizat trebuie să descrie comportarea prezumată a terenului, pentru
starea limită considerată.
IV.4.11. Dacă pentru o stare limită nu există modele de calcul fiabile, calculul trebuie realizat
pentru o altă stare limită folosind coeficienĠi care să asigure că depăúirea stării limite considerate este
suficient de improbabilă. În astfel de cazuri, proiectarea se poate face úi pe bază de măsuri prescriptive,
modele, încercări de probă sau metode observaĠionale.
IV.4.12. Modelul de calcul considerat poate fi: analitic, semi-empiric sau numeric.
V. EVALUAREA PRESIUNII MASIVELOR DE PĂMÂNT ASUPRA LUCRĂRILOR DE

SUSğINERE
V.1. GeneralităĠi
V.1.1. La determinarea valorilor de calcul ale presiunilor pământului se vor lua în considerare
moduri úi amplitudini acceptabile ale deplasărilor úi deformaĠiilor lucrării de susĠinere, care sunt posibil a
se produce pentru starea limită considerată.
V.1.2. La evaluarea presiunilor pământului asupra lucrărilor de susĠinere trebuie să se Ġină cont de
următorii factori:
- existenĠa unei suprasarcini la suprafaĠa terenului,
- panta suprafeĠei terenului,
- unghiul pe care îl face peretele de susĠinere cu verticala,
- nivelele de apă úi forĠele hidrodinamice în teren,
- mărimea, direcĠia úi sensul deplasării lucrării de susĠinere în raport cu masivul de pământ sprijinit,
- caracteristicile geotehnice ale masivului de pământ sprijinit, respectiv greutatea volumică úi
parametrii rezistenĠei la forfecare,
- rigiditatea peretelui de susĠinere úi a sistemului de sprijin,
- rugozitatea suprafeĠei lucrării de sprijin aflată în contact cu terenul,
- în cazul lucrărilor care susĠin masive de rocă se va lua în considerare úi efectul discontinuităĠilor,
respectiv orientarea, deschiderea úi rugozitatea acestora, precum úi caracteristicile mecanice ale
materialului care eventual umple discontinuităĠile.
V.1.3. La evaluarea parametrilor de frecare la interfaĠa lucrare de sprijin/masiv de pământ, respectiv

a frecării úi adeziunii mobilizate se va Ġine seama de:
- parametrii de rezistenĠă ai terenului,
- proprietăĠile de frecare la interfaĠa lucrare – teren,
- direcĠia úi amplitudinea deplasării lucrării de sprijin faĠă de masivul de pământ,
- capacitatea lucrării de susĠinere de a prelua forĠele verticale ce rezultă din frecarea úi adeziunea la
contactul dintre aceasta úi teren.
Se presupune că frecarea maximă pe peretele de sprijin nu poate apare simultan cu rezistenĠa
maximă la forfecare de-a lungul suprafeĠei de rupere.
În Anexa A, Tabelele A-1 úi A-2 sunt prezentate, cu caracter orientativ, valori din literatură ale
unghiului de frecare perete/teren, G.
La evaluarea acestor parametri se vor avea în vedere recomandările úi prescripĠiile cuprinse în SR
EN 1997-1:2004, paragraful 9.5, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
V.1.4. Valoarea presiunii pământului pentru calculul la starea limită ultimă este în general diferită
de valoarea acesteia la starea limită de exploatare, ea neavând o singură valoare caracteristică.
V.1.5. La evaluarea presiunii pământului se va Ġine seama de eventualul potenĠial de umflare a

pământului, precum úi de efectul compactării umpluturii din spatele lucrării de sprijin ( a se vedea Anexa
A, paragraful A.6.7).
V.2. Presiunea pămăntului în stare de repaus
V.2.1. Atunci când lucrarea de sprijin este foarte rigidă, nu se deplasează úi nu se roteúte, presiunea
pământului este calculată pe baza eforturilor în stare de repaus.
Pentru un pământ normal consolidat se consideră a fi îndeplinite condiĠiile de repaus atunci când
deplasarea lucrării de susĠinere este mai mică de 5 x 10-4 x h, unde h este înălĠimea structurii de sprijin.
V.2.2. Presiunea în stare de repaus, V0’ se calculează ca fiind:
V '0 K 0 Jz , unde: (Ec. V-1)

K0 – coeficientul presiunii în stare de repaus,

J - greutatea volumică a pământului susĠinut,
z – adâncimea punctului de calcul.
V.2.3. Pentru o suprafaĠă orizontală a terenului din spatele lucrării de sprijin, coeficientul presiunii
în stare de repaus, K0 se calculează cu:
K0 1 sin M' u RSC , unde: (Ec. V-2)
M’ – unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective pentru pământul susĠinut

RSC – raportul de supraconsolidare pentru pământul susĠinut.
Această formulă nu este indicat a fi utilizată pentru un raport de consolidare, RSC mai mare de 3.
V.2.4. Pentru o suprafaĠă înclinată a terenului cu un unghi E faĠă de orizontală, deasupra acesteia,
dacă E d M’:
Vh' ;0 K 0;E Jz , unde: (Ec. V-3)
V’h;0 – componenta orizontală a presiunii efective a pământului
K 0;E K 0 1 sin E . (Ec. V-4)
DirecĠia forĠei de presiune a pământului este paralelă cu suprafaĠa terenului.
V.3. Valori limită ale presiunii pământului
V.3.1. Valorile limită ale presiunii pământului trebuie determinate în funcĠie de deplasarea relativă a
pământului úi a lucrării de susĠinere, precum úi de forma suprafeĠei de cedare.
În Anexa C a SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională
asociate, sunt date valori ale deplasărilor relative care duc la valorile limită ale presiunilor pământului.
V.3.2. La evaluarea valorilor limită ale presiunilor pământului se vor avea în vedere recomandările
úi prescripĠiile SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
V.3.3. În cazul unui perete vertical, valorile limită ale presiunii unui pământ coeziv sub acĠiunea
unei suprasarcini, q se calculează astfel:
- stare limită activă, corespunzătoare trecerii masivului în stare activă datorită deplasării peretelui
de susĠinere prin îndepărtarea de masiv:
V a z K a Jz q 2c K a - presiunea activă a pământului normală pe perete, unde:

(Ec. V-5)
- z – adâncimea punctului de calcul,
- Ka – coeficientul presiunii active orizontale,
- c – coeziunea pământului susĠinut.
- stare limită pasivă, corespunzătoare trecerii masivului în stare pasivă datorită deplasării peretelui
de susĠinere înspre masiv:
V p z K p Jz q 2c K p - presiunea pasivă a pământului normală pe perete, unde:

(Ec. V-6)
- Kp – coeficientul presiunii pasive orizontale.
În Anexa A sunt date recomandări pentru determinarea coeficienĠilor Ka úi Kp în diferite cazuri.
V.4. Valori intermediare ale presiunii pământului
V.4.1. Atunci când deplasările masivului sunt insuficiente pentru a mobiliza valorile limită,
presiunea pământului este cuprinsă între presiunea în stare de repaus úi valorile limită activă úi, respectiv,
pasivă.
V.4.2. Determinarea valorii intermediare a presiunii pământului trebuie să se facă pe baza mărimii
úi direcĠiei deplasării lucrării de sprijin faĠă de teren.
V.4.3. În Anexa C din SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa

naĠională asociate, sunt date unele recomandări privitoare la modul de determinare a valorilor intermediare
ale presiunii pământului.
V.5. Evaluarea presiunii pământului în condiĠii seismice
V.5.1. In condiĠii seismice, la evaluarea presiunii pământului se va Ġine seama de apariĠia unei
presiuni suplimentare datorată solicitării seismice, faĠă de presiunea pământului în condiĠii statice. In afara
acestei presiuni suplimentare, elementul de susĠinere va fi supus forĠelor inerĠiale, în conformitate cu
prevederile P100-1:2006 úi SR EN 1998-5:2004 úi după caz, anexa naĠională asociată.
V.5.2. Calculul presiunii suplimentare a pământului în condiĠii seismice se poate efectua cu metoda
„pseudo-statică”. În aplicarea acestei metode se vor avea în vedere prevederile SR EN 1998-5:2004,
paragraful 7.3.2, úi după caz, anexa naĠională asociată.
V.5.3. Pentru aplicarea metodei pseudo-statice se utilizează coeficienĠii seismici pe direcĠie

orizontală, kh úi verticală, kv, care se calculează cu relaĠiile (în conformitate cu P100-1:2006 úi SR EN
1998-5:2004 úi după caz, anexa naĠională asociată):
ag
kh 0. 5 J I u ; kv 0.7k h , (Ec. V-7)
g
unde:
ag – acceleraĠia terenului pentru proiectare, stabilită conform P100-1:2006 pentru un interval mediu
de recurenĠă de 100 ani;
g – acceleraĠia gravitaĠională.
JI – coeficient de importanĠă, definit conform SR EN 1991-1-6:2005 (4.13) úi SR EN 1998-1:2004
(2.1 (4)), úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
V.5.4. Coeficientul de importanĠă, JI Ġine cont de clasa de importanĠă a structurilor definitive úi de

gradul de expunere la cutremur.
Coeficientul de importanĠă este definit în Anexa NaĠională SR EN 1998-1:2004/NA:2008 – 4.2.5(5)
în funcĠie de clasa de importanĠă, precum úi în P100-1:2006.
Notă: Clasele de importanĠă sunt definite diferit în P100-1:2006 úi SR EN 1998-1:2004/NA:2008.
V.5.5. Pentru a Ġine cont de expunerea la cutremur a diferitelor tipuri de structuri, în special pentru
a lua în considerare durata de expunere mai mică decât durata de viaĠă proiectată pentru structurile
temporare, în SR EN 1991-1-6:2005/NB:2008, úi după caz, cu eratele, amendamentul asociate,
referitor la acĠiuni pe durata execuĠiei este prevăzut ca JI să fie definit pentru fiecare proiect în parte.
V.5.6. Coeficientul de importanĠă, JI trebuie să asigure acelaúi nivel de asigurare al structurii de

susĠinere temporare faĠă de evenimentul seismic ca úi structura definitivă.
Conform SR EN 1998-1:2004, úi după caz, cu eratele, úi anexa naĠională asociate,valoarea
coeficientului de importanĠă, JI cu care se multiplică acĠiunea seismică de referinĠă, ag pentru a obĠine
aceeaúi probabilitate de depăúire în n ani (caracterizat prin intervalul mediu de recurenĠă TL) ca în N ani
(caracterizat prin intervalul de recurenĠă de referinĠă, corespunzător acĠiunii de proiectare, TLR) se poate
determina cu relaĠia:
1

§ TLR · k
JI ¨¨ ¸¸ (Ec. V-8)
© TL ¹
unde k este un coeficient care depinde de seismicitatea zonei úi care poate fi luat egal cu 3.
P100-1:2006 prevede o durată de viaĠă a construcĠiei N = 50 ani, iar acĠiunea seismică este definită
printr-o acceleraĠie maximă a terenului ce are probabilitatea de depăúire de 39% în 50 de ani, ceea ce
corespunde unui interval de recurenĠă TLR = 100 ani.
SR EN 1998-1:2004, úi după caz, cu anexa naĠională asociată, acceptă o probabilitate de depăúire de
10 % în 50 de ani, ceea ce corespunde unui interval de recurenĠă TLR = 475 ani.
V.5.7. La stabilirea coeficientului de importanĠă, JI pentru o lucrare de susĠinere cu durată de

expunere mai mică decât cea de referinĠă stabilită prin P 100-1:2006, respectiv SR EN 1998-1:2004, úi
după caz, cu anexa naĠională asociată, de 50 de ani se vor avea în vedere următoarele:
- durata de viaĠă proiectată;
- vecinătăĠile construite care ar putea fi afectate de atingerea unei stări limită în lucrarea de
susĠinere, categoria de importanĠă a acestora, precum úi riscul asociat;
- categoria geotehnică a lucrării de susĠinere;
- riscul geotehnic asociat lucrării de susĠinere;
- durata de expunere a structurii de susĠinere, definită ca durata maximă de timp în care aceasta îúi
îndeplineúte funcĠia pentru care a fost proiectată, estimată cu prudenĠă úi luând în calcul orice posibile
întârzieri care ar face ca această durată să crească.
V.5.8. Coeficientul seismic în direcĠie verticală, kv poate fi considerat în calculul presiunii

pământului cu semnul plus sau minus (miúcare seismică orientată în sus sau în jos), după cum este
defavorabil pentru verificarea unei anumite stări limită. În cazul structurilor de sprijin poate fi luat,
acoperitor, egal cu zero sau cu semn negativ. În cazul în care nu se cunoaúte valoarea sa, se poate lua egal
cu 0.7kh, în conformitate cu cele precizate mai sus úi cu prevederile P 100-1:2006.
V.5.9. Modul de calcul al presiunii pământului în condiĠii seismice asupra unei lucrări de susĠinere
este precizat în Anexa E (normativă) a SR EN 1998-5:2004 úi după caz, cu anexa naĠională asociată.
În Anexa A a prezentului normativ, paragraful A.3.4 este prezentată metoda Mononobe-Okabe
pentru calculul presiunii pământului în condiĠii seismice. Pentru alte probleme practice de calcul care nu
sunt tratate în Anexa A se vor aplica prevederile Anexei E ale SR EN 1998-5:2004 úi după caz, cu anexa
naĠională asociată.
V.6. Evaluarea presiunii pământului pe lucrările de susĠinere a excavaĠiilor
In cazul zidurilor de sprijin la evaluarea presiunii pământului se va Ġine seama úi de următoarele

aspecte:
- forma geometrică a paramentului amonte al zidului (linie frântă de exemplu)
- lungimea consolei amonte a tălpii zidurilor cornier,
- existenĠa elementelor de îmbunătăĠire a stabilităĠii, cum ar fi console de descărcare sau călcâie,
- posibilitatea de apariĠie a efectului de siloz în cazul umpluturilor cu lăĠime mică în spatele
zidurilor de sprijin,
- înclinarea suprafeĠei de contact zid – teren.
În Anexa A, paragraful A.6 sunt prezentate unele recomandări de calcul în aceste cazuri specifice.
Pentru modul de considerare a presiunii pământului în condiĠii seismice asupra diferitelor tipuri de
ziduri de sprijin se vor aplica prevederile SR EN 1998-5:2004, paragraful 7.3.2 úi Anexa E, úi după caz, cu
anexa naĠională asociată.
V.7 Evaluarea presiunii pământului pe lucrările de susĠinere a excavaĠiilor
In cazul pereĠilor de susĠinere a excavaĠiilor, la evaluarea presiunii pământului se va Ġine seama úi

de următoarele aspecte:
- posibilităĠile de deplasare / deformare ale peretelui pe măsura realizării excavaĠiilor, ceea ce

depinde de următoarele aspecte:
- rigiditatea peretelui de susĠinere,
- existenĠa sprijinirilor suplimentare a peretelui úi tipul acestora (úpraiĠuri, ancoraje
etc.).
- numărul sprijinirilor suplimentare úi rigiditatea acestora,
- existenĠa unor construcĠii (fundaĠii) învecinate,
- prezenĠa apei subterane úi necesarul unor eventuale lucrări de epuismente.
În Anexa A, paragraful A.7 sunt prezentate unele recomandări de calcul în aceste cazuri specifice.
Pentru evaluarea presiunii pământului în condiĠii seismice asupra lucrărilor de susĠinere a

excavaĠiilor se vor aplica prevederile specifice ale SR EN 1998-5:2004, paragraful 7.3.2 úi Anexa E, úi
după caz, anexa naĠională asociată.
VI. ZIDURI DE SPRIJIN
VI.1. Predimensionarea zidurilor de sprijin
Pentru tipurile clasice de ziduri de sprijin, respectiv de greutate úi cornier, în Figura VI.1 sunt date
dimensiuni orientative pentru faza de predimensionare.
Figura VI.1. Predimensionarea zidurilor de sprijin
VI.2. Calculul la starea limită ultimă
VI.2.1. Zidul de sprijin predimensionat trebuie verificat la starea limită ultimă pentru situaĠii de
proiectare corespunzătoare acestei stări, în conformitate cu cele specificate la paragraful IV.2.
VI.2.2. Stările limită ultime în cazul zidurilor de sprijin sunt (conform SR EN 1997-1:2004, úi după
caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate):
- cedarea terenului de fundare (Figura VI.2): cedarea prin lunecarea pe talpă, prin răsturnare sau
prin depăúirea capacităĠii portante a terenului de fundare.
- pierderea stabilităĠii generale (Figura VI.3),
Figura VI.2. Exemple de stări limită ultime prin cedarea terenului de fundare pentru ziduri de
sprijin
Figura VI.3. Exemple de stări limită ultime prin pierderea stabilităĠii generale
VI.2.3. Verificarea la cedarea prin lunecare pe talpă presupune verificarea următoarei relaĠii,
conform 6.5.3 din SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate
:
Hd d R d R p,d , unde: (Ec. VI-1)
Hd – Valoarea de calcul a lui H

H – încărcarea orizontală sau componenta orizontală a unei acĠiuni totale aplicate paralel cu baza
zidului, în acest caz presiunea pământului,
Rd – valoarea de calcul a rezistenĠei faĠă de o acĠiune, în cazul acesta forĠa de frecare pe baza
fundaĠiei zidului, calculată în conformitate cu paragraful 2.4 al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele,
amendamentul úi anexa naĠională asociate.
Rp,d – valoarea de calcul a forĠei datorate presiunii pasive.
Pentru zidurile de sprijin se recomandă neglijarea presiunii pasive pe faĠa fundaĠiei zidului.
RezistenĠa de calcul la alunecare, Rd în condiĠii drenate se calculează aplicând coeficienĠi parĠiali fie
asupra proprietăĠilor pământului, fie asupra rezistenĠelor terenului, după cum urmează:
Rd V ' d tan G d (Ec.VI-2)
sau:
Rd V ' d tan G k / J R;h , (Ec. VI-3)
unde:
V’d – valoarea de calcul a acĠiunii verticale efective sau componenta normală a rezultantei acĠiunilor
efective aplicate asupra bazei fundaĠiei zidului
G - unghiul de frecare la interfaĠa baza zidului – teren de fundare
Gk – valoarea caracteristică a lui G
Gd – valoarea de calcul a lui G
JR;h – coeficient parĠial pentru rezistenĠa la alunecare (conform Tabelul A-13 (RO) din Anexa
NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu eratele úi amendamentul asociate.)
Unghiul de frecare de calcul, Gd poate fi admis egal cu valoarea de calcul a unghiului efectiv de
frecare internă la starea critică, M’cv;d la fundaĠiile de beton turnate pe loc úi egal cu 2/3M’cv;d la fundaĠii
prefabricate netede. Este indicat să se neglijeze coeziunea efectivă, c’.
RezistenĠa de calcul la lunecare în condiĠii nedrenate, Rd trebuie calculată fie aplicând coeficienĠii
parĠiali asupra proprietăĠilor pământului, fie aplicându-i asupra rezistenĠelor pământului, după cum
urmează:
Rd A c c u; d (Ec. VI-4)
sau:
Rd A c c u;k / J R;h (Ec. VI-5)
unde:
Ac – suprafaĠa totală a bazei supusă la compresiune

cu;k – valoarea caracteristică a coeziunii nedrenate
cu;d – valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
JR;h – coeficient parĠial pentru rezistenĠa la lunecare (conform Tabelul A-13 (RO) din Anexa
NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu eratele úi amendamentul asociate).
Dacă este posibil ca apa sau aerul să pătrundă la interfaĠa dintre fundaĠia zidului úi un teren argilos
nedrenat trebuie verificată úi relaĠia următoare:
R d d 0,4 Vd , unde: (Ec. VI-6)

Vd – valoarea de calcul a lui V
V – încărcare verticală sau componentă normală a rezultantei acĠiunilor aplicate asupra bazei
fundaĠiei zidului
VI.2.4. Verificarea la răsturnare a zidului de sprijin presupune verificarea următoarei relaĠii (stare
limită EQU):
E dst; d d E stb; d , unde: (Ec. VI-7)
- Edst;d – valoarea de calcul a efectului acĠiunilor destabilizatoare, respectiv a momentului

forĠelor destabilizatoare
- Estb;d - valoarea de calcul a efectului acĠiunilor stabilizatoare, respectiv a momentului forĠelor
stabilizatoare
E dst;d ^
E J FFrep ; Xk J M ; a d `
dst
(Ec. VI-8)
E stb;d E^J FFrep ; Xk J M; a d ` (Ec. VI-9)

stb
unde:
E – efectul unei acĠiuni,
JF – coeficient parĠial pentru acĠiuni,
Frep – valoarea reprezentativă a unei acĠiuni,
Xk – valoarea caracteristică a proprietăĠii unui material,
JM – coeficient parĠial pentru un parametru al pământului,
ad – valoarea de calcul a datelor geometrice.
CoeficienĠii parĠiali ai încărcărilor (Anexa A a SR EN 1997-1:2004 úi Anexa naĠională SR EN

1997-1:2004/NB:2007, úi dupa caz, cu eratele úi amendamentul asociate) se pot aplica fie asupra acĠiunilor,
fie asupra efectelor acĠiunilor.
Pentru ziduri de sprijin realizate pe terenuri de fundare alcătuite din roci moi, răsturnarea ca stare
limita ultimă nu este luată în considerare, având în vedere că starea limită ultimă de cedare prin depăúirea
capacităĠii portante va apărea înaintea acesteia.
VI.2.5. Verificarea capacităĠii portante a terenului de fundare presupune satisfacerea următoarei

relaĠii:
Vd d R d , unde: (Ec. VI-10)
Vd – valoarea de calcul a lui V

V – încărcare verticală sau componentă normală a rezultantei acĠiunilor aplicate asupra bazei
fundaĠiei zidului
Rd - valoarea de calcul a rezistenĠei faĠă de o acĠiune, calculată conform paragrafului 2.4 din SR EN
1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
Rd ^ `
R J FFrep ; Xk J M; a d - dacă coeficienĠii parĠiali sunt aplicaĠi proprietăĠilor terenului (X)
(Ec. VI-11)
sau:
Rd ^ `
R J FFrep ; Xk ; a d / J R - dacă coeficienĠii parĠiali se aplică rezistenĠelor (R)
(Ec. VI-12)
sau:
Rd ^ `
R J FFrep; Xk JM; ad / JR - dacă coeficienĠii parĠiali se aplică simultan úi proprietăĠilor
terenului úi rezistenĠelor (Ec. VI-13)
În acest caz, Rd este valoarea de calcul a capacităĠii portante.

Vd trebuie să includă greutatea proprie a zidului, greutatea oricărui material de umplutură úi toate
presiunile pământului, favorabile sau nefavorabile, precum úi presiunea apei.
CoeficienĠii parĠiali de rezistenĠă pentru lucrări de susĠinere, JR sunt daĠi în Tabelul A-13 (RO) din
Anexa NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi dupa caz, cu eratele úi amendamentul asociate.
O metodă analitică de calcul a capacităĠii portante a terenului de fundare este prezentată în Anexa D
a SR EN 1997-1:2004,
Se vor avea în vedere prevederile paragrafului 6.5.2 al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele,
Pentru excentricităĠi mari ale încărcărilor, depăúind 1/3 din lăĠimea fundaĠiei dreptunghiulare a
zidului se vor verifica valorile de calcul ale acĠiunilor în conformitate cu paragraful 6.5.4 din SR EN 1997-
1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
VI.2.6. Verificarea stabilităĠii generale a zidului de sprijin se face în conformitate cu prevederile din
capitolul 11 al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentele úi anexele naĠionale asociate.
Pe baza acestor principii se va demonstra că nu se produce o pierdere de stabilitate generală úi că
deformaĠiile corespunzătoare sunt suficient de mici.
Stabilitatea generală a taluzelor incluzând construcĠii existente sau proiectate se verifică la stările
limită ultime de tip GEO úi STR, folosind valorile de calcul ale acĠiunilor, rezistenĠelor úi parametrilor
geotehnici, precum úi coeficienĠii parĠiali definiĠi în Anexa A a SR EN 1997-1:2004 corelat cu SR EN
1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu eratele úi amendamentul asociate.
Se va Ġine cont de riscurile de cedare progresivă úi de lichefiere.

Pentru stările limită ultime de tip GEO úi STR trebuie verificată îndeplinirea condiĠiei:
E d d R d , unde: (Ec. VI-14)
Ed este valoarea de calcul a efectelor acĠiunilor:
Ed ^ `
E J FFrep; Xk J M; a d - dacă coeficienĠii parĠiali se aplică asupra acĠiunilor (Frep)
(Ec. VI-15)
sau:
Ed ^ `
J EE Frep ; Xk J M; a d - dacă coeficienĠii parĠiali se aplică asupra efectelor acĠiunilor (E)
(Ec. VI-16)
în care:
ad – valoarea de calcul a datelor geometrice,
JE – coeficient parĠial pentru efectul unei acĠiuni,
iar Rd este valoarea de calcul a rezistenĠei faĠă de o acĠiune:
Rd ^ `
(Ec. VI-17)
sau:
Rd ^ `
(Ec. VI-18)
sau:
Rd ^ `
terenului úi rezistenĠelor (Ec. VI-19)
În alegerea coeficienĠilor parĠiali pentru fiecare caz în parte se vor respecta prevederile Anexei A úi
paragrafului 2.4.7.3 al SR EN 1997-1:2004, în funcĠie de abordarea de calcul utilizată, corelat cu SR EN
1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu eratele úi amendamentul asociate.
CoeficienĠii JR utilizaĠi pentru verificarea stabilităĠii generale sunt daĠi în Tabelul A-14 (RO) din
Anexa NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu eratele úi amendamentul asociate.
VI.2.7. Zidurile de sprijin realizate din elemente structurale precum gabioanele sau căsoaiele vor fi
verificate la stările limită ultime descrise mai sus considerându-le ca un tot unitar (verificarea stabilităĠii
externe).
VI.2.8. Pentru stările limită de tip STR úi GEO se vor utiliza abordările de calcul prezentate în
paragraful 2.4.7.3.4 al SR EN 1997-1:2004, corelat cu Anexa naĠională de aplicare, SR EN 1997-
1:2004/NB:2007, úi după caz, eratele úi amendamentul asociate.
VI.3. Proiectarea structurală a zidurilor de sprijin
VI.3.1. Lucrările de susĠinere, inclusiv elementele lor structurale de sprijin trebuie verificate faĠă de
cedarea structurală în conformitate cu articolul 2.4 din SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele,
amendamentele úi anexele naĠionale asociate, ca úi cu standardele Eurocoduri referitoare la materialele din
care sunt alcătuite respectivele lucrări úi elemente structurale.
VI.3.2. Ca un minim este indicat să se ia în considerare modurile limită de cedare structurală

figurate în Figura VI.4.
Figura VI.4. Exemple de moduri de cedare structurală a zidurilor de sprijin
VI.3.3. În cazul zidurilor de sprijin alcătuite din elemente structurale precum gabioane sau căsoaie,
se va verifica posibilitatea de cedare internă prin verificarea la lunecare la fiecare nivel (între două
gabioane sau două căsoaie).
Pentru evaluarea rezistenĠei la lunecare la nivelul diferitelor interfeĠe ale unui zid din gabioane, se
va considera unghiul de frecare internă a umpluturii de piatră din gabioane, fără a se conta în nici un fel pe
sârma (sau polimerii) din care este realizată cutia.
În cazul zidurilor de sprijin din căsoaie se va considera rezistenĠa la forfecare a îmbinării dintre
două căsoaie.
VI.3.4. Pentru fiecare stare limită ultimă trebuie demonstrat că pot fi mobilizate rezistenĠele
necesare, deoarece deformaĠiile din teren úi cele din structură sunt compatibile.
VI.4. Calculul la starea limită de exploatare
VI.4.1. Verificarea la starea limită de exploatare a lucrărilor de susĠinere se face în conformitate cu

prevederile paragrafelor 2.4.8. úi 9.8. din SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi
anexa naĠională asociate.
VI.4.2. Verificarea la starea limită a exploatării normale trebuie realizată pentru situaĠiile de
proiectare definite la paragraful IV.3.
VI.4.3. CoeficienĠii parĠiali aferenĠi stării limită de exploatare sunt egali cu 1,0.
VI.4.4. Valorile de calcul ale presiunilor pământului pentru verificarea la starea limită a exploatării
normale trebuie stabilite luându-se în considerare deplasările admisibile ale structurii în această stare limită.
Aceste valori nu sunt neapărat valori limită (activă sau pasivă).
VI.4.5. Verificarea la starea limită de exploatare presupune satisfacerea următoarei condiĠii:

E d d Cd , unde: (Ec. VI-20)
- Ed – valoarea de calcul a efectului acĠiunilor

- Cd – valoarea de calcul limită a efectului unei acĠiuni
VI.4.6. Valorile caracteristice ale parametrilor pământului trebuie modificate adecvat în funcĠie de
modificările aúteptate pe durata de viaĠă a structurii.
VI.4.7. Pentru valorile limită ale deplasărilor se va Ġine cont de prevederile articolului 2.4.9 al SR
EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
VII PEREğI DE SUSğINERE A EXCAVAğIILOR
PereĠii de susĠinere a excavaĠiilor pot fi realizaĠi în funcĠie de importanĠa lucrării úi de durata

acesteia în una din următoarele variante: sprijiniri simple sau mixte, sprijiniri cu palplanúe, pereĠi îngropaĠi,
pereĠi executaĠi prin jet-grouting.
La realizarea unei lucrări de susĠinere se pot combina diferite soluĠii de pereĠi.
VII.1 Prevederi comune
VII.1.1. Metoda de construire a peretelui de susĠinere trebuie luată în considerare cu atenĠie în etapa
de proiectare. Diferite metode de construire pot implica diferite metode de calcul.
O excavaĠie presupune întotdeauna deplasări ale terenului. Alegerea tipului de perete de susĠinere úi
a metodei de construire trebuie să asigure că deplasările úi efectele acestora rămân în limite prestabilite (a
se vedea paragraful VII.4).
VII.1.2. Proiectarea unei susĠineri cu pereĠi implică parcurgerea a două etape:
1. exprimarea condiĠiilor de echilibru, prin care să se determine dimensiunile úi geometria

peretelui de susĠinere necesare pentru a asigura stabilitatea acestuia sub acĠiunea presiunilor
pământului úi a altor eventuale încărcări asupra peretelui;
2. dimensionarea structurală, prin care să se determine caracteristicile secĠionale de rezistenĠă
necesare pentru ca peretele să poată prelua în condiĠii de siguranĠă eforturile la care este supus
(provenite din momente încovoietoare, forĠe tăietoare, forĠe axiale).
Ambele etape de calcul trebuie parcurse pentru situaĠii specifice de proiectare, în concordanĠă cu
principiile stărilor limită. SituaĠiile de proiectare trebuie să fie suficient de severe úi diverse astfel încât să
acopere toate condiĠiile rezonabile de solicitare la care poate fi expus peretele îngropat pe durata construirii
úi exploatării.
VII.1.3. În Tabelul VII-1 este prezentată o listă a principalelor cerinĠe care trebuie avute în vedere la
proiectarea unui perete de susĠinere a unei excavaĠii
Tabelul VII-1. CerinĠe de proiectare a pereĠilor de susĠinere

CerinĠe specifice amplasamentului CerinĠe specifice peretelui de susĠinere
x localizarea peretelui: x durata de utilizare a peretelui:

- existenĠa unor clădiri în apropiere, drumuri, căi ferate, - cerinĠe de durabilitate;
tuneluri, reĠele edilitare etc;
- limite impuse pentru tasarea terenului úi deplasarea peretelui x rolul peretelui în construcĠia finală;
Ġinând seama de vecinătăĠi;
- posibilităĠi de acces al materialelor pe amplasament. x cerinĠe de etanúare a peretelui;
x geometria amplasamentului: x tehnologia de execuĠie;

- formă úi dimensiuni;
- topografia amplasamentului; x sprijiniri orizontale sau verticale ale peretelui:
- spaĠiul necesar pentru utilaje; - temporare;
- limite ale înălĠimii spaĠiului de lucru. - permanente.
x se va introduce în calcul rigiditatea elementelor

din beton armat după fisurare (caracteristică
stadiului II);
x geologia úi hidrogeologia amplasamentului:
- stratificaĠia terenului;
- caracteristicile fizice úi mecanice ale pământurilor;
- agresivitatea apei subterane;
- necesitatea drenării apei;
- necesitatea controlului temporar sau permanent al nivelului
apei subterane;
- variaĠii ale nivelului apei subterane.
x seismicitatea amplasamentului.
CerinĠele de proiectare precizate în Tabelul VII-1 pot fi completate în anumite cazuri cu alte cerinĠe
specifice situaĠiei.
VII.2. AcĠiuni asupra pereĠilor de susĠinere a excavaĠiilor
AcĠiunile de bază în cazul lucrărilor de susĠinere sunt cele prezentate în paragraful IV.3, respectiv
cele din SR EN 1997-1:2004, paragraful 9.3, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională
asociate.
În plus, se vor avea în vedere următoarele:
VII.2.1 Încărcări laterale

(1) Peretele trebuie proiectat astfel încât să fie permisă aplicarea de încărcări în spatele lui:
- încărcări provenite din construcĠii învecinate (clădiri, drumuri etc.);
- încărcări datorate activităĠilor de construire;
- încărcări datorate variaĠiilor nivelului suprafeĠei terenului.
(2) Încărcările laterale pot fi reprezentate de:

- presiuni ale terenului, cu luarea în considerare a încărcărilor verticale aplicate în vecinătatea
peretelui, presiuni ale apei subterane; úi / sau
- forĠe aplicate direct pe perete: forĠe de impact, forĠe de inerĠie în caz de seism (suprapresiuni).
(3) Pentru determinarea presiunii pământului a se vedea Capitolul V, paragraful V.7, precum úi
Anexa A a prezentului normativ.
(4) Pentru suprafeĠe orizontale ale terenului úi înălĠimi ale excavaĠiei mai mari de 3 m, este
recomandată considerarea unei supraîncărcări minime de 10 kPa aplicată la suprafaĠa terenului susĠinut de
peretele îngropat.
Pentru înălĠimi de excavare mai mici de 3 m această supraîncărcare poate fi redusă dacă
proiectantul este sigur că o suprasarcină mai mare nu va apare niciodată pe durata de viaĠă a structurii de
susĠinere.
(5) Procesul de execuĠie a peretelui îngropat în teren determină perturbări în starea iniĠială de
eforturi;
la pereĠii realizaĠi în foraje sau tranúei a căror stabilitate este asigurată cu noroi bentonitic are
loc o reducere a presiunii orizontale în teren în timp ce la pereĠii la care procedeul de execuĠie
determină o îndesare a terenului are loc o creútere a acesteia;
în timpul procesului de execuĠie a peretelui îngropat, terenul din jurul acestuia poate fi supus
la diferite variaĠii de eforturi care presupun creúteri sau micúorări ale presiunii laterale.
În cazul unei analize de interacĠiune teren – structură este important să se ia în considerare efectul
execuĠiei peretelui asupra stării iniĠiale de eforturi din teren.
(6) Stabilirea presiunii apei se va face în funcĠie de stratificaĠia terenului, de permeabilitate úi Ġinând
seama de distribuĠia presiunii apei din pori rezultată din măsurători în teren. În plus, proiectantul trebuie să
ia în considerare următoarele:
existenĠa unei surse de apă în apropierea peretelui úi posibilitatea activării acestei surse pe
durata de viaĠă a acestuia;
efectul construcĠiei peretelui îngropat asupra condiĠiilor hidrogeologice locale;
efectul coborârii nivelului apei subterane (prin epuismente) în timpul execuĠiei úi pe durata de
viaĠă a peretelui;
modificări ale presiunii apei din pori datorate plantării sau îndepărtării vegetaĠiei;
modificări ale presiunii apei datorate variaĠiilor climatice.
Pe baza acestor consideraĠii proiectantul trebuie să determine:

(a) presiunea apei úi forĠele de curgere, cu cele mai nefavorabile valori care pot apare în
circumstanĠe extreme sau accidentale pentru fiecare etapă de execuĠie cât úi pe perioada de viaĠă
a construcĠiei. O asemenea circumstanĠă poate fi reprezentată de avaria unei conducte principale
de apă în apropierea peretelui;
(b) presiunea apei úi forĠele de curgere, cu cele mai nefavorabile valori care pot apare în
circumstanĠe normale pentru fiecare etapă de execuĠie cât úi pe perioada de viaĠă a construcĠiei.
Evenimentele extreme (de felul celor menĠionate la a) pot fi de asemenea incluse, dacă
proiectantul consideră că pot apare în circumstanĠe normale).
Valorile corespunzătoare cazului (a) sunt utilizate pentru verificările la stări limită ultime, în timp
ce valorile corespunzătoare cazului (b) sunt utilizate pentru verificările la stări limită de exploatare.
Proiectantul trebuie să evalueze presiunea apei în jurul peretelui pentru diferitele etape de execuĠie
úi pe durata de viaĠă a structurii.
Stabilirea valorilor parametrilor geotehnici utilizaĠi în calcule (eforturi efective sau totale) se
realizează în funcĠie de condiĠiile de drenare ale apei date de natura terenului úi de tipul peretelui. În Anexa
B sunt prezentate diagrame posibile ale presiunii apei asupra peretelui îngropat.
VII.2.2. Încărcări verticale

(1) Încărcările verticale depind de specificul proiectului úi de etapele de execuĠie a lucrării de
susĠinere. De exemplu, în metoda de sus în jos (top-down), încărcările verticale pe perete vor fi maxime
pentru nivelul maxim al excavaĠiei. Pentru un perete încastrat în argile tari, peretele trebuie să preia forĠele
ascensionale datorate umflării terenului, pentru a asigura stabilitatea generală pe verticală. Se vor analiza
efectele încărcărilor verticale asupra peretelui în vederea alegerilor parametrilor potriviĠi pentru frecarea
sau aderenĠa terenului pe perete.
(2) Încărcări accidentale în timpul execuĠiei – excavaĠii neplanificate

ExcavaĠiile planificate sunt cele prevăzute a fi realizate prin proiect (eventuale tranúee de serviciu
sau drenaj în faĠa peretelui, lucrări de dragare în faĠa unor structuri portuare etc.).
ExcavaĠiile neplanificate apar ca urmare a unor evenimente neprevăzute.

La stabilirea adâncimii excavaĠiilor planificate, în proiectare se va lua în considerare abaterea
probabilă a nivelului excavaĠiei. Proiectantul trebuie să se asigure că verificarea la stări limită ultime (SLU)
este îndeplinită úi în condiĠiile unor excavaĠii neplanificate realizate în faĠa peretelui.
Pentru aceasta, se va considera pentru verificările la SLU un nivel al terenului coborât cu o valoare
'a, măsurată faĠă de nivelul planificat al excavaĠiei, aleasă astfel:
pentru un perete încastrat liber la partea superioară (perete în consolă), 'a se ia egal cu 10% din
înălĠimea peretelui deasupra nivelului de excavare, dar nu mai mult de 0.5 m;
pentru un perete îngropat sprijinit la partea superioară, 'a se ia egal cu 10% din distanĠa dintre
cel mai coborât element de sprijin úi nivelul de excavare, dar nu mai mult de 0.5 m.
Dacă nivelul suprafeĠei terenului este nesigur, se pot considera valori mai mari ale lui 'a .
VII.3 Calculul la stzarea limită a pereĠilor de susĠinere a excavaĠilor
VII.3.1. GeneralităĠi
Peretele de susĠinere trebuie verificat la starea limită ultimă pentru situaĠii de proiectare
corespunzătoare acestei stări, în conformitate cu cele specificate la IV.2. Stările limită ultime sunt
prezentate în paragrafele VII.3.2 – VII.3.4.
Cauzele cele mai probabile pentru atingerea unei stări limită ultime în realizarea unui perete de
susĠinere sunt:
- o recunoaútere insuficient de aprofundată a condiĠiilor geologice úi hidrogeologice;
- o proiectare sumară a peretelui sau/úi mână de lucru necalificată în execuĠie (în special la
realizarea reazemelor peretelui);
- etape de construire care duc la dezvoltarea unor presiuni ale pământului asupra peretelui
diferite de cele avute în vedere la proiectare;
- control inadecvat al operaĠiilor de execuĠie (excavări mai adânci decât cele proiectate,
supraîncărcări neprevăzute prin depozitarea unor materiale sau echipamente etc.)
Calculele la SLU trebuie realizate pe baza metodelor de echilibru limită sau a analizei de
interacĠiune teren – structură (prezentate în Anexa B – paragraful B.2). Principalul scop este determinarea
adâncimii de încastrare úi a capacităĠii portante a peretelui, pentru asigurarea stabilităĠii.
Stările limită pot apare atât în teren, cât úi în structură sau prin cedare combinată în structură úi
teren. Orice interacĠiune dintre structură úi teren trebuie luată în considerare la determinarea acĠiunilor de
proiectare.
VII.3.2.Cedarea în teren a pereĠilor de susĠinere

În Figura VII.1 sunt ilustrate tipuri de cedări la SLU pentru un perete de susĠinere: pierderea
stabilităĠii generale (a1), cedare rotaĠională (a2), cedare verticală (a3).
La verificarea stabilităĠii generale trebuie respectate principiile din SR EN 1997-1:2004 „Eurocod 7:

Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale” – secĠiunea 11: Stabilitatea generală, úi după caz, cu
eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
Stabilitatea generală a taluzelor incluzând construcĠii existente sau proiectate se verifică la stările
limite ultime de tip GEO úi STR, folosind valorile de calcul ale acĠiunilor, rezistenĠelor úi parametrilor
geotehnici, precum úi coeficienĠii parĠiali definiĠi în Anexa A a SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele,
La verificarea cedării de tip rotaĠional (stare limită tip GEO) a pereĠilor de susĠinere trebuie
demonstrat prin calcule că pereĠii încastraĠi au o fiúă suficientă pentru a fi puúi la adăpost de o astfel de
cedare. Intensitatea úi direcĠia de calcul ale efortului tangenĠial dintre pământ úi perete trebuie să fie
compatibile cu deplasarea verticală relativă care s-ar produce în situaĠia de proiectare considerată.
La verificarea cedării verticale a pereĠilor de susĠinere (stare limită tip GEO) trebuie demonstrat că
se poate obĠine echilibrul pe verticală folosind valorile de calcul ale rezistenĠelor sau proprietăĠilor de
rezistenĠă ale pământului úi forĠele verticale de calcul care se exercită asupra peretelui. Se vor respecta
prevederile paragrafului 9.7.5 al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa
naĠională asociate.
La verificarea cedării pe verticală a pereĠilor de susĠinere care acĠionează ca fundaĠie pentru
structură trebuie respectate principiile din SR EN 1997-1:2004 - secĠiunea 6, úi după caz, cu eratele,
În Figura VII.2 sunt ilustrate tipuri de cedări la SLU pentru un perete de susĠinere prin cedarea
ancorajelor (stare limită tip GEO).
Figura VII.1. Exemple de stări limită ultime pentru un perete de susĠinere – cedare în teren
Figura VII.2. Exemple de stări limită ultime pentru un perete de susĠinere – cedarea ancorajelor
Pentru stările limită de tip GEO sau STR trebuie verificată îndeplinirea condiĠiei:
E d d R d , unde: (Ec. VII-1)
Ed este valoarea de calcul a efectelor acĠiunilor:
Ed ^ `
E J FFrep; Xk J M; a d - dacă coeficienĠii parĠiali se aplică asupra acĠiunilor (Frep)
(Ec. VII-2)
sau:
Ed ^ `
J EE Frep ; Xk J M; a d - dacă coeficienĠii parĠiali se aplică asupra efectelor acĠiunilor (E)
(Ec. VII-3)
în care:
ad – valoarea de calcul a datelor geometrice,
JE – coeficient parĠial pentru efectul unei acĠiuni,
iar Rd este valoarea de calcul a rezistenĠei faĠă de o acĠiune:
Rd ^ `
(Ec. VII-4)
sau:
Rd ^ `
(Ec. VII-5)
sau:
Rd ^ `
terenului úi rezistenĠelor (Ec. VII-6)
În alegerea coeficienĠilor parĠiali pentru fiecare caz în parte se vor respecta prevederile Anexei A úi
ale paragrafului 2.4.7.3 al SR EN 1997-1:2004, corelat cu Anexa NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007,
în funcĠie de abordarea de calcul utilizată, úi după caz, cu eratele úi amendamentul asociate.
Pentru stările limită de tip STR úi GEO se vor utiliza abordările de calcul prezentate în paragraful
2.4.7.3.4 al SR EN 1997-1:2004 úi SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Anexa naĠională, úi după caz, cu eratele úi
amendamentul asociate.
VII.3.3.Cedarea structurală a pereĠilor de susĠinere

În Figura VII.3 sunt ilustrate tipuri de cedări structurale ale pereĠilor de susĠinere a excavaĠiilor.
Elementele structurale ale unei lucrări de susĠinere (perete, sisteme de rezemare de tip úpraiĠuri sau
ancoraje) trebuie verificate la cedarea de tip structural (STR).
În verificările la cedarea structurală a pereĠilor de susĠinere din palplanúe se vor respecta prevederile
standardelor europene armonizate pentru fiecare tip de material.
Pentru fiecare stare limită ultimă, trebuie demonstrat că rezistenĠele necesare pot fi mobilizate, cu
deformaĠii compatibile în teren úi în lucrarea de susĠinere.
In elementele structurale este indicat să se ia în considerare reducerea rezistenĠei în funcĠie de

deformaĠii, ca urmare a unor efecte precum fisurarea secĠiunilor nearmate, rotirile mari la articulaĠiile
plastice sau flambajul local al secĠiunilor metalice, în conformitate cu standardele SR EN aferente
materialelor respective.
Figura VII.3. Exemple de stări limită ultime pentru un perete de susĠinere – cedare structurală
VII.3.4. Ruperea hidraulică a terenului

În cazul în care peretele de susĠinere este etanú úi este supus la presiuni diferenĠiale ale apei trebuie
verificată securitatea faĠă de ruperea prin ridicare hidraulică úi prin eroziune internă sau regresivă.
În acest caz se aplică prevederile capitolului 10 al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele,
(1) Ruperea prin ridicare hidraulică se produce atunci când forĠele curentului, dirijate în sus, se
opun greutăĠii pământului, reducând la zero efortul efectiv vertical. Ca urmare, particulele de pământ sunt
ridicate de curentul de apă, iar ruperea se face prin antrenare hidraulică. Acest mecanism de rupere este
numit în SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate, rupere
hidraulică datorită anulării eforturilor efective verticale.
1 nivel de excavaĠie (stânga); nivelul apei (dreapta)

2 apă
3 nisip
Figura VII.4. Exemplu de rupere prin ridicare hidraulică în cazul unei perete de susĠinere
Stabilitatea faĠă de acest mod de cedare, de tip HYD, se verifică cu una din relaĠiile următoare, în
conformitate cu paragraful 2.4.7.5 al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa
naĠională asociate:
u dst;d d V stb;d - condiĠia de stabilitate în termeni de eforturi totale úi presiuni ale apei din pori
(Ec. VII-7)
sau:
S dst;d d G' stb; d - condiĠia de stabilitate în termeni de greutăĠi submersate úi forĠe ale curentului
(Ec. VII-8)
unde:
udst;d este valoarea de calcul a presiunii totale destabilizatoare a apei din pori la baza coloanei de
pământ
Vstb;d este tensiunea totală verticală stabilizatoare la baza coloanei de pământ
Sdst;d este valoarea de calcul a forĠei curentului în coloana de pământ
G’stb;d este valoarea de calcul a acĠiunilor verticale permanente stabilizatoare (greutatea în stare
submersată a coloanei de pământ.
În aceste ecuaĠii de verificare trebuie utilizaĠi coeficienĠii parĠiali pentru udst;d, Vstb;d, Sdst;d úi G’stb;d
pentru situaĠiile permanente úi tranzitorii definite în A.5 (1)P din Anexa A a SR EN 1997-1:2004, în
conformitate úi cu Tabelul A.15(RO) din Anexa NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu
eratele úi amendamentul asociate.
La determinarea valorii caracteristice a presiunii apei din pori trebuie luate în considerare toate
condiĠiile defavorabile, de exemplu straturi de pământ subĠiri cu permeabilitate redusă sau efecte spaĠiale
datorate unor excavaĠii înguste, în conformitate cu cele precizate la paragraful 10.3 al SR EN 1997-1:2004,
úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
Stabilitatea faĠă de modul de rupere prin anularea eforturilor efective verticale nu asigură în mod
necesar úi stabilitatea faĠă de eroziunea internă, care trebuie verificată separat, dacă este cazul, în
conformitate cu articolul (3) al acestui paragraf.
În cazul în care nu se asigură condiĠiile cerute de siguranĠă faĠă de ruperea prin anularea eforturilor
efective verticale se pot lua măsuri care să vizeze fie micúorarea presiunii apei, fie creúterea greutăĠii
coloanei de pământ care se opune ruperii.
(2) Atunci când pământul are coeziune mare, modul de rupere se modifică, trecând de la rupere
prin anularea eforturilor efective verticale la o rupere hidraulică globală, datorită presiunii arhimedice.
Ridicarea sub efectul presiunii arhimedice se produce atunci când presiunea apei sub un strat de pământ de
permeabilitate redusă devină superioară efortului vertical mediu.
Stabilitatea unui strat de pământ cu permeabilitate scăzută faĠă de acest mod de cedare (stare limită
de tip UPL) se verifică prin compararea acĠiunilor permanente stabilizatoare cu acĠiunile destabilizatoare
permanente úi variabile datorită apei (úi eventual altor surse):
Vdst,d d G stb;d R d (Ec. VII-9)

unde:
Vdst,d este valoarea de calcul a combinaĠiei dintre acĠiunile verticale permanente úi variabile
destabilizatoare, egală cu:
Vdst,d G dst;d Q dst;d (Ec. VII-10)

în care:
Gdst;d – valoarea de calcul a acĠiunilor permanente destabilizatoare
Qdst;d – valoarea de calcul a acĠiunilor verticale destabilizatoare
iar:
Gstb;d – valoarea de calcul a acĠiunilor verticale permanente stabilizatoare
Rd – valoarea de calcul a rezistenĠei faĠă de o acĠiune
În relaĠiile de mai sus trebuie utilizaĠi coeficienĠii parĠiali pentru Gdst;d, Qdst;d, Gstb;d úi Rd pentru
situaĠii permanente sau tranzitorii definiĠi în A.4, Anexa A din SR EN 1997-1:2004, corelat cu Anexa
NaĠională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, úi după caz, cu erata úi amendamentul asociate.
În cazul pereĠilor de sprijin în cazul cărora nu se îndeplineúte condiĠia de verificare pentru acest
mod de cedare, se vor lua măsuri care vizează reducerea presiunii apei.
(3) Ruperea hidraulică prin eroziune internă se produce prin transportul particulelor de pământ
în interiorul unui strat, la interfaĠa a două strate sau la interfaĠa dintre teren úi o structură. Acest tip de
eroziune poate evolua în eroziune regresivă.
Pentru controlul eroziunii interne sau eroziunii regresive se pun condiĠii asupra gradientului
hidraulic.
Valoarea gradientului hidraulic pentru eroziunea internă trebuie stabilită Ġinând seama de cel puĠin
următoarele aspecte:
- direcĠia curgerii,
- curba granulometrică a materialului úi forma particulelor
- stratificaĠia terenului.
VII.4. Calculul la starea limită de exploatare
VII.4.1. Verificările la starea limită de exploatare trebuie realizate în cazul în care:
deformaĠiile peretelui úi deplasările asociate ale terenului sunt importante;

peretele trebuie să satisfacă criterii care impun verificări la starea limită de exploatare (de
exemplu verificarea la fisurare a pereĠilor din beton armat).
VII.4.2. Pentru verificarea la starea limită de exploatare în teren sau în secĠiunile structurale se
aplică următoarea formulă:
Ed d Cd, (Ec. VII-11)

unde:
Ed este valoarea de proiectare a efectelor tuturor acĠiunilor,
Cd este valoarea limită de proiectare a efectului unei acĠiuni.
VII.4.3. Valorile coeficienĠilor parĠiali pentru verificarea la starea limită de exploatare sunt luate
egale cu 1.0.
VII.4.4. Pentru calculul pereĠilor de susĠinere la starea limită de exploatare se aplică prevederile
capitolului 9.8. al SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
VII.4.5. Pentru presiunea apei se iau în considerare cele mai nefavorabile valori care pot apare în
circumstanĠe normale pentru fiecare etapă de execuĠie, cât úi pe perioada de viaĠă a construcĠiei.
Evenimentele extreme (de exemplu avaria unei conducte principale de apă în apropierea peretelui) pot fi de
asemenea incluse, dacă proiectantul consideră că pot apare în circumstanĠe normale.
VII.4.6. Calculele trebuie realizate pentru grupările de încărcări corespunzătoare fazei de execuĠie úi
de exploatare. Trebuie adoptată gruparea de încărcări pe care proiectantul o consideră posibilă în
circumstanĠe normale. Evenimentele extreme sau accidentale trebuie excluse.
VII.4.7. Valorile limită ale deplasărilor admisibile pentru pereĠi úi pentru terenul adiacent acestora
se stabilesc conform 2.4.8 din SR EN 1997-1:2004, úi după caz, cu eratele, amendamentul úi anexa
naĠională asociate, luându-se în considerare toleranĠa faĠă de deplasări a structurilor úi reĠelelor pe care le
suportă lucrarea de susĠinere.
VII.4.8. Este indicat a se realiza un calcul de deformaĠii atunci când:

- peretele susĠine mai mult de 6 m de pământ coeziv cu plasticitate redusă,
- peretele susĠine mai mult de 3 m de pământ coeziv cu plasticitate ridicată,
- peretele este suportat de o argilă moale pe înălĠimea sa sau sub baza sa.
VII.5. Prevederi specifice pentru sprijinirile simple de tip mixt
VII.5.1. Sprijinirile simple

Pentru excavaĠii cu adâncimi reduse de până la maximum 3 m adâncime fără vecinătăĠi construite la
calcan, sprijinirile simple din lemn pot fi dimensionate constructiv, astfel (metodă prescriptivă):
- dulapii cu grosimea minimă de 4 cm;
- filatele cu secĠiunea minimă de 5x14 cm, amplasate la distanĠe de 1...2 m;
- úpraiĠurile cu diametrul minim de 14 cm, amplasate la distanĠe de 1...2 m.
Pentru adâncimi mai mari de excavare sau atunci când pe terenul din spatele peretelui există
suprasarcini, dimensionarea prin calcul este obligatorie. Pentru evaluarea presiunilor pământului asupra
peretelui se vor respecta prevederile capitolului V.7 úi indicaĠiile anexei A.
Dulapii úi filatele vor fi considerate din punct de vedere static ca grinzi simplu rezemate supuse la
încovoiere, în timp ce úpraiĠurile vor fi verificate la compresiune cu flambaj. De asemenea, este necesară
verificarea la strivire a filatei la contactul cu úpraiĠurile.
VII.5.2. Sprijinirile de tip mixt

În proiectarea sprijinirilor de tip mixt se va Ġine seama de prevederile standardelor referitoare la
elementele care alcătuiesc sprijinirea: lemn, profile metalice úi, eventual, piloĠi foraĠi.
Dacă încastrarea profilelor metalice este realizată în piloĠi foraĠi din beton se vor respecta
prevederile SR EN 1536:2004 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PiloĠi foraĠi.
Pentru evaluarea presiunilor pământului asupra peretelui se va Ġine seama de sistemul de rezemare
al sprijinirii (úpraiĠuri sau ancoraje pe unul sau mai multe niveluri) úi se vor respecta prevederile capitolului
V.7 úi indicaĠiile anexei A din SR EN 1536:2004.
VII.6. Prevederi specifice pentru pereĠii din palplanúe

În proiectarea pereĠilor de susĠinere din palplanúe se vor respecta prevederile standardelor:
- SR EN 12063:2003 ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi din palplanúe.
- SR EN 10248-1:1996 Palplanúe laminate la cald din oĠeluri nealiate. Partea 1: CondiĠii

tehnice de livrare.
- SR EN 10248-2:1996 Palplanúe laminate la cald din oĠeluri nealiate. Partea 2:ToleranĠe de
- SR EN 10249-1:1996 Palplanúe formate la rece din oĠeluri nealiate. Partea 1: CondiĠii
tehnice de livrare.
- SR EN 10249-2:1996 Palplanúe formate la rece din oĠeluri nealiate. Partea 2: ToleranĠe de
VII.6.2.Elemente constructive
VII.6.2.1. Materiale úi produse
Materialele din care sunt confecĠionate palplanúele trebuie să respecte prevederile secĠiunii 6 a SR
EN 12063:2003.
ProtecĠia palplanúelor metalice contra coroziunii, respectiv metodele de conservare a palplanúelor

din lemn trebuie să respecte prevederile din paragraful 6.4 al SR EN 12063:2003.
Materialele de etanúare utilizate în zona îmbinărilor dintre palplanúe trebuie să respecte prevederile
paragrafului 6.5 al SR EN 12063:2003.
Alegerea tipului de palplanúe, a profilelor úi a calităĠii lor, ca úi a dimensiunilor elementelor

principale ale elementelor unui profil mixt trebuie să respecte cel puĠin specificaĠiile generale de proiectare.
Pentru palplanúele metalice se va considera clasa profilului în conformitate cu SR EN 1993-1-

10:2006 úi, după caz, cu erata, amendamentul úi anexa naĠională asociate. Alegerea făcută trebuie să
garanteze capacitatea necesară de introducere în teren.
La alegerea tipului de palplanúe se vor avea în vedere prevederile paragrafului 7.2 al SR EN
12063:2003.
Alegerea celorlalte elemente structurale (tiranĠi, úpraiĠuri etc.) se va face respectând prevederile
paragrafului 7.3 al SR EN 12063:2003.
VII.6.2.2. Capacitatea de introducere în teren a palplanúelor
La analiza capacităĠii unui anumit tip de palplanúe de a fi introdus într-un anumit teren trebuie să se
Ġină seama de toate restricĠiile definite în proiectare în ceea ce priveúte metodele de introducere în teren.
VII.6.2.3. Elemente constructive ce trebuie luate în considerare la proiectare
La proiectarea pereĠilor de palplanúe se va Ġine cont de următoarele elemente (acolo unde este
aplicabil):
- metoda de blocare a îmbinărilor;
- metoda de fixare a racordurilor pe elementele principale ale unui profil mixt; se va Ġine cont
de prevederile din Tabelul 15 al SR EN 10248-2:1996;
- calitatea sudurilor;
- procedeul de decupare a elementelor din oĠel;
- metoda de facilitare a introducerii în teren, ca úi adâncimea până la care aceasta poate fi
utilizată;
- forma sabotului de protecĠie a vârfului palplanúei,
- metoda prevăzută pentru evitarea pătrunderii argilei în spaĠiului dintre baza palplanúei úi
roca de bază, în cazul în care pe roca de bază există un strat de argilă moale;
- calitatea umpluturii sau metoda de punere în operă a acesteia;
- pretensionarea úpraiĠurilor sau ancorajelor pentru limitarea deformaĠiilor terenului din
spatele peretelui;
- constrângerile de durată de timp pentru fazele critice de execuĠie;
- metodele de epuisment úi nivelul final al apei subterane;

- tipul de protecĠie a elementelor metalice sau de conservare a elementelor din lemn;
- compatibilitatea dintre materialele utilizate pentru etanúarea îmbinărilor úi stratul de
acoperire al palplanúelor;
- prevederile specifice legate de permeabilitatea peretelui de palplanúe;
- influenĠa extragerii palplanúelor asupra clădirilor úi reĠelelor utilitare învecinate, asupra
tasării suprafeĠei terenului úi asupra comunicării hidraulice posibile între acvifere;
- măsurile necesare de monitorizare a tasărilor, deplasărilor úi vibraĠiilor.
PereĠii din palplanúe fiind pereĠi flexibili, se va acorda o atenĠie deosebită în cazul în care în spatele
pereĠilor se află construcĠii existente ce ar putea fi afectate de deformaĠiile peretelui. În acest caz este
recomandată rigidizarea peretelui printr-un sistem de sprijinire prin úpraiĠuri sau ancoraje.
În cazul utilizării palplanúelor introduse prin batere sau vibrare se va Ġine seama de efectele negative
pe care aceste metode le-ar putea avea asupra construcĠiilor învecinate.
VII.7. Prevederi specifice pentru pereĠii îngropaĠi

În proiectarea pereĠilor îngropaĠi se vor respecta prevederile standardelor:
- SR EN 1538:2002 „ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi mulaĠi”,

- SR EN 1536:2004 „ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PiloĠi foraĠi”
referitoare la următoarele elemente:

- panotare;
- stabilitatea tranúeei / forajului în timpul excavării;
- caracteristicile fluidului de foraj;
- încastrarea în roca de bază;
- carcase de armătură (armare verticală úi longitudinală);
- panouri cu mai multe carcase úi rosturi;
- goluri úi perforări;
- acoperire cu beton;
- cerinĠele caracteristicile materialelor utilizate: beton úi oĠel.
VII.7.2. Dimensiuni uzuale ale pereĠilor îngropaĠi

În Tabelul VII-2 sunt prezentate dimensiunile uzuale întâlnite la utilizarea diferitelor tipuri de pereĠi
îngropaĠi.
Tabelul VII-2. Dimensiuni uzuale în funcĠie de tipul de perete îngropat
Tipul peretelui Adâncimea uzuală(1), m Controlul apei subterane Verticalitate

în consolă rezemat temporar permanent uzual(2) optim(3)
din piloĠi cu interdistanĠe <5 4 - 20 nu nu 1:75 1:125
din piloĠi secanĠi: beton <5 4 - 20 da nu 1:75 1:125
armat / noroi
autoîntăritor
din piloĠi secanĠi: beton <6 4 - 18 da da 1:75 1:125
armat / beton simplu
din piloĠi secanĠi: beton <6 4 - 25 da da 1:75 1:200
armat /beton armat
din panouri <8 5 - 30 da da 1:75 1:125
Notă:
(1)
Se referă la adâncimea excavaĠiei.
(2)
Verticalitatea uzuală este asigurată în condiĠii normale fără a impune măsuri speciale.
(3)
Verticalitatea optimă presupune măsurători suplimentare de control.
VII.7.3. Elemente constructive specifice pereĠilor mulaĠi din beton armat

PereĠii mulaĠi sunt realizaĠi prin turnarea în teren a betonului, după ce în prealabil a fost realizată
prin forare, sub protecĠia fluidului de foraj, o tranúee de dimensiuni stabilite prin proiect.
(1) Fluidul de foraj reprezintă, în mod obiúnuit o suspensie de bentonită activată în apă. Pentru
caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească fluidul de foraj se va face referire la SR EN 1538:2002
„ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi mulaĠi”.
(2) Beton: Tipul úi marca de ciment se stabilesc funcĠie de clasa betonului úi agresivitatea mediului.
În stabilirea tipului de agregat, a cimentului, a raportului apă/ciment úi a adaosurilor se va face referire la
SR EN 1538:2002.
(3) OĠel: Armăturile din carcasele de armare ale pereĠilor mulaĠi se vor realiza conform prevederilor
SR EN 1538:2002. Dacă nu sunt luate măsuri speciale de precauĠie, se interzice folosirea altor elemente
metalice de tipul Ġevi, plăci, conectori etc. din oĠel galvanizat sau din alte metale care pot produce efecte
electrostatice, conducând la îngroúarea turtei de bentonită sau la corodarea electrochimică a armăturilor.
Armarea unui panou poate să conĠină una sau mai multe carcase pe lungimea panoului.
Carcasa de armătură trebuie să conĠină:
- armătură verticală, în mod obiúnuit dispusă în unul sau două rânduri pe fiecare faĠă a peretelui;
- armătură orizontală: cadre, etrieri sau alte profile;
- bare pentru suspendare úi ridicare.

În proiectarea pereĠilor îngropaĠi se vor respecta prevederile SR EN 1538:2002 „ExecuĠia lucrărilor
geotehnice speciale. PereĠi mulaĠi”.
VII.7.3.3. Realizarea rosturilor între panouri

Realizarea rosturilor între panouri este diferenĠiată, în funcĠie de procedeul folosit pentru excavare,
de gradul de impermeabilitate impus peretelui úi de durata de exploatare a acestuia.
În mod normal rosturile sunt realizate fie cu ajutorul unor cofraje de oĠel sau beton, fie prin
decupare în beton sau în materialul întărit al panoului adiacent turnat anterior. De asemenea, în unele cazuri
pot fi introduse în rosturi tole de etanúare (metalice sau din materiale plastice).
VII.7.3.4. Panotarea
La stabilirea panotării se va Ġine seama de tehnologia de execuĠie úi de modul de tratare a rosturilor,
precum úi de specificaĠiile SR EN 1538:2002.
Modul de dispunere a panourilor sau panotarea, dimensiunile în plan ale acestora, succesiunea
execuĠiei se stabilesc prin proiect, în funcĠie de particularităĠile lucrării, de instalaĠiile de excavare folosite
etc. În cazul excavării panourilor cu cupă graifăr acĠionată hidraulic sau cu foreză rotativă sau percutantă cu
circulaĠie de noroi, panourile se pot executa unul după celălalt sau pe sărite. Se deosebesc din acest punct
de vedere, trei tipuri de panouri: primar, secundar úi mixt. În cazul excavării panoului cu instalaĠii cu cupă
tip lingură dreaptă, panourile se execută unul după celălalt. Panourile se clasifică din acest punct de vedere
în panouri primare úi panouri de tip mixt.
În Figura VII.5 sunt arătate etapele de execuĠie ale unui perete mulat, alcătuit din panouri primare úi
panouri secundare:
I – excavarea panourilor primare úi plasarea la extremităĠile acestora a tuburilor de rost;
II – lansarea carcasei de armătură în panourile primare;
III – betonarea panourilor primare;
IV – extragerea tuburilor de rost;
V – săparea panourilor secundare;

VI – lansarea carcasei de armătură în panourile secundare;
VII – betonarea panourilor secundare.
1 2 2 1
3 3
II
4 4
III
IV
VI
VII
Legenda: 1 - panou primar sapat 4 - panou primar betonat

2 - tub de rost 5 - panou secundar sapat
3 - carcasa de armatura 6 - panou secundar betonat
Figura VII.5. Etapele de execuĠie ale unui perete mulat alcătuit din panouri primare úi panouri
secundare
În Figura VII.6 sunt arătate etapele de execuĠie ale unui perete mulat, alcătuit din panouri primare
úi panouri de tip mixt:
I – excavarea panoului primar úi plasarea la extremităĠile acestuia a tuburilor de rost;
II – lansarea carcasei de armătură în panoul primar;
III – betonarea panoului primar úi extragerea tuburilor de rost; săparea panoului de tip mixt úi
plasarea unui tub de rost la extremitatea acestuia;
IV – lansarea carcasei de armătură în panoul de tip mixt;
V – betonarea panoului de tip mixt úi extragerea tubului de rost; săparea următorului panou de tip
mixt;
1 2
II
4 5
III
IV
Legenda: 1 - panou primar sapat 4 - panou primar betonat

2 - tub de rost 5 - panou de tip mixt sapat
3 - carcasa de armatura 6 - panou de tip mixt betonat
Figura VII.6. Etapele de execuĠie ale unui perete mulat alcătuit din panouri primare úi panouri de
tip mixt
La stabilirea dimensiunii în plan a panourilor se va Ġine seama de stabilitatea tranúeii. În funcĠie de

dimensiunea acestora pot fi armate cu una sau mai multe carcase de armătură. Dimensiunea panoului
depinde, de asemenea, de utilajul care realizează forajul.
VII.7.3.5. Stabilitatea tranúeei

Se va verifica stabilitatea tranúeei excavată sub protecĠia noroiului bentonitic. Aceasta depinde de
natura terenului, de condiĠiile hidrogeologice, de adâncimea tranúeei úi de caracteristicile noroiului
bentonitic.
În Anexa B – paragraful B.4 sunt prezentate metode de verificare, cu caracter informativ.
VII.7.4 Elemente constructive specifice pereĠilor îngropaĠi din elemente prefabricate lansate în
noroi autoîntăritor
PereĠii îngropaĠi din elemente prefabricate sunt realizaĠi prin lansarea în tranúeea umplută cu noroi
de foraj autoîntăritor a unor elemente prefabricate prevăzute cu margini profilate care să asigure îmbinarea
între acestea.
(1) Fluid de foraj: În cazul în care săparea tranúeii se efectuează sub protecĠia unei suspensii de
bentonită activată în apă sau a unei soluĠii cu polimeri, se va face referire la SR EN 1538:2002 „ExecuĠia
lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi mulaĠi”.
(2) Noroiul de foraj autoîntăritor reprezintă o suspensie de bentonită în care se introduce ciment.
Sunt folosiĠi de asemenea aditivi pentru a îmbunătăĠi lucrabilitatea în faza de excavare úi de lansare a
elementelor prefabricate precum úi pentru a regla timpul de priză. În proiect se vor specifica proprietăĠile
materialului întărit (de ex. permeabilitate, rezistenĠă, deformabilitate) precum úi metodele de încercare,
astfel încât să fie îndeplinite cerinĠele funcĠionale ale peretelui.
Noroiul de foraj autoîntăritor poate fi folosit úi în faza de excavare a tranúeii, dacă prin reĠetă se
poate asigura pomparea noroiului în tranúee úi întârzierea prizei până după introducerea elementelor
prefabricate úi dacă nu există riscul unor întreruperi accidentale. În caz contrar, săparea se face sub
protecĠia noroiului obiúnuit care apoi va fi înlocuit cu noroi autoîntăritor, utilizând aceiaúi tehnologie ca în
cazul turnării betonului.
(3) Beton, oĠel: Se vor respecta prevederile SR EN 1538:2002.

La proiectarea pereĠilor din elemente prefabricate se vor respecta toate recomandările privind
calculul de stabilitate úi de rezistenĠă al pereĠilor îngropaĠi.
(1) Noroiul autoîntăritor nu trebuie să dezvolte rezistenĠe ridicate după întărire; este suficientă
o rezistenĠă superioară terenului în care este introdus peretele îngropat.
(2) Elementele prefabricate pot fi realizate din beton armat sau beton precomprimat.
(3) DiferenĠele care apar între tipurile de elemente prefabricate sunt date, în special, de tipul
îmbinărilor. În funcĠie de condiĠiile de rezistenĠă úi/sau etanúeitate pe care peretele trebuie să le
îndeplinească, se aleg tipurile de elemente prefabricate.
VII.7.5. Elemente constructive specifice pereĠilor îngropaĠi din piloĠi foraĠi

PereĠii îngropaĠi din piloĠi foraĠi sunt pereĠi care se realizează, în funcĠie de condiĠiile de rezistenĠă
úi etanúeitate pe care trebuie să le îndeplinească, în una din următoarele variante:
- piloĠi din beton armat amplasaĠi cu interdistanĠe;
- piloĠi secanĠi:
x piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi nearmaĠi din material cu rezistenĠă scăzută
(noroi autoîntăritor);
x piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi din beton simplu;
x piloĠi din beton armat.
(1) Beton: Tipul úi marca de ciment se stabilesc funcĠie de clasa betonului úi agresivitatea mediului.
În stabilirea tipului de agregat, a cimentului, a raportului apă/ciment úi a adaosurilor se va face referire la
SR EN 1536:2004 „ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PiloĠi foraĠi”.
(2) OĠel: Armăturile din carcasele de armare ale piloĠilor foraĠi pentru pereĠi îngropaĠi se vor
realiza conform prevederilor SR EN 1536:2004.
Armarea piloĠilor se face cu carcase de armătură formate din bare longitudinale, etrieri sau fretă,
inele de rigidizare úi distanĠieri.
În cazul utilizării unor armături rigide (de tipul profilelor laminate) se va utiliza ca referinĠă SR EN
1994-1-1:2004 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de otel si beton. Partea 1-1: Reguli generale si
reguli pentru clădiri, úi după caz, cu erata, amendamentul úi anexa naĠională asociate.

(1) În cazul pereĠilor din piloĠi din beton armat amplasaĠi cu interdistanĠe se pot utiliza diametrele
úi distanĠele prevăzute în Tabelul VII-3.
Tabelul VII-3. PereĠi din piloĠi armaĠi amplasaĠi cu interdistanĠe – diametre úi distanĠe uzuale
Diametru, DistanĠa interax, Diametru, DistanĠa interax, Diametru, DistanĠa interax,
mm mm mm mm mm mm
300 400 900 1000 1800 1900
450 550 1050 1150 2100 2200
600 700 1200 1300 2400 2500
750 850 1500 1600
În cazul pereĠilor din piloĠi secanĠi de tip „piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi nearmaĠi din
material cu rezistenĠă scăzută (noroi bentonitic autoîntăritor)” se pot utiliza diametrele úi distanĠele
prevăzute în Tabelul VII-4.
Tabelul VII-4. PereĠi din piloĠi secanĠi de tip „piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi nearmaĠi din
material cu rezistenĠă scăzută (noroi bentonitic autoîntăritor)” - diametre úi distanĠe uzuale
Diametru, mm Interax**, Diametru, mm Interax**, mm
secund* primar mm secund* primar
450 450 600 900 600 1100
600 600 800 1200 600 1400
750 750 1000 1200 750 1450
* piloĠi armaĠi
** distanĠa (lumina) dintre piloĠii armaĠi nu trebuie să depăúească 40% din diametrul piloĠilor din noroi autoîntăritor
În cazul pereĠilor din piloĠi secanĠi de tip „piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi din beton
simplu” se pot utiliza diametrele úi distanĠele prevăzute în Tabelul VII-5.
Tabelul VII-5. PereĠi din piloĠi secanĠi de tip „piloĠi din beton armat alternaĠi
cu piloĠi din beton simplu” - diametre úi distanĠe uzuale
Diametru, mm Interax, mm
secund* primar
600 600 900
750 750 1150
* piloĠi armaĠi
În cazul „pereĠilor din piloĠi armaĠi secanĠi” se pot utiliza diametrele úi distanĠele prevăzute în
Tabelul VII-6.
Tabelul VII-6. PereĠi din piloĠi armaĠi secanĠi - diametre úi distanĠe uzuale
Diametru, mm Interax, mm
secund* primar*
750 750 650
880 880 760
1180 1180 1025
* piloĠi armaĠi
(2) PereĠii din piloĠi cu interdistanĠe nu sunt indicaĠi a fi utilizaĠi în cazul unor excavaĠii sub
nivelul apei subterane. Ei formează, de regulă, structuri cu caracter temporar. Un perete permanent poate fi
realizat prin „umplerea” golurilor dintre piloĠi (elemente din beton armat fixate de piloĠi, beton torcretat).
(3) PereĠii din piloĠi secanĠi de tip „piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi nearmaĠi din
material cu rezistenĠă scăzută (noroi bentonitic autoîntăritor)” nu sunt indicaĠi ca soluĠie permanentă
pentru reĠinerea apei datorită caracteristicilor de contracĠie úi fisurare a materialului din care sunt alcătuiĠi
piloĠii nearmaĠi.
În cazul în care peretele are un caracter permanent, alegerea materialului din care sunt alcătuiĠi
piloĠii nearmaĠi trebuie făcută cu atenĠie, iar condiĠiile hidrogeologice trebuie să fie de natură să asigure
faptul că piloĠii vor fi impermeabili pe toată durata de viaĠă a construcĠiei. Alternativ, se pot aplica pe faĠa
peretelui elemente structurale care să asigure ranforsarea piloĠilor nearmaĠi.
(4) În cazul pereĠilor din piloĠi secanĠi de tip „piloĠi din beton armat alternaĠi cu piloĠi din beton
simplu”, materialul din piloĠii nearmaĠi (primari) nu trebuie să depăúească o rezistenĠă la compresiune de
10-20 N/mm2 pentru a se putea ulterior fora piloĠii armaĠi (secundari).
(5) PereĠii din piloĠi secanĠi armaĠi sunt utilizaĠi în cazurile în care este necesară o capacitate
portantă ridicată úi trebuie îndeplinite condiĠii de etanúare. Este indicată utilizarea lor pentru realizarea unor
pereĠi îngropaĠi de-a lungul unui traseu circular.
Carcasa de armătură a piloĠilor secundari are, de regulă, secĠiunea rectangulară.
(6) La proiectarea piloĠilor foraĠi se vor avea în vedere prevederile NP 123-2010 „Normativ privind
proiectarea geotehnică a fundaĠiilor pe piloĠi”.
ANEXA A
(informativă)
EVALUAREA PRESIUNII PAMANTULUI ASUPRA

LUCRARILOR DE SUSTINERE
A.1. Teoria Rankine

În teoria Rankine, se face ipoteza că împingerea exercitată de un masiv delimitat de o suprafaĠă

plană, orizontală sau înclinată, asupra unui perete vertical este paralelă cu suprafaĠa terenului. Acest fapt
revine la a considera drept nulă frecarea dintre perete úi teren (perete neted).
Se consideră condiĠia de cedare plastică în masivul de pământ. Pentru un pământ necoeziv se obĠine
situaĠia din Figura A - 1. Efortul vertical rămâne constant, egal cu Jz, iar, pe măsură ce peretele se
deplasează, efortul orizontal, iniĠial egal cu presiunea în stare de repaus, p0, scade până la valoarea pa.
Figura A - 1. Teoria Rankine pentru presiunea activă. Pământ necoeziv

Scriind condiĠia de rupere, respectiv condiĠia de tangenĠă a cercului eforturilor la dreapta intrinsecă,
rezultă:
pa Jzk a , (Ec. A - 1)
unde ka este coeficientul presiunii active, egal cu:
§ I·
ka tg 2 ¨ 45 ¸ . (Ec. A - 2)
© 2¹
ForĠa rezultantă pe unitatea de lungime a peretelui este:

1 2
Pa JH k a . (Ec. A - 3)
2
În cazul unui pământ coeziv, cercul eforturilor este cel din Figura A - 2.
Figura A - 2. Teoria Rankine pentru presiunea activă. Pământ coeziv
Rezultă:
pa Jzk a 2c k a , (Ec. A - 4)
1 2
Pa JH k a 2cH k a . (Ec. A - 5)
2
Adâncimea la care presiunea activă se anulează se determină punând condiĠia pa = 0:
2c
z0 , (Ec. A - 6)
J ka
iar înălĠimea teoretică pe care pământul s-ar menĠine nesprijinit la verticală se obĠine punând condiĠia
Pa =0:
4c
Hcr . (Ec. A - 7)
J ka
Teoria Rankine poate fi aplicată úi pentru o suprafaĠă a terenului înclinată cu un unghi E faĠă de
orizontală. În acest caz, presiunea activă, paralelă cu suprafaĠa terenului, pentru un pământ necoeziv, este
egală cu (Figura A - 3):
Figura A - 3. Teoria Rankine pentru presiune activă. Pământ necoeziv, teren înclinat faĠă de
orizontală
pa Jzk a cos E , (Ec. A - 8)

cu:
cos E cos 2 E cos 2 I

ka . (Ec. A - 9)
2 2
cos E cos E cos I
Se obiúnuieúte ca să se includă în expresia lui ka pe cosE, astfel că:
pa Jzka , (Ec. A - 10)

cu:

ka cos E . (Ec. A - 11)
2 2
cos E cos E cos I
Pentru pământul coeziv se aplică aceleaúi formule ca mai sus.
În Figura A - 4 este figurată schematic situaĠia unui element de susĠinere vertical, neted, care se
deplasează spre masivul necoeziv. Efortul orizontal care acĠionează asupra unui element de pământ creúte,
în timp ce efortul vertical rămâne constant. La un moment dat, cercul eforturilor devine tangent la dreapta
intrinsecă, presiunea laterală atingând în acest moment rezistenĠa pasivă.
Figura A - 4. Teoria Rankine pentru rezistenĠa pasivă. Pământ necoeziv
RezistenĠa pasivă, pp la cota z este egală cu:
pp Jzk p , (Ec. A - 12)
unde kp este coeficientul rezistenĠei pasive, egal cu:
§ I·
kp tg 2 ¨ 45 ¸ . (Ec. A - 13)
© 2¹
ForĠa rezultantă pe unitatea de lungime a peretelui este:
1 2
Pp JH k p . (Ec. A - 14)
2
În cazul unui pământ coeziv, cercul eforturilor este cel din Figura A - 5.
Figura A - 5. Teoria Rankine pentru rezistenĠa pasivă. Pământ coeziv
Rezultă:
pp Jzk p 2c k p , (Ec. A - 15)
1 2
Pp JH k p 2cH k p . (Ec. A - 16)
2
În cazul suprafeĠei înclinate a terenului cu un unghi E úi teren necoeziv (presiuni paralele cu

suprafaĠa terenului, Figura A - 6):
Figura A - 6. Teoria Rankine pentru rezistenĠa pasivă. Teren necoeziv, teren înclinat faĠă de orizontală
pp Jzk p , (Ec. A - 17)
cu:

kp cos E . (Ec. A - 18)
2 2
cos E cos E cos I
A.2. Teoria Coulomb
Teoria Coulomb consideră echilibrul prismului de cedare ce apare în spatele elementului de sprijin,
atunci când deplasarea acestuia este suficient de mare pentru a produce starea limită activă sau pasivă.
Se fac următoarele ipoteze:

- pământ izotrop úi omogen,
- suprafaĠă de cedare plană,
- suprafaĠa terenului plană (orizontală sau înclinată),
- prismul de cedare este considerat un corp rigid,
- există frecare între perete úi pământ, exprimată cu ajutorul unghiul de frecare, G.
În Figura A - 7 sunt prezentate forĠele implicate în echilibrul prismului de cedare ABC, delimitat de
suprafaĠa terenului (AC), înclinată cu unghiul E, de suprafaĠa de cedare (BC), înclinată cu unghiul D faĠă de
orizontală úi de suprafaĠa elementului de susĠinere (AB), înclinată cu unghiul T faĠă de orizontală.
Legendă: G – greutatea prismului ABC, P – presiunea pământului, R – reacĠiunea terenului

Figura A - 7. Teoria Coulomb. Presiune activă.
Scriind condiĠia de echilibru úi de maxim pentru împingerea pământului, P, rezultă:
JH2 sin 2 T I
Pa . (Ec. A - 19)
2 2
ª sinI G sinI E º
sin 2 T sinT G«1 »
¬ sinT G sinT E ¼
sau:
1 2
Pa JH k a (Ec. A - 20)
2
cu:
sin 2 T I
ka . (Ec. A - 21)
2
ª sinI G sinI E º
sin 2 T sinT G «1 »
¬ sinT G sinT E ¼
Pentru cazul particular E = G = 0 úi T = 90q (perete vertical neted, suprafaĠă orizontală a terenului),
se obĠine aceeaúi expresie a presiunii active ca în teoria Rankine, respectiv:
1 2 § I·
Pa JH tan 2 ¨ 45 ¸. (Ec. A - 22)
2 © 2¹
În acest caz, unghiul D0 pentru care împingerea pământului este maximă este egal cu:
I
D0 45 . (Ec. A - 23)
2
Calculul împingerii active după Coulomb conduce doar la determinarea valorii împingerii totale.
DirecĠia împingerii depinde de valoarea adoptată pentru frecarea dintre perete úi pământ, G.
Dacă se admite că împingerea variază liniar cu adâncimea, rezultă că, în cazul absenĠei unei
suprasarcini, diagrama de presiuni este triunghiulară (Figura A - 8).
La o adâncime z, presiunea activă, paz este egală cu:
sin T
p az Jzk a . (Ec. A - 24)
cos G
Figura A - 8. Teoria Coulomb. Diagrama de presiuni active.
Atunci când pământul este coeziv, în echilibrul prismului de pământ ABC intervine úi forĠa de
coeziune, C c BC (Figura A - 9).
Figura A - 9. Teoria Coulomb. Presiune activă, pământ coeziv
Schema de forĠe în acest caz este prezentată în Figura A - 10.
Figura A - 10. Teoria Coulomb. RezistenĠa pasivă
În mod analog cu presiunea activă, rezultă:
JH2 sin 2 T I
Pp (Ec. A - 25)
2 2
ª sinI G sinI E º
sin 2 T sinT G «1 »
¬ sinT G sinT E ¼
sau:
1 2
Pp JH k p (Ec. A - 26)
2
cu:
sin 2 T I
kp . (Ec. A - 27)
2
ª sinI G sinI E º
sin 2 T sinT G«1 »
¬ sinT G sinT E ¼
Pentru cazul particular E = G = 0 úi T = 90q (perete vertical neted, suprafaĠă orizontală a

terenului), se obĠine aceeaúi expresie a rezistenĠei pasive ca în teoria Rankine, respectiv:
1 2 § I·
Pp JH tan 2 ¨ 45 ¸ . (Ec. A - 28)
2 © 2¹
În acest caz, unghiul D0 pentru care presiunea pământului este maximă este egal cu:
I
D0 45 . (Ec. A - 29)
2
Considerând o distribuĠie triunghiulară pe adâncime, la o adâncime z, rezistenĠa pasivă, ppz este

egală cu:
sin T
p pz Jzk p . (Ec. A - 30)
cos G
Pentru pământ coeziv se procedează ca la presiunea activă, prin introducerea forĠei de coeziune, C.
A.3. Probleme practice de calcul
A.3.1 Efectul unei suprasarcini uniform distribuite

Se consideră valabilă teoria Rankine, elementul de susĠinere este vertical, neted, iar suprafaĠa
terenului orizontală. Pentru alte situaĠii se extinde ceea ce urmează conform teoriilor acceptate pentru
calcul.
Dacă pe întreaga suprafaĠă a terenului se aplică o încărcare uniform distribuită, de intensitate q pe
unitatea de suprafaĠă úi se consideră situaĠia de regim, în care întreaga încărcare este preluată de scheletul
solid al pământului, efortul efectiv vertical este sporit, la orice adâncime z, cu q.
Ca urmare, presiunea activă este majorată cu kaq, iar rezistenĠa pasivă cu kpq.
Diagramele de distribuĠie ale presiunilor laterale din împingere activă úi rezistenĠă pasivă datorate
existenĠei suprasarcinii q sunt constante pe adâncime (în Figura A - 11 este dat exemplul presiunii active în
cazul unui masiv necoeziv) úi au drept forĠe rezultante:
Paq k a qH
(Ec. A - 31)
Ppq k p qH
Aceste presiuni se adaugă presiunii active sau rezistenĠei pasive calculate conform celor prezentate
în paragrafele anterioare.
Figura A - 11. Presiunea activă a masivelor de pământ necoezive datorată existenĠei unei
suprasarcini
Rezultă că, în cazul general, cu suprasarcină úi pentru un masiv coeziv, presiunea activă úi rezistenĠa
pasivă la o adâncime z sunt egale cu:
pa Jzk a qk a 2c k a
. (Ec. A - 32)
pp Jzk p qk p 2c k p
În cazul pământului coeziv úi a împingerii active, suprasarcina are drept efect reducerea adâncimii
zonei de întinderi din diagrama de presiuni, care este acum egală cu:
2c k a k a q
z0 . (Ec. A - 33)
kaJ
Dacă k a q 2c k a , diagrama prezintă o zonă de întinderi (Figura A - 12 – cazul a), iar forĠa
rezultantă este dată numai aria diagramei presiunilor pozitive:
1
Pa J H z 0 2 k a . (Ec. A - 34)
2
Dacă k a q ! 2 c k a , diagrama prezintă numai valori pozitive (Figura A - 12 – cazul b), iar forĠa
rezultantă este egală cu:
1 1 1
Pa J H z 0 2 k a Jz 02k a J H 2z 0 Hk a (Ec. A - 35)
2 2 2
Figura A - 12. Presiunea activă a masivelor de pământ coezive în cazul existenĠei unei suprasarcini
A.3.2 Efectul prezenĠei apei subterane

Sub nivelul apei subterane se lucrează în eforturi efective.
Se consideră situaĠia din Figura A - 13.
Figura A - 13. Considerarea efectului apei subterane
Sub nivelul apei subterane:
V 'v Vv u J z z w J sat z w J w z w J z z w J sat J w z w

J z z w J' z w
(Ec. A - 36)
iar efortul orizontal este egal cu:
V h' k a V 'v p w Jk a z z w J ' k a z w J w z w (Ec. A - 37)
unde pw este presiunea hidrostatică a apei la adâncimea zw sub nivelul hidrostatic (NH).
A.3.3 Calculul presiunii în masive stratificate

Când terenul este constituit din mai multe straturi, diagramele de presiuni active sau pasive nu mai
sunt continuu crescătoare cu adâncimea, prezentând salturi în dreptul suprafeĠelor de separaĠie, iar pantele
sunt diferite funcĠie de caracteristicile straturilor.
În Figura A - 14 este prezentat cazul presiunii active a unui masiv stratificat compus din straturi
necoezive, deasupra nivelului hidrostatic, fără suprasarcină.
§ I ·
p a1 J1H1 tan 2 ¨ 45$ 1 ¸ (Ec. A - 38)
© 2¹
Pentru calculul saltului 'pa1, greutatea stratului 1, egală cu J1H1, este considerată ca o suprasarcină.
Rezultă:
§ I ·
p a1 2 J1H1 tan 2 ¨ 45$ 2 ¸ (Ec. A - 39)
© 2 ¹
úi
p a1 2 p a1 'p a1 2 . (Ec. A - 40)
De notat că, în funcĠie de valoarea unghiurilor I1 úi I2, saltul poate fi pozitiv sau negativ.
§ I ·
pa2 p a1 2 J 2H2 tan 2 ¨ 45$ 2 ¸ (Ec. A - 41)
© 2 ¹
Figura A - 14. Calculul presiunii active în cazul unui masiv stratificat alcătuit din straturi
necoezive
În mod similar:
pa2 3 J1H1 J 2H2 tan2 §¨ 45$ I3 ·¸ (Ec. A - 42)

© 2 ¹
p a2 3 p a2 'p a2 3 (Ec. A - 43)
Dacă pa2-3 rezultă mai mic decât pa2 se obĠine situaĠia din Figura A - 14, în caz contrar saltul va fi
pozitiv.
§ I ·
p a3 p a2 3 J 3H3 tan 2 ¨ 45$ 3 ¸ (Ec. A - 44)
© 2 ¹
În cazul straturilor coezive, în funcĠie de valorile parametrilor geotehnici, pot apărea zone de
întindere în diagrama de presiuni.
A.3.4 Efectul solicitărilor seismice

În timpul cutremurului, masivul de pământ din spatele elementului de sprijin exercită o presiune, Ps
în plus faĠă de presiunea activă în condiĠii statice, Pa, totalul împingerii obĠinut în condiĠii seismice fiind
notat Pas.
În plus, elementul de susĠinere este supus unei forĠe de inerĠie în direcĠie orizontală:
Fih = khG, (Ec. A - 45)
respectiv în direcĠie verticală:
Fiv = kvG, (Ec. A - 46)
unde: G este greutatea structurii de sprijin, iar kh este coeficientul seismic în direcĠie orizontală.
În cazul lucrărilor de sprijin, coeficientul kh poate fi luat egal cu:
ag
kh 0.5J I u , (Ec. A - 47)
g
unde:
JI – coeficient de importanĠă, funcĠie de durata de expunere a lucrării de susĠinere, în situaĠia pentru
care se efectuează calculul, conform paragrafului V.5.
ag – acceleraĠia terenului pentru proiectare, stabilită conform P100-1:2006;
g – acceleraĠia gravitaĠională.
Coeficientul total al împingerii pământului în condiĠii dinamice este calculat cu metoda Mononobe
– Okabe, bazată pe teoria lui Coulomb:
k as
1 k v cos 2 I [ 90 T u
cos [ cos 2 90 TcosG 90 T [
1
u (Ec. A - 48)
2
ª sinI G sinI [ E º
«1 »
¬ cos90 T EcosG 90 T [ ¼
§ k ·
[ arctg¨¨ h ¸¸
©1 kv ¹
unde:
kv este coeficientul seismic în direcĠie verticală.
Coeficientul seismic în direcĠie verticală, kv poate fi considerat în calculul presiunii pământului cu

semnul plus sau minus, după cum este defavorabil pentru verificarea unei anumite stări limită. În cazul
structurilor de sprijin poate fi luat, acoperitor, egal cu zero sau cu semn negativ. În cazul în care nu se
cunoaúte valoarea sa, se poate lua egal cu 0.7kh,
T este unghiul făcut de suprafaĠa de contact dintre elementul de sprijin úi masivul din spate cu
orizontala,
E este unghiul făcut de suprafaĠa terenului cu orizontala,
G este unghiul de frecare pe planul de contact dintre elementul de susĠinere úi terenul din spate.
Rezultanta împingerii active seismice va fi în cazul pământului necoeziv úi al suprafeĠei orizontale a

terenului:
1 2
Pas JH k as (Ec. A - 49)
2
sau, în cazul pământului coeziv:
1 2
Pas JH k as 2cH k as . (Ec. A - 50)
2
În cazul existenĠei unei suprasarcini uniform distribuite, q se adaugă o împingere suplimentară,

Pas,q, care, în cazul general, este egală cu:
qH cos(90 T)
Pas,q k as (Ec. A - 51)
cos90 T E
Punctul de aplicaĠie al forĠei Pas se determină astfel:

- componenta împingerii în regim static, Pa are punctul de aplicaĠie la o treime din înălĠime
faĠă de bază;
- componenta seismică, Ps = Pas – Pa are punctul de aplicare la jumătate din înălĠime faĠă de
bază.
Punctul de aplicaĠie al forĠei Pas,q se determină în felul următor:
- componenta statică, Paq are punctul de aplicaĠie la jumătate din înălĠime faĠă de bază;
- componenta seismică, Ps,q = Pas,q – Paq are punctul de aplicaĠie la 0.66 din înălĠime faĠă de
bază.
În Figura A - 15 este prezentat cazul presiunii active a unui pământ necoeziv, cu suprafaĠa terenului
orizontală, element de sprijin vertical úi cu o suprasarcină q (E = 0, T = 90q, G = 0).
Figura A - 15. Efectul seismului asupra presiunii pământului
Pentru calculul rezistenĠei pasive se procedează similar, expresia coeficientului rezistenĠei pasive în
condiĠii dinamice de solicitare fiind:
k ps
1 k v cos 2 I [ 90 T u
cos [ cos 2 90 T cosG 90 T [
1 (Ec. A - 52)
u
2
ª sinI G sinI [ E º
«1 »
¬ cos90 T E cosG 90 T [ ¼
Pentru alte cazuri practice de calcul în condiĠii de solicitare seismică se vor aplica prevederile
Anexei E a SR EN 1998-5:2004, úi după caz, cu eratele úi anexa naĠională asociate.
A.4. Parametri utilizaĠi în calculul presiunii pământului
Pentru calculul presiunii pământului se utilizează eforturile efective.

- pentru nisipuri se consideră valoarea I’;
- pentru pământuri coezive normal sau uúor supraconsolidate se utilizează valoarea
coeziunii nedrenate, cu;
- pentru pământuri coezive supraconsolidate se poate utiliza:
x parametrii efectivi, I’, c’
x rezistenĠa la forfecare nedrenată,
x un unghi de frecare internă efectiv, I’ cuprins între valoarea de vârf úi cea reziduală
(considerând mobilizarea sa cu deplasarea).
PrezenĠa apei în spatele structurii de sprijin este de nedorit deoarece creúte greutatea volumică úi
presiunea laterală. În general, se prevăd sisteme de drenaj în spatele structurilor de sprijin. Un alt efect
nedorit al prezenĠei apei este îngheĠul.
Unghiul de frecare dintre elementul de sprijin úi teren, G depinde atât de proprietăĠile terenului, cât
úi de mărimea úi direcĠia deplasării structurii.
Se presupune că frecarea maximă pe peretele de sprijin nu poate apare simultan cu rezistenĠa
maximă la forfecare de-a lungul suprafeĠei de rupere.
În Tabelul A-1 sunt date valori orientative ale unghiului de frecare G pentru diferite materiale în
contact.
Teoria Rankine consideră G = o, ceea ce duce la valori mai mari ale presiunii decât teoria Coulomb.
În cazul unor pereĠi de susĠinere de înălĠime mare, flexibili, cu deformaĠii mari, teoria lui Coulomb este mai
realistă, ceea ce implică estimarea valorii unghiului G.
În Tabelul A-2 sunt date câteva indicaĠii pentru valoarea unghiului G în funcĠie de caracteristicile
suprafeĠei de contact dintre structură úi teren.
Adeziunea de-a lungul peretelui se dezvoltă în cazul pământurilor coezive. Valoarea acesteia este
luată între 0.5 cu úi 0.7cu, cu o valoare maximă de 50 kPa.
Tabelul A-1. Valori orientative ale unghiului de frecare perete/teren, G

(după Bowles, 1988)
Materiale în contact G (q)

Beton masiv sau zidărie de piatră în contact cu:
Roci 35
Pietriú, nisip cu pietriú, nisip mare 29 - 31
Nisip fin – mijlociu, prăfos, pietriú cu parte fină (praf sau argilă) 24 - 29
Nisip fin, nisip prăfos sau argilos 19 - 24
Praf nisipos, praf 17 -19
Argilă tare 22 - 26
Argilă sau argila prăfoasă plastic consistentă - vârtoasă 17 -19
Palplanúe metalice în contact cu:
Pietriú, pietriú cu nisip, piatră spartă neuniformă 22
Nisip, pietriú cu nisip prăfos, piatră spartă uniformă 17
Nisip prăfos, pietriú sau nisip cu parte fină (praf sau argilă) 14
Praf fin nisipos, praf 11
Beton sau palplanúe de beton în contact cu:
Pietriú, pietriú cu nisip, piatră spartă neuniformă 22 - 26
Nisip, pietriú cu nisip prăfos, piatră spartă uniformă 17 - 22
Nisip prăfos, pietriú sau nisip cu parte fină (praf sau argilă) 17
Praf fin nisipos, praf 14
Lemn în contact cu pământ 14 -16
Tabelul A-2. Valori orientative ale unghiului de frecare perete/teren, G

(după Brandl, 1987)
SuprafaĠa structurii în contact cu pământul SuprafaĠa de cedare
Plană Curbă
SuprafaĠă netedă G=0
SuprafaĠă puĠin rugoasă (beton sclivisit de exemplu) G = 1/3I G = 1/2I
SuprafaĠă rugoasă (de exemplu beton netratat, torcretat, G = 2/3I 27.5q t G d
oĠel sau lemn) d I - 2.5q
SuprafaĠă neregulată, în zig-zag (de exemplu perete din G = 2/3I GdI
piloĠi)
Ziduri din căsoaie umplute cu pământ G t 2/3I
A.5. Grafice pentru determinarea coeficienĠilor presiunii pământului
Pentru determinarea coeficienĠilor presiunii pământului asupra pereĠilor de susĠinere se poate utiliza
Anexa C a SR EN 1997-1:2004 „Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale”, úi după
caz, cu eratele, amendamentul úi anexa naĠională asociate.
A.6. Cazuri particulare de evaluare a presiunii pământului asupra zidurilor de sprijin
A.6.1 Cazul paramentului amonte frânt
În cazul unui zid de sprijin cu paramentul amonte frânt, presiunea pământului se calculează separat
pentru fiecare latură a acestuia (Figura A - 16).
Figura A - 16. Diagrame de presiuni pe parament frânt
A.6.2 Cazul suprafeĠei înclinate sau frânte a terenului
SuprafaĠa terenului din spatele zidului de sprijin poate fi înclinată cu un unghi E, pozitiv sau negativ
(Figura A - 17).
Se disting trei situaĠii pe Figura A - 17, în funcĠie de geometria ansamblului structură de sprijin –
umplutură. În situaĠiile b) úi c) se introduce în calcul greutatea umpluturii care se află deasupra bazei
zidului.
În general, fie că se utilizează teoria lui Rankine sau cea a lui Coulomb, nici o parte a zidului nu
trebuie să interfereze cu prismul de cedare.
În cazul zidului cornier (cazul b) se vor considera două situaĠii:

- cu H = AB pentru calculul momentului úi a forĠei tăietoare pe inima zidului;
- cu H = A’C pentru verificarea stabilităĠii globale úi la răsturnare.
Legendă: a) zidul úi baza nu interferează cu prismul de cedare; b) baza interferează cu formarea prismului de cedare, cu
excepĠia situaĠiei prezentate în figură; c) umplutura úi baza interferează cu formarea prismului de cedare, cu excepĠia situaĠiei
prezentate în figură.
Figura A - 17. Cazul suprafeĠei înclinate a terenului (după Bowles, 1988)
În cazul suprafeĠei frânte se poate utiliza schema din Figura A - 18.
Figura A - 18. Cazul suprafeĠei frânte a terenului (după Brandl, 1987)
pa1 Jh1 k a1 , k a1 f E1 (Ec. A - 53)
pa 2 Jh2 k a2 , k a2 f E 2 . (Ec. A - 54)

A.6.3 Cazul zidului cornier cu talpă cu consolă lungă
Presupunând că deplasările datorate presiunii pământului sunt mici, se poate utiliza teoria lui
Rankine.
În Figura A - 19 a) este prezentat prismul de cedare care se formează în acest caz, în figura b)
forĠele care acĠionează, iar în figura c) un caz simplificat, considerând un plan fictiv de acĠiune a presiunii
pământului. În acest ultim caz, presiunea activă Pa1 este înlocuită de Pa2 care acĠionează paralel cu
suprafaĠa terenului. Rezultanta este în ambele cazuri (b úi c) aceeaúi dacă consola este suficient de lungă úi
dacă prismul presupus de cedare se dezvoltă complet în teren.
Figura A - 19. Împingerea pământului pe un zid cornier cu consolă lungă

A.6.4 Cazul zidului cornier cu talpă cu consolă scurtă

În cazul zidului cornier cu consolă scurtă, planurile teoretice de cedare intersectează secĠiunea
centrală (inima) a zidului. Pe zona A’B se dezvoltă presiunea în stare de repaus, iar pe AA’ presiunea
activă (Figura A - 20). Dacă planurile de cedare nu intersectează inima zidului, presiunea în stare de repaos,
P0 acĠionează pe întreaga înălĠime.
Figura A - 20. Împingerea pământului pe un zid cornier cu consola scurtă

A.6.5 Cazul zidului cornier cu consolă de descărcare
În acest caz presiunea pământului poate fi evaluată folosind schema din Figura A - 21.
Figura A - 21. Împingerea pământului pe un zid cu consolă de descărcare
A.6.6 Cazul umpluturii înguste

Dacă spaĠiul din spatele zidului, în care se realizează umplutura, este foarte îngust, prismul teoretic
de cedare nu are loc să se dezvolte, ceea ce duce la o reducere a presiunii, în mod similar cu efectul de siloz
(Figura A - 22).
Figura A - 22. Împingerea pământului pe un zid cu umplutură îngustă

Conform teoriei silozului, efortul vertical la o adâncime z este:
Vz p vz
Jz 0 1 e z z 0 , (Ec. A - 55)
unde, cu notaĠiile din Figura A - 22:
ab
z0 (Ec. A - 56)
2a bk tan G
este adâncimea la care presiunea geologică este egală cu valoarea maximă a presiunii din siloz, adică:
p vz,max Jz 0 . (Ec. A - 57)
Pentru un zid lung ( a o f ):
Jb § 2k tan G z ·
p vz ¨1 e b¸. (Ec. A - 58)
2k tan G ¨© ¸
¹
Presiunea orizontală în siloz va fi:
phz kp vz , (Ec. A - 59)

unde:
J - greutatea volumică a umpluturii,
k – coeficientul presiunii (cel mai adesea în stare de repaos, k0),
G - unghiul de frecare zid/umplutură (care acĠionează în „siloz”).
Dacă se adaugă o suprasarcină, q, presiunea suplimentară verticală care apare este:

'p vz p 0 e>2a b / ab@k tan Gz . (Ec. A - 60)
Împingerea totală va fi egală cu:
P phz 'phz . (Ec. A - 61)
A.6.7 Efectul compactării

Atunci când se pune în operă umplutura prin compactare, împingerea pământului poate creúte
considerabil, depăúind chiar valoarea în stare de repaus (Figura A - 23).
Figura A - 23. Modificarea coeficientului presiunii pământului în timpul compactării
Conform schemei din Figura A - 23, coeficientul presiunii nu scade până la valoarea ka înainte ca o
anumită densitate să fie atinsă. Dacă se continuă compactarea, coeficientul presiunii creúte. Calculul
împingerii pământului nu se poate face cu valoarea ka.
În practică au existat situaĠii de cedare a structurii de sprijin datorită compactării excesive în spaĠii
înguste.
A.7. Evaluarea presiunii pământului pe lucrări de susĠinere a excavaĠiilor
A.7.1 Calculul pereĠilor autoportanĠi

Un perete de sprijin poate fi autoportant la sfârúitul execuĠiei excavaĠiei, sau poate trece prin faza de
perete autoportant până la montarea primului rând de úpraiĠuri sau ancoraje.
Metodele clasice de calcul admit că peretele autoportant se roteúte în teren în jurul unui punct, C,
sub acĠiunea împingerii pământului, iar împingerea activă úi rezistenĠa pasivă sunt mobilizate integral
(Figura A-24 a,b).
A. Cazul materialelor necoezive . În acest caz este admisă următoarea schemă simplificată de calcul
(Figura A-24 c):
presiunile de deasupra punctului de rotaĠie, C, sunt împingerea activă în spatele peretelui úi
rezistenĠa pasivă în faĠa peretelui;
centrul de rotaĠie, C, se află la cca 0.2 D f o de baza peretelui;
presiunile ce se dezvoltă sub centrul de rotaĠie sunt înlocuite cu o rezultantă, R, care acĠionează în
centrul de rotaĠie.
Adâncimea la care se realizează egalarea împingerii active cu rezistenĠa pasivă este:

JDK a Ka
a D (Ec. A - 62)

J Kp Ka Kp Ka
iar fiúa necesară D f o rezultă din echilibrul de momente faĠă de punctul C:
D 3f

Ra D a D fo h 6
o
K p K a 0 (Ec. A - 63)
Fiúa totală rezultă:

Df D f o a 0.2D f o (Ec. A - 64)
Momentul maxim apare în secĠiunea de anulare a forĠei tăietoare úi are valoarea:
z3
Mmax R a D a z h
6
Kp Ka J (Ec. A - 65)
2R a
unde z .

J Kp Ka
A
h
D
Ra
JKa
a
JKp O z
Df Rp Dfo
C
C JKp R 0.2Dfo
JKa C
B
a) b) c)
Figura A - 24. Starea de echilibrul limită pentru teren necoeziv
B. Cazul materialelor pur coezive. Pentru a evita distribuĠia negativă a presiunilor la partea
superioară a excavaĠiei, pentru împingerea activă se consideră o distribuĠie corespunzătoare unui material
cu frecare redusă (I = 20o) care să Ġină seama de eventualele efecte secundare care pot duce la creúterea
împingerii (de exemplu, umplerea fisurilor cu apă).
Din echilibrul momentelor în jurul punctului C (Figura A - 25) rezultă:
D 2f 4c u q 2R aD f o R a D h 0 (Ec. A - 66)
o
din care rezultă fiúa necesară:

Df 1.2D f o (Ec. A - 67)
Momentul maxim apare în secĠiunea z de anulare a forĠei tăietoare:

Ra
z (Ec. A - 68)
4c u q
-2c A
h
D
Ra
q = JD
O
Rp Dfo
Df
C R 0.2Dfo
B
4cu - q
Figura A - 25. Starea de echilibrul limită pentru teren pur coeziv
A.7.2 Calculul pereĠilor ancoraĠi

Calculul pereĠilor ancoraĠi cu considerarea stării limită de eforturi în teren se face, în general, cu
două grupuri de metode, depinzând de lungimea fiúei peretelui úi de rigiditatea terenului de sub cota
excavaĠiei.
Dacă lungimea fiúei peretelui este mică sau terenul de sub cota excavaĠiei este deformabil (nisipuri
afânate, argile moi) atunci peretele se deformează ca în Figura A-26a úi se admite că el este „liber” să se
rotească úi să se deplaseze în teren, sub cota excavaĠiei, terenul oferindu-i o rezemare simplă.
Dacă lungimea fiúei este mare, sau terenul de sub cota excavaĠiei este rigid (nisip îndesat, argile
tari) atunci peretele poate fi considerat „fixat” în teren úi în zona de sub excavaĠie apar două reacĠiuni de
semn contrar care asigură încastrarea (Figura A-26b).
a b
Figura A - 26. Deplasări ale peretelui de susĠinere ancorat în funcĠie de modul de rezemare în teren
A. Cazul peretelui simplu rezemat
În Figura A-27 sunt prezentate diagramele de presiuni, momente úi deplasări în cazul peretelui liber.
Fa Fa
D h3 y
y`
Mmax
Ra Ra q = JD
a Rp
Df x Rp JKaD JKaD
M G
J(Kp-Ka)x 4c-q
Figura A - 27. Diagramele de presiuni, momente úi deplasări pentru cazul peretelui simplu rezemat
DistanĠa a poate fi calculată ca adâncimea la care presiunea netă se anulează:

pa
a (Ec. A - 69)
J(K p K a )
EcuaĠia de moment faĠă de punctul de ancorare este:

y`R p yR a (Ec. A - 70)
x2 2
Înlocuind rezistenĠa pasivă cu R p J(K p K a ) úi y` h 3 a x se obĠine:
2 3
2
yR a
J Kp Ka x2 § 2 ·
¨ h3 a x ¸
3 ¹
(Ec. A - 71)
©
Rezolvarea ecuaĠiei anterioare conduce la aflarea distanĠei x úi deci a fiúei peretelui:
Df ax (Ec. A - 72)
ForĠa din ancoraj poate fi dedusă din ecuaĠia de echilibru de forĠe orizontale:
Fa R a Rp (Ec. A - 73)
În cazul în care terenul este pur coeziv, iar diagrama de împingeri este ajustată la o diagramă
standard cu I = 20o, c = 0 sau în cazul în care există o succesiune de straturi: nisip până la cota excavaĠiei úi
argilă pur coezivă sub cota excavaĠiei, rezistenĠa pasivă a terenului este dată numai de coeziune úi ecuaĠia
(A-70) devine:
R a y D f 4c u qh3 D f / 2 0 (Ec. A - 74)
de unde se poate obĠine direct valoarea fiúei peretelui, Df.
Din expresia rezistenĠei pasive se poate constata că, în cazul terenurilor pur coezive, peretele devine
instabil dacă:
4c u q 0 (Ec. A - 75)
sau
c
d 0.25 (Ec. A - 76)
JD
CorecĠii pentru fenomenul de boltă

Pentru nisipuri de îndesare medie momentul maxim în perete se reduce datorită fenomenului de
boltă (Figura A-28).
Ca rezultat al deformării peretelui, distribuĠia de presiuni se modifică faĠă de cea teoretică, astfel:
creúte deasupra ancorajului, scade sub acesta úi creúte în faĠa peretelui sub cota de excavaĠie úi în spatele
acestuia la bază. Creúterile de sub excavaĠie provoacă un cuplu orar care reduce momentul din perete.
Creúterea de sus provoacă un moment anti-orar care iarăúi scade momentul din perete. În fine, descreúterea
dintre reazeme provoacă o reducere de moment úi efectul este denumit efect de boltă.
crestere 'MA (flexiune deasupra ancorajului)

'MB
(descarcare datorita
fenomenului de bolta) descrestere
crestere 'MC (flexiune sub excavatie)

crestere
Figura A - 28. Efectul de boltă
Mărimea efectului de boltă poate fi exprimată calitativ prin:

G
'p D E (Ec. A - 77)
L
în care:
'p – reducerea de presiune;
G/L – deformarea relativă; G - deplasarea laterală maximă a peretelui, L – lungimea totală a
peretelui;
E – modulul de elasticitate al terenului;
D - coeficient egal cu 0.3 y 1.0, în funcĠie de dimensiunile masei de pământ de sub excavaĠie úi de
coeficientul lui Poisson.
B. Cazul peretelui încastrat în teren
RezistenĠa pasivă a terenului sub adâncimea y este înlocuită cu o forĠă concentrată Rb (Figura A-29)
care acĠionează la distanĠa 0.2y de la baza peretelui.
Metoda constă în alegerea unei distanĠe y, calcularea lui Rb din echilibrul static úi apoi trasarea
diagrama de momente. DistanĠa y trebuie să coincidă cu punctul de anulare a momentului la partea de jos a
peretelui. Dacă această condiĠie nu este îndeplinită se alege o nouă valoare y úi calculul se reia.
Fa
Ra
a x
Df y Rp
0.2y Rb
M G
Figura A - 29. Diagramele de presiuni, momente úi deplasări pentru cazul peretelui încastrat în
teren
O variantă simplificată a acestei metode este metoda grinzii echivalente (Figura A-30).
Această metodă face uz de faptul că distanĠa x de la cota excavaĠiei până la punctul de anulare al
momentului (O, Figura A-30) este funcĠie de unghiul de frecare internă al terenului. În Figura A-31 este
prezentată variaĠia distanĠei x cu unghiul I al terenului de sub cota excavaĠiei.
Fa Fa
Ra
a x R`b
Df y Rp R`b y-x
0.2y Rb
Rb
M
J(Kp-Ka)(y-a)
Figura A - 30. Metoda grinzii echivalente
40
30
o
20
f,
10
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
x/D
Figura A - 31. VariaĠia distanĠei x cu unghiul de frecare interioară al terenului
RelaĠia din Figura A-31 a fost stabilită admiĠând că Kp = 2/Ka. Odată stabilită distanĠa x, rezolvarea
grinzii superioare conduce la aflarea reacĠiunii R`b. Pentru grinda echivalentă inferioară se scrie ecuaĠia de
momente faĠă de punctul de aplicaĠie al lui Rb úi se obĠine distanĠa necunoscută y, apoi valoarea lui Rb
rezultă din ecuaĠia de proiecĠie.
Valoarea fiúei peretelui este:
Df (1.20 y 1.25)y (Ec. A - 78)
A.7.3. Calculul pereĠilor rezemaĠi cu úpraiĠuri
Realizarea excavaĠiei cu pereĠi sprijiniĠi cu úpraiĠuri presupune montarea úpraiĠurilor după excavarea
unui nivel de rezemare, astfel încât, în cazul în care nu se introduc forĠe de pretensionare a úpraiĠurilor,
deplasările pereĠilor cumulate de la fiecare nivel de excavare să fie suficiente pentru a mobiliza în întregime
rezistenĠa la forfecare a pământului din spatele peretelui.
Astfel, metodele clasice de calcul consideră că peretele este supus pe toată lungimea la împingerea
activă a pământului din spatele său úi la rezistenĠa pasivă a terenului din faĠa sa, sub nivelul excavaĠiei.
În mod acoperitor, pentru determinarea eforturilor secĠionale maxime în perete, se consideră că
peretele este simplu rezemat între două nivele de rezemare pe úpraiĠuri úi că acestea preiau reacĠiunile ce
revin reazemelor simple.
Măsurătorile úi observaĠiile efectuate pe diverse lucrări subterane au arătat însă că forĠele din
úpraiĠuri diferă substanĠial de cele calculate cu metoda descrisă anterior. Valorile măsurate ale forĠelor din
úpraiĠurile situate la partea superioară sunt mai mari decât cele rezultate dintr-o distribuĠie triunghiulară a
împingerii active din spatele peretelui, în timp ce cele din úpraiĠurile de la baza peretelui sunt mai mici. Pe
baza măsurătorilor efectuate au fost propuse diverse diagrame de distribuĠie a împingerii active a terenului,
în funcĠie de natura acestuia. În Figura A-32 sunt propuse trei astfel de diagrame.
0.25D 0.25D
D 0.75D 0.50D
0.25D
Df 0.65JDKa JD-4c JD ... 0.4JD
teren teren cu teren cu
necoeziv coeziune mica coeziune ridicata
Figura A - 32. Diagrame de distribuĠie a împingerii active a pământului pe pereĠi rezemaĠi cu

úpraiĠuri
În Figura A-33 este prezentată schema de calcul a unui perete rezemat cu úpraiĠuri.
RA
A
R`B
B
RB
D
C RC
R`C
E
Df RE
Figura A - 33. Schema de calcul a unui perete rezemat cu úpraiĠuri
Considerarea fenomenului de boltă

Acelaúi fenomen care se întâlneúte în cazul pereĠilor ancoraĠi este regăsit úi în cazul pereĠilor
sprijiniĠi cu úpraiĠuri.
Măsurătorile deplasărilor pereĠilor úpraiĠuiĠi au arătat că adâncimea, Do, până la care masa de
pământ de sub excavaĠie participă la deformare se extinde sub limita inferioară a peretelui (Figura A-34a).
În cazurile în care la adâncimi nu prea mari există un strat de pământ rigid, poziĠia acestuia
determină adâncimea de influenĠă, Do. Dacă terenul este însă uniform, adâncimea Do depinde de
deformabilitatea úi de rezistenĠa terenului precum úi de dimensiunile excavaĠiei. AdmiĠând deplasarea
terenului ca o translaĠie generală úi o rotaĠie în jurul punctului de la cota Do úi că deplasările laterale sunt
suficiente pentru mobilizarea integrală a rezistenĠei la forfecare, presiunile exercitate din spatele peretelui
reprezintă împingerea activă pe înălĠimea Do. Faptul că peretele nu se deplasează úi se roteúte ca un rigid,
existând fenomenele de flexiune ale acestuia, face ca distribuĠia presiunilor de contact să nu fie liniară, prin
apariĠia fenomenului de boltă. Astfel, o secvenĠă de excavaĠie între două nivele de úpraiĠuri provoacă două
modificări importante ale încărcării peretelui:
a. îndepărtarea terenului de lângă perete care duce la dispariĠia suportului lateral pe adâncimea
excavată (Figura A-34b);
b. îndepărtarea terenului de pe baza excavaĠiei care provoacă o reducere a presiunii laterale în
teren, sub excavaĠie (Figura A-34c).
Do
Df
a b c
Figura A - 34. Punerea în evidenĠă a efectului de boltă
Reducerea presiunilor laterale din faĠa peretelui provoacă un dezechilibru de forĠe care are ca
rezultat încovoierea locală a susĠinerii. La rândul ei, încovoierea locală provoacă redistribuirea presiunilor
de contact în spatele susĠinerii care se manifestă prin reducerea presiunilor în zona cu deformaĠii laterale
mari úi creúterea presiunilor în zonele învecinate (în zona superioară, sprijinită cu úpraiĠuri úi în zona
inferioară, în teren).
Efectul cumulat al redistribuirilor care apar la fiecare treaptă de excavare este acela că o parte din ce
în ce mai importantă din încărcare este distribuită părĠii superioare a susĠinerii, la care deformarea laterală
este împiedicată de úpraiĠuri. Cu cât adâncimea Do este mai mare în raport cu cota excavaĠiei, cu atât
transferul de sarcină la úpraiĠuri va fi mai mare. DiferenĠa dintre suma forĠelor măsurate în úpraiĠuri úi
împingerea activă pe adâncimea excavată D este cu atât mai mare cu cât raportul D/Do este mai mic (se
reduce la zero pentru D/Do = 1).
Graficele din Figura A-35 pot fi utilizate pentru corecĠia forĠelor din úpraiĠuri calculate cu metodele
clasice de stare limită, pentru a Ġine seama de fenomenul de boltă.
1
Pspr - Pa / Pspr
0.8
0.6
0.4
0.2
-0.2
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
D / Do
nisipuri îndesate, argile tari nisipuri afânate, argile moi
Figura A - 35. CorecĠia forĠelor din úpraiĠuri pentru a Ġine seama de fenomenul de boltă
A.7.4 Efectul suprasarcinilor aplicate la suprafaĠa terenului asupra presiunilor de contact perete
– teren
A.7.4.1 Suprasarcină liniar distribuită, paralelă cu peretele
În Figura A-36a) este prezentat cazul unei suprasarcini liniare verticale care acĠionează la suprafaĠa
terenului.
b Qs Qs b b Qs
z z
Vz Vz
Vh
Vh Vh
a b
Figura A - 36. Suprasarcină distribuită verticală
În ipoteza că terenul este un semispaĠiu elastic, Teoria ElasticităĠii furnizează expresiile presiunilor
orizontale úi verticale în teren datorate suprasarcinii distribuite pe metru liniar, Qs.
PrezenĠa peretelui cu rigiditate diferită de cea a terenului face ca eforturile care acĠionează la limita
peretelui să fie diferite de cele date de Teoria ElasticităĠii úi să depindă de modul de deformare al peretelui.
În mod acoperitor, se poate considera că peretele este infinit rigid, situaĠie care este echivalentă cu
cea în care semispaĠiul este acĠionat de două forĠe aúezate simetric, de o parte úi de alta a secĠiunii verticale
în care se calculează eforturile (Figura A-36b).
În acest caz:
4Q s zb 2
Vh
S
z 2 b 2 2 (Ec. A - 79)
4Q s z3
Vz
S
z 2 b 2 2
Se constată că eforturile orizontale au un maxim la cota z b / 3 , valoarea maximă fiind:
3 3 Qs
V h,max (Ec. A - 80)
4S b
În Figura A-37 este prezentată variaĠia eforturilor orizontale, Vh.
s h / s max
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0
7
z/b
8
1/2
3
10
Figura A - 37. VariaĠia eforturilor orizontale, Vh

În figurile A-38 úi A-39 sunt prezentate modalităĠi aproximative de calcul al presiunilor orizontale
de contact datorate suprasarcinii liniare.
În cazul pământurilor necoezive, în mod aproximativ se consideră că rezultanta eforturilor
orizontale datorate suprasarcinii este:
P Qs K a (Ec. A - 81)
Rezultanta P se aplică pe o porĠiune de perete între cotele z1 btgI úi z 2 b K a (Figura A-

38a). Se presupune că repartiĠia este triunghiulară (Figura A-38b) cu valoarea maximă:
Q Ka
Vmax 2 s (Ec. A - 82)
z 2 z1
O altă variantă este de a admite o distribuĠie uniformă (Figura A-38c) cu valoarea medie:
Qs K a
Vmax (Ec. A - 83)
z 2 z1
O variantă care aproximează mai bine diagrama teoretică este prezentată în Figura A-38d).
În cazul pământurilor pur coezive, diagrama aproximativă de presiuni laterale datorate suprasarcinii
liniare este dată în Figura A-39a).
b Qs b Qs
0.5b
z1 1.17b
I b
z2 P
P P
2b
SI
3b Vmax = 0.2Qs /b
a b c d
Figura A - 38. Diagrame aproximative ale eforturilor orizontale induse de o suprasarcină liniar
distribuită, paralelă cu peretele
b Qs b e qs
4b/3 T T
b
z
P = Qs
2b Vz
Vh
3b Vmax = 2Qs/3b
a b
Figura A - 39. Efectul unor suprasarcini liniar distribuite
A.7.4.2 Suprasarcină liniar distribuită, perpendiculară pe perete
Pentru a obĠine soluĠia teoretică se utilizează aceeaúi ipoteză a peretelui indeformabil (Figura A-
39b).
2q s
Vh T 2 T1 sin T 2 cos T 2 sin T1 cos T1
S
(Ec. A - 84)
2q s
Vz T 2 T1 sin T 2 cos T 2 sin T1 cos T1
S
DistribuĠiile aproximative ale eforturilor orizontale pe perete sunt prezentate în Figura A-40.
b e qs b e qs b e qs
(4b+2e)/3
45o 45o
z1 b b
I z 3b + 2e
z2 P a P = eqs
P P
SI
Vmax = 2qse / (3b+2e)
a b c d e f
Figura A - 40. Diagrame aproximative ale eforturilor orizontale induse de o suprasarcină liniar
distribuită, perpendiculară pe perete
În toate variantele rezultanta presiunilor orizontale este:

P eq s K a (Ec. A - 85)
Se admite că presiunile se repartizează între cotele:

z1 btgI
(Ec. A - 86)
z2 b e Ka
Dacă se admite repartiĠia triunghiulară (Figura A-40b), presiunea maximă este:

2P
V max (Ec. A - 87)
z 2 z1
Pentru repartiĠia uniformă (Figura A-40c):
P
V (Ec. A - 88)
z 2 z1
Iar pentru repartiĠia trapezoidală (Figura A-40d):
V max q sK a (Ec. A - 89)
distanĠa a rezultând din condiĠia de echilibru:
2P
a z 2 z1 (Ec. A - 90)
V max
În Figura A-40 e úi f sunt prezentate două distribuĠii aproximative de eforturi orizontale ce

acĠionează asupra peretelui în cazul pământurilor pur coezive.
A.7.4.3 Suprasarcină uniform distribuită local

O metodă aproximativă pentru determinarea presiunilor orizontale pe un perete datorate unei

suprasarcini distribuită local este prezentată în Figura A-41.
b e
d b e qs
qs
b e z1
I
I
z2
d+b P
d
qs
SI
I

S
Figura A - 41. Diagrame aproximative ale eforturilor orizontale induse de o suprasarcină

distribuită local (pământ necoeziv)
În cazul materialelor necoezive rezultanta presiunilor orizontale distribuite pe perete este:

P qs ed K a (Ec. A - 91)
iar presiunea maximă:

4P
V max (Ec. A - 92)
2d b z 2 z1
În cazul materialelor pur coezive, rezultanta presiunilor este:
P q s ed (Ec. A - 93)
iar presiunea netă rezultă (Figura A-42):
qs e d
V max (Ec. A - 94)
3b / 2 e d b e
b e qs
45o
b e
d+b d
S/4 - I/2
qs

distribuită local (pământ pur coeziv)
A.7.4.4 Suprasarcină concentrată
Un caz particular al situaĠiei anterioare este cel al unei suprasarcini concentrate (Figura A-43).
Pentru materiale necoezive (Figura A-43a):

P Qs K a
2Q s (Ec. A - 95)
V max
bz 2 z1
b Qs b Qs
45o
z1 b
I
z2 b
P
b
SI
b b
b b
a b

concentrată
Pentru materiale pur coezive (Figura A-43 b):

P Qs
Qs (Ec. A - 96)
V max
b2
A.7.4.5 Suprasarcină uniform distribuită
Presiunea orizontală ce se exercită pe perete datorită unei suprasarcini aúezate lângă perete poate fi
calculată, pentru terenuri necoezive, aproximativ, cu relaĠia (Figura A-44):
e d
V qs K a (Ec. A - 97)
1 dz
e z
2
cu valoarea maximă la cota z = 0:
Vmax qs K a (Ec. A - 98)
RepartiĠiile din Figura A-44 úi ecuaĠiile anterioare rămân valabile úi pentru terenuri pur coezive cu
menĠiunea că, datorită lipsei frecării interne, K a 1 .
e qs d
qs
z Vmax
~27
o
~27
o
d+z
V
Figura A - 44. Diagrame aproximative ale eforturilor orizontale induse de o suprasarcină aúezată
lângă perete
ANEXA B
ASPECTE SPECIFICE PROIECTARII GEOTEHNICE PRIN CALCUL A PEREğILOR DE

SUSTINERE
(informativă)
B.1. Avantaje úi limitări ale diferitelor tipuri de pereĠi de susĠinere
În Tabelul B-1 sunt sintetizate tipurile de pereĠi de susĠinere cu evidenĠierea unor avantaje úi limitări
ale fiecărui tip.
Tabelul B-1 Tipuri de pereĠi de susĠineri

Tipul peretelui Avantaje Limitări
Sprijiniri simple úi de x rapiditate úi uúurinĠă în execuĠie x numai pentru lucrări temporare
tip mixt x soluĠie economică pentru un x nu sigură condiĠii de etanúare
perete de susĠinere x în anumite soluĠii poate fi aplicate doar în
pământuri coezive (ex: sistemul berlinez)
PereĠi de susĠinere
din palplanúe
palplanúe x rapiditate úi uúurinĠă în execuĠie x formează pereĠi flexibili care pot suferii
metalice x stabilitate úi rezistenĠe ridicate deformaĠii importante
x asigură condiĠii de etanúare
x pot atinge adâncimi ridicate
x utilizate în toate tipurile de
teren, chiar dure
x faĠa peretelui poate rămâne
aparentă
x pot fi introduse úi prin presare
pentru a se evita efectele neplăcute
cauzate de batere sau vibrare
palplanúe x stabilitate úi rezistenĠe ridicate x lungimi limitate datorită greutăĠii (circa 20 m)
din beton armat x asigură condiĠii de etanúare x manipulare úi punere în operă dificile
x faĠa peretelui poate rămâne
aparentă
palplanúe x rapiditate úi uúurinĠă în execuĠie x numai pentru lucrări temporare
din lemn x soluĠie economică x nu pot fi utilizate în pământuri tari
x asigură condiĠii de etanúare limitate
PereĠi de susĠinere x stabilitate úi rezistenĠe ridicate x continuitatea orizontală între panouri este dificil
din panouri x asigură condiĠii de etanúare de asigurat
x pot atinge adâncimi ridicate x utilajele úi instalaĠiile tehnologice, bazinele de
x utilizaĠi în toate tipurile de teren noroi bentonitic úi carcasele de armătură necesită
x mai puĠine îmbinări decât la spaĠii largi
pereĠii din piloĠi x nu poate urmări trasee complicate
x în anumite circumstanĠe faĠa
peretelui poate rămâne aparentă dacă
se curăĠă úi se îndepărtează
eventualele protuberanĠe
PereĠi de susĠinere
din piloĠi
cu x reprezintă cea mai economică x nu asigură condiĠii de etanúare
interdistanĠe soluĠie de pereĠi din piloĠi x utilizare doar în pământuri coezive
x rapiditate în execuĠie x datorită distanĠelor între piloĠi nu reprezintă o
soluĠie permanentă în nici un tip de teren decât dacă
între piloĠi se dispun elemente structurale
tangenĠi x stabilitate úi rezistenĠă ridicate x nu asigură condiĠii de etanúare

x utilizare în toate tipurile de
pământ
secanĠi: x pereĠi etanúi cu caracter x nu oferă o soluĠie permanentă de etanúare
piloĠi armaĠi / piloĠi temporar x adâncimi limitate de toleranĠa pe verticală
din noroi x forarea piloĠilor secundari (pentru asigurarea zonei de intersecĠie a piloĠilor
autoîntăritor (armaĠi) este mai uúoară secanĠi)
secanĠi: x pereĠi etanúi cu caracter x adâncimi limitate de toleranĠa pe verticală

piloĠi armaĠi / piloĠi permanent (pentru asigurarea zonei de intersecĠie a piloĠilor
din beton simplu x stabilitate úi rezistenĠă bune secanĠi)
secanĠi: x pereĠi etanúi cu caracter x forarea piloĠilor secundari necesită instalaĠii

piloĠi armaĠi / piloĠi permanent puternice
armaĠi x stabilitate úi rezistenĠă ridicate x adâncimi limitate de toleranĠa pe verticală (de
asigurare a zonei de intersecĠie a piloĠilor secanĠi)
PereĠi de susĠinere în x nu presupune sisteme de x poate deveni neeconomic pentru excavaĠii

consolă rezemare temporare ale peretelui adânci
(úpraiĠuri, ancoraje) x deplasările peretelui datorate lucrărilor de
x spaĠiu de lucru liber în incinta excavare pot fi inacceptabile
excavată, fără restricĠii impuse de x adâncimea de înfigere a peretelui (fiúa) úi
lucrări de rezemare ale peretelui caracteristicile secĠionale (grosime, material,
armare) pot deveni considerabile pentru a
asigura stabilitatea
PereĠi de susĠinere x deplasările peretelui îngropat x comparativ cu pereĠii în consolă pot fi mai
rezemaĠi cu úpraiĠuri sunt controlate prin amplasarea scumpi úi presupun o tehnologie mai complexă
sau reazemelor temporare (realizarea reazemelor temporare)
ancoraje x rigiditatea acestora, x în cazul utilizării úpraiĠurilor, spaĠiul de lucru în
adâncimea de înfigere úi rezistenĠa incinta excavată se aglomerează úi apar dificultăĠi la
pot fi diminuate comparativ cu pereĠii continuarea excavării úi realizării structurii îngropate
în consolă
x în cazul utilizării ancorajelor se
asigură un spaĠiu de lucru liber în
incinta excavată
PereĠi de susĠinere x partea supraterană a construcĠiei x lucrările de excavare úi de realizare a structurii
rezemaĠi în cazul poate fi realizată concomitent cu subterane sunt dificile úi mai scumpe datorită
utilizării procedeului structura subterană spaĠiului redus de lucru
de sus in jos x reazemele temporare sunt x trebuie lăsate goluri în planúee pentru accesul
înlocuite cu planúeele structurii oamenilor úi utilajelor în vederea excavării úi
subterane execuĠiei structurii subterane
x asigură o rezemare rigidă a x la deschideri mari este necesară asigurarea
peretelui cu o minimizare a rezemării verticale a planúeelor infrastructurii
deplasărilor acestuia
B.2. Metode de calcul utilizate în proiectarea pereĠilor de susĠinere
B.2.1 Metode care consideră echilibrul limită
Metodele de echilibru limită sunt bazate pe condiĠiile corespunzătoare momentului cedării, când
întreaga rezistenĠă de forfecare a pământului este mobilizată uniform în jurul peretelui îngropat. Calculele
la starea de echilibru limită sunt bazate pe considerarea unei distribuĠii simple, liniare, a eforturilor laterale.
Metoda este utilizată pe scară mai largă úi oferă rezultate acceptabile úi poate fi utilizată pentru anumite
forme structurale (de exemplu, pereĠii în consolă), dar este mai puĠin indicată pentru alte forme structurale,
de exemplu pereĠi rezemaĠi pe mai multe niveluri.
Datorită faptului că metodele la starea de echilibru limită sunt bazate pe rezistenĠa la forfecare a
terenului, acestea nu oferă indicaĠii în cea ce priveúte deplasările peretelui. De asemenea, aplicarea de
coeficienĠi de siguranĠă la valorile presiunilor terenului, poate conduce la supradimensionarea structurii. La
proiectarea pereĠilor îngropaĠi se va da prioritate unor metode care pot lua în considerare interacĠiunea
dintre perete úi teren.
B.2.2 Metode care iau în considerare interacĠiunea teren – structură
B.2.2.1 Ipoteza comportării elastice a terenului. Mediul elastic discret úi mediul continuu
Într-o analiză simplă de interacĠiune teren – structură, peretele îngropat este modelat printr-o grindă
iar terenul printr-un mediu elastic discret, alcătuit dintr-o serie de resorturi orizontale (metoda
coeficientului de reacĠiune), sau printr-un mediu elastic continuu. Rigiditatea terenului este caracterizată
prin rigidităĠile resorturilor (coeficienĠi de reacĠiune) sau prin rigiditatea mediului elastic continuu.
RigidităĠii resorturilor i se poate asocia o lege de creútere cu adâncimea sau se pot impune limitări
inferioare sau superioare are forĠelor în resorturi care să corespundă atingerii valorilor de împingere activă
sau rezistenĠă pasivă ale terenului.
Metodele bazate pe ambele modele (mediul elastic discret sau mediul continuu) pot fi utilizate
pentru calculul deplasărilor peretelui, al momentelor încovoietoare în perete úi al forĠelor în reazemele
peretelui (ancoraje sau úpraiĠuri), dar nu pot furniza deplasările terenului în jurul peretelui.
ùpraiĠurile úi ancorajele sunt modelate, în general, prin resorturi sau forĠe, apărând dificultăĠi în
estimarea condiĠiilor reale de rezemare.
B.2.2.2 Metoda elementelor finite úi a diferenĠelor finite
Calcule mult mai complexe de interacĠiune teren – structură sunt cele care permit modelarea
peretelui, a terenului, precum úi a etapelor de execuĠie prin metoda elementelor finite (MEF) sau metoda
diferenĠelor finite (MDF). Prin aceste metode este posibilă modelarea unor factori precum:
x comportamentul complex al terenului;
x etapele de execuĠie a lucrării de susĠinere;
x detaliile de rezemare a peretelui;
x efectele date de consolidarea terenului;
x efectele date de prezenĠa apei subterane etc.
Se pot face estimări privind deplasările terenului úi ale peretelui, mărimea eforturilor în perete úi
forĠelor în reazemele peretelui. Pentru a obĠine, însă, rezultate apropiate de realitate este necesară în
prealabil o „calibrare” a modelului utilizat prin compararea rezultatelor calculului cu măsurători realizate
pe structuri de susĠinere asemănătoare.
Metoda elementelor finite (MEF) úi metoda diferenĠelor finite (MDF) sunt considerate că oferă
soluĠii „teoretic complete”. Aplicarea acestor metode impune ca proiectantul să aibă experienĠă atât în
utilizarea unui anumit program de calcul care se bazează pe una din aceste metode cât úi în modelarea unor
astfel de lucrări.
B.2.2.3 Alegerea metodei de calcul
Metoda de calcul aleasă pentru a fi utilizată depinde de complexitatea structurii, de procesul de

construire, de informaĠiile necesare a se obĠine prin calcule, de datele de intrare avute la dispoziĠie úi de
beneficiul din punct de vedere economic care rezultă în urma rafinării calculelor. De exemplu, dacă
peretele îngropat trebuie să satisfacă doar condiĠii de impermeabilitate, calculele prea complexe oferă
beneficii reduse. De asemenea, nu sunt indicate calcule complexe pentru cazuri în care interacĠiunea teren –
structură este puĠin relevantă (de exemplu la pereĠii în consolă).
În Tabelul B-2 sunt sintetizate avantajele úi limitările principalelor metode de calcul al pereĠilor
îngropaĠi. Unele dintre acestea oferă o cantitate largă de informaĠii, dar acurateĠea rezultatelor depinde de
calitatea datelor introduse în calcule. Tehnicile numerice avansate (MEF sau MDF) necesită timp pentru
calarea modelelor úi date de intrare complexe, precum úi un operator cunoscător al programului de calcul úi
cu experienĠă în domeniu. Aceste metode nu sunt, deci, de indicat în proiectarea unor structuri simple, când
sunt de preferat metode de calcul mai puĠin complexe.
În principiu, este mai bine să fie utilizată o metodă de calcul simplă, cu parametri ai terenului corect
estimaĠi, decât o metodă de calcul mult mai complexă, dar cu valori nesigure ale parametrilor terenului.
Tabelul B-2. Avantaje úi limitări ale metodelor de calcul a pereĠilor îngropaĠi
Metoda Avantaje Limitări

de calcul
Echilibru necesită numai parametrii de nu modelează interacĠiunea teren – structură,
limită forfecare ai terenului rigiditatea peretelui úi etapele de construire
simplă úi clară nu permite calculul deformaĠiilor
nu se aplică unor sisteme static
nedeterminate (pereĠi rezemaĠi pe mai multe
nivele)
poate modela numai condiĠii drenate
(eforturi efective) sau nedrenate (eforturi totale)
numai probleme bidimensionale
nu ia în considerare efectul stării iniĠiale
de eforturi în teren
Coeficient posibilă modelarea interacĠiunii modelare simplistă a terenului
de teren – structură, a etapelor de execuĠie etc. estimare dificilă a coeficienĠilor de
reacĠiune modelarea terenului prin reacĠiune
resorturi elastice numai probleme bidimensionale
deplasarea peretelui poate fi anumite conectări structurale sunt dificil
estimată de modelat
utilizare relativ simplă deplasările terenului în jurul peretelui nu pot fi
se poate Ġine cont de starea calculate
iniĠială de eforturi
Model posibilă modelarea interacĠiunii comportare elastică a terenului, cu limite
elastic teren – structură, a etapelor de execuĠie etc. corespunzătoare atingerii stării active sau pasive
continuu modelarea terenului modelare simplistă a influenĠei apei din
printr-un mediu elastic continuu pori
(matricea de rigiditate poate fi numai probleme bidimensionale
determinată cu un program de anumite conectări structurale sunt dificil
elemente finite) de modelat
deplasarea peretelui poate fi deplasările terenului în jurul peretelui nu
estimată sunt calculate
utilizare relativ simplă
se poate Ġine cont de starea
MEF / posibilă modelarea interacĠiunii pot necesita un timp relativ mare de calcul
MDF teren – structură, a etapelor de execuĠie etc. dificilă modelarea anumitor aspecte (de
modele complexe pentru exemplu, execuĠia peretelui)
teren care pot lua în considerare necesită date de calcul complexe
variaĠia rigidităĠii cu starea de modele simple pentru teren (elastic liniare)
eforturi sau anizotropia pot conduce la deplasări eronate ale terenului
modelarea unor structuri necesită experienĠă în utilizare
complexe cu includerea unor detalii necesită programe de calcul verificate
structurale úi de rezemare printr-o practică îndelungată
deplasarea peretelui poate fi
estimată
bună reprezentare a efectului
apei din pori
modelarea consolidării
terenului úi a trecerii de la condiĠii
nedrenate la condiĠii drenate
probleme bi úi
tridimensionale
se poate Ġine cont de starea
deplasarea terenului în jurul
peretelui poate fi estimată
B.2.3 Parametrii geotehnici necesari diferitelor metode de calcul
În Tabelul B-3 sunt prezentaĠi, spre exemplificare, parametrii geotehnici necesari în calculele de
proiectare, în funcĠie de câteva din metodele utilizate.
Tabelul B-3 Parametrii geotehnici necesari în proiectarea unui perete îngropat
Parametrii terenului
Metoda de calcul coeficientul rezistenĠa la forfecare a terenului
utilizată în greutatea presiunii în rigiditatea
proiectarea volumică, stare de eforturi totale, eforturi efective, terenului
peretelui îngropat J repaus, su c’, I’
Ko
Metode care * - * * -
consideră echilibrul
limită
Metoda coeficientului * * * * *
de reacĠiune
Metoda elementelor
finite úi a diferenĠelor
finite
x cu utilizarea * * * * *
criteriului elasto-
plastic, Mohr -
Coulomb
x cu utilizarea * * (1) (1) (1)
unor modele
neliniare
(1) parametri specifici în funcĠie de modelul utilizat.
În cazul utilizării unor modele complexe privind comportarea terenului sunt necesari parametri
specifici, în funcĠie de modelul utilizat, ca de exemplu: coeficientul presiunii în stare de repaus, k0,
modulii de elasticitate de încărcare – descărcare – reîncărcare, coeficientul lui Poisson, Q, parametrii de
ecruisaj etc. Determinarea acestor parametri se face prin încercări speciale de laborator.
B.3. Metode de modelare a contrabanchetei de pământ
În calculul pereĠilor îngropaĠi folosind metoda echilibrului limită sau metodele care iau în
considerare interacĠiunea teren – structură modelând un răspuns elastic al terenului (mediu elastic continuu
sau discret) este necesară asumarea unor ipoteze privind eforturile laterale introduse de contrabancheta de
pământ adiacentă peretelui.
În continuare sunt prezentate trei posibilităĠi de modelare a contrabanchetelor de pământ în calculul
pereĠilor îngropaĠi.
B.3.1 Modelarea contrabanchetei printr-o suprasarcină echivalentă
În Figura B-1 este prezentată modelarea unei contrabanchete de pământ printr-o suprasarcină
echivalentă.
Figura B-1. Modelarea contrabanchetei printr-o suprasarcină echivalentă

Reprezentarea contrabanchetei printr-o suprasarcină echivalentă presupune calculul greutăĠii
contrabanchetei úi echivalarea acesteia cu suprasarcina q*. Această suprasarcină se extinde până la
intersecĠia planului înclinat cu unghiul (45-I`/2) care porneúte din piciorul peretelui cu fundul excavaĠiei
(Figura B-1). Presiunea laterală exercitată de contrabanchetă este neglijată.
Această metodă de modelare a contrabanchetei este foarte acoperitoare, mai ales dacă adâncimea de
înfigere a peretelui este mare.
B.3.2 Modelarea contrabanchetei prin ridicarea nivelului excavaĠiei
În Figura B-2 este prezentată modelarea efectului unei contrabanchete prin ridicarea nivelului
excavaĠiei. Această modelare presupune că nivelul excavaĠiei este ridicat prin prezenĠa contrabanchetei de
pământ. Profilul original al contrabanchetei este redus la un profil de proiectare cu o pantă de 1:3, dar baza
(lăĠimea) este considerată neschimbată, b. ÎnălĠimea contrabanchetei proiectate devine b/3 iar ridicarea
nivelului excavaĠiei este considerată egală cu jumătate din înălĠimea contrabanchetei proiectate, adică b/6.
PorĠiunea haúurată a contrabanchetei din Figura B-2 va fi modelată printr-o suprasarcină aplicată nivelului
ridicat al excavaĠiei conform metodei prezentată anterior (A).
Figura B-2. Modelarea contrabanchetei prin ridicarea nivelului excavaĠiei

Această modelare ia în considerare o parte din presiunea laterală exercitată de contrabanchetă úi este
o metodă acoperitoare.
B.3.3 Modelarea contrabanchetei prin metoda penelor de pământ de tip Coulomb
Această metodă este aplicabilă numai pentru terenuri argiloase în condiĠii nedrenate. Etapele care
trebuie urmate într-o astfel de modelare sunt (Figura B-3):
(1) divizarea peretelui în tronsoane de aproximativ 1 m (considerarea de noduri în fiecare capăt de

tronson). Se presupune un punct de rotire la adâncimea h+zp faĠă de suprafaĠa terenului (97.5%
din înălĠimea totală a peretelui h+d sub nivelul terenului poate reprezenta un punct iniĠial);
(2) analiza echilibrului penelor de pământ de tip Coulomb care se formează din fiecare nod. În úi
deasupra punctului de rotire se determină suprafeĠele de cedare din fiecare nod corespunzătoare
stării pasive a terenului. În úi sub punctului de rotire se determină suprafeĠele de cedare din
fiecare nod corespunzătoare stării active a terenului;
(3) Calculul unei presiuni a terenului asupra peretelui (în faĠa acestuia) echivalentă pe baza analizei
echilibrului penelor de pământ.
În spatele peretelui se consideră diagramele de presiune ale pământului standard, conform metodei
de echilibru limită (stare activă deasupra punctului de rotire úi pasivă sub punctul de rotire).
Pentru o geometrie a contrabanchetei de pământ dată, înălĠime a excavaĠiei h úi o adâncime de
înfigere a peretelui d cunoscute, necunoscutele problemei sunt rezistenĠa la forfecare în condiĠii nedrenate
mobilizată su mob úi adâncimea zp. Acestea pot fi deduse prin exprimarea condiĠiilor de echilibru în ceea ce
priveúte forĠele orizontale úi momentele încovoietoare din perete.
Figura B-3. Metoda penelor de pământ de tip Coulomb
În principiu o astfel de analiză poate fi realizată úi pentru terenuri în condiĠii drenate (eforturi
efective). Totuúi, acest lucru nu este încă validat úi metoda poate fi neacoperitoare datorită faptului că
suprafeĠele de alunecare nu sunt plane.
B.3.4 Modelarea contrabanchetei în element finit
În element finit contrabancheta de pământ poate fi modelată direct, fără asumarea unor ipoteze
simplificatoare a efectului acestuia, după cum s-a arătat în metodele anterioare. O atenĠie deosebită trebuie,
însă, acordată stabilităĠii interne a contrabanchetei. De exemplu, într-o analiză în eforturi efective în care
panta contrabanchetei este mai mare decât unghiul de frecare internă al terenului poate fi necesar a se
specifica úi menĠine presiunea negativă a apei din pori în interiorul contrabanchetei pe durata analizei. Dacă
stabilitatea contrabanchetei depinde de menĠinerea acestor presiuni negative, în practică, se poate recurge la
acoperirea contrabanchetei cu beton sau cu o membrană impermeabilă.
B.4. Analiza stabilităĠii tranúeei excavate sub protecĠie de noroi bentonitic
B.4.1 Metoda suprafeĠei cilindrice de alunecare
Pentru determinarea stabilităĠii unui masiv de pământ limitat de o suprafaĠă verticală, se presupune
că alunecarea se produce după o suprafaĠă cilindrică. Pentru volumul de pământ situat deasupra acestei
suprafeĠe coeficientul de stabilitate este definit prin raportul:
Ms
Fs (Ec. B-1)
Mr
unde Ms este momentul de stabilitate, iar Mr este momentul de răsturnare, calculate faĠă de centrul cercului
director al suprafeĠei de alunecare. De fapt este vorba de raportul între eforturile efective mobilizate în
lungul suprafeĠei de alunecare úi eforturile necesare pentru asigurarea stabilităĠii.
Momentul de stabilitate este generat de eforturile tangenĠiale de contact mobilizate în lungul
suprafeĠei de alunecare:
W c VtgI (Ec B-2)
iar coeficientul de stabilitate Fs devine în consecinĠă:
c ef VtgI ef
Fs (Ec. B-3)
c nec VtgI nec
Evident că există o multitudine de valori care rezolvă starea de echilibru limită. Dacă co este
coeziunea corespunzătoare lui I = 0, iar Io este unghiul de frecare internă corespunzător lui c = 0, Vm este
presiunea normală pentru care rezistenĠele la forfecare în cele două cazuri extreme sunt egale:
co V m tgI o (Ec. B-4)
Raportând într-un sistem de axe perechile de valori necesare pentru ca Fs = 1, curba

rezultată (locul geometric al punctelor pentru echilibru limită) delimitează semispaĠiul valorilor de
stabilitate, orice punct situat în afara curbei reprezentând un punct de stabilitate, respectiv orice punct situat
în interiorul curbei reprezentând un punct de instabilitate(Figura B-4a). Factorul de stabilitate este definit în
acest caz astfel:
Fs OM`/ OM (Ec. B-5)
Aplicarea concretă la verificarea stabilităĠii taluzului vertical al unei tranúei umplute cu noroi
bentonitic presupune rezolvarea problemei prezentată în Figura B-4b.
În acest caz, Ms este dat de presiunea hidrostatică a noroiului (cu rezultanta P) úi de rezistenĠa la
forfecare a terenului dezvoltată în lungul suprafeĠei de alunecare, iar Mr este dat de greutatea părĠii din
masivul de pământ care alunecă, G, la care se adaugă eventualele suprasarcini aplicate la suprafaĠa
terenului.
nH
mH
co G
H W
M`(ci, tgIi) P V
M
O tgIR tgI
a b
Figura B-4. Calculul stabilităĠii în ipoteza suprafeĠei de alunecare cilindrice
În practică, determinarea adâncimii critice a tranúeei se realizează prin utilizarea unor abace de
calcul în funcĠie de trei variabile:
nH – diferenĠa între cota superioară a tranúeei úi nivelul noroiului bentonitic;

mH - diferenĠa între cota superioară a tranúeei úi nivelul apei freatice;
Un – densitatea noroiului bentonitic.
În Figura B-5 sunt prezentate astfel de abace care corespund unui nivel al noroiului în tranúee egal
cu cota superioară a acesteia (n = 0).
Pe baza acestor abace se pot determina nivelul úi densitatea noroiului din tranúee necesare pentru
evitarea adâncimii critice care duce la pierderea stabilităĠii.
0.15
r n = 1.05 g/cm3
c / gH
n=0
0.10
m=0
0.05
m = 0.2
m = 0.5
0.00
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
tg f
0.15
r n = 1.10 g/cm3
c / gH
n=0
0.10
m=0
0.05
m = 0.5 m = 0.2
0.00
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
tg f
0.15
r n = 1.15 g/cm3
c / gH
n=0
0.10
m=0
0.05
m = 0.2
m = 0.5
0.00
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
tg f
0.15
r n = 1.20 g/cm3
c / gH
n=0
0.10
m=0
0.05
m = 0.2
m = 0.5
0.00
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
tg f
Figura B-5. Abace de calcul al stabilităĠii tranúeei în ipoteza suprafeĠelor de cedare cilindrice
Notă: Problema de stabilitate generală a taluzului vertical al unei tranúee umplute cu noroi se poate
rezolva în mod asemănător úi în ipoteza unei suprafeĠe plane de alunecare (ipoteza Coulomb).
B.4.2 Stabilitatea tranúeei cu lungime infinită
În semispaĠiul infinit, eforturile normale sunt eforturi principale, determinarea lor fiind posibilă prin
cunoaúterea greutăĠii volumice a materialului, J:
Vz = KJz (Ec. B-6)
unde K este coeficientul de împingere al terenului, iar z este adâncimea punctului de calcul. Coeficientul K
este ia valori între Ko (coeficientul de împingere a pământului în stare de repaus) úi Ka (coeficientul de
împingere activă a pământului).
În cazul excavării unei tranúei în care se introduce noroi bentonitic, stabilitatea peretelui tranúeii
este asigurată prin presiunea dată de noroi, pn, care echilibrează presiunile terenului. Starea de echilibru
depinde astfel de greutatea volumică a noroiului bentonitic introdus în tranúee, Jn (Figura B-6a).
Deoarece teoretic această metodă de calcul este suficient de exactă, ea se utilizează frecvent la
verificarea stabilităĠii pereĠilor tranúeei. DistribuĠia eforturilor orizontale pe suprafaĠa de contact este
prezentată în Figura B-6b.
O X 0
hn
pn < kaVz
Z ha
1
zJn KzJ
2
pn - pw > kaV`z
Ka d.d.R
z
3
a
pn - pw < kaV`z
4
b
Figura B-6. Stabilitatea tranúeei cu lungime infinită
În zonele 0 – 1 úi 3 – 4, presiunea noroiului este mai mică decât valoarea necesară pentru atingerea
stării limită a terenului, în timp ce în zonele 1 – 2 úi 2 – 3 presiunea este mai mare. Deoarece pe înălĠimea 0
– 1 presiunea orizontală a terenului este preluată de grinzile de ghidaj, calculul stabilităĠii se face conform
teoriei clasice a împingerii pământului pe un perete rigid. Punctele 1 úi 3 reprezintă limite ale zonelor
plastice în timp ce punctul 2 corespunde unei stări de rezistenĠă pasivă. PorĠiunea 3 – 4 este o zonă plastică.
Pentru asigurarea stabilităĠii într-un punct pe verticala săpăturii trebuie asigurat un coeficient de
siguranĠă supraunitar:
pn p w
Fs (Ec. B-7)
K aVz
Verificarea stabilităĠii prin această metodă conduce la greutăĠi volumice ale noroiului mai mari
decât în cazul unei singure suprafeĠe de alunecare.
B.4.3 Calculul stabilităĠii tranúeei pe baza echilibrului volumelor de pământ
Această metodă se bazează pe exprimarea echilibrului unui prism de pământ delimitat la partea
superioară de suprafaĠa terenului, lateral de planul săpăturii úi la partea inferioară de planul de cedare.
Tranúeea se consideră de lungime infinită iar pământul omogen úi lipsit de coeziune pe întreaga adâncime a
acesteia. Încărcările care acĠionează asupra prismului sunt: greutatea proprie G, rezultanta presiunii
noroiului bentonitic P, rezultanta presiunii hidrostatice datorate pânzei freatice U, reacĠiunea pe planul de
cedare Q, (Figura B-7a). Din echilibrul poligonului forĠelor rezultă:
ª§ h 2 h h w 2 ctgD ·¸J h h w 2 ctgDJ`º» tgD I h h w 2 J

P «¨ ctgD w
«¬¨© 2 2 ¸
¹
2 »¼ 2
(Ec. B-8)
2
>
1 2
@ 1
h J h h w 2 J` J ctgDtgD I h h w 2 J w
2
1
Pe de altă parte: P h hn 2 J n (Ec. B-9)
2
atunci:
Jn
>h J h h
2
w @
2 J` J ctgDtgD I h h w 2 J w (Ec. B-10)
h hn 2
h ctgD
hn
J
D
c=0
hw G Jn
Jw
A
h
P I A`
Q
U O tgI
(h-hw)Jw
a b
Figura B-7. Calculul stabilităĠii pe baza echilibrului volumelor de pământ
Din condiĠia de minim dP/dD = 0 se determină unghiul limită pentru pierderea stabilităĠii. Pentru
acest unghi se determină apoi greutatea volumică necesară pentru noroiul bentonitic, Jn.
Valoarea greutăĠii volumice se recalculează pentru diferite unghiuri de frecare internă I. Graficul
care delimitează starea de echilibru limită al peretelui tranúeii, în coordonate (Jni, tgIi) este prezentat în
Figura B-7b. Cunoscând unghiul de frecare internă al terenului úi greutatea volumică a noroiului
bentonitic, se pot determina coordonatele punctului A, iar la intersecĠia dreptei AO cu graficul se obĠine
punctul A`. Coeficientul de siguranĠă al stabilităĠii peretelui tranúeii va fi:
OA
Fs (Ec. B-11)
OA `
Dezavantajul metodei constă în alegerea suprafeĠei plane de alunecare, practica demonstrând că

forma reală a acestei suprafeĠe este întotdeauna curbă.
B.4.4 Calculul stabilităĠii tranúeelor de lungime finită
Teoriile de calcul care Ġin seama de efectul de siloz presupun că în zona corespunzătoare tranúeii,
volumul de pământ se deplasează vertical; în acest fel suprafaĠa de alunecare va fi determinată de apariĠia
unui efect de boltă vertical, deschiderea bolĠii respective fiind egală cu lungimea panoului excavat.
În urma efectului de boltă eforturile verticale scad, adică se va constata o dependenĠă neliniară de
adâncime. Deoarece nu se ia în considerare efectul de boltă orizontal, se consideră o distribuĠie uniformă a
eforturilor úi de aceea problema se consideră ca problemă plană.
Eforturile orizontale se determină pe baza teoriei lui Rankine. Acestea fiind cunoscute, studiul
stabilităĠii se reduce la determinarea ei în zonele plastice. Teoria lui Caquot-Kerissel asupra efectului de
siloz ia în considerare efectul de boltă la terenuri necoezive.
L
-x +x y
O
q`
V1 { Vz
V2
D dz V3 { Vx
q Vx
dx Iz 0 pn - pw t Vx p - p
I c=0 n w
Figura B-8. Calculul stabilităĠii tranúeelor de lungime finită
CondiĠiile sunt exemplificate în Figura B-8. În teoria Schneebeli valoarea eforturilor verticale în
teren la faĠa tranúeei se determină cu relaĠia:
§ sin 2I
z ·
JL ¨ L ¸
Vz Le (Ec. B-12)
sin 2I ¨¨ ¸
¸
© ¹
úi presupune că eforturile orizontale sunt cele corespunzătoare stării plastice:
§S I·
Vx tg 2 ¨ ¸V z (Ec. B-13)
© 4 2¹
Conform teoriei lui Schneebeli, orice punct de la suprafaĠa peretelui tranúeii se găseúte în echilibru
dacă presiunea noroiului bentonitic este mai mare decât reacĠiunea interioară a pământului (în cazul
apariĠiei eforturilor orizontale datorită unei mobilizări complete). Schneebeli consideră valabilă această
metodă úi la pământurile coezive. În acest caz:
§S I· §S I·
Vx tg 2 ¨ ¸V z 2ctg¨ ¸ (Ec. B-14)
© 4 2¹ © 4 2¹
În volumul de pământ care limitează tranúeea apar úi niúte eforturi verticale date de efectul de siloz
care se formează.
În acest caz fâúiile studiate sunt paralele (Figura B-8), iar pe pereĠii verticali unde apar eforturi de
forfecare se reduc eforturile verticale. Fenomenul este datorat redistribuirii eforturilor úi nu unui efect de
boltă real.
Pentru efectul de siloz de tip Terzaghi în cazul când c = 0, q = 0, la adâncimea z úi lungimea L a
panoului se determină o valoare a efortului vertical egală cu:
§ 2KtgI
z ·
LJ ¨ L ¸
Vz Le (Ec. B-15)
2KtgI ¨¨ ¸
¸
© ¹
B.5. Presiunea apei asupra pereĠilor de susĠinere
În calculele de proiectare ale unui perete îngropat presiunea apei poate avea un efect considerabil
asupra rezultatelor de calcul.
În estimarea nivelului de proiectare al apei subterane trebuie să se Ġină seama de variaĠiile naturale
ale acestuia, existenĠa úi dispoziĠia eventualelor drenaje, precum úi a straturilor drenante din teren. InfluenĠa
apelor provenite din precipitaĠii asupra regimului apei subterane trebuie luată în considerare mai ales în
cazul unor pământuri prăfoase sau nisipoase.
În pământuri argiloase nivelul apei subterane poate fi determinat numai în urma citirilor
piezometrice realizate într-un interval suficient de timp. Presiunea apei datorată umplerii temporare cu apă
a fisurilor în pământurile argiloase trebuie luată în considerare pentru o analiză în eforturi totale. Presiunea
apei pentru o analiză în eforturi efective trebuie calculată conform regimului apei subterane din apropierea
peretelui. În roci moi este necesară măsurarea presiunii apei pe suprafeĠele discontinuităĠilor.
În Figura B-9 sunt prezentate schematic situaĠiile posibile care pot apare în regimul apei subterane
în jurul unui perete îngropat.
Figura B-9. SituaĠii posibile ale regimului apei subterane în cazul unor pereĠi îngropaĠi
În funcĠie de tipul terenului (stratificaĠie, permeabilitate) úi de tipul peretelui îngropat (impermeabil,

cu baza într-un strat impermeabil sau nu) efectul apei subterane úi condiĠiile de calcul de o parte úi de alta a
peretelui îngropat (condiĠii drenate sau nedrenate) pot să difere.
În Figura B-10 sunt prezentate câteva scenarii posibile care scot în evidenĠă efectul anizotropiei
asupra presiunilor apei. În stabilirea efectului regimului hidrodinamic asupra peretelui îngropat este
indicată o analiză pe baza metodelor numerice.
Figura B-10. Diferite diagrame ale presiunii apei pentru un perete impermeabil în funcĠie de
natura terenului
Anexa C
1. LegislaĠie
Nr. Acte legislative PublicaĠia
Crt.
1. GP 093-2006 Ordinul ministrului transporturilor construcĠiilor úi
Ghid privind proiectarea structurilor de pământ turismului nr. 1764 din 21septembrie 2006
armate cu materiale geosintetice úi metalice. publicat in Monitorul Oficial , Partea I , nr. 896 bis
din 03 noiembrie 2006,
2. NP 114-2004 Ordinul ministrului transporturilor construcĠiilor úi
Normativ privind proiectarea úi execuĠia turismului nr.363 din 08 martie 2005
ancorajelor. publicat in Monitorul Oficial , Partea I , nr. 453 bis
din 27 mai 2005 ,
3. NP 074-2007 Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice úi
Normativ privind documentaĠiile geotehnice locuinĠelor nr. 128 din 08 mai 2007
pentru construcĠii. publicat in Monitorul Oficial , Partea I , nr. 381 din
06 iunie 2007,
4. NP 120-2006 Ordinul ministrului transporturilor construcĠiilor úi
Normativ privind cerinĠele de proiectare úi turismului nr 1730 din 21 septembrie 2006
execuĠie a excavaĠiilor adânci în zone urbane publicat in Monitorul Oficial , Partea I , nr. 911 bis
din 09 septembrie 2006,
5. NP 122-2010 Urmează să fie publicat
Normativ privind determinarea valorilor
caracteristice úi de calcul ale parametrilor
geotehnici.
6. NP 123-2010 Urmează să fie publicat
Normativ privind proiectarea geotehnică a
fundaĠiilor pe piloĠi.
7. P 100-1:2006 Ordinul ministrului transporturilor, construcĠiilor úi
Cod de proiectare seismică–Partea I–Prevederi turismului nr.1711/2006 din 19 septembrie 2006,
de proiectare pentru clădiri. publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 803 bis din
25 septembrie 2006.
Nr. Standarde
Crt. Indicativ, titlu
1. SR EN 1536:2004
ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PiloĠi
foraĠi.
2. SR EN 1537:2002 SR EN 1537:2002/AC:2002
ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje în
în teren. teren.
3. SR EN 1538:2002
ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi
mulaĠi.
4. SR EN 1990:2004 SR EN 1990:2004/A1:2006
Eurocod. Bazele proiectării structurilor. Eurocod. Bazele proiectării structurilor.
5. SR EN 1990:2004/NA:2006
Eurocod. Bazele proiectării structurilor.Anexă
NaĠională.
6. SR EN 1990:2004/A1:2006/AC:2009
Eurocod: Bazele proiectării structurilor.
7. SR EN 1990:2004/A1:2006/NA:2009
Eurocod: Bazele proiectării structurilor. Anexa A2:
AplicaĠie pentru poduri. Anexa naĠională.
8. SR EN 1991-1-1:2004 SR EN 1991-1-1:2004/AC:2009
Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1- Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1- 1:
1: AcĠiuni generale. GreutăĠi specifice, greutăĠi AcĠiuni generale - GreutăĠi specifice, greutăĠi proprii,
proprii, încărcări utile pentru clădiri încărcări din exploatare pentru construcĠii.
9. SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006
Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-1:
AcĠiuni generale. GreutăĠi specifice, greutăĠi proprii,
încărcări din exploatare pentru construcĠii. Anexă
naĠională.
10. SR EN 1991-1-6:2005 SR EN 1991-1-6:2005/NB:2008
Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1- Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-6:
6: AcĠiuni generale. AcĠiuni pe durata execuĠiei AcĠiuni generale. AcĠiuni pe durata execuĠiei. Anexa
NaĠională.
11. SR EN 1991-1-6:2005/AC:2008
Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-6:
AcĠiuni generale. AcĠiuni pe durata execuĠiei.
13. SR EN 1993-1-10:2006 SR EN 1993-1-10:2006/AC:2009
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 1-
Partea 1-10: Alegerea claselor de calitate a 10: Alegerea claselor de calitate a oĠelului
oĠelului
14. SR EN 1993-1-10:2006/NA:2008
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 1-
10: Alegerea claselor de calitate a oĠelului. Anexa
naĠională.
15. SR EN 1993-5:2007 SR EN 1993-5:2007/AC:2009
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel. Partea 5:
Partea 5: PiloĠi úi palplanúe. PiloĠi úi palplanúe
16. SR EN 1994-1-1:2004 SR EN 1994-1-1:2004/AC:2009
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oĠel
otel si beton. Partea 1-1: Reguli generale si úi beton. Partea 1-1: Reguli generale úi reguli pentru
reguli pentru clădiri. clădiri.
17. SR EN 1994-1-1:2004/NB:2008
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oĠel
úi beton. Partea 1-1: Reguli generale úi reguli pentru
clădiri. Anexa NaĠională.
18. SR EN 1997-1:2004 SR EN 1997-1:2004 /AC: 2009
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Reguli
Reguli generale generale.
19. SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Reguli
generale. Anexa naĠională.
20. SR EN 1997-2:2007 SR EN 1997-2:2007/NB:2009
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2:
Investigarea úi încercarea terenului investigarea úi încercarea terenului. Anexa NaĠională
21. SR EN 1998-1:2004 SR EN 1998-1:2004/NA:2008
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa
rezistenĠa la cutremur. Partea 1: Reguli generale, la cutremur. Partea 1: Reguli generale, acĠiuni
acĠiuni seismice úi reguli pentru clădiri seismice úi reguli pentru clădiri. Anexa naĠională.
22. SR EN 1998-5:2004 SR EN 1998-5:2004/NA:2007
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa
rezistenĠa la cutremur. Partea 5: FundaĠii, la cutremur. Partea 5: FundaĠii, structuri de susĠinere
structuri de susĠinere úi aspecte geotehnice úi aspecte geotehnice. Anexa naĠională.
23. SR EN 10248-1:1996
Palplanúe laminate la cald din oĠeluri nealiate.
Partea 1: CondiĠii tehnice de livrare.
24. SR EN 10248-2:1996
Palplanúe laminate la cald din oĠeluri nealiate.
Partea 2: ToleranĠe de formă úi la dimensiuni.
25. SR EN 10249-1:1996
Palplanúe formate la rece din oĠeluri nealiate.
Partea 1: CondiĠii tehnice de livrare.
26. SR EN 10249-2:1996
Palplanúe formate la rece din oĠeluri nealiate.
Partea 2: ToleranĠe de formă úi la dimensiuni.
27. SR EN 12063:2003
ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale. PereĠi
din palplanúe.
28. SR EN 12716:2002
ExecuĠia lucrărilor geotehnice speciale.
Injectarea cu presiune înaltă a terenurilor (Jet
grouting)
29. SR EN 13331-1:2004
Sisteme pentru sprijinirea úanĠurilor. Partea 1:
SpecificaĠii de produs.
30. SR EN 13331-2:2004
Sisteme pentru sprijinirea úanĠurilor. Partea 2:
Evaluare prin calcul sau încercare.
SR EN 14653-1:2005
31. Sisteme hidraulice acĠionate manual pentru
sprijinirea úanĠurilor. Partea 1: SpecificaĠii de
produs.
32. SR EN 14653-2:2005
Sisteme hidraulice actionate manual pentru
sprijinirea santurilor. Partea 2 : Evaluare prin
calcul sau incercare.
33. SR EN ISO 14688-1:2004 SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006
Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare úi clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare úi
descriere descriere.
34. SR EN ISO 14688-2:2005 SR EN ISO 14688-2:2005/C91:2007
Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi Cercetări úi încercări geotehnice. Identificarea úi
clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii pentru o
pentru o clasificare. clasificare.
&JUYDGY|588332]
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 bis (vol. II)/4.III.2011 conține 120 de pagini. Prețul: 48 lei ISSN 1453—4495
PARTEA I
SUMAR
Pagina

„Normativ privind determinarea valorilor caracteristice
și de calcul ale parametrilor geotehnici, indicativ
NP 122:2010” ............................................................ 3–28
Volumul III

ORDIN
pentru aprobarea Reglementării tehnice „Normativ privind determinarea valorilor caracteristice
și de calcul ale parametrilor geotehnici, indicativ NP 122: 2010”*)
privind determinarea valorilor caracteristice și de calcul ale procedurii de notificare nr. RO/467 din 11 octombrie 2010,
parametrilor geotehnici, indicativ NP 122: 2010”, elaborată de prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a
Universitatea Tehnică de Construcții București, prevăzută în Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru
furnizarea de informații în domeniul standardelor și
anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al
Art. 2. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Comunităților Europene L 204 din 21 iulie 1998, modificată prin
României, Partea I, și intră în vigoare la 30 de zile de la data Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
publicării. 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților

Gheorghe Nastasia,
secretar general

Nr. 2.690.
ANEXĂ
NORMATIV PRIVIND DETERMINAREA VALORILOR

CARACTERISTCE ‫܇‬I DE CALCUL ALE
PARAMETRILOR GEOTEHNICI, indicativ NP 122: 2010
CUPRINSUL
1. GENERALITĂ‫܉‬I
1.1. Obiect ‫܈‬i domeniu de aplicare
1.2. Condi‫܊‬ii de aplicare. Nivel de siguran‫܊‬ă
1.3. Termeni ‫܈‬i defini‫܊‬ii
1.4. Referin‫܊‬e normative
2. PRINCIPII ÎN STABILIREA VALORILOR PARAMETRILOR GEOTEHNICI

2.1. Modalită‫܊‬i de determinare a parametrilor geotehnici
2.2. Cerin‫܊‬e privind determinarea valorilor parametrilor geotehnici
2.3. Factorii care pot influen‫܊‬a în mod semnificativ valorile parametrilor geotehnici
3. VALORI CARACTERISTICE ALE PARAMETRILOR GEOTEHNICI

3.1. Definirea valorilor caracteristice ‫܈‬i selectarea datelor
3.2. Stabilirea valorilor caracteristice cu ajutorul metodelor statisticii matematice
3.3. Stabilirea pe cale indirectă a valorilor caracteristice pe baza corela‫܊‬iilor cu unele încercări
3.4. Stabilirea valorilor caracteristice pe baza măsurătorilor privind comportarea structurilor
geotehnice realizate
3.5. Stabilirea valorilor caracteristice pe baza datelor documentare
4. VALORI DE CALCUL ALE PARAMETRILOR GEOTEHNICI
ANEXA A.1 EXEMPLE DE UTILIZARE A VALORILOR CARACTERISTICE INFERIOARE

(Xk inf) ‫܇‬I SUPERIOARE (Xk sup) ALE PARAMETRILOR GEOTEHNICI
ANEXA A.2 EXEMPLE DE UTILIZARE A VALORILOR CARACTERISTICE STABILITE CA

ESTIMĂRI PRUDENTE ALE MEDIEI (Mk, ck) SAU CA ESTIMĂRI PRUDENTE ALE
VALORILOR MINIME (Mk loc, ck loc) PENTRU UNGHIUL DE FRECARE INTERNĂ ‫܇‬I
COEZIUNE
ANEXA A.3 RECOMANDĂRI PENTRU STABILIREA VALORILOR DERIVATE ALE UNOR

PARAMETRI GEOTEHNICI DETERMINA‫܉‬I PRIN ÎNCERCĂRI
ANEXA A.4 VALORI RECOMANDATE ALE COEFICIENTULUI DE VARIA‫܉‬IE Vx cunoscut

PENTRU UNELE CATEGORII DE PĂMÂNTURI (1)
ANEXA A.5 EXEMPLU DE CORELA‫܉‬II STABILITE ÎNTRE MODULUL DE DEFORMA‫܉‬IE

LINEARĂ (E) ‫܇‬I REZISTEN‫܉‬A PE CON (qc) LA PENETRAREA STATICĂ – CPT
ANEXA A.6 TABELE CU VALORI CARACTERISTICE RECOMANDATE PENTRU CALCULE

GEOTEHNICE PRELIMINARE
NORMATIV PRIVIND DETERMINAREA VALORILOR

CARACTERISTICE ‫܇‬I DE CALCUL ALE PARAMETRILOR
GEOTEHNICI, INDICATIV NP 122: 2010
1.1. Obiect ‫܈‬i domeniu de aplicare
1.1.1. Prezentul normativ tratează modul în care se stabilesc valorile caracteristice ‫܈‬i valorile de
calcul ale parametrilor geotehnici ai pământurilor care alcătuiesc terenul de fundare al construc‫܊‬iilor sau
care intră în alcătuirea lucrărilor de construc‫܊‬ii.
1.1.2. Parametrii geotehnici servesc în special la proiectarea geotehnică prin calcul.

Valorile parametrilor geotehnici pot servi, de asemenea, la identificarea ‫܈‬i clasificarea straturilor de
pământ în cazul proiectării geotehnice bazată pe măsuri prescriptive.
1.2. Condi‫܊‬ii de aplicare. Nivel de siguran‫܊‬ă
1.2.1. Definirea parametrilor geotehnici ‫܈‬i modul de stabilire a valorilor caracteristice ‫܈‬i de calcul
din prezentul normativ sunt în concordan‫܊‬ă cu conceptul stărilor limită ‫܈‬i cu principiile cuprinse în sistemul
de standarde europeane, Eurocod, adoptat prin seria de standarde române SR EN 1990 ... SR EN 1999.
Valorile de calcul ale parametrilor geotehnici stabilite în prezentul normativ se utilizează în
proiectarea prin calcul împreună cu valorile de calcul ale ac‫܊‬iunilor, ale rezisten‫܊‬elor materialelor, ale
rezisten‫܊‬elor elementelor structurale ‫܈‬i ale datelor geometrice definite în seria de standarde SR EN 1990....
SR EN 1999.
1.2.2. Nivelul de siguran‫܊‬ă adoptat în stabilirea valorilor caracteristice ‫܈‬i de calcul ale parametrilor
geotehnici conform prezentului normativ corespunde nivelului minim prevăzut în standardele europene,
Eurocoduri. Proiectantul construc‫܊‬iei poate adopta, pe baza unor justificări tehnico-economice, cu acordul
beneficiarului, sau la cererea expresă a acestuia, un nivel de siguran‫܊‬ă mai ridicat pentru parametrii
geotehnici utiliza‫܊‬i la proiectarea întregii structuri geotehnice sau la unele păr‫܊‬i ale acesteia.
1.3. Termeni ‫܈‬i defini‫܊‬ii
1.3.1. Termenii comuni pentru toate standardele europene, Eurocoduri, sunt date în standardul SR
EN 1990:2004.
Termenii specifici proiectării geotehnice sunt indica‫܊‬i în standardele SR EN 1997-1:2004, SR EN
1997-1:2004/AC:2009.
1.3.2. Termeni specifici prezentului normativ
Valoarea caracteristică a parametrului geotehnic (Xk)

Valoarea parametrului geotehnic stabilită ca o estimare prudentă a valorii care
influen‫܊‬ează apari‫܊‬ia stării limită în structura geotehnică sau în structurile (construc‫܊‬iile)
care conlucrează cu acestea; este-de cele mai multe ori-o estimare prudentă a mediei
valorilor determinate prin încercări sau prin măsurători în volumul de teren care
guvernează, pentru starea limită considerată, comportarea structurii geotehnice.
Valoarea caracteristică inferioară (Xk inf)
Valoarea caracteristică ob‫܊‬inută la estimarea mediei când valorile inferioare sunt mai
nefavorabile pentru apari‫܊‬ia stării limită.
Valoarea caracteristică superioară (Xk sup)
Valoarea caracteristică ob‫܊‬inută la estimarea mediei când valorile superioare sunt mai
nefavorabile pentru apari‫܊‬ia stării limită.
Valoarea caracteristică locală (Xk loc)
Valoarea caracteristică ob‫܊‬inută ca o estimare prudentă, de regulă, a celei mai scăzute
valori din volumul de teren care guvernează apari‫܊‬ia stării limită în structura geotehnică
sau în păr‫܊‬i din aceasta.
Valoare măsurată
Valoarea parametrului geotehnic măsurată în timpul unei încercări sau prin urmărirea
comportării unei structuri geotehnice.
Valoare derivată
Valoarea unui parametru geotehnic ob‫܊‬inută pe cale teoretică, prin corelare sau pe cale
empirică, pe baza rezultatelor încercărilor.
1.4. Referin‫܊‬e normative

1.4. 1.Documente normative de bază
Aplicarea prezentului normativ se face în corelare cu prevederile din alte acte normative.
Documentele normative generale precum ‫܈‬i referirile la alte documente sunt date în continuare în text, în
cazurile în care este necesar ‫܈‬i sunt enumerate în Anexa B.
2. PRINCIPII ÎN STABILIREA VALORILOR PARAMETRILOR GEOTEHNICI

2.1. Modalită‫܊‬i de determinare a parametrilor geotehnici
2.1.1. Valorile parametrilor geotehnici se pot determina prin una sau mai multe din modalită‫܊‬ile
prezentate mai jos:
pe cale directă, prin încercări efectuate pe teren (in-situ);
pe cale directă, prin încercări efectuate în laboratorul geotehnic, pe probe de pământ;
pe cale indirectă, prin încercări (de regulă, in-situ), cu utilizarea unor corela‫܊‬ii între rezultatele
încercării ‫܈‬i valorile parametrului geotehnic;
pe baza măsurătorilor privind comportarea structurilor geotehnice în etapele de execu‫܊‬ie ‫܈‬i după
punerea în exploatare;
pe baza unor date din experien‫܊‬a comparabilă acumulată;
pe baza unor date documentare relevante din literatura de specialitate.
2.1.2. Listele încercărilor geotehnice efectuate pe teren ‫܈‬i în laborator sunt prezentate în SR EN
1997-2:2007, anexa A ‫܈‬i în NP 074-2007, anexele C ‫܈‬i D.
2.2. Cerin‫܊‬e privind determinarea valorilor parametrilor geotehnici
2.2.1. Cerin‫܊‬ele de bază pentru efectuarea încercărilor geotehnice pe teren ‫܈‬i în laborator sunt
indicate în SR EN 1997-2:2007, cap. 4 ‫܈‬i 5 ‫܈‬i în anexele D .... S, precum ‫܈‬i în NP 074-2007.
În standardul men‫܊‬ionat mai sus se precizează numărul minim de determinări în laborator care
trebuie efectuat pentru fiecare tip de încercare ‫܈‬i se prezintă unele corela‫܊‬ii recomandate pentru stabilirea
valorilor parametrilor geotehnici pe baza încercărilor indirecte realizate pe teren.
2.2.2. Măsurătorile asupra comportării construc‫܊‬iilor pot servi la determinarea prin calcul invers a
parametrilor geotehnici ai pământurilor care conlucrează cu structura geotehnică respectivă. Aceste
măsurători trebuie realizate pe baza reglementărilor existente sau-în lipsa acestora-a unor documenta‫܊‬ii
tehnice speciale (exemplu-caiete de sarcini), întocmite conform legisla‫܊‬iei în vigoare.
2.2.3. Datele documentare privind valorile unor parametri geotehnici, bazate pe experien‫܊‬ă
comparabilă, pot fi utilizate în stabilirea valorilor parametrilor geotehnici dacă se referă la acelea‫܈‬i tipuri de
pământuri ‫܈‬i pentru care este de a‫܈‬teptat o comportare geotehnică similară, pentru construc‫܊‬ii similare. Se
consideră cu precădere adecvate datele ob‫܊‬inute pe plan local.
Este indicat ca la preluarea acestor date să se cunoască nivelul de asigurare pentru care au fost
determinate valorile parametrilor geotehnici.
2.3. Factorii care pot influen‫܊‬a în mod semnificativ valorile parametrilor geotehnici
2.3.1. La stabilirea valorilor parametrilor geotehnici trebuie să se ‫܊‬ină seama de diferen‫܊‬ele posibile
între proprietă‫܊‬ile pământurilor determinate prin încercări pe teren sau în laborator ‫܈‬i cele care guvernează
comportarea structurii geotehnice.
Factorii care pot influen‫܊‬a cel mai frecvent proprietă‫܊‬ile pământurilor sunt:
starea (nivelul) de eforturi ‫܈‬i modul de deformare (în special asupra rezisten‫܊‬ei la
forfecare ‫܈‬i a deformabilită‫܊‬ii),
unele particularită‫܊‬i structurale ale pământului respectiv (fisurile, anizotropia, existen‫܊‬a
unor particule mari),
efectele de timp,
efectele ac‫܊‬iunilor dinamice (în special ale celor seismice),
caracterul casant sau ductil al comportării pământului supus încercării,
metoda de execu‫܊‬ie a structurii geotehnice,
efectul tuturor activită‫܊‬ilor de construc‫܊‬ie asupra terenului de fundare.
2.3.2. Ori de câte ori este necesar, trebuie aplica‫܊‬i coeficien‫܊‬i de corec‫܊‬ie pentru convertirea
rezultatelor încercărilor pe teren ‫܈‬i în laborator în valori derivate care să reprezinte comportarea
pământurilor în lucrarea respectivă.
3. VALORI CARACTERISTICE ALE PARAMETRILOR GEOTEHNICI
3.1. Definirea valorilor caracteristice ‫܈‬i selectarea datelor
3.1.1. Valoarea caracteristică a unui parametru geotehnic (Xk) trebuie stabilită ca o estimare
prudentă a valorii care influen‫܊‬ează apari‫܊‬ia stării limită.
De regulă, valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici se stabilesc pentru un element geologic
denumit strat, alcătuit din pământ apar‫܊‬inând aceleia‫܈‬i forma‫܊‬iuni geomorfologice ‫܈‬i aceleia‫܈‬i clase
(conform SR EN 14688-2:2005, SR EN ISO 14688-2:2005/C91:2007), care prezintă o variabilitate limitată
a valorilor acestor parametri.
Când în forma‫܊‬iunea geologică alcătuită din aceea‫܈‬i clasă de pământ apar por‫܊‬iuni cu proprietă‫܊‬i
distincte, se poate păstra denumirea integrală de strat, dar în cuprinsul acestuia se conturează subdiviziuni
ca:
orizonturi (delimitate în grosime),
lentile (delimitate în plan ‫܈‬i în grosimea stratului),
zone (delimitate în plan),
pentru care se stabilesc valori proprii ale parametrilor geotehnici.
3.1.2. La selectarea datelor pentru stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici
trebuie să se ‫܊‬ină seama de următoarele aspecte majore:
existen‫܊‬a unor informa‫܊‬ii prealabile privind geologia ‫܈‬i hidrogeologia zonei ‫܈‬i a altor date din
proiecte anterioare,
variabilitatea valorilor măsurate ale parametrilor ‫܈‬i cuno‫܈‬tin‫܊‬ele preexistente privind aceste date,
volumul investiga‫܊‬iilor întreprinse pe teren ‫܈‬i în laborator, numărul ‫܈‬i calitatea probelor
prelevate,
extinderea zonei din teren care guvernează, pentru starea limită considerată, comportarea
structurii geotehnice,
capacitatea structurii geotehnice de a transfera încărcările de la zonele slabe la zonele mai
rezistente din teren.
3.1.3. Cerin‫܊‬ele generale privind colectarea informa‫܊‬iilor prealabile, tipul, volumul ‫܈‬i extinderea
investiga‫܊‬iilor geotehnice în terenul de fundare sunt precizate în SR EN 1997-2:2007 ‫܈‬i NP 074-2007.
Aceste criterii se aplică, pe baza experien‫܊‬ei ‫܈‬i a competen‫܊‬ei tehnice a specialistului care efectuează
investigarea geotehnică, la condi‫܊‬iile locale de teren în func‫܊‬ie de caracteristicile ‫܈‬i importan‫܊‬a structurii
proiectate, reflectate în categoria geotehnică a lucrării, definită în conformitate cu NP 074-2007.
3.1.4. Variabilitatea valorilor parametrilor geotehnici se ia în considerare prin stabilirea valorii

caracteristice inferioare (Xk inf) ‫܈‬i a valorii caracteristice superioare (Xk sup) ‫܈‬i utilizarea în calcul a
combina‫܊‬iei cele mai defavorabile a acestor valori. Pentru exemplificare, în Anexa A1 se prezintă situa‫܊‬ii
care impun utilizarea valorilor caracteristice inferioare ‫܈‬i superioare.
Modul de stabilire a valorilor Xk inf ‫܈‬i Xk sup este dat la pct. 3.2.2 (3), cu respectarea principiului
medierii expus la pct. 3.1.5.
În cazul în care valorile determinate prin încercări indică o tendin‫܊‬ă certă de varia‫܊‬ie în plan sau în
adâncime, se poate stabili o dependen‫܊‬ă matematică a valorilor caracteristice în func‫܊‬ie de dimensiunea
respectivă, conform indica‫܊‬iilor de la pct. 3.2.3.
3.1.5. Zona din teren care guvernează comportarea structurii geotehnice la o stare limită este de
obicei mult mai mare decât proba de laborator sau zona din teren afectată de o încercare in-situ. În
consecin‫܊‬ă, valoarea parametrului geotehnic care guvernează starea limită este deseori valoarea medie a
unui ‫܈‬ir de valori care acoperă o suprafa‫܊‬ă sau un volum mai mare de teren. Valoarea caracteristică Xk este
o estimare prudentă a acestei medii.
În cazul în care comportarea structurii geotehnice la starea limită este guvernată de valoarea cea mai
scăzută sau cea mai mare a proprietă‫܊‬ii pământului, valoarea caracteristică
Xk loc trebuie să fie o estimare prudentă a celei mai scăzute sau celei mai mari valori din zona care
guvernează comportarea.
Deoarece extinderea zonei de teren care guvernează comportarea structurii geotehnice depinde de
capacitatea acestei structuri de redistribuire a încărcărilor la terenul de fundare este important ca
specialistul care stabile‫܈‬te valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici să fie informat de către
proiectantul de rezisten‫܊‬ă asupra tipului ‫܈‬i particularită‫܊‬ilor structurii proiectate.
În anexa A2 se prezintă exemple de utilizare a valorilor caracteristice stabilite ca o estimare
prudentă a mediei Xk, respectiv a valorii locale (minime) Xk loc.
În cazul necesită‫܊‬ii utilizării valorilor Xk loc, este indicat să se realizeze o investigare geotehnică
detaliată a zonelor cu parametri scăzu‫܊‬i din terenul de fundare.
3.1.6. La selectarea rezultatelor încercărilor în laborator ‫܈‬i pe teren trebuie să se ‫܊‬ină seama de
factorii care influen‫܊‬ează proprietă‫܊‬ile pământului ‫܈‬i care au fost indica‫܊‬i la pct. 2.3.1.
În special în cazul parametrilor de deformabilitate ‫܈‬i ai rezisten‫܊‬ei la forfecare încercările trebuie să
urmărească reconstruirea cât mai fidelă a stării de eforturi în teren ‫܈‬i aplicarea unei secven‫܊‬e de încărcare
care să simuleze condi‫܊‬iile de solicitare induse de realizarea structurii proiectate
3.1.7. Asupra valorilor unor parametri, determinate prin încercări în laborator ‫܈‬i pe teren, se pot
aplica coeficien‫܊‬i de corec‫܊‬ie fundamenta‫܊‬i din punct de vedere teoretic sau baza‫܊‬i pe experien‫܊‬a acumulată,
ob‫܊‬inându-se valorile derivate care reprezintă mai fidel comportarea pământurilor în lucrarea respectivă.
În anexa A3 se prezintă coeficien‫܊‬ii de corec‫܊‬ie recomanda‫܊‬i în vederea determinării valorilor
derivate ale parametrilor de compresibilitate ‫܈‬i ai rezisten‫܊‬ei la forfecare pentru unele categorii de
pământuri.
3.1.8. În figura 1 este reprezentată schematic procedura de stabilire a valorilor caracteristice ale
parametrilor geotehnici pe baza măsurătorilor ob‫܊‬inute din încercări directe ‫܈‬i indirecte ‫܈‬i a măsurătorilor
privind comportarea structurilor geotehnice.
Fig. 1. Schema modului de stabilire a valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici
3.1.9. Pentru stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici, mai ales în cazul
structurilor încadrate în categoria geotehnică 3, se recomandă utilizarea metodelor statisticii matematice.
Nivelul de asigurare al valorilor Xk va fi de 95 %.
Pentru valorile locale Xk loc estimarea trebuie făcută astfel ca probabilitatea de apari‫܊‬ie a unei valori
mai nefavorabile să fie de 5 %.
În figura 2 sunt arătate valorile caracteristice inferioară (Xk inf) ‫܈‬i superioară (Xk sup) ‫܈‬i valoarea
caracteristică locală (Xk loc) stabilite pe baza prelucrării statistice a valorilor parametrului geotehnic X.
Fig. 2. Stabilirea valorilor caracteristice pe baza prelucrării statistice.

Semnifica‫܊‬ia simbolurilor corespunde rela‫܊‬iilor (3.1) ... (3.5')
În subcapitolul 3.2 se prezintă modul de stabilire a valorilor caracteristice ale parametrilor

geotehnici cu ajutorul metodelor statisticii matematice.
3.2. Stabilirea valorilor caracteristice cu ajutorul metodelor statisticii matematice
3.2.1. Delimitarea elementelor geologice
(1) Elementele geologice pentru care se stabilesc valori caracteristice ale parametrilor geotehnici se
delimitează cu ajutorul datelor ob‫܊‬inute prin lucrările de investigare geotehnică pe amplasament, efectuate
conform exigen‫܊‬elor indicate în SR EN 1997-2:2007 ‫܈‬i NP 074-2007, pe baza informa‫܊‬iilor geologice
generale precum ‫܈‬i a criteriilor de clasificare recomandate în SR EN 14688-2:2005, SR EN ISO 14688-
2:2005/C91:2007.
(2) Coeficientul de varia‫܊‬ie Vx pentru valorile determinate prin încercări ‫܈‬i pentru valorile derivate
ale parametrilor geotehnici care servesc la identificarea ‫܈‬i clasificarea pământului din cuprinsul elementului
geologic se recomandă să nu depă‫܈‬ească Vx max în tabelul 3.1.
Coeficientul de varia‫܊‬ie se calculează cu ajutorul rela‫܊‬iilor:
sx
Vx (3.1)
Xm
1
¦ Xi Xm
2
sx (3.2)
n 1
Xm
¦X i
(3.3)
n
în care:
sx abaterea standard a valorilor individuale selectate Xi, determinate prin încercări

sau derivate din rezultatele încercărilor pe teren sau în laborator,
Xm media aritmetică a valorilor Xi selectate,
n numărul de valori Xi selectate.
Tabelul 3.1
Valori maxime ale coeficientului de varia‫܊‬ie recomandate
pentru delimitarea unui element geologic
Parametrul geotehnic Vx max

Greutatea volumică, J 0,05
Umiditatea naturală, w
Indicele de consisten‫܊‬ă, IC
0,15
Indicele porilor, e
Gradul de îndesare, ID
Indicele de plasticitate, IP 0,30
(3) În cazul pământurilor cu caracteristici speciale se poate lua în considerare ‫܈‬i variabilitatea altor
parametri geotehnici, precum:
con‫܊‬inutul în materii organice,
con‫܊‬inutul de carbona‫܊‬i (în special Ca CO3),
tarea specifică suplimentară la umezire (pentru pământurile sensibile la umezire - PSU),
umflarea liberă ‫܈‬i presiunea de umflare (pentru pământurile cu umflări ‫܈‬i contrac‫܊‬ii mari).
(4) În situa‫܊‬ia în care coeficien‫܊‬ii de varia‫܊‬ie pentru un strat de pământ delimitat pe considerente
geomorfologice depă‫܈‬esc valorile maxime indicate în tabelul 3.1 se recomandă împăr‫܊‬irea acestuia în
subdiviziuni geologice sau să se stabilească o dependen‫܊‬ă a varia‫܊‬iei parametrilor în raport cu dimensiunile
în plan sau în adâncime ale terenului de fundare respectiv. Indica‫܊‬ii privind analiza stratelor cu tendin‫܊‬ă de
varia‫܊‬ie spa‫܊‬ială sunt date la pct. 3.2.3.
3.2.2. Stabilirea valorilor caracteristice pentru elemente geologice fără tendinаă de variaаie
spaаială
(1) În majoritatea cazurilor valorile determinate direct prin încercări sau derivate din acestea se
prelucrează ca variabile independente.
(2) Se admite ‫܈‬i prelucrarea statistică a unor variabile corelate (unghiul de frecare internă M ‫܈‬i
coeziunea c) cu condi‫܊‬ia ca încercările respective (forfecare directă, compresiune triaxială) să fie realizate
în condi‫܊‬ii asemănătoare pentru toate probele selectate.
În acest caz valorile caracteristice Mk ‫܈‬i ck se stabilesc pentru un nivel de asigurare de 95% fa‫܊‬ă de
dreapta de regresie medie (dreapta intrinsecă, conform modelului Mohr-Coulomb), calculată prin metoda
abaterilor medii pătratice minime.
(3) Valoarea caracteristică a parametrului geotehnic Xk se stabile‫܈‬te cu rela‫܊‬ia:
Xk X m 1 r kn Vx (3.4)
în care:
Vx ‫܈‬i Xm sunt definite prin rela‫܊‬iile (3.1 ... (3.3)
kn este un coeficient statistic de varia‫܊‬ie a mediei, care depinde de numărul
de valori selectate ‫܈‬i de nivelul de asigurare al mediei, dat în tabelul 3.2
‫܊‬inând seama de explica‫܊‬iile de la subpunctele (4) ‫܈‬i (5).
Semnul + sau - din rela‫܊‬ia (3.4) corespunde valorii caracteristice superioare (Xk sup), respectiv (Xk inf)
a parametrului respectiv:
X k sup X m 1 kn Vx (3.4')
X k inf X m 1 kn Vx (3.4")
Tabelul 3.2
Valorile coeficientului statistic kn pentru un nivel de asigurare de 95%
în stabilirea valorilor caracteristice
Valori kn pentru:
Numărul de valori n
Vx necunoscut Vx cunoscut
3 1,69 0,95
4 1,18 0,82
5 0,95 0,74
6 0,82 0,67
8 0,67 0,58
10 0,58 0,52
20 0,39 0,37
30 0,31 0,30
Notă: Pentru valori n intermediare se admite interpolarea

lineară a valorilor kn din tabel.
(4) În cazul în care se iau în considerare numai valorile determinate direct prin încercări ‫܈‬i valorile
derivate din acestea, coeficientul de varia‫܊‬ie pentru terenul respectiv nu este cunoscut în prealabil ‫܈‬i valorile
kn , pentru nivelul de asigurare de 95%, se iau din tabelul 3.2, coloana
Vx necunoscut.
(5) Deoarece în multe cazuri practice, pentru un element geologic se pot selecta pu‫܊‬ine valori, ceea
ce conduce la valori ridicate pentru Vx ‫܈‬i kn, se poate utiliza metoda „cuno‫܈‬tin‫܊‬elor preexistente”, prin care
se preia valoarea coeficientului de varia‫܊‬ie Vx din date documentare relevante.
La preluarea coeficientului de varia‫܊‬ie, care este - de regulă - mai mic decât cel ce rezultă pe baza
datelor selectate pe amplasament, trebuie să se verifice dacă datele documentare (din publica‫܊‬ii, arhive etc.)
se referă la acelea‫܈‬i tipuri de pământuri pentru care este de a‫܈‬teptat o comportare geotehnică similară,
pentru structuri geotehnice similare. Se recomandă, în acest sens, utilizarea datelor ob‫܊‬inute pe plan local ‫܈‬i
a băncilor de date, precum ‫܈‬i a criteriilor de similitudine a pământurilor (clasificări, amprente etc.).
În aceste situa‫܊‬ii, valorile coeficientului statistic kn din rela‫܊‬ia (3.4), pentru acela‫܈‬i nivel de asigurare
de 95%, se iau din tabelul 3.2, din coloana Vx cunoscut.
În lipsa unor date documentare pe amplasamentul respectiv, la proiectarea structurilor geotehnice
încadrate în categoriile geotehnice 1 ‫܈‬i 2 se pot utiliza valorile coeficientului Vx cunoscut recomandate în
anexa A4, pentru unele categorii de pământuri de vârstă cuaternară.
(6) Valorile caracteristice locale Xk loc, stabilite pentru situa‫܊‬iile arătate la pct. 3.1.5 se calculează cu
rela‫܊‬ia:
X k loc X m 1 r 2 Vx (3.5)
în care Xm ‫܈‬i Vx sunt definite prin rela‫܊‬iile (3.1), (3.2) ‫܈‬i (3.3).
În acest caz nu se va utiliza metoda Vx cunoscut.
Observaаie: De regulă, în calculele practice intervine numai valoarea locală inferioară:
X k loc X m 1 2 Vx (3.5')
3.2.3. Stabilirea valorilor caracteristice pentru elemente geologice

cu tendinаă de variaаie spaаială
(1) În cazul în care se constată existen‫܊‬a unei tendin‫܊‬e de varia‫܊‬ie cu adâncimea sau în plan (în limita
amplasamentului studiat) a unor parametri geotehnici (în special de compresibilitate sau de rezisten‫܊‬ă la
forfecare) ai stratului, există posibilitatea divizării acestuia în elemente geologice pentru care se stabilesc
valorile caracteristice bazate pe media valorilor determinate în limitele fiecărui element (conform pct.
3.2.2) sau a stabilirii unei dependen‫܊‬e matematice a parametrului în func‫܊‬ie de pozi‫܊‬ia în spa‫܊‬iu a punctului
respectiv.
(2) Pentru situa‫܊‬iile tratate în acest punct nu se recomandă utilizarea metodei Vx cunoscut.
3.3. Stabilirea pe cale indirectă a valorilor caracteristic pe baza corela‫܊‬iilor cu unele încercări
3.3.1. Pentru unele încercări (mai ales cele efectuate pe teren) în care se măsoară valori ale unor
indici a căror dependen‫܊‬ă cu valorile parametrilor geotehnici poate fi demonstrată în condi‫܊‬iile date ale unui
amplasament sau pe zone mai extinse, se pot utiliza corela‫܊‬ii matematice stabilite între cele două ‫܈‬iruri de
valori.
Asemenea corela‫܊‬ii pot fi stabilite în cadrul programului de investigare geotehnică a
amplasamentului sau preluate din arhive ‫܈‬i publica‫܊‬ii.
Pentru utilizarea acestor corela‫܊‬ii trebuie îndeplinite următoarele condi‫܊‬ii:
utilizarea unor metode standardizate de determinare a indicilor,
demonstrarea similitudinii tipului de teren pentru care se utilizează corela‫܊‬ia cu terenul pentru
care a fost stabilită aceasta,
cunoa‫܈‬terea nivelului de încredere al corela‫܊‬iei utilizate, caracterizat prin: numărul de încercări

care au servit la stabilirea corela‫܊‬iei, coeficientul de corela‫܊‬ie, nivelul de asigurare al corela‫܊‬iei.
3.3.2. În anexa A5 se prezintă un exemplu de corela‫܊‬ie lineară între valorile modulului de

deforma‫܊‬ie lineară E determinat prin încercări cu placa ‫܈‬i valorile rezisten‫܊‬ei pe con la penetrare statică
(CPT) efectuate în paralel pe mai multe amplasamente din ‫܊‬ară.
3.4. Stabilirea valorilor caracteristice pe baza măsurătorilor privind comportarea structurilor

geotehnice realizate
3.4.1. Atunci când în zone apropiate de amplasamentul pe care se proiectează noua construc‫܊‬ie ‫܈‬i
având condi‫܊‬ii geotehnice similare s-au realizat măsurători sistematice privind comportarea unor structuri
existente care permit, prin calcul invers, determinarea unor valori ale parametrilor geotehnici (în special
parametri de deformabilitate), aceste date pot fi considerate drept valori caracteristice sau pot fi folosite în
prelucrările statistice, împreună cu mărimile selec‫܊‬ionate din încercările pe teren ‫܈‬i în laborator.
3.4.2. Acceptarea valorilor rezultate din măsurători pe construc‫܊‬ii reale poate fi admisă când se
îndeplinesc următoarele condi‫܊‬ii:
măsurătorile se efectuează pe baza unor reglementări tehnice sau a unor documente tehnice
(reglementări interne, caiete de sarcini, programe de monitorizare etc.), întocmite conform
legisla‫܊‬iei în vigoare,
măsurătorile conform legisla‫܊‬iei în vigoare, cu aparatură adecvată ‫܈‬i cu indici de precizie
determina‫܊‬i,
ac‫܊‬iunile (încărcările) care s-au aplicat terenului de fundare în perioada de măsurare au fost
evaluate cu o precizie satisfăcătoare,
măsurătorile permit eviden‫܊‬ierea clară a contribu‫܊‬iei fiecărui strat care conlucrează cu structura
monitorizată,
modelul utilizat la calculul invers al parametrului respectiv este justificat din punct de vedere
teoretic sau confirmat de experien‫܊‬a acumulată.
3.4.3. Lucrările de monitorizare a structurilor geotehnice cele mai des utilizate la stabilirea, prin
calcul invers, a valorilor caracteristice sunt:
măsurătorile de tasare ale elementelor structurale sub încărcări cunoscute,
măsurătorile deplasărilor orizontale ale lucrărilor de sus‫܊‬inere (măsurători inclinometrice),
determinarea suprafe‫܊‬elor de rupere în cazul unor alunecări de teren produse.
În cazul stabilirii parametrilor rezisten‫܊‬ei la forfecare pe suprafe‫܊‬e de rupere determinate se va
acorda o aten‫܊‬ie deosebită analizei mobilizării rezisten‫܊‬ei în straturi cu rigidită‫܊‬i diferite.
3.5. Stabilirea valorilor caracteristice pe baza datelor documentare
3.5.1. Pentru proiectarea structurilor geotehnice care se încadrează în categoria geotehnică 1 ‫܈‬i
pentru fazele preliminare de proiectare a structurilor din categoria geotehnică 2 se admite utilizarea
valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici preluate din documente relevante: tabele de valori
recomandate în reglementările tehnice, bănci de date, valori ob‫܊‬inute prin investiga‫܊‬ii geotehnice efectuate
în forma‫܊‬iuni geologice asemănătoare, de preferin‫܊‬ă pe amplasamente apropiate.
Pentru a putea fi utilizate aceste date documentare, trebuie demonstrată asemănarea pământurilor pe
baza unor criterii clare de similitudine (clasificări, amprente etc.).
3.5.2. Valorile preluate din sursele documentare trebuie să reprezinte o estimare foarte acoperitoare
a parametrului geotehnic respectiv pentru volumul de pământ care conlucrează cu structura geotehnică, ‫܈‬i
să ‫܊‬ină seama de precizările făcute la pct. 3.1.4 ‫܈‬i 3.1.5 privind valorile
Xk sup, Xk inf ‫܈‬i Xk loc.
3.5.3. În anexa A6 se dau tabele de valori caracteristice pentru unele categorii de pământuri, care
pot fi utilizate în condi‫܊‬iile precizate la pct. 3.5.1.
4. VALORI DE CALCUL ALE PARAMETRILOR GEOTEHNICI
4.1. Valorile de calcul ale parametrilor geotehnici (Xd) se stabilesc - de regulă - de către proiectantul
structurii geotehnice, prin împăr‫܊‬irea valorilor caracteristice (Xk) la coeficientul par‫܊‬ial pentru proprietă‫܊‬ile
pământului (JM):
Xk
Xd (4.1)
JM
În cazul inexisten‫܊‬ei unor date semnificative ale valorilor Xk, pentru calcule preliminare se admite
evaluarea directă a valorilor Xd, ‫܊‬inând seama de nivelul de siguran‫܊‬ă indicat la pct. 3.1.
4.2. Pentru calculele la stările limită ultime, în situa‫܊‬iile de proiectare permanente ‫܈‬i tranzitorii,
valorile JM sunt date în tabelele A.2 ‫܈‬i A.4 din SR EN 1997-1:2004.
Pentru situa‫܊‬iile de proiectare accidentale se acceptă JM = 1.
În cazurile speciale, în care se efectuează calcule la starea limită ultimă cu considerarea stării de
deformare a terenului, pentru parametrii de deforma‫܊‬ie ai straturilor de pământ se poate accepta JM = 1.
4.3. Pentru toate calculele la starea limită de exploatare normală se utilizează valoarea
JM = 1.
4.4. În cazurile în care se impun limitări severe ale deforma‫܊‬iilor în masivul de pământ pentru starea
limită de exploatare (de exemplu, prin mobilizarea par‫܊‬ială a rezisten‫܊‬ei pasive a masivului de pământ) se
pot accepta reduceri mai pronun‫܊‬ate ale parametrilor rezisten‫܊‬ei la forfecare, fa‫܊‬ă de cele rezultate conform
pct. 4.1 ‫܈‬i 4.2.
ANEXA A.1
EXEMPLE DE UTILIZARE A VALORILOR CARACTERISTICE INFERIOARE
(Xk inf) ‫܇‬I SUPERIOARE (Xk sup) ALE
PARAMETRILOR GEOTEHNICI
Fig. A.1.1. Utilizarea valorilor caracteristice inferioare (Mk inf) ‫܈‬i superioare (Mk sup)
ale unghiului de frecare internă pentru calculul capacită‫܊‬ii portante
a pilo‫܊‬ilor ( f1' - frecarea negativă)
Fig. A.1.2. Utilizarea valorii caracteristice inferioare (Ek inf) ‫܈‬i superioare (Ek sup)
ale modulului de deforma‫܊‬ie pentru calculul tasării diferen‫܊‬iate
ANEXA A.2
EXEMPLE DE UTILIZARE A VALORILOR CARACTERISTICE STABILITE CA

ESTIMĂRI PRUDENTE ALE MEDIEI (Mk, ck) SAU
CA ESTIMĂRI PRUDENTE ALE VALORILOR MINIME (Mk loc, ck loc) PENTRU
UNGHIUL DE FRECARE INTERNĂ ‫܇‬I COEZIUNE
Fig. A.2.2. Verificarea stabilită‫܊‬ii generale ‫܈‬i

Fig. A.2.1. Verificarea capacită‫܊‬ii portante a locale a unui taluz
terenului unei construc‫܊‬ii rigide (cu capacitate
mare de redistribuire a încărcărilor)
Fig. A.2.3. Verificarea la depă‫܈‬irea locală a capacită‫܊‬ii portante a terenului

sub funda‫܊‬iile unei structuri fără capacitate de redistribuire
a încărcărilor
ANEXA A.3
RECOMANDĂRI PENTRU STABILIREA VALORILOR DERIVATE ALE UNOR

PARAMETRI GEOTEHNICI DETERMINA‫܉‬I PRIN ÎNCERCĂRI
A.3.1. Valorile derivate ale modulului de deforma‫܊‬ie lineară E, utilizat în calculul tasărilor, se pot
stabili pe baza valorilor determinate în laborator prin încercarea în edometru Eoed, cu ajutorul rela‫܊‬iei:
E Eoed M 0 (A.3.1)
Valorile Eoed se determină în intervalul de presiuni unitare ' V cuprins între presiunea geologică
existentă în strat la nivelul probei (Vg) ‫܈‬i presiunea totală la acela‫܈‬i nivel după aplicarea încărcării funda‫܊‬iei
(Vt), cu rela‫܊‬ia:
Vt V g
Eoed
Ht H g
în care: Ht, Hg reprezintă deforma‫܊‬ia specifică a probei în edometru la presiunile

Vt, respectiv Vg.
Valorile recomandate ale coeficientului de corec‫܊‬ie M0 sunt date în tabelul A.3.1 pentru unele
categorii de pământuri coezive, de vârstă cuaternară, normal consolidate.
Tabelul A.3.1
Valori ale coeficientului de corec‫܊‬ie Mo
Indicele de Indicele porilor e

Categoria pământului
consisten‫܊‬ă IC 0,41 ... 0,60 0,61 ... 0,80 0,81 ... 1,00 1,01 ... 1,10
Cu plasticitate redusă
0 .... 1 1,6 1,3 1,0 -
(IP 10 %)
Cu plasticitate medie 0,76 .... 1 2,3 1,7 1,3 1,1
(IP =10 .... 20 %) 0,50 .... 0,75 1,9 1,5 1,2 1,0
Cu plasticitate mare 0,76 .... 1 1,8 1,5 1,3 1,2
(IP 20 %) 0,50 .... 0,75 1,5 1,3 1,1 1,0
A.3.2. Valorile derivate ale unghiului de frecare internă M' ale nisipurilor, utilizate în calculele
geotehnice în cazul stării plane de deforma‫܊‬ie (funda‫܊‬ii continue, lucrări de sus‫܊‬inere ‫܈‬i stabilitatea
taluzurilor de lungime mare) se pot determina pe baza valorilor M '
triax determinate în laborator prin încercări
de compresiune triaxială (cu solicitare axial simetrică V 2 V 3 ) cu rela‫܊‬ia:
tg M ' 1,1 tg M triax

ANEXA A.4
VALORI RECOMANDATE ALE COEFICIENTULUI DE VARIA‫܉‬IE

Vx cunoscut PENTRU UNELE CATEGORII DE PĂMÂNTURI (1)
Parametru geotehnic Vx cunoscut
Greutatea volumică (J) 0,05 (2)

Unghiul de frecare internă în stare drenată (tg M ') 0,10
Indicele de consisten‫܊‬ă (IC), gradul de îndesare (ID), indicele porilor (e) 0,15
Indicele de plasticitate (IP), modulul de deforma‫܊‬ie lineară drenat (E) ‫܈‬i
0,30
nedrenat (EU), modulul de deforma‫܊‬ie în edometru (Eoed)
Coeziunea în stare drenată (c') ‫܈‬i în stare nedrenată (cU) 0,40
(1)
Observa‫܊‬ii: Valorile din tabel sunt valabile pentru pământurile de
vârstă cuaternară, normal consolidate, cu con‫܊‬inut de
materii organice de max. 5%.
Se exclud pământurile cu caracteristici speciale:
pământuri cimentate, pământuri cu umflări ‫܈‬i contrac‫܊‬ii
mari, pământuri sensibile la umezire.
(2)
În multe calcule geotehnice, pentru greutatea volumică
se poate admite Vx cunoscut = 0.
ANEXA A.5
EXEMPLU DE CORELA‫܉‬II STABILITE ÎNTRE MODULUL DE DEFORMA‫܉‬IE

LINEARĂ (E) ‫܇‬I REZISTEN‫܉‬A PE CON (qc)
LA PENETRAREA STATICĂ - CPT
A.5.1. Metoda de determinare
Corela‫܊‬iile lineare între două variabile se utilizează cu precădere în prelucrarea datelor

experimentale, datorită simplită‫܊‬ii calculelor ‫܈‬i a transpunerii grafice.
În acest caz func‫܊‬ia de regresie are forma (Fig. A.5.1):
y ax b (A.5.1)
iar parametrii a ‫܈‬i b ai acestei drepte se stabilesc din condi‫܊‬ia ca suma pătratelor abaterilor valorilor
experimentale y0i fa‫܊‬ă de cele calculate cu ajutorul dreptei de regresie să fie minime („metoda celor mai
mici pătrate”).
Fig. A.5.1
În consecin‫܊‬ă parametrii dreptei de regresie se deduc cu rela‫܊‬iile:
n n n n n n n
n¦ xi y0i ¦ xi ¦ y0i ¦ xi2 ¦ y0i ¦ xi ¦ xi y0i
a 1 1 1
2
; b 1 1 1 1
2
n
§ · n n
§ · n
n¦ x ¨ ¦ xi ¸
i
2
n¦ x ¨ ¦ xi ¸
2
i
1 © 1 ¹ 1 © 1 ¹
în care: n - numărul valorilor experimentale;
y0i - valoarea experimentală înregistrată, corespunzătoare valorii xi.
Măsura dependen‫܊‬ei între mărimile y ‫܈‬i x se face cu ajutorul coeficientului de corela‫܊‬ie r:
2
§s ·
r 1 ¨ c ¸
© s¹
în care:
sc - abaterea medie pătratică a valorilor experimentale y0i fa‫܊‬ă de dreapta de regresie,
s - abaterea medie pătratică a valorilor experimentale fa‫܊‬ă de media valorilor y
1 n 1 n 1 n

2
¦ y0i ; ¦ yi y0i ; ¦ y0i y
2
y sc s
n 1 n 1 n 1
Valorile yi se calculează cu rela‫܊‬ia (A.5.1), corespunzător valorilor experimentale xi.

Valorile coeficientului de corela‫܊‬ie variază între 0 ‫܈‬i 1. Pentru r = 0 variabilele x ‫܈‬i y sunt
independente (nu există corela‫܊‬ie), pentru r = 1 rela‫܊‬ia este strict lineară (punctele corespunzând valorilor
experimentale se suprapun strict peste dreapta de regresie).
În ingineria geotehnică valori r > 0,8 se consideră, în general, corespunzătoare ‫܈‬i regresiile
respective pot fi utilizate în calculele practice.
Deoarece dreapta de regresie dată de rela‫܊‬ia (A.5.1) conduce la valori medii ale variabilei y, se
recomandă utilizarea unei corela‫܊‬ii acoperitoare, din care să rezulte valoarea caracteristică:
yk ax b r tD sc (A.5.2)
Coeficientul statistic tD este dat în tabelul A.5.1, în func‫܊‬ie de numărul n de valori experimentale,
pentru un nivel de asigurare de 95%.
Tabelul A.5.1
n-1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 12 15 20 30 f
tD 2,92 2,35 2,13 2,01 1,94 1,90 1,86 1,83 1,81 1,78 1,75 1,72 1,69 1,64
A.5.2. Exemplu de stabilire a unei corela‫܊‬ii lineare
Au fost selec‫܊‬ionate 27 de încercări cu placa în foraj prin care s-au determinat valorile modulului de
deforma‫܊‬ie lineară E. Aceste valori se compară cu rezisten‫܊‬a la penetrare pe con qc determinată, la acela‫܈‬i
nivel în sondaje CPT amplasate în imediata apropiere a forajelor pentru încercări cu placa (Fig. A.5.2).
Figura A.5.2
Toate încercările s-au realizat în pământuri coezive (IP = 15 ... 25%) de vârstă cuaternară, normal
consolidate, având gradul de umiditate Sr > 0,70.
Dreapta de regresie calculată prin metoda celor mai mici pătrate (dreapta 1, în figura A.5.2)
rezultă:
E = 4,72 qc + 2,4 (în MPa) (A.5.3)
Coeficientul de corela‫܊‬ie r (E, qc) = 0,93.
Abaterea medie pătratică a valorilor experimentale fa‫܊‬ă de dreapta de regresie
sc = 1,68 MPa.
Pentru n - 1 = 26 valori ‫܈‬i nivelul de asigurare de 95%, rezultă corela‫܊‬ia care dă valoarea
„prudentă” (dreapta 2, în figura A.5.2):
E = 4,72 qc + 2,4 ± 1,70 x1,68 (A.5.4)
Deci valoarea caracteristică a modulului de deforma‫܊‬ie lineară Ek, pentru tipul respectiv de pământ
se poate evalua pe baza corela‫܊‬iei (după rotunjiri):
Ek = 4,7 qc (A.5.5)
ANEXA A.6
TABELE CU VALORI CARACTERISTICE RECOMANDATE PENTRU

CALCULE GEOTEHNICE PRELIMINARE
A.6.1. Valorile din tabelele con‫܊‬inute în prezenta anexă se pot utiliza în calculele geotehnice în
condi‫܊‬iile arătate la pct. 3.5.1.
Valorile din tabele sunt valabile pentru pământuri normal consolidate, de vârstă cuaternară, care
con‫܊‬in maximum 5% materii organice.
A.6.2. Valorile unghiului de frecare internă M ' ‫܈‬i ale coeziunii c', stabilite în condi‫܊‬ii drenate sunt
date în tabelul A.6.1 pentru pământuri nisipoase, respectiv în tabelul A.6.2 pentru pământuri coezive.
Tabelul A.6.1
Valori caracteristice ale unghiului de frecare M ' (în grade)

pentru pământuri necoezive
Îndesare medie Îndesat ‫܈‬i foarte îndesat

ID = 35 ... 65 % ID > 65 %
Nisip cu pietri‫܈ ܈‬i nisip mare 33 36
Nisip mijlociu 31 33
Nisip fin 27 30
Nisip prăfos 24 28
Notă: Valorile din tabel sunt valabile pentru pământuri necozive

cu particule relativ rotunjite. În cazul prezen‫܊‬ei particulelor
col‫܊‬uroase se pot accepta valori mai ridicate
Tabelul A.6.2
Valori caracteristice ale unghiului de frecare M ' (în grade) ‫܈‬i ale coeziunii c' (în kPa) pentru
pământuri coezive
Indicele porilor e
IP (%) IC 0,45 0,55 0,65 0,75 0,85 0,95 1,05
M ' c' M ' c' M ' c' M ' c' M ' c' M ' c' M ' c'
0,75 ... 1 25 10 24 7 22 5
<10
0,5 .. 0,75 23 8 22 6 20 4 17 2
0,75 ... 1 22 30 21 24 20 20 19 16 18 14 16 12
10 .. 20 0,5 .. 0,75 20 25 19 22 18 18 17 15 15 12 14 10
0,25 .. 0,5 16 16 15 13 13 10 11 9 10 7
0,75 ... 1 17 53 16 44 15 35 15 31 13 27 11 24
> 20 0,5 .. 0,75 15 37 14 33 13 28 11 24 9 21
0,25 .. 0,5 12 29 11 27 10 23 8 21 5 19
Observa‫܊‬ii: 1. Valorile din tabel sunt valabile pentru pământuri având
gradul de umiditate Sr > 0,8.
2. Pentru valori intermediare ale indicelui porilor se admite
interpolarea lineară a valorilor M ' ‫܈‬i c'
A.6.3. Valorile modulului de deforma‫܊‬ie lineară E sunt date din tabelul A.6.3 pentru pământurile
nisipoase, respectiv în tabelul A.6.4 pentru pământurile coezive.
Tabelul A.6.3
Valori caracteristice ale modulului de deforma‫܊‬ie lineară E (în kPa)
pentru pământuri nisipoase
Îndesare medie Îndesat ‫܈‬i foarte îndesat
ID = 35 ... 65 % ID > 65 %
Nisip cu pietri‫܈ ܈‬i nisip mare ‫܈‬i mijlociu 30.000 40.000
Nisip fin 25.000 35.000
Nisip prăfos 18.000 30.000
Tabelul A.6.4
Valori caracteristice ale modulului de deforma‫܊‬ie lineară E (în kPa)
pentru pământuri coezive
Indicele porilor e
IP (%) IC
0,45 0,55 0,65 0,75 0,85 0,95 1,05
<10 0,25 ... 1 32.000 24.000 16.000 10.000 7.000
0,75 ... 1 34.000 27.000 22.000 17.000 14.000 11.000
10 .. 20
0,5 .. 0,75 32.000 25.000 19.000 14.000 11.000 8.000
0,75 ... 1 28.000 24.000 21.000 18.000 15.000 12.000
> 20
0,5 .. 0,75 21.000 18.000 15.000 12.000 9.000
ANEXA B
REFERIN‫܉‬E
1.Lista standardelor
Nr.crt. Standarde Denumire
1. SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică.
Partea 1: Reguli generale
2. SR EN 1997-1:2004/AC:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică.
Partea 1: Reguli generale
3. SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică.
Partea 1: Reguli generale. Anexa na‫܊‬ională
4. SR EN 1997-2:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică.
Partea 2: Investigarea ‫܈‬i încercărea terenului.
5. SR EN 1997-2:2007/ NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică.
Partea 2: Investigarea ‫܈‬i încercărea terenului.Anexa na‫܊‬ională
6. SR EN ISO 14688-1:2004 Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice.
Identificarea ‫܈‬i clasificarea pământurilor. Partea 1:
Identificare ‫܈‬i descriere.
7. SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006 Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice. Identificarea ‫܈‬i clasificarea
pământurilor. Partea 1: Identificare ‫܈‬i descriere
8. SR EN ISO 14688-2:2005 Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice.
Identificarea ‫܈‬i clasificarea pământurilor. Partea 2:
Principii pentru o clasificare.
9. SR EN ISO 14688-2:2005/C91:2007 Cercetări‫܈‬i încercări geotehnice. Identificarea ‫܈‬i clasificarea
pămînturilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare.
2. Legisla‫܊‬ie
Nr.crt. Acte legislative Publica‫܊‬ia
1. "Normativ privind documenta‫܊‬iile Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice ‫܈‬i
geotehnice pentru construc‫܊‬ii", indicativ locuin‫܊‬elor nr. 128/2007 din 08 mai 2007,
NP 074-2007. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 381 din 06 iunie
2007.
&JUYDGY|588332]
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 bis (vol. III)/4.III.2011 conține 28 de pagini. Prețul: 11,20 lei ISSN 1453—4495
PARTEA I
SUMAR
Pagina

„Normativ privind proiectarea geotehnică a fundațiilor
pe piloți, indicativ NP 123:2010” ................................ 3–67
Volumul IV

ORDIN
pentru aprobarea Reglementării tehnice „Normativ privind proiectarea geotehnică a fundațiilor
pe piloți, indicativ NP 123: 2010”*)
privind proiectarea geotehnică a fundațiilor pe piloți, indicativ procedurii de notificare nr. RO/468 din 11 octombrie 2010,
NP 123: 2010”, elaborată de Universitatea Tehnică de
Construcții București, prevăzută în anexa care face parte prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a
integrantă din prezentul ordin. Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru
Art. 2. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al furnizarea de informații în domeniul standardelor și
României, Partea I, și intră în vigoare la 30 de zile de la data
publicării. reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al
Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Comunităților Europene L 204 din 21 iulie 1998, modificată prin
Reglementarea tehnică „Instrucțiuni tehnice pentru proiectarea Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
și executarea baretelor pentru fundarea construcțiilor, indicativ
P 106-1985”**), își încetează aplicabilitatea. 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților

Gheorghe Nastasia,
secretar general

Nr. 2.691.
**) Reglementarea tehnică „Instrucțiuni tehnice pentru proiectarea și executarea baretelor pentru fundarea construcțiilor, indicativ P 106-1985” a fost
aprobată prin Decizia Institutului Central de Cercetare Proiectare și Directivare în Construcții nr. 5 din 14 februarie 1985 și publicată în Buletinul Construcțiilor
nr. 7/1985, editat de către Institutul Național de Cercetare în Construcții și Economia Construcțiilor — INCERC București.
ANEXĂ
SECRETAR
NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A

FUNDA‫܉‬IILOR PE PILO‫܉‬I, Indicativ NP 123:2010
Contract nr. 314/2007

Beneficiar: MDRL
Elaborator: Universitatea Tehnică de Construc‫܊‬ii Bucure‫܈‬ti
CUPRINS
1.1 Scop ‫܈‬i domenii de aplicare
1.2 Prevederi generale
2. CLASIFICARE
2.1 Clasificarea pilo‫܊‬ilor
2.2 Clasificarea funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i
3. TERMINOLOGIE
4. SIMBOLURI
5. PRESCRIP‫܉‬II PRIVIND ELABORAREA PROIECTULUI
5.1 Date privitoare la condi‫܊‬iile amplasamentului
5.2 Alegerea tipului de pilot
5.3 Încercări pe pilo‫܊‬i
6. PRESCRIP‫܉‬II GENERALE DE PROIECTARE
6.1 Stări limită
6.2 Ac‫܊‬iuni ‫܈‬i situa‫܊‬ii de proiectare
6.3 Metode de proiectare ‫܈‬i considera‫܊‬ii privind proiectarea
7. PILO‫܉‬I SUPU‫܇‬I LA SOLICITĂRI AXIALE
7.1 Calculul la stări limită
7.2 Capacitatea portantă la compresiune suportată de pilo‫܊‬i)
7.3 Rezisten‫܊‬a la trac‫܊‬iune a pilotului
7.4 Deplasările verticale ale funda‫܊‬iei pe pilo‫܊‬i (starea limită de exploatare normală pentru
structura suportată de pilo‫܊‬i)
8. PILO‫܉‬I SUPU‫܇‬I LA SOLICITĂRI TRANSVERSALE
8.1 Generalită‫܊‬i
8.2 Rezisten‫܊‬a la încărcare transversală pe baza încărcărilor de probă pe pilo‫܊‬i
8.3 Rezisten‫܊‬a la încărcare transversală pe baza rezulatelor încercărilor asupra terenului ‫܈‬i a
parametrilor de rezisten‫܊‬ă ai pilotului
8.4 Rezisten‫܊‬a la încărcare transversală prin metode prescriptive
8.5 Deplasarea transversală
9. ELEMENTE PRIVIND PROIECTAREA STRUCTURALĂ A PILO‫܉‬ILOR
9.2 Elemente constructive specifice pilo‫܊‬ilor executa‫܊‬i pe loc
9.3 Dispunerea pilo‫܊‬ilor în radier
9.4 Alcătuirea radierului
10. SUPRAVEGHEREA EXECU‫܉‬IEI ‫܇‬I CONTROLUL CALITĂ‫܉‬II PILO‫܉‬ILOR
ANEXA A CALCULUL UNUI PILOT IZOLAT SUPUS LA SOLICITĂRI TRANSVERSALE

FOLOSIND TEORIA GRINZILOR PE MEDIU ELASTIC
ANEXA B CALCULUL UNUI GRUP SPA‫܉‬IAL DE PILO‫܉‬I CU RADIER RIGID

ANEXA C DETERMINAREA VALORILOR UNOR PARAMETRI GEOTEHNICI NECESARI

CALCULULUI PILO‫܉‬ILOR ÎN CONLUCRARE CU TERENUL
ANEXA D CALCULUL TASĂRII PROBABILE A UNEI FUNDA‫܉‬II PE PILO‫܉‬I CU METODA

BAZATĂ PE SCHEMA FUNDA‫܉‬IEI CONVEN‫܉‬IONALE
ANEXA E METODOLOGIE PENTRU DETERMINAREA PRIN ÎNCĂRCARE DE PROBĂ

ATRANSFERULUI DE ÎNCĂRCARE AXIALĂ CU AJUTORUL REPERILOR
MECANICI
ANEXA F DOCUMENTE CONEXE SI DE REFERINTA

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A

FUNDA‫܉‬IILOR PE PILO‫܉‬I, Indicativ NP 123:2010
1.1 Scop ‫܈‬i domenii de aplicare
1.1.1 Prezentul normativ se aplică la proiectarea funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i, cu respectarea condi‫܊‬iei:

- latura sau diametrul sec‫܊‬iunii transversale curente a pilotului, d, este: 0.3 < d 3.0m.
1.1.2 Prevederile normativului se aplică ‫܈‬i la proiectarea funda‫܊‬iilor pe barete, cu respectarea

următoarelor condi‫܊‬ii:
- sec‫܊‬iunea transversală a baretei poate fi alungită (dreptunghiulară cu laturile mici curbe sau
drepte) sau compusă în formă de T, L, H, X, cruce etc., cu condi‫܊‬ia ca execu‫܊‬ia acesteia (forare,
armare ‫܈‬i betonare) să se realizeze într-o singură etapă;
- dimensiunea cea mai mică a sec‫܊‬iunii transversale, b, este: b 0.4m;
- raportul dintre dimensiunea cea mai mare, l, ‫܈‬i cea mai mică, b, este: l/b 6;
- aria sec‫܊‬iunii transversale, A, este: A 10m2.
1.1.3 În prezentul normativ, sub denumirea generică de pilo‫܊‬i se vor în‫܊‬elege – în context,
după caz – ‫܈‬i baretele.
1.1.4 Prevederile prezentului normativ sunt corelate cu prevederile din sistemul de standarde
europene pentru construc‫܊‬ii – EUROCODURI.
1.1.5 Prezentul normativ este în concordan‫܊‬ă cu principiile expuse în Sec‫܊‬iunea 7 din

SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i SR EN 1997-1:2004/NB:2007, ‫܈‬i dupa caz, cu eratele ‫܈‬i amendamentele
asociate.
1.1.6 Aplicarea prezentului normativ se face în corelare cu prevederi din alte acte normative.
Documentele normative de bază sunt enumerate in Anexa F.
1.1.7 Prezentul normativ stabile‫܈‬te prescrip‫܊‬iile generale de proiectare a pilo‫܊‬ilor utiliza‫܊‬i în

funda‫܊‬iile construc‫܊‬iilor civile, industriale, hidrotehnice, de poduri etc.
1.1.8 Prezentul normativ se aplică la proiectarea pilo‫܊‬ilor supu‫܈‬i la următoarele tipuri de încărcări:
— axiale:
• compresiune
• smulgere
— transversale
— provenite din miЮcările pământului adiacent:
• frecarea negativă
• umflarea (ridicarea) terenului
• deplasarea laterală a terenului, inclusiv ac‫܊‬iunea de origine cinematică ce rezultă din
deformarea terenului datorită propagării undelor seismice.
1.1.9 Prevederile prezentului normativ se pot aplica ‫܈‬i funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i în pământuri
macroporice sensibile la umezire, cu condi‫܊‬ia respectării ‫܈‬i a prevederilor din reglementările
tehnice specifice referitoare la aceste pământuri.
1.1.10 Prevederile prezentului normativ nu se aplică la proiectarea micropilo‫܊‬ilor sau a funda‫܊‬iilor
de tipul radierelor pilotate
1.2. Prevederi generale
1.2.1 Alcătuirea pilo‫܊‬ilor ca elemente structurale se face în conformitate cu prescrip‫܊‬iile în

vigoare privitoare la materialul din care sunt alcătui‫܊‬i pilo‫܊‬ii ‫܈‬i prevederile complementare din
SR EN 12699:2004 ‫܈‬i SR EN 1536:2004 .
1.2.2 Funda‫܊‬ia pe pilo‫܊‬i se compune din pilo‫܊‬ii propriu-zi‫܈‬i ‫܈‬i din radierul care îi solidarizează.
2. CLASIFICARE
2.1 Clasificarea pilo‫܊‬ilor
Pilo‫܊‬ii se clasifică în func‫܊‬ie de următoarele criterii:

— materialul din care sunt executa‫܊‬i;
— efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur;
— varia‫܊‬ia sec‫܊‬iunii transversale;
— modul de execu‫܊‬ie;
— direc‫܊‬ia solicitării fa‫܊‬ă de axa longitudinală;
— modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren;
— pozi‫܊‬ia axei longitudinale.
2.1.1 După materialul din care sunt executa‫܊‬i, pilo‫܊‬ii pot fi:
— din lemn;
— din metal;
— din beton simplu;
— din beton armat sau beton precomprimat;
— compu‫܈‬i.
2.1.2 După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur, pilo‫܊‬ii pot fi:
— de dislocuire;
— de îndesare.
2.1.3 După varia‫܊‬ia sec‫܊‬iunii, pilo‫܊‬ii pot fi:
— cu sec‫܊‬iunea transversală constantă;
— cu sec‫܊‬iunea transversală variabilă:
• cu varia‫܊‬ie continuă a sec‫܊‬iunii transversale (pilo‫܊‬i sub formă de trunchi de
con sau trunchi de piramidă);
• cu evazare la bază sau cu bulb;
• cu evazări multiple (atât la bază cât ‫܈‬i în cuprinsul fi‫܈‬ei).
2.1.4 După modul de execu‫܊‬ie, pilo‫܊‬ii pot fi:
— prefabrica‫܊‬i;
— executa‫܊‬i pe loc.
2.1.4.1 Pilo‫܊‬ii prefabrica‫܊‬i se instalează în teren prin:

— batere;
— vibrare;
— presare;
— în‫܈‬urubare.
2.1.4.2 Pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc se realizează prin următoarele tipuri principale de tehnologii:
— forare;
— batere;
— vibrare.
2.1.4.2.1 După mărimea diametrului, pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc pot fi:
— cu diametrul mic (cu diametrul mai mic de 600 mm);
— cu diametrul mare (cu diametrul de 600 mm sau mai mare).
2.1.4.2.2 După modul de sus‫܊‬inere a pere‫܊‬ilor găurilor, pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc prin forare
pot fi:
— fora‫܊‬i în uscat ‫܈‬i netuba‫܊‬i;
— fora‫܊‬i sub noroi;
— fora‫܊‬i cu tubaj recuperabil;
— fora‫܊‬i cu tubaj nerecuperabil;
— fora‫܊‬i cu burghiu continuu.
2.1.4.2.3 După modul de sus‫܊‬inere a pere‫܊‬ilor găurilor, pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc prin batere
pot fi:
— netuba‫܊‬i;
— cu tubaj recuperabil;
— cu tubaj nerecuperabil.
2.1.5 După direc‫܊‬ia solicitării fa‫܊‬ă de axa longitudinală, pilo‫܊‬ii pot fi supu‫܈‬i la:
— solicitări axiale de compresiune sau de smulgere;
— solicitări transversale;
— solicitări axiale ‫܈‬i transversale aplicate simultan.
2.1.6 După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, pilo‫܊‬ii pot fi:
— purtători pe vârf;
— flotan‫܊‬i.
2.1.7 După pozi‫܊‬ia axei longitudinale, pilo‫܊‬ii pot fi:
— verticali;
— înclina‫܊‬i.
2.2 Clasificarea funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i
După pozi‫܊‬ia radierului fa‫܊‬ă de suprafa‫܊‬a terenului, funda‫܊‬iile pe pilo‫܊‬i pot fi:
— cu radier jos, în cazul în care pilo‫܊‬ii sunt îngloba‫܊‬i complet în teren;
— cu radier înalt, în cazul în care pilo‫܊‬ii sunt liberi de la talpa radierului până la suprafa‫܊‬a
terenului.
3. TERMINOLOGIE
Tabelul 1
Nr.
Denumire sau expresie Defini‫܊‬ie
crt.
3.1 Pilot Vezi pct. 1.2.1
3.2 Pilot compus Pilot alcătuit din: lemn + beton simplu, lemn +beton
armat, metal + beton simplu etc, utilizat în situa‫܊‬ii
speciale.
3.3 Pilot de dislocuire Pilot forat la care gaura se realizează prin dislocuirea
‫܈‬i îndepărtarea unui volum de pământ egal cu volumul
pilotului, neafectându-se, în mod normal, prin aceasta
starea terenului de fundare din jur.
3.4 Pilot de îndesare Pilot prefabricat instalat în pământ prin batere, vibrare
sau presare sau pilot executat pe loc la care gaura se
realizează fără evacuarea pământului.
3.5 Pilot executat pe loc Pilot la care corpul, în totalitate sau în cea mai mare
parte, se realizează prin turnarea betonului într-o gaură
efectuată chiar pe locul de execu‫܊‬ie a pilotului.
3.6 Pilot executat pe loc prin Pilot de îndesare la care gaura se realizează prin
batere batere.
3.7 Pilot executat pe loc prin Pilot de dislocuire la care gaura se realizează prin
forare. Sinonim: pilot forat forare.
3.8 Pilot executat pe loc prin Pilot la care gaura se realizează prin înfigerea în
vibrare sau vibropresare pământ prin vibrare sau vibropresare a unui tubaj
prevăzut cu un vârf care se deschide după ce atinge
cota prescrisă, sau cu un vârf pierdut, betonarea
corpului pilotului efectuîndu-se pe măsura extragerii
tubajului.
3.9 Pilot flotant Pilot la care, datorită deformabilită‫܊‬ii terenului de la
bază ‫܈‬i deplasării relative dintre pilot ‫܈‬i teren, pot
apare for‫܊‬e de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală la contactul
între pilot ‫܈‬i teren; în func‫܊‬ie de mărimea solicitării,
încărcarea axială se transmite la teren atât prin frecarea
pe suprafa‫܊‬a laterală cât ‫܈‬i prin presiunile de la
contactul bazei cu terenul.
3.10 Pilot purtător pe vârf Pilot care pătrunde cu baza într-un strat de pământ
practic incompresibil ‫܈‬i care transmite încărcarea
axială integral prin presiunea de la contactul bazei cu
terenul; pământurile practic incompresibile sunt
reprezentate prin roci stâncoase sau semistâncoase
(marne sau argile marnoase) sau prin blocuri,
bolovăni‫܈‬uri sau pietri‫܈‬uri caracterizate printr-un
modul de deforma‫܊‬ie liniară, E, de cel pu‫܊‬in 100.000
kPa.
3.11 Pilot forat Vezi nr. crt. 3.7

Sinonim: pilot executat pe loc
prin forare
3.12 Pilot forat cu burghiu continuu Pilot forat la care săparea pământului se realizează
(CFA) prin în‫܈‬urubarea unui burghiu continuu, până la
atingerea cotei prescrise; la extragere burghiul ridică la
suprafa‫܊‬ă pământul în timp ce cavitatea cilindrică
rămasă liberă este umplută prin injectarea unui beton
fluid sau mortar prin tija centrală în jurul căreia este
dispus burghiul.
3.13 Pilot forat cu tubaj Pilot forat la care săparea se face în uscat sau sub apă,
nerecuperabil iar sus‫܊‬inerea pere‫܊‬ilor se face cu ajutorul unui tub care
nu se recuperează.
3.14 Pilot forat cu tubaj recuperabil Pilot forat la care săparea se face în uscat sau sub apă,
iar sus‫܊‬inerea pere‫܊‬ilor se face cu ajutorul unui tub
metalic care se extrage în timpul betonării.
3.15 Pilot forat în uscat ‫܈‬i netubat Pilot forat la care forarea se face în uscat, fără
sus‫܊‬inerea pere‫܊‬ilor găurii.
3.16 Pilot forat sub noroi Pilot forat la care sus‫܊‬inerea pere‫܊‬ilor în timpul săpării
este asigurată de un noroi de foraj.
3.17 Pilot netubat Pilot la care, datorită coeziunii pământului sau datorită
prezen‫܊‬ei unui noroi de foraj, pere‫܊‬ii găurii se men‫܊‬in
nesus‫܊‬inu‫܊‬i până la betonarea corpului pilotului.
3.18 Pilot prefabricat Pilot din lemn, metal, beton armat sau beton
precomprimat care se confec‫܊‬ionează în atelier
(fabrică) sau pe ‫܈‬antier ‫܈‬i se înfige în pământ prin
batere, vibrare, vibropresare, în‫܈‬urubare, cu sau fără
subspălare.
3.19 Pilot instrumentat Pilot echipat în cuprinsul lungimii cu instrumente de
măsură ale căror înregistrări permit să se ob‫܊‬ină, pe
baza unei prelucrări corespunzătoare:
în cazul pilo‫܊‬ilor supu‫܈‬i la solicitări axiale: cota parte
din portan‫܊‬ă aferentă rezisten‫܊‬ei pe baza pilotului ‫܈‬i
cota parte din portan‫܊‬ă aferentă frecării pe suprafa‫܊‬a
laterală a pilotului;
în cazul pilo‫܊‬ilor supu‫܈‬i la solicitări transversale:
varia‫܊‬ia săge‫܊‬ii în lungul pilotului, a presiunii reactive
‫܈‬i a momentului încovoietor.
3.20 Baretă Element structural de fundare în adâncime, caracterizat
printr-o sec‫܊‬iune transversală de forma alungită sau
compusă, care se execută pe loc prin săparea
pământului în uscat sau sub protec‫܊‬ia noroiului de
foraj.
4. SIMBOLURI
Simbol Semnifica‫܊‬ie
Litere LATINE
Ab suprafa‫܊‬a bazei unui pilot
As;i suprafa‫܊‬a laterală a pilotului în stratul i
cu coeziunea nedrenată
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
cc coeziunea drenată
cc;d valoarea de calcul a coeziunii drenate
d diametrul sau latura maximă a sec‫܊‬iunii pilotului
Fc;d valoarea de calcul a încărcării axiale de compresiune asupra unui pilot sau a unui grup de
pilo‫܊‬i
Fd valoarea de calcul a unei ac‫܊‬iuni
Ft;d valoarea de calcul a încărcării de smulgere axială asupra unui pilot sau a unui grup de
pilo‫܊‬i supu‫܈‬i la smulgere
Ftr;d valoarea de calcul a încărcării transversale asupra unui pilot sau a unei funda‫܊‬ii pe pilo‫܊‬i
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază

qs;i;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei de frecare laterală în stratul i
Rb;cal rezisten‫܊‬a la baza unui pilot, la starea limită ultimă, dedusă pe baza rezultatelor încercărilor
asupra pământului
Rb;d valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei pe bază a pilotului
Rb;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei pe bază a pilotului
Rc rezisten‫܊‬a la compresiune a terenului în contact cu pilotul, la starea limită ultimă
Rc;cal valoarea calculată a lui Rc pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rc;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rc;cal)min valoarea minimă a lui Rc;cal
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe pilo‫܊‬i
(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc;m
(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc;m
Rs;d valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a pilotului
Rs;cal valoarea ultimă a rezisten‫܊‬ei de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a pilotului, calculată cu
utilizarea parametrilor pământului stabili‫܊‬i pe baza rezultatelor încercărilor
Rs;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a unui pilot
Rt rezisten‫܊‬a la trac‫܊‬iune a unui pilot sau a unui grup de pilo‫܊‬i
Rt;cal valoarea calculată a lui Rt pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rt;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rt;cal)min valoarea minimă a lui Rc;cal
Rt;d valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei la trac‫܊‬iune a unui pilot sau a unui grup de pilo‫܊‬i
Rt;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei la trac‫܊‬iune a unui pilot sau a unui grup de pilo‫܊‬i
Rt;m valoarea măsurată a lui Rt în una sau mai multe încărcări de probă pe pilo‫܊‬i
(Rt;m)med valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)min valoarea minimă a lui Rt,m
Rtr;d valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei pilotului încărcat transversal
U perimetrul sec‫܊‬iunii transversale a pilotului
Litere GRECESTI
J greutatea volumică a pământului
Jb coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a pe bază a unui pilot
Js coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a prin frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a unui pilot
Jt coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a totală a unui pilot
[ coeficient de corelare în func‫܊‬ie de numărul de pilo‫܊‬i încerca‫܊‬i sau profilelor de stratifica‫܊‬ie
M' unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective

Mƍd valoarea de calcul a lui M'
5. PRESCRIP‫܉‬II PRIVIND ELABORAREA PROIECTULUI
5.1 Date privitoare la condi‫܊‬iile amplasamentului
5.1.1 Pentru întocmirea proiectului funda‫܊‬iei pe pilo‫܊‬i trebuie precizate următoarele date
referitoare la condi‫܊‬iile amplasamentului:
— stratifica‫܊‬ia terenului de fundare cu parametrii geotehnici respectivi;
— gradul de seismicitate stabilit conform normativ P 100-1/2006;
— nivelul stabil al apei de suprafa‫܊‬ă, cu asigurările impuse de lucrările specifice;
— nivelul normal al apei subterane, precum ‫܈‬i modificările eventual previzibile ale
acestuia pentru viitor;
— agresivitatea apelor subterane ‫܈‬i de suprafa‫܊‬ă (la funda‫܊‬iile cu radier înalt);
— prezen‫܊‬a organismelor care atacă lemnul, în cazul funda‫܊‬iilor de lemn;
— adâncimea probabilă de afuiere (când este cazul).
5.1.2 În cazul în care pilo‫܊‬ii se execută în incinta unei construc‫܊‬ii existente, pozi‫܊‬ia acestora se
definitivează de comun acord cu beneficiarul.
5.2 Alegerea tipului de pilot
5.2.1 Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului ‫܈‬i metoda de punere în
operă, se face conform indica‫܊‬iilor de la 7.4.2 (4)P din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate, ‫܈‬i trebuie să ‫܊‬ină seama ‫܈‬i de următoarele
aspecte:
— încărcarea ce trebuie preluată de pilo‫܊‬i;
— posibilitatea conservării ‫܈‬i verificării integrită‫܊‬ii pilo‫܊‬ilor care sunt pu‫܈‬i în operă;
— tipul, alcătuirea ‫܈‬i deforma‫܊‬iile admisibile ale construc‫܊‬iei proiectate;
— pozi‫܊‬ia radierului fa‫܊‬ă de suprafa‫܊‬a terenului;
— condi‫܊‬iile specifice amplasamentului: vecinătă‫܊‬i, instala‫܊‬ii subterane etc.;
— lungimea necesară a pilo‫܊‬ilor;
— nivelul apelor subterane ‫܈‬i varia‫܊‬ia acestuia;
— execu‫܊‬ia în apă;
— utilaje de execu‫܊‬ie avute la dispozi‫܊‬ie;
— viteza de execu‫܊‬ie;
— experien‫܊‬a locală în privin‫܊‬a comportării construc‫܊‬iilor similare fundate pe pilo‫܊‬i de un
anumit tip.
La luarea în considera‫܊‬ie a aspectelor enumerate mai sus, trebuie să se dea aten‫܊‬ie factorilor
indica‫܊‬i la 7.4.2 (5) din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa
na‫܊‬ională asociate.
5.2.2 Fundarea pilo‫܊‬ilor purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde
straturi practic incompresibile la o adâncime accesibilă tipului de pilot utilizat.
În cuprinsul zonei active, trebuie să se verifice dacă sub stratul în care se găsesc vârfurile
pilo‫܊‬ilor, nu există un strat sau o lentilă compresibilă care ar putea produce tasarea întregii
funda‫܊‬ii pe pilo‫܊‬i. În cazul prezen‫܊‬ei unui asemenea strat, pilo‫܊‬ii trebuie considera‫܊‬i flotan‫܊‬i.
OBSERVA‫܉‬IE – Dacă studiile geologice efectuate în zonă exclud posibilitatea apari‫܊‬iei unei
intercala‫܊‬ii compresibile în stratul portant de la vârful pilo‫܊‬ilor, lucrările de prospectare trebuie
să pătrundă în acest strat pe o adâncime de cel pu‫܊‬in 4d; în cazul rocilor compacte se depă‫܈‬e‫܈‬te
în mod obligatoriu orizontul alterat.
5.2.3 Se recomandă utilizarea pilo‫܊‬ilor fora‫܊‬i de diametru mare sau baretelor atunci când:
— funda‫܊‬ia transmite terenului încărcări transversale mari;
— baza pilo‫܊‬ilor sau baretelor pătrunde într-un strat practic incompresibil.
5.2.4 Nu se recomandă utilizarea pilo‫܊‬ilor de îndesare (pilo‫܊‬i prefabrica‫܊‬i, pilo‫܊‬i executa‫܊‬i pe loc
prin batere, vibrare, vibropresare etc.) în cazul prezen‫܊‬ei unor straturi argiloase saturate de
consisten‫܊‬ă ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execu‫܊‬ia pilo‫܊‬ilor, sau
în zonele urbane unde vibra‫܊‬iile pot afecta construc‫܊‬iile învecinate.
5.3 Încercări pe pilo‫܊‬i
5.3.1 Generalită‫܊‬i
5.3.1.1 Încercările pe pilo‫܊‬i se realizează in concordan‫܊‬ă cu indica‫܊‬iile de la 7.5.1 din SR EN

1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
5.3.1.2 Încercările pe pilo‫܊‬i se utilizează în faza finală de proiectare în vederea stabilirii

capacită‫܊‬ii portante a pilo‫܊‬ilor, pentru toate categoriile de construc‫܊‬ii.
În mod op‫܊‬ional, la construc‫܊‬iile obi‫܈‬nuite (încadrate conform STAS 10100/0-75 ‫܈‬i Normativ
P100-1/2006 în clasele de importan‫܊‬ă III, IV ‫܈‬i V, respectiv conform H.G nr.766/1997 pentru
aprobarea unor regulamente privind calitatea în construc‫܊‬ii, cu modificările ‫܈‬i completările
ulterioare, în categoriile de importan‫܊‬ă C ‫܈‬i D) se admite ca în faza finală de proiectare să se
determine capacitatea portantă folosind metodele prescriptive de calcul, dacă sub nivelul
vârfurilor pilo‫܊‬ilor se găsesc terenuri practic incompresibile ‫܈‬i numai dacă numărul total de
pilo‫܊‬i, pentru toate construc‫܊‬iile de pe acela‫܈‬i amplasament, este mai mic de 100; de la aceste
prevederi fac excep‫܊‬ie pilo‫܊‬ii fora‫܊‬i de diametru mare.
5.3.1.3 Pilo‫܊‬ii de probă supu‫܈‬i încercărilor în teren trebuie executa‫܊‬i cu aceea‫܈‬i tehnologie ‫܈‬i cu
acelea‫܈‬i utilaje avute în vedere în proiectul de execu‫܊‬ie al funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i.
5.3.2 Încărcări statice de probă
5.3.2.1 Metoda de încărcare a pilo‫܊‬ilor ce se încearcă static pe un amplasament se stabile‫܈‬te de

proiectantul de specialitate, conform indica‫܊‬iilor de la 7.5.2.1 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa
caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
5.3.2.2 Încărcările statice de probă se efectuează în concordan‫܊‬ă cu prevederile privind
încercarea în teren a pilo‫܊‬ilor de probă ‫܈‬i a pilo‫܊‬ilor din funda‫܊‬ii, în vigoare. În anexa E este
prezentată o metodologie pentru determinarea transferului de încărcare axială prin încărcarea de
probă a unei barete sau a unui pilot forat de diametru mare prin instrumentare cu reperi
mecanici.
5.3.2.3 Numărul pilo‫܊‬ilor ce se încearcă static pe un amplasament se stabile‫܈‬te de proiectantul
de specialitate, pe baza principiilor de la 7.5.2.2 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
5.3.2.4 În cazul în care nu se prevăd ‫܈‬i alte tipuri de încercări în teren, numărul total minim al
pilo‫܊‬ilor de diametru mic, d < 600mm, încerca‫܊‬i static axial la compresiune este precizat în
tabelul 2.
Tabelul 2
Numărul pilo‫܊‬ilor conform proiectului d 100 101…500 501…1000 1001…2000
Numărul pilo‫܊‬ilor de probă încerca‫܊‬i 2 3 5 6
OBSERVA‫܉‬IE În funda‫܊‬iile cu peste 2000 pilo‫܊‬i, în afara celor ‫܈‬ase pilo‫܊‬i indica‫܊‬i pentru 2000 pilo‫܊‬i se mai
încearcă câte un pilot pentru fiecare 1000 sau 2000 pilo‫܊‬i în plus, în func‫܊‬ie de uniformitatea stratifica‫܊‬iei din
amplasament.
5.3.2.5 În cazul pilo‫܊‬ilor de diametru mare, d t 600mm, numărul minim al pilo‫܊‬ilor de probă, în
func‫܊‬ie de numărul total al pilo‫܊‬ilor ‫܈‬i de modul de solicitare în exploatare, este precizat în
tabelul 3.
Tabelul 3
Numărul de pilo‫܊‬i Număr minim al pilo‫܊‬ilor de probă în func‫܊‬ie de modul de solicitare
din lucrare Solicitare axială Solicitare
sau zonă Compresiune Smulgere transversală
d 40 1 1 1
41…100 2 2 2
101…200 3 2 2
3+ câte un pilot pentru fiecare sută
t 201 2 2
de pilo‫܊‬i în plus peste 200
OBSERVA‫܉‬IE
Numărul minim al pilo‫܊‬ilor de probă indicat în tabelul 3 se aplică ‫܈‬i pilo‫܊‬ilor de diametru mic în cazul solicitării
axiale de smulgere sau solicitării transversale, în func‫܊‬ie de modul de solicitare în exploatare.
5.3.2.6 În cazul pilo‫܊‬ilor prefabrica‫܊‬i introdu‫܈‬i prin batere, când în paralel cu încercările statice
se execută pe amplasamentul respectiv ‫܈‬i alte tipuri de încercări, ca de exemplu încercări
dinamice pe pilo‫܊‬i de probă sau încercări de penetrare statică, care conduc la rezultate
comparabile cu cele ob‫܊‬inute prin încărcări statice de probă, numărul pilo‫܊‬ilor de probă poate fi
redus în mod corespunzător, fără a fi însă mai mic de jumătate din numărul indicat în tabelul 2 ‫܈‬i
nu mai mic decât doi pilo‫܊‬i.
5.3.2.7 Numărul pilo‫܊‬ilor încerca‫܊‬i static poate fi redus până la jumătate din numărul indicat în
tabelul 2 (fără a fi mai mic de doi) pentru zone caracterizate prin stratifica‫܊‬ie uniformă, în cazul
în care, pe amplasamente învecinate cu condi‫܊‬ii de teren similare, s-a executat un număr
suficient de încărcări statice pe pilo‫܊‬i similari cu cei de pe amplasamentul cercetat.
5.3.2.8 La lucrări cu un număr redus de pilo‫܊‬i pe un amplasament, 40 sau mai mic, se admite
ca încercările statice să se realizeze pe pilo‫܊‬i care să rămână în lucrare. În acest caz for‫܊‬a
maximă aplicată pilotului în timpul încercării trebuie să atingă valoarea solicitării maxime
provenită din gruparea cea mai defavorabilă.
5.3.2.9 Încercarea pilo‫܊‬ilor de probă trebuie să se facă înainte de începerea execu‫܊‬iei pilo‫܊‬ilor
definitivi din lucrare.
În cazuri justificate tehnico-economic, se pot efectua încercări chiar în timpul execu‫܊‬iei pilo‫܊‬ilor
din lucrare, dar începerea execu‫܊‬iei celorlalte elemente ale infrastructurilor (radiere, eleva‫܊‬ii
etc.) nu se face decât după efectuarea încercărilor ‫܈‬i interpretarea rezultatelor.
5.3.2.10 La construc‫܊‬iile la care este necesară limitarea deforma‫܊‬iilor (tasări, transla‫܊‬ii

orizontale, rotiri etc.) încercările pe pilo‫܊‬ii de probă se efectuează indiferent de numărul pilo‫܊‬ilor
din lucrare.
5.3.2.11 Numărul pilo‫܊‬ilor de probă care rămân în lucrare se stabile‫܈‬te de proiectantul de

specialitate, conform indica‫܊‬iilor de la 7.5.2.3 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
5.3.2.12 Încercările efectuate asupra pilo‫܊‬ilor care rămân în lucrare pot servi nu numai la
determinarea capacită‫܊‬ii portante a pilotului, după cum s-a arătat la pct. 5.3.2.7, ci ‫܈‬i la controlul
calită‫܊‬ii pilo‫܊‬ilor pu‫܈‬i în operă.
5.3.2.13 Alegerea pilo‫܊‬ilor de probă dintre pilo‫܊‬ii care rămân în lucrare se stabile‫܈‬te prin
proiect. În functie de constatările făcute la execu‫܊‬ia pilo‫܊‬ilor, numărul pilo‫܊‬ilor de probă poate fi
majorat.
5.3.3 Încercări în condi‫܊‬ii dinamice
Rezultatele încercărilor în condi‫܊‬ii dinamice pot fi utilizate în proiectare in concordanta cu

indica‫܊‬iile de la 7.5.3 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa
5.3.4 Raportul asupra încărcării de probă
5.3.4.1 Unitatea care realizează încercările pe pilo‫܊‬i are obliga‫܊‬ia de a întocmi un raport asupra
ansamblului încărcărilor de probă, în conformitate cu cu prevederile privind încercarea în teren
a pilo‫܊‬ilor de probă ‫܈‬i a pilo‫܊‬ilor din funda‫܊‬ii, în vigoare.
5.3.4.2 După caz, acest raport trebuie să includă informa‫܊‬iile specificate la 7.5.4 din SR EN
6. PRESCRIP‫܉‬II GENERALE DE PROIECTARE
6.1 Stări limită
6.1.1 Pentru calculul pilo‫܊‬ilor izola‫܊‬i ‫܈‬i al funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i trebuie avute în vedere stările
limită precizate la 7.2 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa
6.1.2 Calculul pilo‫܊‬ilor izola‫܊‬i ‫܈‬i al funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i se face, după caz, în func‫܊‬ie de una sau
mai multe combina‫܊‬ii posibile ale stărilor limită.
6.2 Ac‫܊‬iuni ‫܈‬i situa‫܊‬ii de proiectare
6.2.1 Ac‫܊‬iunile ‫܈‬i situa‫܊‬iile de proiectare pentru calculul la stări limită sunt precizate la 7.3 din
SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
6.2.2 Calculul pilo‫܊‬ilor izola‫܊‬i ‫܈‬i al funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i se face, după caz, în func‫܊‬ie de una sau
mai multe combina‫܊‬ii posibile de ac‫܊‬iuni ‫܈‬i/ sau situa‫܊‬ii de proiectare.
6.3 Metode de proiectare ‫܈‬i considera‫܊‬ii privind proiectarea
6.3.1 Metodele de proiectare se bazează pe modurile de abordare indicate la 7.4.1 din SR EN

1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate, ‫܈‬i precizările de
la pct. 5.3.1.2 din prezentul normativ.
6.3.2 Calculul pilo‫܊‬ilor izola‫܊‬i ‫܈‬i al funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i se face pe baza precizărilor de la 7.4.2
din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
7. PILO‫܉‬I SUPU‫܇‬I LA SOLICITĂRI AXIALE
7.1 Calculul la stări limită
Stările limită la care se face calculul pilo‫܊‬ilor sub solicitări axiale sunt indicate la 7.6.1 ‫܈‬i 7.6.2
7.2 Capacitatea portantă la compresiune
7.2.1.1 Condi‫܊‬iile generale de verificare sunt date la 7.6.2.1 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz,
cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
7.2.1.2 Rela‫܊‬ia generală de verificare [7.1 SR EN 1997-1:2004] este:
Fc; d Rc;d (1)

unde:
Fc;d valoarea de calcul a încărcării axiale de compresiune asupra unui pilot sau a unui grup de
pilo‫܊‬i corespunzătoare stării limită ultime
OBSERVA‫܉‬IE
În cazul grupelor de pilo‫܊‬i trebuie luate în considerare două mecanisme de cedare:
- cedarea prin epuizarea capacită‫܊‬ii portante la compresiune a pilo‫܊‬ilor lua‫܊‬i individual;
- cedarea prin epuizarea capacită‫܊‬ii portante la compresiune a pilo‫܊‬ilor ‫܈‬i a pământului aflat între pilo‫܊‬i care
ac‫܊‬ionează ca un bloc.
7.2.2 Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza încărcărilor statice de probă
pe pilo‫܊‬i
7.2.2.1 Condi‫܊‬iile generale de determinare a capaci‫܊‬ătii portante ultime la compresiune pe baza
încărcărilor statice de probă pe pilo‫܊‬i sunt date la 7.6.2.2 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
7.2.2.2 Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a capaci‫܊‬ătii portante ultime la
compresiune [7.2 SR EN 1997-1:2004] este:
Rc;k = Min {(Rc;m)med / [1 ; (Rc;m)min / [2 } (2)

unde:
Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe pilo‫܊‬i
(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc,m
(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc,m
[1 coeficient de corelare dat in tab. A9(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
7.2.2.3 Capacitatea portantă de calcul la compresiune se calculează [7.4 si 7.5 SR EN 1997-

1:2004] cu:
Rc;d = (Rc;k) / Jt (3)

unde:
Jt coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a totală a unui pilot dat in tab. A6(RO), A7(RO) ‫܈‬i
A8(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
sau
Rc;d = (Rb;k) / Jb + (Rs;k) / Js (4)
unde:
Jb coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a pe bază a unui pilot dat în tab. A6(RO), A7(RO) si
A8(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
Js coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a prin frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a unui pilot dat în
tab. A6(RO), A7(RO) si A8(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
7.2.3 Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza rezultatelor încercărilor

asupra pământurilor.

rezultatelor încercărilor asupra pământurilor sunt date la 7.6.2.3 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i
dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională asociate.
7.2.3.2 Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a capaci‫܊‬ătii portante ultime la
compresiune [7.6 SR EN 1997-1:2004] este:
Rc;k = (Rb;k + Rs;k) = Min {(Rc;cal)med / [3 ; (Rc;cal)min / [4 } (5)

unde:
Rc;cal valoarea calculată a lui Rc pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rc;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rc;cal)min valoarea minimă a lui Rc;cal
[3 coeficient de corelare dat în tab. A10(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
[4 coeficient de corelare dat în tab. A10(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
7.2.3.3 Capacitatea portantă de calcul se determină cu rela‫܊‬ia (3) sau (4).
7.2.3.4 În cazul utilizării rela‫܊‬iei (4), valorile caracteristice se pot ob‫܊‬ine [7.9 SR EN 1997-
1:2004] cu:
Rb;k = Ab qb;k (6)
unde:
Ab suprafa‫܊‬a bazei pilotului
‫܈‬i
Rs;k = ȈAs;i qs;i;k (6’)
unde:
7.2.3.5 Capacitatea portantă de calcul la compresiune a pilo‫܊‬ilor prefabrica‫܊‬i introdu‫܈‬i prin
batere se poate stabili, pe baza datelor din încercarea de penetrare statică (CPT), cu:
Ab qb , k F U
Rc,d= + l (7)
2J b3 J s3 u p
unde:
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe vârful penetrometrului
qb ,k1 qb ,k2
qb ,k =
2
unde:
qb , k1 media valorilor înregistrate în straturile situate de la nivelul vârfului

penetrometrului până la o adâncime egală cu 4d sub
acest nivel
qb , k 2 media valorilor înregistrate de la nivelul vârfului penetrometrului până la o
înăl‫܊‬ime egală cu Ed deasupra acestui nivel
unde:
d diametrul sau dimensiunea maximă a sec‫܊‬iunii dreptunghiulare a
pilotului (cm)
E coeficient care se ia în func‫܊‬ie de stratul în care se execută penetrarea:
E=3 pământuri coezive, nisipuri cu ID d 0,35
E=8 nisipuri cu ID = 0,36 ÷ 0,65
E = 15 nisipuri ‫܈‬i nisipuri cu pietri‫ ܈‬cu ID t 0.66
Ab aria sec‫܊‬iunii transversale a pilotului
Fl for‫܊‬a de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a penetrometrului introdus la nivelul
vârfului pilotului
up perimetrul sec‫܊‬iunii coloanei penetrometrului
Jb , Js
3 3 coeficien‫܊‬i par‫܊‬iali: J b3 J s3 1,4
OBSERVA‫܉‬II:
1. Rela‫܊‬ia (7) se aplică în cazul utilizării unui penetrometru static care realizează o viteză de penetrare constantă
pe întreaga adâncime de încercare ‫܈‬i are următoarele caracteristici tehnologice:
diametrul bazei conului dc = 3.6 cm;
diametrul coloanei dcol = 3.6 cm;
viteza de penetrare vd 3.3 cm/s.
2. În cazul folosirii unor penetrometre cu caracteristici diferite de cele indicate la obs. 1, calculul valorii q b,k se
poate face numai pe baza unor formule verificate printr-un număr suficient de încercări paralele pe pilo‫܊‬i de probă.
7.2.4 Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită prin metode prescriptive

7.2.4.1 Pilo‫܊‬i purtători pe vârf
7.2.4.1.1 Valoarea de calcul a capacită‫܊‬ii portante ultime la compresiune a pilo‫܊‬ilor purtători pe
vârf se exprimă prin rela‫܊‬ia:
Rc;d = Rb;d = Rb;k / Jb (8)

unde:
Rb;d = Rb;k / Jb
unde:
Jb coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a pe bază a pilotului: Jb = 1,4
7.2.4.1.2 Valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei pe bază se ob‫܊‬ine cu rela‫܊‬ia:

Rb;k = Ab qb;k (9)
unde:

Ab suprafa‫܊‬a bazei pilotului:
- pentru pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc cu sec‫܊‬iunea circulară constantă, cu diametrul d:
Sd 4
Ab =
4
- pentru pilo‫܊‬ii fora‫܊‬i cu baza lărgită, când se poate controla diametrul bazei db:
Sd b 2
Ab = 0,9
4
- pentru pilo‫܊‬ii tubulari, Ab se ia egală cu aria totală a sec‫܊‬iunii circulare cu diametrul
exterior d numai dacă golul a fost umplut cu beton pe o înăl‫܊‬ime de cel pu‫܊‬in 3d de la
nivelul vârfului; în caz contrar Ab se consideră aria netă a sec‫܊‬iunii inelare de beton.
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază:
- pentru pilo‫܊‬ii de îndesare care reazemă cu vârful pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă,
sau pe straturi necoezive macrogranulare (blocuri, bolovăni‫ )܈‬qb , k = 20 000 kPa;
- pentru pilo‫܊‬ii de îndesare care reazemă cu vârful într-un strat de pietri‫܈‬, conform
tabelului 5;
- pentru pilo‫܊‬ii de dislocuire care reazemă cu baza în straturi necoezive
macrogranulare (blocuri, bolovăni‫܈‬, pietri‫ )܈‬conform paragrafului 7.2.4.2.5 rela‫܊‬ia (15)
- pentru pilo‫܊‬ii de dislocuire care reazemă cu baza pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă:
qb , k =Vcs §¨ 1,5·¸
t
©d ¹
unde:
Vcs rezisten‫܊‬a medie la compresiune a rocii, determinată pe epruvete în stare
saturată
t adâncimea de încastrare în stâncă a bazei pilotului
d diametrul pilotului în planul bazei
OBSERVA‫܉‬II
1. În cazul existen‫܊‬ei în stratul portant, sub vârful pilotului, a unor orizonturi stâncoase puternic fisurate, sau a
unor intercala‫܊‬ii nestâncoase, este obligatorie în toate situa‫܊‬iile verificarea capacită‫܊‬ii portante prin încercări
statice pe pilo‫܊‬i de probă.
2. În cazurile men‫܊‬ionate la observa‫܊‬iile 3 ‫܈‬i 4 de la tabelul 6, valoarea Rb,d se reduce cu valoarea Rs,d
corespunzătoare rezisten‫܊‬ei negative pe suprafa‫܊‬a laterală a pilotului.
7.2.4.2 Pilo‫܊‬i flotan‫܊‬i

7.2.4.2.1 Valoarea de calcul a capacită‫܊‬ii portante ultime la compresiune a pilo‫܊‬ilor flotan‫܊‬i se
exprimă prin rela‫܊‬ia:
Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k / Jb + Rs;k / Js (10)

unde:
Rb;d = Rb;k / Jb
unde:
Jb coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a pe bază a pilotului

Rs;d valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a pilotului
Rs;d = Rs;k / Js
unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a pilotului
Js coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a prin frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a pilotului
7.2.4.2.2 Valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei pe bază se ob‫܊‬ine cu rela‫܊‬ia:

Rb;k = Ab qb;k (11)
unde:
7.2.4.2.3 Valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei de frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a unui pilot se

ob‫܊‬ine cu rela‫܊‬ia:
Rs;k =Ȉ As;i qs;i;k = U Ȉ qs;i;k li (12)
unde:
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
7.2.4.2.4 Valoarea de calcul a capacită‫܊‬ii portante ultime la compresiune a pilo‫܊‬ilor flotan‫܊‬i
prefabrica‫܊‬i se exprimă prin rela‫܊‬ia:
Rb , k Rs , k Ab qb , k U ¦ qs , k i li
Rc,d = Rb,d + Rs,d= = + (13)
Jb 1
Js 1
Jb 1
Js 1
unde:
Jb;1 coeficient par‫܊‬ial de rezisten‫܊‬ă dat în tabelul 4
Js;1 coeficient par‫܊‬ial de rezisten‫܊‬ă dat în tabelul 4
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază dată în tabelul 5
qs;i;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei de frecare laterală în stratul i dată în tabelul 6
Tabelul 4
Modul de introducere a pilotului prefabricat în teren Jb1
Js 1
Pilo‫܊‬i introdu‫܈‬i prin batere 1,0 1,0

Pilo‫܊‬i introdu‫܈‬i prin batere cu subspălare în pământuri nisipoase, cu condi‫܊‬ia
1,0 1,6
baterii pe ultimul metru fără subspălare
Pilo‫܊‬i introdu‫܈‬i prin vibrare în pământuri:
mijlocii si mari 0,8 1,0
nisipoase saturate de îndesare medie fine 0,9 1,0
prăfoase 1,0 1,0
prafuri nisipoase 1,1 1,1
argiloase cu indicele de consisten‫܊‬ă
prgile nisipoase sau prăfoase 1,2 1,1
0,5Ic d1
argile 1,4 1,1
argiloase cu indicele de consisten‫܊‬ă Ic! 1 1,0 1,0
Tabelul 5
Pământuri necoezive Pământuri coezive
Adâncimea
de înfigere
Nisipuri Ic
Nisip
Pietri‫܈‬
mari medii fine prăfos 1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4
(m) qb;k (kPa)

3 7500 6500 2900 1800 1200 7000 4000 3000 2000 1200 1000 600
4 8300 6600 3000 1900 1250 8300 5100 3800 2500 1600 1200 700
5 8800 6700 3100 2000 1300 8800 6200 4000 2800 2000 1300 800
7 9700 6900 3300 2200 1400 9700 6900 4300 3300 2200 1400 850
10 10500 7300 3500 2400 1500 10500 7300 5000 3500 2400 1500 900
15 11700 7500 4000 2800 1600 11700 7500 5600 4000 2800 1600 1000
20 12600 8200 4500 3100 1700 12600 8200 6200 4500 3100 1700 1100
25 13400 8800 5000 3400 1800 13400 8800 6800 5000 3400 1800 1200
30 14200 9400 5500 3700 1900 14200 9400 7400 5500 3700 1900 1300
t 35 15000 10000 6000 4000 2000 15000 10000 8000 6000 4000 2000 1400
OBSERVA‫܉‬II
1. Adâncimea de înfigere a pilotului se măsoară de la nivelul terenului natural până la nivelul bazei pilotului, când umpluturile
sau decapările prevăzute nu depă‫܈‬esc 3m. Când umpluturile sau decapările prevăzute depă‫܈‬esc 3m, adâncimea de înfigere se
măsoară de la un nivel superior, respectiv inferior, cu 3m fa‫܊‬ă de nivelul terenului natural.
2. Valorile qb;k din tabel pot fi folosite cu condi‫܊‬ia ca pilotul să pătrundă în terenul stabil (care nu este susceptibil de afuiere
sau alunecare) cel pu‫܊‬in 4m în cazul infrastructurii podurilor sau construc‫܊‬iilor hidrotehnice ‫܈‬i cel pu‫܊‬in 3m în cazul celorlalte
construc‫܊‬ii.
3. Valorile qb;k din tabel sunt valabile pentru pământuri cu ID t 0,35
4. Pentru nisipuri mari ‫܈‬i pietri‫܈‬uri, valorile qb;k din tabel se pot folosi numai în cazul în care încastrarea relativă a vârfului
pilotului în strat este t/dt15. Pentru valori t/d15 rezisten‫܊‬a de proiectare corectată se calculează cu:
qb;k cor = qb;k (0,7 + 0,02 t/d) [kPa]
unde:
t adâncimea de încastrare în stratul de nisip mare sau pietri‫ ܈‬a vârfului pilotului, în metri;
d diametrul pilotului în planul bazei, în metri.
5. Pentru pământuri nisipoase (cu excep‫܊‬ia nisipurilor mari prevăzute la observa‫܊‬ia 4) ‫܈‬i pământuri coezive, valorile din tabel
se pot folosi cu condi‫܊‬ia pătrunderii vărfului pilotului pe o adâncime t/d t4.
Pentru valori t/d 4 se calculează rezisten‫܊‬a normată corectată cu rela‫܊‬ia: qb;k cor = qb;k (0,5 + 0,125 t/d)
6. Pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consisten‫܊‬ei, valorile qb , k se ob‫܊‬in prin interpolare liniară.
Tabelul 6
Pământuri coezive
Pământuri necoezive
Adâncimea
Ic
medie a
stratului
mari
fine prăfoase 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3
si medii
(m) qs;k (kPa)

1 35 23 15 35 23 15 12 5 2
2 42 30 20 42 30 20 17 7 3
3 48 35 25 48 35 25 20 8 4
4 53 38 27 53 38 27 22 9 5
5 56 40 29 56 40 29 24 10 6
7 60 43 32 60 43 32 25 11 7
10 65 46 34 65 46 34 26 12 8
15 72 51 38 72 51 38 28 14 10
20 79 56 41 79 56 41 30 16 12
25 86 61 44 86 61 44 32 18 -
30 93 66 47 93 66 47 34 20 -
t 35 100 70 50 100 71 50 36 22 -
OBSERVA‫܉‬II
1.Valorile qs;k se adoptă pentru adâncimile medii, corespunzătoare distan‫܊‬ei de la mijlocul stratului i până la suprafa‫܊‬a terenului
‫܊‬inând seama de obs. 2 de la tabelul 5.
In cazul unor straturi cu grosimi mai mari de 2m, determinarea valorilor se face prin impăr‫܊‬irea in orizonturi de max. 2m.
2. Pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consisten‫܊‬ei valorile qs;k se ob‫܊‬in prin interpolare lineară.
3. Dacă în limitele lungimii pilotului există o intercala‫܊‬ie de pământ puternic compresibil, de consisten‫܊‬ă redusă (turbă, mâl
nămol etc.) de cel pu‫܊‬in 30 cm grosime, iar suprafa‫܊‬a terenului urmează a fi încărcată (în urma sistematizării sau din alte
cauze), valorile qs;k pentru stratul puternic compresibil ‫܈‬i pentru cele de deasupra lui se determină astfel:
când supraîncărcarea este până la 30 kPa, pentru toate straturile situate până la limita inferioară a stratului puternic
compresibil (inclusiv umpluturile) se ia qs;k =0;
când supraîncărcarea este cuprinsă între 30 ‫܈‬i 80 kPa , pentru straturile situate deasupra stratului foarte compresibil (inclusiv
umpluturile) se ia qs;k din tabel multiplicat cu 0,4 ‫܈‬i cu semn negativ, iar pentru stratul puternic compresibil qs;k = 5 kPa;
când supraîncărcarea este mai mare de 80 kPa, pentru straturile situate deasupra stratului foarte compresibil se ia qs;k din
tabel cu semn negativ, iar pentru stratul puternic compresibil se ia qs;k = 5 kPa.
4. Dacă pilotul străbate umpluturi recente, straturi argiloase în curs de consolidare sau straturi macroporice sensibile la
umezire, cu grosimi mai mari de 5 m, valorile qs;k se iau din tabel cu semn negativ.
7.2.4.2.5 Valoarea de calcul a capacită‫܊‬ii portante ultime la compresiune a pilo‫܊‬ilor flotan‫܊‬i

executa‫܊‬i pe loc se exprimă prin:
Rb , k Rs , k Ab qb , k U ¦ qs , k i li
Rc,d = Rb,d + Rs,d= = + (14)
Jb 2
Js 2
Jb 2
Js 2
unde:

Jb;2 coeficient par‫܊‬ial de siguran‫܊‬ă dat în tabelul 7
Js;2 coeficient par‫܊‬ial de siguran‫܊‬ă dat în tabelul 8
qs;i;k valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei de frecare laterală în stratul i dată în tabelul 6
Valoarea caracteristică a presiunii pe bază, qb;k, se determină, după caz, astfel:
i) Pentru pilo‫܊‬ii de îndesare executa‫܊‬i prin batere sau vibropresare, valorile sunt date în tabelul
5
ii) Pentru pilo‫܊‬ii de dislocuire care reazemă cu baza pe pământuri coezive, cu condi‫܊‬ia
asigurării pătrunderii bazei pilotului în stratul respectiv pe o adâncime egală cu cel pu‫܊‬in
diametrul pilotului sau al bulbului:
qb ,k = Nc cu;d +Jd;1 D (15)
unde:
Nc factor de capacitate portantă, Nc = 9
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
Jd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greută‫܊‬ilor volumice ale straturilor străbătute de pilot
D fi‫܈‬a reală a pilotului (adâncimea la care se găse‫܈‬te baza pilotului, măsurată
de la nivelul terenului natural, sau, pentru infrastructurile podurilor, de la nivelul
fundului albiei, ‫܊‬inînd seama de adâncimea de afuiere)
iii) În lipsa datelor privind rezisten‫܊‬a la forfecare a stratului de la baza pilotului, se admite,
pentru pământuri coezive, utilizarea valorilor din tabelul 9
iv) Pentru pilo‫܊‬ii de dislocuire care reazemă cu baza pe straturi necoezive:
qb ,k = D ( Jd db NJ + Jd;1 Dc Nq ) (16)
unde:
D coeficient determinat în func‫܊‬ie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului, dat în tabelul 10
Jd valoarea de calcul a greută‫܊‬ii volumice a pământului de sub baza pilotului
Jd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greută‫܊‬ilor volumice ale straturilor străbătute de pilot
db diametrul pilotului la nivelul bazei
NJ, Nq factori de capacitate portantă determina‫܊‬i în func‫܊‬ie de valoarea de calcul a unghiului
de frecare interioară, ĳ’d, al stratului de la baza pilotului, da‫܊‬i în tabelul 11
Dc fi‫܈‬a de calcul a pilotului:
Dc = E db dacă D t E db
Dc = D dacă D E db
unde:
E coeficient în func‫܊‬ie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului, dat in tabelul 10
OBSERVA‫܉‬IE
Când deasupra stratului de pământ necoeziv în care pătrunde baza pilotului se află un strat de umplutură recentă,
necompactată sau de pământ coeziv plastic moale sau plastic curgător, sau un strat de turbă, fi‫܈‬a D se consideră
doar adâncimea pe care pătrunde pilotul în stratul portant, iar la expresia qb ,k definită prin rela‫܊‬ia (15) se adaugă
termenul Jd;2 h unde Jd;2 este valoarea de calcul a greută‫܊‬ii volumice a stratului slab si h este grosimea acestuia.
Tabelul 7 Tabelul 8
Tipul pământului Tipul pământului
Tehnologia de la baza pilotului din jurul pilotului
de betonare coeziv necoeziv Modul de execu‫܊‬ie a pilotului coeziv necoeziv
a pilotului Jb 2
Js 2
Betonare în uscat, Cu tubaj introdus prin batere ‫܈‬i 1,20 1,20

inclusiv pentru pilot beton compactat prin batere
1,20 1,20
forat cu burghiu Cu tubaj introdus prin vibrare ‫܈‬i 1,70 1,20
continuu (CFA) beton compactat prin vibrare
Betonare sub apă Forat în uscat ‫܈‬i netubat, cu tubaj
- cu injec‫܊‬ie la bază 1,30 1,20 recuperabil ‫܈‬i cu burghiu continuu 1,90 1,70
- fără injec‫܊‬ie la bază 1,45 1,30 (CFA)
Betonare sub noroi Forat cu tubaj nerecuperabil 1,90 1,50
- cu injec‫܊‬ie la bază 1,45 1,30 Forat sub noroi 2,40 1,90
- fără injec‫܊‬ie la bază 1,90 1,50
Tabelul 9
Adâncimea IC
bazei pilotului t1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4
(m) qb ,k ( kPa)
3 700 600 500 400 300 250 200
5 800 700 600 500 400 300 300
7 900 800 700 600 500 400 350
10 1100 950 850 750 650 550 500
12 1250 1100 1000 900 750 650 550
15 1450 1300 1200 1050 900 800 650
18 1700 1500 1350 1200 1050 900 750
20 1850 1700 1500 1300 1150 1000 850
30 2650 2400 2100 1850 1600 - -
40 3600 3200 2800 2400 2000 - -
Tabelul 10 Tabelul 11
o
ID D E ĳ’d ( )
0,00…0,35 0,5 10 26 28 30 32 34 36 38 40
0,36…0,65 0,4 15 NJ 9,5 12,6 17,3 24,4 34,6 48,6 71,3 108,0
0,66…1,00 0,3 20 Nq 18,6 24,8 32,8 45,5 64,0 87,6 127,0 185,0
7.2.5 Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza încercarilor de impact

dinamic
încercarilor de impact dinamic sunt date la 7.6.2.4 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
7.2.5.2 Valoarea de calcul a capaci‫܊‬ătii portante la compresiune se determină cu rela‫܊‬ia [7.10
SR EN 1997-1:2004]:
Rc;d = (Rc;k) / Jt (17)
unde:
Rc;k = Min {(Rc;m)med / [5 ; (Rc;m)min / [6 }
unde:
Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încercări
(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc,m
(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc,m
[5 coeficient de corelare dat în tab. A11 din SR EN 1997-1:2004
[6 coeficient de corelare dat în tab. A11 din SR EN 1997-1:2004
7.2.6 Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza formulelor de batere

formulelor de batere sunt date la 7.6.2.5 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
7.2.6.2 În cazul pilo‫܊‬ilor purtători pe vârf, bătu‫܊‬i într-un pământ necoeziv, valoarea de calcul a
capaci‫܊‬ătii portante la compresiune se determină cu:
Rc;d = (Rb;k) / Jb (18)
unde:
Jb coeficient par‫܊‬ial de siguran‫܊‬ă: Jb = 1,4
2
aA § aA · aA Q0 0,2q
Rb,k = ¨ ¸ Q0 H 0
2 © 2¹ e Q0 q
unde:
a factor ce depinde de tipul pilotului ‫܈‬i condi‫܊‬iile de batere, dat în tabelul 12
A aria sec‫܊‬iunii pilotului (în cazul pilo‫܊‬ilor tubulari se consideră suprafa‫܊‬a sec‫܊‬iunii
inelare)
e refuzul pilotului (cm)
Q0 greutatea berbecului (sau a păr‫܊‬ii care love‫܈‬te)
q greutatea pilotului (inclusiv a căciulii de protec‫܊‬ie ‫܈‬i a păr‫܊‬ii sta‫܊‬ionare a
berbecului)
H0 înăl‫܊‬imea de cădere a berbecului (cm), stabilită conform tabelului 13
H1 mărimea cursei berbecului
E0 energia de lovire a berbecului (kJ)
OBSERVA‫܉‬IE
Încărcarea caracteristică pe baza datelor din încercarea pe cale dinamică a pilo‫܊‬ilor prefabrica‫܊‬i se poate
determina ‫܈‬i cu alte rela‫܊‬ii, dacă în urma aplicării acestora pentru diferite condi‫܊‬ii de teren se arată că se ob‫܊‬ine
o concordan‫܊‬ă satisfăcătoare cu rezultatele încercărilor statice.
Tabelul 12 Tabelul 13
Tipul pilotului ‫܈‬i a Pilo‫܊‬i Pilo‫܊‬i înclina‫܊‬i
Tipul de berbec
condi‫܊‬iile de batere (kPa) verticali cu 3 : 1
Pilot din beton armat Berbec cu cădere liberă
1500 H0=H1 H0=0,8 H1
(cu căciulă de protec‫܊‬ie) sau cu ac‫܊‬iune simplă
Pilot din lemn Berbec diesel sau 100E0 80 E0
(fără căciulă de protec‫܊‬ie) 1000 cu ac‫܊‬iune dublă H0= H0=
Q0 Q0
7.2.6.3 Rebatere
Condi‫܊‬iile generale de determinare a numărului de pilo‫܊‬i care trebuie rebătu‫܊‬i sunt date la 7.6.2.7
7.2.7 Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza interpretării ecua‫܊‬iei undei
Condi‫܊‬iile generale de determinare a capaci‫܊‬ătii portante ultime la compresiune pe baza
interpretării ecua‫܊‬iei undei sunt date la 7.6.2.6 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
7.2.8 Capacitatea portantă ultimă la compresiune a unui pilot care lucrează în grup
Valoarea de calcul a capaci‫܊‬ătii portante la compresiune a unui pilot care lucrează în grup se
determină cu:
Rc;g = mu Rc;d (19)
unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc a pilotului izolat
mu coeficient de utilizare:
mu = 1 pentru pilo‫܊‬ii purtători pe vârf ‫܈‬i pilo‫܊‬ii flotan‫܊‬i de îndesare având fi‫܈‬a
integral cuprinsă în pământuri necoezive
mu = f (r/r0 ) dat în tabelul 14
unde:
r distan‫܊‬a minimă (lumina) între 2 pilo‫܊‬i vecini
r0 raza de influen‫܊‬ă a pilotului izolat în planul bazei:
r0 = Ȉ li tgİi
unde:
li grosimea stratului i prin care trece pilotul
İi = (ĳ’d /4)
OBSERVA‫܉‬II
1. Valorile din tabelul 14 pot fi sporite până la mu = 1 în cazul în care tasarea probabilă calculată a funda‫܊‬iei pe
pilo‫܊‬i este în limitele acceptabile pentru construc‫܊‬ia respectivă.
2. In straturile în care se consideră posibilă apari‫܊‬ia frecării negative, İ = 0.
Tabelul 14
r/r0 t2 1,8 1,6 1,4 1,2 1,0 0,8
mu 1,00 0,95 0,90 0,85 0,80 0,70 0,60
7.2.9 Capacitatea portantă ultimă la compresiune a grupei de pilo‫܊‬i

În cazul grupelor de pilo‫܊‬i se va lua în considerare ‫܈‬i cedarea prin epuizarea capacită‫܊‬ii portante
la compresiune a pilo‫܊‬ilor ‫܈‬i a pământului aflat între pilo‫܊‬i care ac‫܊‬ionează ca un bloc, conform
observatiei de la 7.2.1.2.
7.3 Rezisten‫܊‬a la trac‫܊‬iune a pilotului
7.3.1.2 Rela‫܊‬ia generală de verificare [7.12 SR EN 1997-1:2004] este:
Ft;d d Rt;d (20)

unde:
Ft;d valoarea de calcul a trac‫܊‬iunii exercitată asupra unui pilot corespunzătoare stării
limită ultime
Rt;d valoarea de calcul a lui Rt
7.3.2 Rezisten‫܊‬a ultimă la trac‫܊‬iune stabilită pe baza încărcărilor statice de probă pe pilo‫܊‬i
7.3.2.1 Condi‫܊‬iile generale de determinare a rezisten‫܊‬ei ultime la trac‫܊‬iune pe baza încărcărilor
statice de probă pe pilo‫܊‬i sunt date la 7.6.3.2 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
7.3.2.2 Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei ultime la trac‫܊‬iune
[7.14 SR EN 1997-1:2004] este:
Rt;k = Min {(Rt;m)med / [1 ; (Rt;m)min / [2 } (21)

unde:
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rt
Rt;m valoarea măsurată a lui Rt în una sau mai multe încărcări de probă pe pilo‫܊‬i
(Rt;m)med valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)min valoarea minimă a lui Rt,m
[1 coeficient de corelare dat in tab. A9(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007.
[2 coeficient de corelare dat in tab. A9(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007.
7.3.2.3 Rezisten‫܊‬a la trac‫܊‬iune de calcul se calculează [7.13 SR EN 1997-1:2004] cu:
Rt;d = Rt;k / Js;t (22)

unde:
Rt;d valoarea de calcul a lui Rt
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rc
Js;t coeficient par‫܊‬ial pentru rezisten‫܊‬a la trac‫܊‬iune a unui pilot dat in tab. A6(RO),
A7(RO) si A8(RO) din SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007.
7.3.3 Rezisten‫܊‬a ultimă la trac‫܊‬iune stabilită pe baza rezultatelor încercărilor asupra

pământurilor.
7.3.3.1 Condi‫܊‬iile generale de determinare a rezisten‫܊‬ei ultime la trac‫܊‬iune pe baza rezultatelor
încercărilor asupra pământurilor sunt date la 7.6.3.3 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
7.3.3.2 Valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei la trac‫܊‬iune [7.15 SR EN 1997-1:2004] este dată de
relatia 22.
7.3.3.3 Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a rezisten‫܊‬ei la trac‫܊‬iune [7.17
sau 7.18 SR EN 1997-1:2004] este:
Rt;k = Min {(Rt;cal)med / [3 ; (Rt;cal)min / [4 } (23)

unde:
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rt
Rt;cal valoarea calculată a lui Rt pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului
(Rt;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rt;cal)min valoarea minimă a lui Rc;cal
sau
Rs;k = ȈAs;i qs;i;k (24)
unde:
7.3.3.4 Valoarea de calcul a rezisten‫܊‬ei la trac‫܊‬iune a pilo‫܊‬ilor prefabrica‫܊‬i introdu‫܈‬i prin batere
se poate stabili, pe baza datelor din încercarea de penetrare statică, cu:
Fl U
Rt,d= (25)
Js 3
up
unde:
Fl, U, up, Js3 conform semnificatiilor precizate la relatia 7
7.3.4 Rezisten‫܊‬a ultimă la trac‫܊‬iune stabilită prin metode prescriptive

7.3.4.1 Rezisten‫܊‬a ultimă la trac‫܊‬iune pentru pilo‫܊‬ii prefabrica‫܊‬i se determină cu:
U ¦ q s ,ki li
Rt ,d (26)
J m J s1
unde:
U, qs;i;k, li, Js;1 conform semnificatiilor precizate la relatia 13
Jm coeficient par‫܊‬ial: Jm = 2,4
7.3.4.2 Rezisten‫܊‬a ultimă la trac‫܊‬iune pentru pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc se determină cu:
U ¦ q s ,ki li
Rt ,d (27)
J m J s2
unde:
U, qs;i;k, li, Js;2 conform semnifica‫܊‬iilor precizate la rela‫܊‬ia 14
Jm coeficient par‫܊‬ial: Jm = 2,4
7.4 Deplasările verticale ale funda‫܊‬iei pe pilo‫܊‬i (starea limită de exploatare normală
pentru structura suportată de pilo‫܊‬i)
7.4.1.2 Trebuie evaluată deplasarea verticală (tasarea) funda‫܊‬iei pe pilo‫܊‬i pentru condi‫܊‬iile
stărilor limită ale exploatării normale ‫܈‬i comparată cu valoarea tasării acceptabile:
s d sacc (28)
unde:
s deplasarea verticală (tasarea) funda‫܊‬iei pe pilo‫܊‬i estimată/ calculată
sacc deplasarea verticală (tasarea) acceptabilă pentru structura suportată de pilo‫܊‬i
7.4.1.3 Metode analitice pentru calculul deplasărilor verticale ale funda‫܊‬iei pe pilo‫܊‬i, de felul
celei indicate în anexa D, trebuie considerate ca aproximative.
7.4.2 Funda‫܊‬ia pe pilo‫܊‬i supu‫܈‬i la compresiune
Condi‫܊‬iile generale de verificare sunt date la 7.6.4.2 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
7.4.3 Funda‫܊‬ii pe pilo‫܊‬i supu‫܈‬i solicita‫܊‬i la trac‫܊‬iune

Condi‫܊‬iile generale de verificare sunt date la 7.6.4.3 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
8. PILO‫܉‬I SUPU‫܇‬I LA SOLICITĂRI TRANSVERSALE
8.1.1 Condi‫܊‬iile generale de verificare sunt date la 7.7.1 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu
8.1.2 Rela‫܊‬ia generală de verificare [7.19 SR EN 1997-1:2004] este:

Ftr ,d d Rtr ,d (29)
unde:
Ftr ,d valoarea de calcul a încărcării transversale asupra unui pilot corespunzătoare stării limită
ultime
Rtr;d valoarea de calcul a lui Rtr luând în considerare efectul oricăror încărcări axiale de
compresiune sau de trac‫܊‬iune
8.2 Rezisten‫܊‬a la încărcare transversală pe baza încărcărilor de probă pe pilo‫܊‬i
8.2.1 Condi‫܊‬iile generale de determinare a rezisten‫܊‬ei la încărcare transversală pe baza

încărcărilor de probă pe pilo‫܊‬i sunt date la 7.7.2 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
8.2.2 Rezisten‫܊‬a de calcul la încărcare transversală se calculează cu:

Rtr ,k
Rtr ,d (30)
J tr
unde:
Rtr,k valoarea caracteristică a încărcării transversale, stabilită cu luarea în considerare a
factorului de corelare [ din tabelul A9(RO) din SR EN 1997-1:2004/NB: 2007 în
func‫܊‬ie de numărul încărcărilor de probă
Jtr coeficient par‫܊‬ial: Jtr = 2
8.3 Rezisten‫܊‬a la încărcare transversală pe baza rezultatelor încercărilor asupra terenului

‫܈‬i a parametrilor de rezisten‫܊‬ă ai pilotului
8.3.1 Condi‫܊‬iile generale de determinare a rezisten‫܊‬ei la încărcare transversală pe baza

rezultatelor încercărilor asupra terenului ‫܈‬i a parametrilor de rezisten‫܊‬ă ai pilotului sunt date la
7.7.3 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele, amendamentele ‫܈‬i anexa na‫܊‬ională
asociate.
8.3.2 Calculul rezisten‫܊‬ei la încărcare transversală a unui pilot lung, svelt poate fi efectuat
folosind teoria unei grinzi încărcată la o extremitate ‫܈‬i rezemată pe un mediu deformabil,
caracterizat printr-un modul al reac‫܊‬iunii laterale. În anexa A se prezintă o metodă de calcul a
unui pilot izolat supus la o solicitare transversală (laterală, orizontală), în ipoteza modelării
terenului de fundare ca un mediu discret de tip Winkler.
8.4 Rezisten‫܊‬a la încărcare transversală prin metode prescriptive
8.4.1 Metodele prescriptive pentru calculul rezisten‫܊‬ei la încărcare transversală a unui pilot se
utilizează doar în fazele preliminare de proiectare.
8.4.2 Rezisten‫܊‬a caracteristică la încărcare transversală a pilo‫܊‬ilor verticali în radiere joase se
determină cu:
2 M cap
Rtr,k = în cazul pilotului considerat încastrat în radier (31)
l0
sau
M cap
Rtr,k = în cazul pilotului considerat articulat în radier (32)
l0
unde:
l0 lungimea conven‫܊‬ională de încastrare; valorile l0 sunt date în tabelul 15
Mcap momentul încovoietor capabil al sec‫܊‬iunii pilotului, determinat conform

reglementărilor tehnice specifice privind calculul elementelor de beton armat
OBSERVA‫܉‬II
1. Rela‫܊‬iile pot fi utilizate în cazul când fi‫܈‬a, D, este mai mare decât 5l0
2. În cazul unei stratifica‫܊‬ii neomogene, l0 se stabile‫܈‬te ca medie ponderată (prin grosimile de
straturi) ale valorilor corespunzătoare straturilor întâlnite pe o adâncime egală cu 1,5 l0 , în care l0 reprezintă
valoarea corespunzătoare stratului de la suprafa‫܊‬ă.
3. Nu se utilizează lungimea l0 din tabelul 15 la calculul săge‫܊‬ii.
Tabelul 15
Barete, în func‫܊‬ie de direc‫܊‬ia for‫܊‬ei orizontale
Pilo‫܊‬i Paralelă Paralelă
Tipul pământului
cu latura mare, l cu latura mică, b
l0
Nisipuri cu ID d 0,35 ‫܈‬i
4d 2,50l 4b
pământuri coezive cu IC d 0,5
Nisipuri cu ID = 0,36 ÷ 0,65 ‫܈‬i
pământuri coezive 3d 1,75l 3b
cu IC = 0,51÷ 0,75
Nisipuri, nisipuri cu pietri‫ ܈‬cu
ID t 0.66 ‫܈‬i pământuri coezive 2d 1,25l 2b
cu IC = 0,76 ÷ 1,00
Pământuri coezive cu IC !1,00 1,5d 1,00l 1,5b
8.4.3 Rezisten‫܊‬a de calcul la încărcare transversală se determină cu:
Rtr ,k
Rtr,d = (33)
J tr
unde:
Jtr coeficient par‫܊‬ial: Jtr = 2
8.5 Deplasare transversală
8.5.1 Condi‫܊‬iile generale de determinare a deplasării transversale sunt date la 7.7.4 din SR EN
8.5.2 În anexa B se prezintă o metodă de calcul spa‫܊‬ial al grupei de pilo‫܊‬i în ipoteza radierului
rigid ‫܈‬i a modelării terenului de fundare ca un mediu discret de tip Winkler.
9. ELEMENTE PRIVIND PROIECTAREA STRUCTURALĂ A

PILO‫܉‬ILOR
9.1.1 Condi‫܊‬iile generale sunt date la 7.8 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
9.1.2 Alcătuirea pilotului trebuie astfel concepută încât să facă fa‫܊‬ă tuturor situa‫܊‬iilor la care
pot fi supu‫܈‬i pilo‫܊‬ii atât pe parcursul execu‫܊‬iei, inclusiv transportul ‫܈‬i baterea dacă este cazul, cât
‫܈‬i în exploatare.
9.1.3 Pilo‫܊‬ii supu‫܈‬i la încărcări de trac‫܊‬iune trebuie concepu‫܊‬i pentru a suporta întreaga for‫܊‬ă de
smulgere pe întreaga lor lungime, dacă este necesar.
9.1.4 La pilo‫܊‬ii executa‫܊‬i pe loc, valorile rezisten‫܊‬elor corespunzătoare clasei betonului se
afectează cu următorii coeficien‫܊‬ii de reducere da‫܊‬i în tabelul 16:
Tabelul 16
Condi‫܊‬iile de betonare Coeficient de reducere
Betonare în uscat 0,95
Betonare sub apă sau sub noroi de foraj 0,80
OBSERVA‫܉‬IE
Coeficien‫܊‬ii de reducere men‫܊‬iona‫܊‬i sunt suplimentari fa‫܊‬ă de coeficien‫܊‬ii
condi‫܊‬iilor de siguran‫܊‬ă care ‫܊‬in seama de dimensiunile sec‫܊‬iunilor transversale
‫܈‬i de pozi‫܊‬ia de turnare a betonului stabili‫܊‬i conform STAS 10107/0-90.
9.2 Elemente constructive specifice pilo‫܊‬ilor executa‫܊‬i pe loc
9.2.1 Materiale
9.2.1.1 Beton
9.2.1.1.1 Alegerea clasei betonului, a dozajului minim de ciment si a tipului si dimensiunilor
agregatelor se fac cu respectarea prevederilor din SR EN 1536:2004 ‫܈‬i NE 012/1-2007.
9.2.1.1.2 Pentru pilo‫܊‬ii situa‫܊‬i în terenuri cu ape agresive, la alcătuirea re‫܊‬etei de betonare trebuie
să se ‫܊‬ină seama de reglementările specifice.
9.2.1.2 Armătură
Armăturile pilo‫܊‬ilor se realizează, după caz, din o‫܊‬el tip OB 37, PC 52 sau S500.
9.2.2 Alcătuirea pilo‫܊‬ilor
9.2.2.1 Dimensiuni caracteristice
9.2.2.1.1 Diametru
Diametrul pilotului se stabile‫܈‬te func‫܊‬ie de tehnologia de execu‫܊‬ie ce se adoptă.
OBSERVA‫܉‬IE
1. În cazul pilo‫܊‬ilor fora‫܊‬i în uscat ‫܈‬i netuba‫܊‬i precum ‫܈‬i în cel al pilo‫܊‬ilor fora‫܊‬i sub noroi, diametrul pilotului se
consideră egal cu diametrul uneltei de săpare.
2. În cazul pilo‫܊‬ilor fora‫܊‬i cu tubaj recuperabil sau nerecuperabil, diametrul pilotului se consideră egal cu diametrul
exterior al tubajului.
9.2.2.1.2 Lungime
Lungimea se stabile‫܈‬te astfel încât, prin efectul combinat al frecării pe suprafa‫܊‬a laterală ‫܈‬i al
rezisten‫܊‬ei în planul bazei, pilotul să transmită la teren încărcarea axială de calcul care îi revine.
Se recomandă ca lungimea pilotului forat de diametru mare să se determine în func‫܊‬ie de
adâncimea la care se întâlne‫܈‬te stratul practic incompresibil.
La pilo‫܊‬ii cu solicitări orizontale importante, lungimea pilotului se stabile‫܈‬te astfel încât să se
asigure încastrarea necesară în teren.
Adâncimea de pătrundere a pilotului în stratul portant trebuie să fie de cel pu‫܊‬in 2 d la pilo‫܊‬ii
cu d 1,20 m ‫܈‬i 1,5 d la pilo‫܊‬ii cu d t 1,20 m (d - diametrul pilotului).
Dacă stratul portant este constituit dintr-o rocă stâncoasă, se admite ca încastrarea să se facă pe
minimum 0,5 m după îndepărtarea stratului de rocă alterată.
9.2.2.1.3 Evazare la bază
Evazarea la baza pilotului forat se face numai în cazul în care baza pătrunde într-un strat cu
coeziune mare, având rezisten‫܊‬a la compresiune cu deformare laterală liberă (compresiune
monoaxială) de cel pu‫܊‬in 200 kPa la forarea în uscat ‫܈‬i 300 kPa la forarea în apă.
Evazarea se face sub forma unui trunchi de con, cu înăl‫܊‬imea cel pu‫܊‬in egală cu diametrul
sec‫܊‬iunii curente a pilotului. Se recomandă ca aria sec‫܊‬iunii bazei lărgite să nu depă‫܈‬ească de trei
ori sec‫܊‬iunea curentă a pilotului.
9.2.2.1.4 Injectare la bază sau în lungul suprafe‫܊‬ei laterale a pilotului forat
Pentru sporirea capacită‫܊‬ii portante a pilotului forat precum ‫܈‬i pentru mic‫܈‬orarea deforma‫܊‬iilor
datorate terenului de la bază, eventual slăbit prin opera‫܊‬ia de forare, se poate prevedea o
injectare la baza pilotului sau în lungul suprafe‫܊‬ei laterale a acestuia. În acest scop, ‫܊‬evile prin
care urmează a se injecta suspensia (de obicei lapte de ciment) se înglobează în corpul pilotului,
fiind coborâte în gaura forată odată cu carcasa de armătură. Re‫܊‬eta ‫܈‬i tehnologia de injectare se
precizează în caietul de sarcini.
9.2.3 Armarea pilo‫܊‬ilor
9.2.3.1 Armarea pilo‫܊‬ilor se face cu respectarea prevederilor din SR EN 12699:2004 ‫܈‬i SR EN
1536:2004.
9.2.3.2 Armarea pilo‫܊‬ilor se face, de regulă, cu carcase de armătură formate din bare
longitudinale, etrieri sau fretă, inele de rigidizare ‫܈‬i distan‫܊‬ieri.
9.2.3.3 Carcasa de armătură poate să aibă sec‫܊‬iunea constantă sau variabilă în lungul pilotului,
după cum rezultă în urma calculului de rezisten‫܊‬ă a elementului de beton armat sau din condi‫܊‬ii
constructive.
9.3 Dispunerea pilo‫܊‬ilor în radier
9.3.1 Distan‫܊‬a minimă între axele pilo‫܊‬ilor, măsurată în teren, este de:
ĺ 3d în cazul pilo‫܊‬ilor de îndesare
3
ĺ2d+ D în cazul pilo‫܊‬ilor de dislocuire (valoare minimă recomandată)
100
unde:
d diametrul sau latura mică a sec‫܊‬iunii pilotului
D fi‫܈‬a reală a pilotului
9.3.2 Repartizarea pilo‫܊‬ilor sub radierul funda‫܊‬iei se face, dupa caz, în rânduri paralele,
radial, în ‫܈‬ah sau în func‫܊‬ie de modul de conformare a structurii de rezisten‫܊‬ă a construc‫܊‬iei, pe
baza valorilor solicitărilor preluate de pilo‫܊‬i.
9.4 Alcătuirea radierului
9.4.1 Adâncimea de fundare a radierului se stabile‫܈‬te în raport cu :

ĺ existen‫܊‬a subsolurilor ‫܈‬i instala‫܊‬iilor subterane;
ĺ condi‫܊‬iile geologice ‫܈‬i hidrogeologice ale amplasamentului (nivelul apelor subterane ‫܈‬i
varia‫܊‬ia acestuia în timpul construc‫܊‬iei ‫܈‬i al exploatării acesteia etc.);
ĺ posibilitatea de umflare prin înghe‫ ܊‬a pământurilor etc.
9.4.2 Radierul de beton armat se calculează sub ac‫܊‬iunea încărcărilor de la suprastructură ‫܈‬i a
reac‫܊‬iunilor din pilo‫܊‬i.
9.4.2.1 Înăl‫܊‬imea radierului se determină din calcul. În cazul radierului de tip placă groasă,
înăl‫܊‬imea nu va fi mai mică de 30 cm.
9.4.2.2 Clasa betonului trebuie să fie minim C12/15 (Bc 15) si va fi corelată cu clasa de beton din
pilo‫܊‬i.
9.4.3 Distan‫܊‬a între fa‫܊‬a exterioară a pilo‫܊‬ilor marginali ‫܈‬i extremitatea radierului trebuie să fie
de cel pu‫܊‬in 25 cm.
9.4.4 Lungimea păr‫܊‬ii pilo‫܊‬ilor cuprinsă în radierul de beton armat se determină în func‫܊‬ie de
tipul de solicitare ‫܈‬i de tipul ‫܈‬i diametrul armăturii longitudinale din corpul pilotului (nu se
include în grosimea radierului stratul de beton de egalizare) conform reglementărilor tehnice
specifice, dar nu mai mică decât cea prevăzută la pct. 9.4.4.1.
9.4.4.1 În cazul funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i supu‫܈‬i la solicitări axiale de compresiune ‫܈‬i la for‫܊‬e
orizontale care pot fi preluate de pilo‫܊‬ii considera‫܊‬i articula‫܊‬i în radier, pilo‫܊‬ii trebuie să pătrundă
în radier cu capetele intacte pe o lungime de 5 cm, iar armăturile longitudinale ale pilo‫܊‬ilor să se
înglobeze în radier pe minimum 25 cm.
9.4.4.2 În cazul funda‫܊‬iilor pe pilo‫܊‬i supu‫܈‬i la solicitări axiale de smulgere sau la for‫܊‬e
orizontale mari, care impun preluarea acestora prin pilo‫܊‬i considera‫܊‬i încastra‫܊‬i în radier, pilo‫܊‬ii
trebuie să pătrundă în radier cu capetele intacte pe o lungime de cel pu‫܊‬in 10 cm, iar armăturile
longitudinale ale pilo‫܊‬ilor trebuie să se înglobeze în radier pe o lungime determinată prin
calculul său constructiv, cu respectarea prevederilor din SR EN 12699:2004 ‫܈‬i SR EN
1536:2004.
10. SUPRAVEGHEREA EXECU‫܉‬IEI ‫܇‬I CONTROLUL

CALITĂ‫܉‬II PILO‫܉‬ILOR
10.1 Condi‫܊‬iile generale sunt date la 7.9 din SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu eratele,
10.2 Condi‫܊‬iile specifice sunt date în SR EN 12699:2004 ‫܈‬i SR EN 1536:2004 .

ANEXA A
CALCULUL UNUI PILOT IZOLAT

SUPUS LA SOLICITĂRI TRANSVERSALE
FOLOSIND TEORIA GRINZILOR PE MEDIU WINKLER
A.1 Pentru calculul deforma‫܊‬iilor ‫܈‬i eforturilor în lungul unui pilot izolat, definit într-un
sistem de axe (fig. A.1 a) supus la încărcări transversale (for‫܊‬ă tăietoare, moment încovoietor)
terenul de fundare se asimilează cu un mediu discret (de tip Winkler) alcătuit din resoarte
independente (fig. A.1 b). Caracteristica de deformabilitate a resoartelor supuse la presiuni
orizontale poartă denumirea de coeficient al reac‫܊‬iunii laterale Es .
Fig. A.1
A.2 Datorită varia‫܊‬iei importante pe verticală a naturii ‫܈‬i stării terenului, se recomandă să se
considere coeficientul Es variabil cu adâncimea: Es=Es(z).
A.3 Considerând că un pilot ac‫܊‬ionat de solicitări transversale conform fig. A.1 suferă
deforma‫܊‬ia y=y(z), în urma căreia se mobilizează din partea terenului presiunea reactivă
p r p r (z) (fig. A.1 c), se poate exprima echilibrul diferen‫܊‬ial cu rela‫܊‬ia:
d4y
(EI) p 4 p r 0 (A.1)
dz
unde:
pr presiunea reactivă
pr Es y
(EI)p rigiditatea la încovoiere a sec‫܊‬iunii pilotului.
Pentru rezolvarea ecua‫܊‬iei (A.1) pot fi adoptate mai multe ipoteze ca de exemplu:
1) Ipoteza terenului linear-elastic, cu coeficient al reac‫܊‬iunii laterale variabil linear cu

adâncimea:
Es mhz (A.2)
unde:
mh se nume‫܈‬te modulul coeficientului reac‫܊‬iunii laterale care se poate determina conform
pct. C.2 din anexa C.
2) Ipoteza terenului nelinear, cu coeficient al reac‫܊‬iunii laterale dependent de nivelul de

solicitare ‫܈‬i cu o distribu‫܊‬ie oarecare pe adâncime Es=Es(z,y).
A.4 Calculul deforma‫܊‬iilor ‫܈‬i eforturilor în ipoteza terenului linear elastic se face cu rela‫܊‬iile:
PO3 MO2
y(z) A y ( z / D) B y ( z / D) (A.3)
(EI) p (EI) p
PO2 MO
T(z) A T ( z / D) B T ( z / D) (A.4)
(EI) p (EI) p
Ȃ (z) POA m (z / D) MB m (z / D) (A.5)
M
T(z) PA t (z / D) B t (z / D) (A.6)
O
unde:
y(z) deplasarea în sec‫܊‬iunea pilotului de la adâncimea z
T(z) rotirea în sec‫܊‬iunea pilotului de la adâncimea z
M(z) momentul încovoietor în sec‫܊‬iunea pilotului de la adâncimea z
T(z) for‫܊‬a tăietoare în sec‫܊‬iunea pilotului de la adâncimea z
Ay(z/D), By(z/D), AT(z/D)…Bt(z/D) sunt coeficien‫܊‬i de influen‫܊‬ă func‫܊‬ie de fi‫܈‬a redusă
z max D / O ‫܈‬i func‫܊‬ie de adâncimea relativă z/D, iar
(EI) p
O 5
mh
Pentru pilo‫܊‬ii opri‫܊‬i cu baza în terenuri nestâncoase coeficien‫܊‬ii de influen‫܊‬ă se iau

conform tabelelor A.1 ‫܈‬i A.2.
A.5 Calculul deforma‫܊‬iilor ‫܈‬i eforturilor în ipoteza terenului neliniar se poate face prin
metode iterative astfel:
a) Se determină curbele p-y la diferite adâncimi, acordând prioritate zonei superioare a
stratifica‫܊‬iei pe o adâncime de aprox. 5d, în care d este diametrul pilotului sau latura
sec‫܊‬iunii transversale perpendiculară pe direc‫܊‬ia planului de ac‫܊‬iune a încărcării
transversale; construirea curbelor se poate face conform pct. C.3 din anexa C;
b) Se estimează o primă valoare pentru modulul mh;
c) Cu valoarea estimată se calculează transla‫܊‬iile y(z) cu rela‫܊‬ia (A.3);

d) Pe baza datelor din curbele p-y ‫܈‬i cu valorile transla‫܊‬iilor y(z) se determină coeficien‫܊‬ii
reac‫܊‬iunii laterale secan‫܊‬i Es(z) (fig. A.2 a);
e) Se reprezintă valorile Es func‫܊‬ie de adâncimea z ‫܈‬i se construie‫܈‬te dreapta medie prin aceste
puncte, trecând prin origine(fig. A.2 b);
f) Panta acestei drepte reprezintă noua valoare a coeficientului m*h.
g) Se compară:
m *h m h d toleranta
- dacă compara‫܊‬ia este pozitivă, calculul se opre‫܈‬te, ultimele rezultate fiind admise ca
valabile;
- dacă compara‫܊‬ia este negativă, se reia calculul de la pct. c cu o altă valoare pentru mh;
- toleran‫܊‬a se acceptă în limitele 0.02 mh…0.05 mh.
a) b)
Fig. A.2
40
Tabelul A.1
z max 2 z max 3 z max 4 z max t 5
z/D
Ay By AT BT Ay By AT BT Ay By AT BT Ay By AT BT
0.00 4.731 -3.416 -3.416 3.192 2.728 -1.758 -1.758 1.789 2.444 -1.623 -1.623 1.712 2.438 -1.625 -1.625 1.701
0.05 4.393 -3.100 -3.409 3.092 2.465 -1.497 -1.742 1.639 2.121 -1.293 -1.595 1.512 2.034 -1.219 -1.581 1.452
0.10 4.053 -2.794 -3.392 2.992 2.205 -1.258 -1.706 1.490 1.805 -1.002 -1.530 1.314 1.645 -0.874 -1.482 1.206
0.15 3.713 -2.498 -3.367 2.893 1.951 -1.041 -1.649 1.342 1.505 -0.752 -1.432 1.121 1.285 -0.591 -1.337 0.097
0.20 3.378 -2.211 -3.333 2.795 1.707 -0.864 -1.575 1.198 1.225 -0.538 -1.310 0.935 0.963 -0.364 -1.163 0.751
0.25 3.046 -1.935 -3.293 2.700 1.475 -0.673 -1.488 1.059 0.972 -0.363 -1.169 0.761 0.687 -0.193 -0.972 0.555
0.30 2.718 -1.667 -3.248 2.608 1.256 -0.520 -1.391 0.925 0.747 -0.219 -1.018 0.601 0.458 -0.066 -0.780 0.386
0.35 2.395 -1.409 -3.199 2.520 1.052 -0.387 -1.288 0.801 0.553 -0.107 -0.865 0.458 0.277 0.018 -0.599 0.247
0.40 2.076 -1.160 -3.148 2.437 0.863 -0.272 -1.182 0.685 0.338 -0.024 -0.715 0.333 0.139 0.072 -0.435 0.137
0.45 1.763 -0.918 -3.097 2.361 0.691 -0.174 -1.078 0.581 0.254 0.035 -0.574 0.228 0.042 0.099 -0.295 0.055
0.50 1.455 -0.684 -3.047 2.291 0.534 -0.091 -0.978 0.488 0.147 0.075 -0.447 0.141 -0.023 0.108 -0.182 -0.003
0.60 0.853 -0.236 -2.957 2.175 0.262 0.036 -0.803 0.340 0.003 0.110 -0.241 0.018 -0.079 0.093 -0.030 -0.059
0.70 0.267 0.192 -2.888 2.094 0.038 0.125 -0.672 0.241 -0.069 0.105 -0.106 -0.048 -0.078 0.060 0.041 -0.068
0.80 -0.306 0.606 -2.846 2.047 -0.153 0.190 -0.594 0.186 -0.098 0.081 -0.033 -0.076 -0.052 0.028 0.062 -0.059
0.90 -0.874 1.014 -2.828 2.028 -0.326 0.242 -0.561 0.165 -0.106 0.048 -0.006 -0.084 -0.020 0.000 0.064 -0.051
1.00 -1.439 1.419 -2.825 2.025 -0.494 0.292 -0.557 0.162 -0.108 0.015 -0.003 -0.085 0.012 -0.025 0.063 -0.049
OBSERVA‫܉‬II:
1. În cazul pilo‫܊‬ilor la care z max ! 5 , în locul fi‫܈‬ei reale, D, din prima coloană a tabelului, se folose‫܈‬te fi‫܈‬a de calcul Dc=5O.
2. Pentru valori intermediare ale lui z max ‫܈‬i ale raportului z/D se interpolează liniar
Tabelul A.2
z max 2 z max 3 z max 4 z max t 5
z/D
Am Bm At Bt Am Bm At Bt Am Bm At Bt Am Bm At Bt
0.00 0.000 1.000 1.000 0.000 0.000 1.000 1.000 0.000 0.000 1.000 1.000 0.000 0.000 1.000 1.000 0.000
0.05 -0.099 0.999 0.968 0.023 -0.149 0.998 0.959 0.025 -0.197 0.998 0.937 0.039 -0.244 0.996 0.906 0.058
0.10 -0.194 0.996 0.898 0.071 -0.289 0.993 0.873 0.075 -0.378 0.987 0.811 0.111 -0.459 0.975 0.722 0.159
0.15 -0.281 0.987 0.795 0.141 -0.415 0.979 0.750 0.142 -0.530 0.959 0.639 0.199 -0.622 0.927 0.489 0.270
0.20 -0.357 0.970 0.667 0.225 -0.521 0.955 0.603 0.216 -0.647 0.914 0.446 0.287 -0.727 0.852 0.246 0.369
0.25 -0.419 0.945 0.519 0.320 -0.604 0.919 0.440 0.293 -0.724 0.851 0.251 0.364 -0.770 0.754 0.023 0.438
0.30 -0.467 0.910 0.359 0.419 -0.663 0.872 0.271 0.365 -0.763 0.775 0.066 0.423 -0.762 0.641 -0.163 0.474
0.35 -0.497 0.865 0.192 0.519 -0.695 0.814 0.104 0.429 -0.766 0.688 -0.096 0.460 -0.709 0.522 -0.298 0.475
0.40 -0.512 0.810 0.024 0.614 -0.704 0.747 -0.055 0.482 -0.739 0.594 -0.220 0.475 -0.628 0.405 -0.384 0.447
0.50 -0.491 0.674 -0.287 0.773 -0.653 0.593 0.327 0.546 -0.615 0.407 -0.390 0.443 0.423 0.202 -0.418 0.332
0.60 -0.413 0.511 -0.530 0.864 -0.531 0.428 -0.531 0.551 -0.444 0.243 -0.447 0.352 -0.229 0.064 -0.328 0.189
0.70 -0.294 0.336 -0.660 0.857 -0.366 0.268 -0.582 0.495 -0.271 0.120 -0.398 0.237 -0.091 -0.005 -0.194 0.068
0.80 -0.161 0.174 -0.635 0.722 -0.195 0.131 -0.526 0.382 -0.127 0.044 -0.290 0.126 -0.019 -0.021 -0.074 -0.021
0.90 -0.049 0.050 -0.410 0.427 -0.058 0.036 -0.326 0.209 -0.033 0.008 -0.147 0.041 -0.001 -0.010 -0.004 -0.031
1.00 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000
OBSERVA‫܉‬II:
1. În cazul pilo‫܊‬ilor la care z max ! 5 , în locul fi‫܈‬ei reale, D, din prima coloană a tabelului, se folose‫܈‬te fi‫܈‬a de calcul Dc=5O.
2. Pentru valori intermediare ale lui z max ‫܈‬i ale raportului z/D se interpolează liniar
41
ANEXA B
CALCULUL UNUI GRUP SPA‫܉‬IAL DE PILO‫܉‬I CU RADIER RIGID
B.1 Cunoscându-se ac‫܊‬iunea exterioară pe radier, ^F`

T
F , F , F , M
x y z x , M y , M z , (fig. B.1)
se cere:
- determinarea deplasărilor {DT}T=(u,v,w,Tx, Ty,Tz);
- determinarea eforturilor {fi}T=(fx,fy,fz,mx,my,mz) în sec‫܊‬iunea de încastrare a fiecărui
pilot i, în radier;
- determinarea diagramelor de eforturi sec‫܊‬ionale în lungul fiecărui pilot;
- verificarea de rezisten‫܊‬ă a sec‫܊‬iunii pilo‫܊‬ilor ‫܈‬i verificarea la capacitatea portantă în
raport cu terenul;
- verificarea, dacă este cazul, la starea limită de deforma‫܊‬ii.
Fig. B.1
B.2 Calculul se efectuează în următoarele etape:

- se determină matricea de rigiditate [Ki] a fiecărui pilot i, în raport cu sistemul local de
axe Oixiyizi , conform pct. B.3;
- se determină matricea de rigiditate a grupului de pilo‫܊‬i [K] în raport cu sistemul general
de axe, Oxyz, prin asamblarea rigidită‫܊‬ilor locale ‫܈‬i transformarea sistemelor de
coordonate;
- se rezolvă sistemul de ecua‫܊‬ii:
[K}{D}={F} (B.1)
‫܈‬i se determină vectorul deplasărilor radierului, {D};
- se determină vectorul deplasărilor {di} la capul fiecărui pilot, în raport cu sistemul propriu
de axe:
{di}=[ri][li]{D} (B.2)
- în care [ri][li] sunt matricele de transformare a axelor prin rota‫܊‬ie ‫܈‬i respectiv transla‫܊‬ie;
- se determină solicitările pe capul pilotului:
{fi}=[Ki]{di} (B.3)
- se efectuează calculul eforturilor în lungul axei pilotului, conform prevederilor din anexa A;
- se fac verificări de rezisten‫܊‬ă ale sec‫܊‬iunii pilotului conform reglementărilor tehnice
specifice;
- se fac verificări la capacitatea portantă în raport cu terenul conform pct. 5.2;
- se fac verificări la starea limită de deforma‫܊‬ii, dacă se impun.
B.3 Determinarea flexibilită‫܊‬ii pilotului izolat
B.3.1 Se consideră un pilot izolat definit în sistemul local de axe (fig. B.2). Se aplică, în mod
succesiv, câte o solicitare unitară fx=1, fy=1, fz=1, mx=1, my=1 ‫܈‬i mz=1 în capul pilotului, ‫܈‬i se
determină conform prevederilor din anexa A, deplasările Gxx, Gyy, GxT=GTx, GyT=GTy, GTTx, ‫܈‬i GTTy,
mărimi ce au semnifica‫܊‬ia de coeficien‫܊‬i de flexibilitate.
OBSERVA‫܉‬II:
1. În cazul pilo‫܊‬ilor cu simetrie axială a sec‫܊‬iunii transversale:
G xx G yy Gx
GTTx GTTy GT
G xT G yT GTx GTy
2. În cazul pilo‫܊‬ilor cu fi‫܈‬ă liberă l0, expresiile coeficien‫܊‬ilor de flexibilitate se determină adăugând la deplasările
calculate la nivelul terenului, deplasările pe consola de lungime l0, astfel:
O3 ª O2 l O º O2 l 0 l 30
Gx A y (0) « A T (0) 0 B T (0)» l 0 B y (0)
(EI) p ¬« (EI) p (EI) p ¼» (EI) p 3(EI) p
O2 ª O º l 02
G xT B y (0) « B T (0)» l 0 G Tx
(EI) p «¬ (EI) p »¼ 2(EI) p
O l
GT BT 0
(EI) p (EI) p
B.3.2 Pentru gradele de libertate necuplate de transla‫܊‬ia axială, deplasarea Gz ‫܈‬i răsucirea GM se
determină astfel:
a) La transla‫܊‬ie verticală
- din încărcări de probă:
Gz s0 N0
unde:
s0 deplasarea capului pilotului
N0 încărcarea axială ce revine pilo‫܊‬ilor din grup sub ac‫܊‬iuni permanente
- pe baza unor modele teoretice adecvate.
OBSERVA‫܉‬II
1. În cazul pilo‫܊‬ilor cu fi‫܈‬ă liberă pe lungimea l0 trebuie să se ‫܊‬ină seama ‫܈‬i de efectele acesteia.
2. În cazul grupului de pilo‫܊‬i la care eforturile axiale pot varia foarte mult se recomandă folosirea flexibilită‫܊‬ii
diferen‫܊‬iate pentru pilo‫܊‬ii comprima‫܊‬i ‫܈‬i pentru cei supu‫܈‬i la trac‫܊‬iune.
b) La răsucire
- pe baza unor modele teoretice adecvate.
Fig. B2
B.4 Determinarea matricii de rigiditate [Ki] a pilotului izolat.
Matricea de rigiditate are forma:
u v w Tx Ty Tz
fx Kx 0 0 0 KT 0
fy 0 Ky 0 KyT 0 0
fz 0 0 Kz 0 0 0
mx 0 KTy 0 KT(x) 0 0
my KTx 0 0 0 KT(y) 0
mz 0 0 0 0 0 KM
unde:
GT
K x ( y)
G x G T G T2x ( y)
G Tx ( y)
K Tx ( y)
G x G T G T2x ( y)
Gx
KT
G x G T G T2x ( y)
Kz 1/ Gz
KM 1/ GM
OBSERVA‫܉‬IE
Indicii din paranteze arată că rela‫܊‬ia se aplică ‫܈‬i pe direc‫܊‬ia (y).
În cazul pilo‫܊‬ilor având sec‫܊‬iunea transversală cu simetrie axială mărimile după cele 2 direc‫܊‬ii din plan sunt egale.
În cazul grupului plan de pilo‫܊‬i (fig. B.3) sistemul (B.1) devine:

K xx u K xz w K xT T y Fx
K zx u K zz w K zT T y Fz
K Tx u K Tz w K TT T y My
unde:
np
K xx ¦ (K
1
xx cos 2 D K z sin 2 D
np
K xz ¦ (K
1
z K x ) sin D cos D K zx
np np
K xT ¦ x (K
1
i z K x ) sin D cos D ¦ K xT cos D
1
K Tx
np
K zz ¦ (K
1
z cos 2 D K x sin 2 D)
np np
K zT ¦ x i (K z cos 2 D K x sin 2 D) ¦ K xT sin D K Tz

1 1
np np
K TT ¦ x i2 (K z cos 2 D K x sin 2 D) ¦ K T
1 1
Fig. B.3
ANEXA C
DETERMINAREA VALORILOR UNOR PARAMETRI GEOTEHNICI

NECESARI PENTRU CALCULUL
PILO‫܉‬ILOR ÎN CONLUCRARE CU TERENUL
C.1 Valorile parametrilor geotehnici utiliza‫܊‬i în calculul pilo‫܊‬ilor se recomandă să fie

determinate experimental.
În lipsa unor date experimentale complete pot fi utilizate valorile precizate în prezenta anexă, cu
condi‫܊‬ia verificării pilo‫܊‬ilor prin încărcări de probă.
C.2 Determinarea coeficientului reac‫܊‬iunii laterale, Es, variabil linear cu adâncimea, z.

Coeficientul Es se determină cu rela‫܊‬ia:
Es Kbc z (kPa) (C.1)
unde:
K coeficient de propor‫܊‬ionalitate, în kilonewtoni pe metru la puterea a
patra, conform tabelului C.1; coeficientul K se determină pentru
straturile de pământ aflate până la o adâncime lk , în metri, care se
calculează cu rela‫܊‬ia:
lk = 3l0 D (C.2)
unde:
l0 conform tabel 15
D fi‫܈‬a pilotului sau baretei, în metri
bc lă‫܊‬imea de calcul, în metri, se determină astfel:
1. Pentru pilo‫܊‬i
bc = d (1+tgf’med) (C.3)
2. Pentru barete, când încărcarea laterală se aplică perpendicular pe
latura cea mai mare a sec‫܊‬iunii transversale, l
bc = l+2b tgf’med (C.3’)
unde:
d diametrul pilotului, în metri
sau
b latura mică a sec‫܊‬iunii transversale a baretei, paralelă cu direc‫܊‬ia planului
de ac‫܊‬iune a încărcării laterale, în metri
f’med unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective; valoarea f’med se
calculează ca medie ponderată (prin tgf’) pentru straturile de pământ
aflate până la adâncimea lk
3. Pentru barete, când încărcarea laterală se aplică perpendicular pe latura cea

mai mică a sec‫܊‬iunii transversale, b, se utilizează graficele din figura C.1; pentru
valori intermediare se interpolează liniar; valorile f’ din grafice sunt valori
medii, f’med, calculate ca medie ponderată (prin tgf’) pentru straturile de pământ
aflate până la adâncimea lk
Se verifică condi‫܊‬ia:
1. bc – d t (pilo‫܊‬i, cazul 1)
2. bc – l t (barete, cazul 2)
3. bc – b t (barete, cazul 3)
unde:
t distan‫܊‬a liberă minimă (lumina) dintre 2 elemente (pilo‫܊‬i sau barete)
vecine, corespunzatoare direc‫܊‬iei pe care s-a calculat bc, în metri
OBSERVATIE
Dacă în limitele grosimii lk se întâlnesc mai multe straturi caracterizate prin coeficien‫܊‬i de propor‫܊‬ionalitate Ki
diferi‫܊‬i ( cu peste 50%) fa‫܊‬ă de media ponderată linear cu grosimile, iar grosimea fiecărui strat hi este cel pu‫܊‬in
egală cu lă‫܊‬imea de calcul a pilotului bc , se evaluează un coeficient echivalent, K , cu rela‫܊‬ia:
n n
¦ K h (h 2 ¦ h )
i 1
i i i
j i 1
j
(C.4)
K 2
l k
6.00
5.50
5.00
4.50
f ' = 10
l/b
4.00
f ' = 14
3.50 f ' = 18
f '= 2 2
3.00 f '= 2 6
f '= 3 0
2.50 f '= 3 4
f '= 3 8
2.00
1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00
bc/b
Figura C.1
C.3 Construirea curbelor p-y în ipoteza terenului nelinear
C.3.1 Curba p-y la o cotă curentă z, (fig. C.2) se compune, de regulă, din următoarele por‫܊‬iuni:
- Por‫܊‬iunea OA, hiperbolă, ce se determină cu rela‫܊‬ia:
y 1 y
valabilă pentru p d pd ‫܈‬i y d Ed (C.5)
p K 0 Dp d
unde:
pd presiunea ultimă de calcul determinată conform pct. C.3.2 sau C.3.3 în kilonewtoni pe
metru pătrat
D coeficient de siguran‫܊‬ă, determinat cu rela‫܊‬ia:
1
D
1 p d /(K i zE d)
E coeficient ce depinde de tipul pământului ‫܈‬i al încărcării, care se ia : E=0.04
pentru pământuri necoezive ‫܈‬i conform tabelului C.2 pentru pământuri coezive;
K0 panta ini‫܊‬ială care se ia astfel:
b
K 0 K c z la pământuri necoezive
d
pd
K0 [ la pământuri coezive
d(H c ) 0.25
[ coeficient conform tabelului C.2
Hc deforma‫܊‬ia axială determinată prin încercarea la compresiune triaxială,
corespunzătoare la 50 % din deviatorul de rupere; în lipsa datelor experimentale
se pot adopta valorile precizate în cadrul observa‫܊‬iei de sub tabelul C.2.
Tabelul C.1
Coeficientul de propor‫܊‬ionalitate K, kN/m4
Tipul pământului pilo‫܊‬i prefabrica‫܊‬i pilo‫܊‬i executa‫܊‬i pe loc
Argile ‫܈‬i argile prăfoase având Icd0.25 650…2500 500…2000
Argile ‫܈‬i argile prăfoase având 0.25<Icd0.5;
Prafuri nisipoase având Icd1.00; 2500…5000 2000…4000
Nisipuri prăfoase având 0.6de<0.8
Argile ‫܈‬i argile prăfoase având 0.5<Icd1.00;
Prafuri nisipoase având Ic>1.00 ; 5000…8000 4000…6000
Nisipuri fine ‫܈‬i nisipuri mijlocii
Argile ‫܈‬i argile prăfoase având Ic>1.00;
8000…13000 6000…10000
Nisipuri mari
Nisipuri cu pietri‫܈‬, pietri‫܈‬uri ‫܈‬i bolovăni‫܈‬uri
- 10000…20000
cu umplutură de nisip.
Fig. C.2
- Por‫܊‬iunea AB, liniară, caracteristică pământurilor ce pot suferi degradări structurale la diferite
tipuri de solicitări (argile supraconsolidate, nisipuri afânate saturate solicitate ciclic etc.).
Presiunea pd reprezintă rezisten‫܊‬a reziduală ‫܈‬i se determină prin încercări de laborator.
În mod aproximativ, pentru argile se poate aprecia deplasarea necesară mobilizării rezisten‫܊‬ei
reziduale cu rela‫܊‬ia:
y = E’d (C.6)
unde:
E’ conform tabelului C.2.
- Por‫܊‬iunea liniară orizontală, după caz, AD sau BC.
Tabelul C.2
Tipul pământului coeziv
Parametrul Tipul încărcării
Normal consolidat Supraconsolidat
[ 10 30
E Statică 20Hc 5Hc
E’ 80Hc 8Hc
[ 10 30
E Ciclică 7.5Hc 2.5Hc
E’ 20Hc 5Hc
OBSERVA‫܉‬IE
În lipsa datelor experimentale, pentru analize preliminare, se pot adopta următoarele valori pentru deforma‫܊‬ia
axială Hc :
- argile având Ic<0.5 Hc=0.02
- argile având 0.5dIc<1.00 Hc=0.01
- argile având Ic>1.00 Hc=0.005
C.3.2 Calculul presiunii ultime pentru pământuri coezive
C.3.2.1 Cazul ac‫܊‬iunii statice

1 sin ) ' '

p ds 4 p 0 (kPa) (C.7)
1 sin ) '
unde:
)’ unghiul de frecare interioară efectivă, în grade
p’0 presiunea verticală efectivă la cota z, în kilopascali
C.3.2.2 Cazul actiunii ciclice
1 sin ) ' '

p dc 3 p 0 (kPa) (C.8)
1 sin ) '
pentru adâncimi z d 2d
‫܈‬i
z 1 sin ) ' '
p ds 3 p 0 (kPa) (C.9)
2d 1 sin ) '
pentru adâncimi z>2d.
C.3.3 Calculul presiunii ultime pentru pământuri coezive
pd N pcu (C.10)
unde:
cu coeziunea aparentă nedrenată, de calcul;
Np coeficient care variază linear cu adâncimea; se determină astfel:
- în cazul solicitărilor statice:
z
Np 1 7
z cr
- în cazul solicitărilor ciclice:
z
Np 8
z cr
zcr=10d la pământuri normal consolidate sau u‫܈‬or supraconsolidate
zcr=5d la pământuri supraconsolidate
ANEXA D
CALCULUL TASĂRII PROBABILE A UNEI FUNDA‫܉‬II PE PILO‫܉‬I CU

METODA BAZATĂ PE SCHEMA FUNDA‫܉‬IEI CONVEN‫܉‬IONALE
D.1 În cazul funda‫܊‬iei cu pilo‫܊‬i verticali (fig. D.1 a), funda‫܊‬ia conven‫܊‬ională se consideră că
are talpa orizontală la nivelul mediu al vârfurilor pilo‫܊‬ilor ‫܈‬i dimensiunile în plan egale cu:
L' L 2r0
(D.1)
B ' B 2r0
unde:
L’, B’ lungimea, respectiv lă‫܊‬imea funda‫܊‬iei conven‫܊‬ionale, în metri
L, B lungimea, respectiv lă‫܊‬imea conturului exterior al grupului de pilo‫܊‬i, măsurate în
planul radierului, în metri
r0 raza de influen‫܊‬ă a pilotului (pct. 7.2.4), în metri
În cazul funda‫܊‬iei cu pilo‫܊‬i înclina‫܊‬i (fig. D.1 b) funda‫܊‬ia conven‫܊‬ională are dimensiunile în plan
L’ ‫܈‬i B’ egale cu lungimea, respectiv lă‫܊‬imea conturului exterior al grupului de pilo‫܊‬i, măsurate
în planul vârfurilor pilo‫܊‬ilor.
a) b)
Fig. D.1
D.2 Presiunea medie netă pn pe talpa funda‫܊‬iei conven‫܊‬ionale se consideră egală cu:
N
pn (kPa) (D.2)
L' B '
unde:
N efortul total vertical provenit din încărcările de calcul din gruparea fundamentală ce
ac‫܊‬ionează în planul tălpii radierului, în kilonewtoni.
D.3 Pentru calculul tasării probabile a funda‫܊‬iei conven‫܊‬ionale, pământul de sub nivelul
vârfurilor pilo‫܊‬ilor se împarte în straturi elementare, până la o adâncime corespunzătoare limitei
inferioare a zonei active (definită la pct. D.3.2).
Fiecare strat elementar se constituie din pământ omogen; grosimea stratului trebuie să fie mai
mică decât 0.4 B’.
D.3.1 La limitele de separa‫܊‬ie ale straturilor elementare se calculează eforturile unitare

verticale datorate presiunii nete transmise pe talpa funda‫܊‬iei conven‫܊‬ionale, cu rela‫܊‬ia:
V zi D 0 p n (kPa) (D.3)
unde:
D0 coeficient de distribu‫܊‬ie al eforturilor verticale dat în tabelul D.1, în func‫܊‬ie de
rapoartele L' / B ' ‫܈‬i z / B '
z adâncimea planului de separa‫܊‬ie al stratului elementar fa‫܊‬ă de nivelul tălpii funda‫܊‬iei
conven‫܊‬ionale, în metri
Tabelul D.1
' '
L /B
1 2 3 t10
z / B'
D0
0.0 1.0 1.00 1.00 1.00
0.2 0.96 0.96 0.98 0.98
0.4 0.80 0.87 0.88 0.88
0.6 0.61 0.73 0.75 0.75
0.8 0.45 0.53 0.63 0.64
1.0 0.34 0.48 0.53 0.55
1.2 0.26 0.39 0.44 0.48
1.4 0.20 0.32 0.38 0.42
1.6 0.16 0.27 0.32 0.37
2.0 0.11 0.19 0.24 0.31
3.0 0.05 0.10 0.13 0.21
4.0 0.03 0.06 0.08 0.16
5.0 0.02 0.04 0.04 0.13
OBSERVA‫܉‬IE
Pentru valori intermediare ale rapoartele
L' / B ' ‫܈‬i z / B ' valorile D0 se ob‫܊‬in prin
interpolare liniară.
D.3.2 Limita zonei active se consideră la nivelul stratului elementar la care începe să se
îndeplinească condi‫܊‬ia:
V zi d 0.1V gzi (D.4)

unde:
Vgzi efortul unitar din greutatea straturilor situate deasupra nivelului respectiv (sarcina
geologică) calculat cu rela‫܊‬ia:
V gzi ¦ Jh (kPa)
J greutatea volumică a fiecărui strat geologic situat deasupra nivelului respectiv,
în kilonewtoni pe metru cub
h grosimea fiecărui strat, în metri
În situa‫܊‬ia în care limita inferioară, astfel stabilită, rezultă în cuprinsul unui strat având modulul
de deforma‫܊‬ie lineară mult mai mic decât al straturilor superioare, sau având E<5000 kPa,
adâncimea zonei active se majorează prin includerea acestui strat sau până la îndeplinirea
condi‫܊‬iei:
V zi 0.05V gzi
În situa‫܊‬ia în care în cuprinsul zonei active apare un strat practic incompresibil (E>100000 kPa)
‫܈‬i există siguran‫܊‬a că în cuprinsul acesteia, până la adâncimea corespunzătoare atingerii
condi‫܊‬iei (D.4), nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei active se limitează la
suprafa‫܊‬a acestui strat.
D.3.3 Tasarea probabilă a funda‫܊‬iei conven‫܊‬ionale se calculează cu rela‫܊‬ia:
n
V zi hi
s 100 E ¦ (cm) (D.5)
1 Ei
unde:
E coeficientul care corectează schema simplificată de calcul ‫܈‬i se ia egal cu 0.8
Vzi efortul vertical mediu în stratul elementar i, calculat cu rela‫܊‬ia:
V sup
zi V zi
inf
V zi (kPa)
2
V sup
zi ‫܈‬i V zi
inf
efortul unitar la limita superioară, respectiv la limita inferioară a
stratului elementar i, calculat cu rela‫܊‬ia (D.3), în kilopascali
hi grosimea stratului elementar i, în metri
Ei modulul de deforma‫܊‬ie lineară al stratului elementar i, în kilopascali
ANEXA E
METODOLOGIE PENTRU DETERMINAREA PRIN ÎNCĂRCARE DE

PROBĂ A TRANSFERULUI DE ÎNCĂRCARE AXIALĂ
CU AJUTORUL REPERILOR MECANICI
E.1 Metodologia se folose‫܈‬te la pilo‫܊‬i sau barete. Exemplul prezentat se referă la o baretă
instrumentată. În cazul în care între bareta solicitată axial ‫܈‬i teren au loc deplasări relative,
rezisten‫܊‬a la frecare pe suprafa‫܊‬a laterală a baretei poate fi mobilizată. Procesul de transmitere
prin frecare a încărcării axiale de la baretă la terenul înconjurător poartă numele de transfer de
încărcare.
E.2 În vederea determinării transferului de încărcare este necesară cunoa‫܈‬terea distribu‫܊‬iei

deforma‫܊‬iei în adâncime în corpul baretei. În acest scop bareta se instrumentează cu reperi
mecanici (fig.E.1) plasa‫܊‬i la diferite cote de observa‫܊‬ie.
Un reper mecanic este alcătuit dintr-o tijă metalică sudată de o placă de bază. Tija este protejată
fa‫܊‬ă de betonul din corpul baretei printr-o ‫܊‬eavă rezemată pe placa de bază prin intermediul unei
garnituri de cauciuc. Pentru a evita frecarea între tija-reper ‫܈‬i ‫܊‬eava de protec‫܊‬ie, se prevăd din
loc în loc distan‫܊‬iere inelare din cauciuc. La capătul superior se prevede un capac de care tija-
reper se solidarizează, înainte de începerea încărcării, printr-o piuli‫܊‬ă.
Reperii mecanici se solidarizează de carcasa de armătură a baretei, la interiorul acesteia ‫܈‬i sunt
coborâ‫܊‬i odată cu carcasa în tran‫܈‬eea forată, înainte de betonare. Prin betonare, plăcile de bază
se înglobează în corpul baretei reprezentând reperi ai tasării baretei la cota la care au fost
introduse. În figura E.2 se indică, într-o sec‫܊‬iune verticală prin baretă, schema de amplasare a
reperilor mecanici.
Pentru ob‫܊‬inerea distribu‫܊‬iei de deforma‫܊‬ii în adâncime,capetele tijelor-reper înglobate în baretă
debu‫܈‬ează în ferestre practicate în corpul baretei (Detaliu A, fig. E.2). În acest scop, la
pregătirea capului baretei (îndepărtarea, prin spargere, a stratului de beton din suprafa‫܊‬ă
contaminat cu noroi ‫܈‬i turnarea în loc a unui beton corespunzător) se lasă cutii de cofraj pentru
formarea ferestrelor.
De tija-reper se montează un microcomparator pentru înregistrarea deplasării relative între cota
z ‫܈‬i cota capului baretei.
Important: Înainte de începerea determinării se va îndepărta piuli‫܊‬a de fixare a capacului de
protec‫܊‬ie a reperului.
E.3 Încărcarea de probă se efectuează cu respectarea SR EN 1997-1:2004 ‫܈‬i dupa caz, cu

Citirile la reperii mecanici se înregistrează la fel ca la reperii care determină tasarea capului
baretei.
E.4 Prelucrarea rezultatelor
E.4.1 Deforma‫܊‬iile în lungul corpului baretei

Pentru o anumită treaptă de încărcare, deforma‫܊‬ia si a corpului baretei la adâncimea zi la care
este coborât reperul mecanic i se determină cu rela‫܊‬ia:
si s 0 ci (E.1)
unde:
so tasarea capului baretei sub o treaptă de încărcare
ci citirea pe microcomparatorul ata‫܈‬at reperului i la aceea‫܈‬i treaptă de încărcare
Deforma‫܊‬iile si, înregistrate la diferite adâncimi pentru una ‫܈‬i aceea‫܈‬i treaptă de încărcare, se
reprezintă la o scară convenabilă, raportându-se fa‫܊‬ă de axul vertical al baretei. Se construie‫܈‬te
grafic sau analitic o curbă de varia‫܊‬ie cu adâncimea a deforma‫܊‬iilor de compresiune în lungul
baretei (fig.E.3.b).
Fig. E.2
E.4.2 Deforma‫܊‬iile specifice în lungul corpului baretei

Deforma‫܊‬ia specifică Hi la cota zi se calculează cu rela‫܊‬ia:
si 1 si 1
Hi (E.2)
zi 1 zi 1
unde:
si-1 deforma‫܊‬ia corpului baretei la adâncimea zi-1
si+1 deforma‫܊‬ia corpului baretei la adâncimea zi+1
zi+1 - zi-1 distan‫܊‬a dintre reperii coborâ‫܊‬i la adâncimile zi-1 ‫܈‬i zi+1:
Pe baza valorilor Hi, calculate cu rela‫܊‬ia (E.2), se construie‫܈‬te curba de varia‫܊‬ie cu adâncimea a
deforma‫܊‬iei specifice (fig.E.3c).
Fig. E.3
E.4.3 For‫܊‬a axială în lungul corpului baretei
For‫܊‬a axială Pi la adâncimea zi se calculează cu expresia:
Pi E Ab H i (E.3)
unde:
E modulul de deforma‫܊‬ie al betonului din corpul baretei
Ab aria sec‫܊‬iunii transversale a baretei
Hi deforma‫܊‬ia specifică la cota zi:
Pe baza valorilor Pi calculate cu (E.3) se construie‫܈‬te curba de varia‫܊‬ie cu adâncimea a for‫܊‬ei

axiale P (Fig. E.3.d).
Observa‫܊‬ie
Este indicat ca cel mai scurt reper să fie plasat suficient de aproape de suprafa‫܊‬a terenului astfel
să se poată practica, înainte de începerea încărcării, un ‫܈‬an‫ ܊‬de jur împrejurul baretei până la
adâncimea acestui reper. În acest fel, pe zona cuprinsă între capul baretei ‫܈‬i cota primului reper,
frecarea pe suprafa‫܊‬a laterală lipse‫܈‬te, iar încărcarea axială se transmite integral prin baretă.
Modulul de deforma‫܊‬ie al betonului din corpul baretei poate fi ob‫܊‬inut cu rela‫܊‬ia:
P0 z1
E (E.4)
( s0 s1 ) Ab
unde:
Po încărcarea axială aplicată pe capul baretei
z1 adâncimea primului reper
s0 tasarea capului baretei
s1 deforma‫܊‬ia baretei la adâncimea z1
În lipsa valorilor E determinate experimental, modulul de deforma‫܊‬ie se va calcula cu rela‫܊‬ia:
Ea
E Eb (1 P ) (E.5)
Eb
unde:
Eb modulul de deforma‫܊‬ie al betonului
Ea modulul de deforma‫܊‬ie al armăturii
ȝ procentul de armare
Eb, Ea se ob‫܊‬in din prescrip‫܊‬iile în vigoare pentru calculul elementelor de beton ‫܈‬i beton armat în
func‫܊‬ie de marca betonului ‫܈‬i tipul armăturii.
E.4.4 Efortul tangen‫܊‬ial mobilizat pe suprafa‫܊‬a laterală

Efortul tangen‫܊‬ial Wi mobilizat pe suprafa‫܊‬a laterală a baretei la adâncimea zi se calculează cu
expresia:
Pi Pi 1
Wi (E.6)
( zi 1 zi ) U
unde:
Pi, Pi+1 for‫܊‬ele axiale la adâncimile zi, respectiv zi+1, calculate cu rela‫܊‬ia (E.3)
zi+1 - zi distan‫܊‬a dintre reperii de la adâncimile zi ‫܈‬i zi+1
U perimetrul baretei
Pe baza valorilor Wi calculate cu expresia (E.6) se construie‫܈‬te graficul de varia‫܊‬ie cu adâncimea

a efortului tangen‫܊‬ial mobilizat pe suprafa‫܊‬a laterală (Fig E.3.e). Calculele prezentate la punctele
E.4.1 ÷ E.4.4. se repetă în succesiunea arătată pentru fiecare treaptă de încărcare, ob‫܊‬inându-se
astfel elementele pentru interpretările datelor experimentale, dintre care se prezintă, spre
exemplificare câteva în puncte E.4.5 ÷ E.4.7.
E.4.5 Determinare curbelor de transfer a încărcării

Într-un sistem de coordonate (s,W) se reprezintă valorile deforma‫܊‬iilor baretei, si, la o adâncime
dată, zi, stabilite cu rela‫܊‬ia (E.1) în corelare cu valorile efortului tangen‫܊‬ial Wi calculate cu rela‫܊‬ia
(E.6), pentru diferite valori ale încărcării P0 aplicată la capătul baretei. Se ob‫܊‬ine astfel o curbă
care arată mărimea deforma‫܊‬iei necesară a fi atinsă la adâncimea zi pentru a se mobiliza efortul
tangen‫܊‬ial pe suprafa‫܊‬a laterală a baretei, denumită curbă de transfer (fig.E.4). Comparându-se
valoarea maximă a lui Wmax de pe curba de transfer ( ab ) cu valoarea rezisten‫܊‬ei la forfecare a
pământurilor la aceea‫܈‬i adâncime, W f , zi ob‫܊‬inută prin încercări de laborator sau pe teren ( bc ) se
ob‫܊‬in valorile coeficientului de reducere, Oi.
W max
Oi (E.7)
W f ,z
i
Fig. E.4
E.4.6 Determinarea diagramelor de varia‫܊‬ie a for‫܊‬ei axiale transmisă prin suprafa‫܊‬a bazei, Pv ‫܈‬i
for‫܊‬ei axiale transmisă prin frecare pe suprafa‫܊‬a laterală, Plat
For‫܊‬a Pv la baza baretei corespunzătoare diferitelor trepte de încărcare P0 se calculează cu rela‫܊‬ia
(E.3). Scăzând Pv din P0 se ob‫܊‬ine Plat care reprezintă cota-parte din for‫܊‬a totală P0 preluată prin
frecare pe suprafa‫܊‬a laterală. În sistemul de coordonate (s,P) se construiesc curbele (s,P0), (s,Pv)
‫܈‬i (s,Plat), după cum arată în figura E.5.
E.4.7 Determinarea mărimii absolute a tasării baretei pentru care se produce mobilizarea
integrală a frecării pe suprafa‫܊‬a laterală
Pe baza valorilor Plat = f(s) din curba din figura E.5 se calculează rapoartele Plat/Plat,max. Valorile
Plat/Plat,max se reprezintă grafic în func‫܊‬ie de tasările corespunzătoare, s (Fig. E.6).
E.4.8 Determinarea mărimii relative a tasării baretei pentru care se produce mobilizarea
integrală a rezisten‫܊‬ei în planul bazei
Pe baza valorilor Pv = f(s) din curba din figura E.5 se calculează rapoartele Pv/Pv,max. Valorile
Pv/Pv,max se reprezintă grafic în func‫܊‬ie de tasările relative corespunzătoare, s/b, unde b este
lă‫܊‬imea baretei (Fig. E.7).
E.5 Exemplu de calcul

Se prezintă etapele de calcul pentru determinarea, prin încărcarea de probă a unei barete având
dimensiunile în plan 2,60 x 0,80m2 ‫܈‬i fi‫܈‬a de 7,50m, instrumentată cu reperi mecanici, a
transferului de încărcare. Treptele de încărcare aplicate pe bareta de probă, pozi‫܊‬ia, lungimea ‫܈‬i
numărul de ordine al reperilor ca ‫܈‬i citirile înregistrate la microcomparatoare sub fiecare treaptă
de încărcare sunt prezentate în tabelul E.1.
E.5.1 Calculul deforma‫܊‬iilor în lungul corpului baretei

Determinarea deforma‫܊‬iilor si, sub treapta de încărcare P, se face cu rela‫܊‬ia:
si s0 Ci (E.8)
Sub treapta de încărcare P0 = 3000kN, tasarea capului baretei, s0, a fost de 1,488cm.
Deforma‫܊‬iile în lungul corpului corpului baretei, calculate cu rela‫܊‬ia (E.8), sunt:
s1 = 1,488 - 0,0020 = 1,4860cm s4 = 1,488 - 0,0225 = 1,4655cm
s2 = 1,488 - 0,0100 = 1,4780cm s5 = 1,488 - 0,0260 = 1,4620cm
s3 = 1,488 - 0,0165 = 1,4715cm
Deforma‫܊‬iile în lungul corpului baretei, sub fiecare treaptă de încărcare, se determină în acela‫܈‬i
mod. Valorile ob‫܊‬inute sunt date în tabelul E.2 (coloana 4).
E.5.2 Calculul deforma‫܊‬iilor specifice în lungul corpului baretei

Valorile deforma‫܊‬iilor specifice în lungul corpului baretei, calculate cu rela‫܊‬ia (E.2), sunt:
s0 s2 1,488 1,478 s2 s4 1,478 1,4655
H1 4,00 x10 5 H3 4,16 x10 5
z 2 z0 (2,5 0) x102 z4 z2 (5,5 2,5) x10 2
s1 s3 1,486 1,4715 s3 s5 1,4715 1,462
H2 4,83x10 5 H4 3,16 x10 5
z3 z1 (4,0 1,0) x10 2
z5 z3 (7,0 4,0) x10 2
Deforma‫܊‬ia specifică H5, nu se poate determina pentru că nu se cunoa‫܈‬te s6 adică tasarea bazei
baretei.
Observa‫܊‬ie
Se constată că deforma‫܊‬ia specifică H1, corespunzătoare păr‫܊‬ii superioare din corpul baretei
(cuprinsă între cotele 0,0 ‫܈‬i -2,5), este mai mică decât İ2 corespunzătoare zonei dintre cotele -1,0
‫܈‬i -4,0. Este evident că acest lucru nu concordă cu situa‫܊‬ia reală, întrucât zona superioară a
corpului baretei suferă deforma‫܊‬ia specifică maximă, fiind supusă la solicitarea maximă axială,
pe această por‫܊‬iune efectul transferului de încărcare fiind minim (neglijabil).
Această inadverten‫܊‬ă se constată sistematic la toate treptele de încărcare ceea ce conduce la
ideea că, probabil, sunt erori în citirile înregistrate la microcomparatoarele pentru măsurarea
tasării s0, deoarece deforma‫܊‬ia specifică aferentă zonei dintre cotele -1,0 ‫܈‬i -2,5m este:
1,486 1,478
H1 2
5,30 x10 5
1,5 x10
Această valoare a deforma‫܊‬iei specifice este în concordan‫܊‬ă cu celelalte valori corespunzătoare
aceea‫܈‬i trepte de încărcare (P0 = 3000 kN) ‫܈‬i poate fi admisă ca fiind constantă pe por‫܊‬iunea din
corpul baretei cuprinsă între capul acesteia ‫܈‬i cota -2,5m.
Valorile Hi pentru toate treptele de încărcare sunt înscrise în tabelul E.2 coloana 8.
Tabelul E.1
Pozi‫܊‬ia reperilor
For‫܊‬a
aplicat Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4 Nivel 5
ă Lungimea reperilor (m)
pe 1.0 2.5 4.0 5.5 7.0
capul Numărul de ordine al reperilor
baretei 4 7 5 6 1 10 2 9 3 8
(kN) -3
Citirile înregistrate la microcomparatoare (10 cm)
2500 2 2 8 9 14 13 18 19 22 21
3000 2 2 10 10 17 16 22 23 27 25
4500 3 3 15 15 24 24 32 32 37 37
5750 4 4 20 20 30 30 40 40 46 46
7250 5 5 25 25 38 38 50 50 59 60
8000 7 7 28 28 42 42 58 58 69 69
8750 7 7 29 30 45 46 63 64 75 76
10250 8 8 34 37 51 54 74 76 88 89
11000 9 9 37 40 57 57 82 83 106 107
Tabelul E.2
Tasarea
Modulul de For‫܊‬a Efortul Deforma‫܊‬ia
Forta Număr Cota corpului
deforma‫܊‬ie axială tangen‫܊‬ial specifică
aplicată Reper Reper baretei
E Pi Ĳi İi
si
[kN] [-] [-] [mm] [daN/cm2] [kN] [daN/cm2] [-]

1 2 3 4 5 6 7 8
4; 7 1,0 14,380
2500 0,000 4,25x10-5
5; 6 2,5 14,315
2253 0,242 3,83x10-5
2500 1; 10 4,0 14,265 282.805
1959 0,288 3,33x10-5
2; 9 5,5 14,215
1565 0,386 2,66x10-5
3; 8 7,0 14,185
4; 7 1,0 14,860
3000 0,000 5,30x10-5
5; 6 2,5 14,780
2734 0,260 4,83x10-5
3000 1; 10 4,0 14,715 272.134
2355 0,370 4,16x10-5
2; 9 5,5 14,655
1789 0,550 3,16x10-5
3; 8 7,0 14,620
4; 7 1,0 16,400
4500 0,000 7,50x10-5
5; 6 2,5 16,280
4200 0,294 7,00x10-5
4500 1; 10 4,0 16,190 288.461
3396 0,788 5,66x10-5
2; 9 5,5 16,110
2598 0,782 4,33x10-5
3; 8 7,0 16,060
4; 7 1,0 17,950
5750 0,000 10,00x10-5
5; 6 2,5 17,790
4980 0,755 8,66x10-5
5750 1; 10 4,0 17,690 276.442
3830 1,127 6,66x10-5
2; 9 5,5 17,590
3065 0,749 5,33x10-5
3; 8 7,0 17,530
4; 7 1,0 20,030
7250 0,000 12,50x10-5
5; 6 2,5 20,100
6380 0,852 11,00x10-5
1; 10 4,0 17,970 278.846
7250
4831 1,518 8,33x10-5
2; 9 5,5 19,850
4153 0,665 7,16x10-5
3; 8 7,0 19,755
Tabelul E.2 (continuare)

1 2 3 4 5 6 7 8
4; 7 1,0 22,430
8000 0,000 14,00x10-5
5; 6 2,5 22,220
6629 1,344 11,60x10-5
8000 1; 10 4,0 22,080 274.725
5715 0,896 10,00x10-5
2; 9 5,5 21,920
5143 0,560 9,00x10-5
3; 8 7,0 21,810
4; 7 1,0 25,660
8750 0,000 14,70x10-5
5; 6 2,5 25,435
7619 1,108 12,80x10-5
8750 1; 10 4,0 25,275 286.172
6726 0,875 11,30x10-5
2; 9 5,5 25,095
5952
0,758 10,00x10-5
3; 8 7,0 24,975
4; 7 1,0 34,840
10250 0,000 17,70x10-5
5; 6 2,5 34,565
8570 1,646 14,80x10-5
10250 1; 10 4,0 34,395 278.411
7586 0,965 13,10x10-5
2; 9 5,5 34,170
6949 0,624 12.00x10-5
3; 8 7,0 34,035
4; 7 1,0 41,950
11000 0,000 19,30x10-5
5; 6 2,5 41,655
9143 1,820 16,00x10-5
11000 1; 10 4,0 41,470 274.725
8343 0,784 14,60x10-5
2; 9 5,5 41,215
7943 0,392 13,90x10-5
3; 8 7,0 40,975
E.5.3 Calculul for‫܊‬ei axiale în lungul corpului baretei

Valoarea modului de deforma‫܊‬ie, E, al betonului din corpul baretei corespunzatoare deforma‫܊‬iei
specifice H1 = 5,3x10-5 (conform observa‫܊‬iei de la pct. E.5.2), calculată cu rela‫܊‬ia (E.4), este:
E = 3000/5,3 x 10-5 x 2,08 = 272.134kN/m2

unde:
P0 = 3000kN este for‫܊‬a aplicată pe baretă
Ab = 2,08m2 este aria sec‫܊‬iunii transversale a baretei
Valorile for‫܊‬ei axiale în lungul corpului baretei, calculate cu rela‫܊‬ia (E.3), sunt:
P1 272.134 x10 2 x 2,08 x5,30 x10 5 3000 kN P3 272.134 x10 2 x 2,08 x 4,16 x10 5 2355 kN
2 5 5
P2 272.134 x10 x 2.08 x 4,83x10 2734 kN 2
P4 272.134 x10 x 2,08 x3,16 x10 1789 kN
Valorile Pi, respectiv E corespunzătoare tuturor treptelor de încărcare sunt înregistrare în tabelul
E.2, coloanele 5 ‫܈‬i 6.
E.5.4 Calculul efortului tangen‫܊‬ial mobilizat pe suprafa‫܊‬a laterală

Efortul tangen‫܊‬ial, Wi, mobilizat pe suprafa‫܊‬a laterală se calculează cu rela‫܊‬ia (E.6). Valorile ob‫܊‬inute
sunt:
P0 P1 3000 3000 P2 P3 2734 2355
W0 0 W2 0,37 daN/cm 2
( z1 z 0 ) U 1,0 2 (2,6 0,8) ( z3 z 2 ) U 1,5 2 (2,6 0,8)
P1 P2 3000 2734 P3 P4 2355 1789
W1 0,26 daN/cm 2 W 3 0,55 daN/cm 2
( z 2 z1 ) U 1,5 2 (2,6 0,8) ( z 4 z3 ) U 1,5 2 (2,6 0,8)
Valorile Wi pentru toate treptele de încărcare sunt date în tabelul E.2. coloana 7.
Rezultatele ob‫܊‬inute prin preluarea datelor înregistrate în timpul încărcării de probă sunt prezentate
sub formă grafică în figurile E.8 ÷ E.11.
Fig. E.8
Fig. E.9
Fig. E.10
11500
10500
9500
8500
7500
P, Plat, Pv (kN)
6500
Pv - s
5500
Plat - s
P -s
4500
3500
2500
1500
500
10 15 20 25 30 35 40 45
Tasare, s (mm)
Fig. E.
ANEXA F
REFERIN‫܉‬E
Nr. Standarde Denumire
crt
1. SR EN 1997-1:2004 SR EN 1997-1:2004 /AC: 2009
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Reguli
Reguli generale. generale
2. SR EN 1997-1:2004 /NB: 2007
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică Partea 1: Reguli
generale. Anexa Na‫܊‬ională
3. SR EN 1997-2:2007 SR EN 1997-2:2007/NB:2009
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2:
Investigarea ‫܈‬i încercarea terenului. investigarea ‫܈‬i încercarea terenului. Anexa Na‫܊‬ională
4. SR EN 1998-5:2004 SR EN 1998-5:2004/NA:2007
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten‫܊‬a la
rezisten‫܊‬a la cutremur. Partea 5: Funda‫܊‬ii, cutremur. Partea 5: Funda‫܊‬ii, structuri de sus‫܊‬inere ‫܈‬i
structuri de sus‫܊‬inere ‫܈‬i aspecte geotehnice. aspecte geotehnice. Anexa Na‫܊‬ională
5. SR EN 12699/2004
Execu‫܊‬ia lucrărilor geotehnice speciale. Pilo‫܊‬i de
îndesare .
6. SR EN ISO 14688-1:2004 SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006
Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice. Identificarea ‫܈‬i Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice. Identificarea ‫܈‬i
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare ‫܈‬i
‫܈‬i descriere. descriere
7. SR EN ISO 14688-2:2005 SR EN ISO 14688-2:2005/C91:2007
Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice. Identificarea ‫܈‬i Cercetări ‫܈‬i încercări geotehnice. Identificarea ‫܈‬i
clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii pentru o
pentru o clasificare. clasificare
8. SR EN 1536:2004
Execu‫܊‬ia lucrărilor geotehnice speciale. Pilo‫܊‬i
fora‫܊‬i.
9. STAS 10100/0-75- Principii de verificare a
sigurantei constructiilor
2. Legisla‫܊‬ie
Nr. Acte legislative Publica‫܊‬ia

Crt.
1. NE 012/1-2007 Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice
Normativ pentru producerea betonului ‫܈‬i ‫܈‬i locuin‫܊‬elor nr.577/2008 din 29 aprilie 2008
executarea lucrărilor din beton, beton armat ‫܈‬i Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.374
beton precomprimat - Partea 1: Producerea din 16 mai 2008.
betonului.
2. NP 074/2007 Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice
Normativ privind documenta‫܊‬iile geotehnice ‫܈‬i locuin‫܊‬elor nr.128/2007 din 08 mai 2007
pentru construc‫܊‬ii. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I,
nr.381 din 06 iunie 2007.
3. P 100-1/2006; Ordinul ministrului transporturilor, construc‫܊‬iilor
Cod de proiectare seismică – Partea I – ‫܈‬i turismului nr.1711/2006
Prevederi de proiectare pentru clădiri. din 19 septembrie 2006
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.803
bis din 25 septembrie 2006.
4. Hotarârea Guvernului nr.766/1997 pentru Monitorul Oficial, Partea I, nr.352 din 10
aprobarea unor regulamente privind calitatea decembrie 1997.
în construc‫܊‬ii, cu modificările ‫܈‬i completările
ulterioare
&JUYDGY|588332]
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 bis (vol. IV)/4.III.2011 conține 68 de pagini. Prețul: 27,20 lei ISSN 1453—4495

NP 122-123-124-125 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NP 122-123-124-125 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARTEA I

Anexa la Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ministrul dezvoltării regionale și turismului emite prezentul ordin.

p. Ministrul dezvoltării regionale și turismului,

București, 29 decembrie 2010.

NORMATIV PRIVIND FUNDAREA CONSTRUCğIILOR PE

Cap.1. OBIECT ùI DOMENIU DE APLICARE

Cap. 2. DOCUMENTE CONEXE ùI DE REFERINğĂ

Cap. 5. DATE GEOTEHNICE

Cap.6. PROIECTAREA GEOTEHNICĂ ÎN CAZUL PSU

Cap.7. MASURI CONSTRUCTIVE RECOMANDAT ÎN CAZUL FUNDĂRII PE PSU

Cap.8. EXPLOATAREA, ÎNTREğINEREA ùI MONITORIZAREA CONSTRUCğIILOR

ANEXA 1: DEFINIREA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR LOESSOIDE

Cap.1. OBIECT ùI DOMENIU DE APLICARE

Cap. 2. DOCUMENTE CONEXE ùI DE REFERINğĂ

3.2. DEFINIğII SPECIFICE NORMATIVULUI

w oc [%] Umiditate optimă de compactare

Cap. 5. DATE GEOTEHNICE

ObservaĠie: HărĠile au caracter orientativ úi nu elimină necesitatea efectuării

5.2. CLASIFICAREA PSU

5.3. CERINğE GENERALE PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ

5.3.1.Categoria geotehnică a amplasamentului

5.3.2. Investigarea terenului de fundare

5.4. CERINğE SPECIFICE PENTRU RECUNOAùTEREA PSU

5.5. PARAMETRII GEOTEHNICI ÎN CAZUL PSU

Pământuri loessoide Prafuri nisipoase < 30 35 - 55 35 - 50 < 30 <5

Prin încercări de consolidare în edometru se poate determina variaĠia coeficientului de

5.5.6. RezistenĠa structurală

5.6. IDENTIFICAREA ùI ÎNCADRAREA PSU

Tabelul 3. Indicele I în funcĠie de indicele de plasticitate

5.6.1.2. Criterii referitoare la comportamentul mecanic

determinate cu placa încărcată până la presiunea de 300 kPa.

5.7. STUDIUL GEOTEHNIC

Cap. 6. PROIECTAREA GEOTEHNICĂ ÎN CAZUL PSU

rocilor contribuie în mod semnificativ la asigurarea rezistenĠei.

6.2. SITUAğII DE PROIECTARE

6.3. STABILIREA VALORILOR CARACTERISTICE ALE PARAMETRILOR

 modulii de deformaĠie (E) în stare naturală úi inundată ;

6.4. STABILIREA VALORILOR DE CALCUL

6.5. SOLUğII DE FUNDARE PE TERENURI ALCĂTUITE DIN PSU

6.6.PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A SISTEMELOR DE FUNDARE PE PSU

6.6.1.1. Aspecte specifice

x diminuarea caracteristicilor terenului în zona de variaĠie a nivelului apei unde se produce o

6.6.1.2. Calculul terenului de fundare

6.6.1.2.2. Calculul terenului la starea limită de exploatare normală

6.6.1.2.3. Calculul terenului la starea limită ultimă

6.6.3. Utilizarea rezultatelor încărcărilor de probă în proiectare

6.6.4. Proiectarea prin metoda observaĠională

6.6.5. Raportul de proiectare geotehnică

Cap. 7. MĂSURI CONSTRUCTIVE ÎN CAZUL FUNDĂRII PE PSU

7.2.MĂSURI CONSTRUCTIVE LA ALEGEREA SOLUğIILOR DE FUNDARE PE PSU

7.2.1. Măsuri pentru terenul de fundare

 o presiune la bază care să fie în concordanĠă cu caracteristicile geotehnice ale terenului

7.2.1.5. Consumarea tasărilor suplimentare ale PSU prin:

7.2.2. Măsuri referitoare la construcĠii fundate direct

7.2.3. Criterii pentru alegerea úi gruparea măsurilor de limitare a mărimii

 gradul de seismicitate al regiunii în care este amplasată construcĠia;

Fig. 3. Variante de fundare pe un teren din grupa A

Fig. 4. Variante de fundare pe un teren din grupa B

7.3. VERIFICAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCğII AMPLASATE PE PSU

Cap. 8. EXPLOATAREA, ÎNTREğINEREA ùI MONITORIZAREA

DEFINIREA LOESSURILOR ùI PĂMÂNTURILOR LOESSOIDE

modulii de deformaĠie (E) în stare naturală úi inundată ;

o presiune la bază care să fie în concordanĠă cu caracteristicile geotehnice ale terenului

gradul de seismicitate al regiunii în care este amplasată construcĠia;

Selectarea valorilor lui Vse va face în funcĠie de tipul fundaĠiei astfel:

l D f hdef hs tgE '